Nullity of cassation appeal for failure to substantiate specific grounds of illegality in EU funding eligibility dispute

Şedinţa publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 septembrie 2016, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional - Direcţia Generală Asistenţă Tehnică, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 42915/20.05.2016, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea concluziilor Raportului de verificare la faţa locului aferent cererii de rambursare nr. x finală, pentru contractul de finanţare NR. CTRF.1.1.025/28.12.2009, Cod SMIS 14888, aferent proiectului "Sprijin pentru coordonarea implementării Planului Integrat de Dezvoltare al Polului de Creştere Ploieşti", în sensul stabilirii eligibilităţii cheltuielii în sumă de 6199,94 RON la care se adaugă TVA în sumă de 557,99 RON din contractul de servicii nr. x/11.12.2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1398 din 14 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional - Direcţia Generală Asistenţă Tehnică.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1398 din 14 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/2020, intimatul-pârât şi-a schimbat denumirea din Ministerul Fondurilor Europene în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, modificare de care instanţa de recurs a luat act prin încheierea din 3 martie 2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

Astfel, motivarea recursului se rezumă la reluarea fidelă a conţinutului cererii introductive, singurele adăugiri fiind cele din ultimele două paragrafe ale paginii a treia şi primul paragraf al paginii a patra, în cuprinsul cărora recurenta-reclamantă prezintă succint aspecte de ordin factual, respectiv că nu putea contracta serviciile de catering decât prin estimarea numărului de participanţi, că nu este în culpă pentru neprezentarea persoanelor care au confirmat participarea şi că serviciile de catering au ca obiect servirea de alimente şi băuturi care nu pot face obiectul returului. Deşi reclamanta a susţinut că recursul se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin motivele expuse în cadrul cererii nu sunt indicate normele de drept material greşit interpretate sau aplicate în speţă, iar aspectele de fapt ale speţei pot fi prezentate doar în sprijinul motivelor de nelegalitate ale hotărârii atacate, invocate de parte, motive care nici nu au fost expuse şi nici nu pot fi decelate din cererea de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia împotriva sentinţei civile nr. 1398 din 14 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 martie 2021.