Jurisdictional competence for compensation claims under administrative service contracts: civil versus administrative jurisdiction

Şedinţa publică din data de 2 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă, la data de 28.07.2020, cu nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Animalelor şi Direcţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Animalelor să dispună obligarea pârâtei de ordin I la alocarea bugetului necesar efectuării plăţii sumelor cuvenite reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, sume aferente Contractului subsecvent de servicii nr. x/06.01.2020 la Acordul cadru nr. x/16.02.2018; să dispună obligarea pârâtei de ordin II la plata în beneficiul reclamantei a drepturilor băneşti, în sumă de 10.000 RON lunar, pentru fiecare dintre cele două Contracte menţionate la petitul nr. 1; cu cheltuieli de judecată, în caz de opoziţie din partea pârâtelor, potrivit dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 3207 din data de 29.10.2020, Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Oradea.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă a reţinut că izvorul juridic al dreptului material care face obiectul acţiunii este legea, art. IV din Legea nr. 236/2019, existenţa contractului de prestării servicii pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004, fiind doar o condiţie imperativă pentru a beneficia de dreptul prevăzut în mod expres de lege. În susţinerea acestui argument sunt şi prevederile Contractului subsecvent de servicii nr. x din data de 06.01.2020 unde la art. 5 Preţul contractului se stabileşte valoarea contractului în sine şi modul în care această valoare se fundamentează în funcţie de acţiunile desfăşurate conform Anexei 1 la contract, or, suma solicitată de către reclamantă nu se fundamentează pe serviciile prestate conform contractului şi ci pe dreptul reglementat expres de lege.

Totodată, în privinţa instanţei competente, a reţinut că, raportat la calitatea pârâtei de ordin întâi, care este autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, conform art. 10 alin. (1) din L 554/2004, aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar în privinţa competenţei teritoriale, raportat la faptul că reclamanta este persoană juridică de drept privat cu sediul în loc. Bârsău de Sus, jud. Satu Mare, conform alin. (3) din acelaşi articol de lege, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la domiciliul acesteia, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Prin sentinţa nr. 6/CA/2021- PI din 21 ianuarie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie Satu Mare, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Oradea a reţinut că instanţa de drept comun este Judecătoria Satu Mare, dintr-o dublă perspectivă, atât în ceea ce priveşte primul petit al cererii deduse judecăţii - obligaţia de a face - litigii date de legiuitor în competenţa judecătoriei, în acord cu dispoziţiile art. 94, pct. l, lit. h), C. proc. civ.), cât) şi din) punct de vedere al criteriului valoric, apreciat de către reclamantă prin înscrisul depus la data de 28.07.2020, la suma de 140.000 RON, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 94, pct. l, lit. k), C. proc. civ.), sumă pretinsă ca fiind exigibilă până la data sesizării instanţei.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, având în vedere următoarele considerente:

Între reclamantă S.C. A. S.R.L., în calitate de prestator, pe de o parte, şi pârâta de ordin 2 Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare, în calitate de achizitor, pe de altă parte, s-a încheiat Acordul cadru nr. 1844/16.02.2018, iar în baza acestuia părţile au încheiat Contractele subsecvente de servicii nr. x/03.01.2019 şi nr. y/06.01.2020, prin care au fost stabilite, în concret, obligaţiile părţilor şi durata contractului.

Obiectul contractului, potrivit art. 4 din Contractele subsecvente, îl reprezintă "Servicii de supraveghere, prevenire şi control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor" pe teritoriul circumscripţiei sanitar-veterinare de asistenţă (C.S.V.A.) Bârsău.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. prin acţiunea cu care a sesizat instanţa a solicitat:

1. obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la alocarea bugetului necesar efectuării plătii sumelor cuvenite reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019 sume aferente Contractului subsecvent de servicii x/06.01.2020 la Acordul cadru nr. 1844/16.02.2018;

2. obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare la plata în beneficiul reclamantei a drepturilor băneşti, în sumă de 10.000 RON lunar.

Înalta Curte, arată că obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de dispoziţiile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei.

Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competenţa revenind instanţelor civile.

Înalta Curte constată că, obiect al contestării, în acţiunea de faţă, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată, executarea contractelor încheiate între părţi, în concret, executarea obligaţiei de plată a sumei de 10.000 RON lunar pentru fiecare dintre cele două contracte semnate între părţi.

Nicăieri în cuprinsul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ nu se face referire la anularea unui act administriv sau la un refuz de rezolvarea a unei cereri sau la vreo vătămare adusă reclamantei printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

În acest context, Înalta Curte reţinând şi dispoziţiile:

Art. 8 alin. (2) texa a II-a din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora: "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun;

Art. IV din Legea nr. 236/2019 conform căruia: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

În acord şi cu dispoziţiile art. 94 pct. l lit. h) C. proc. civ., raportate la primul petit al cererii deduse judecăţii - obligaţie de a face şi dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., raportate la criteriului valoric, apreciat de către reclamantă prin înscrisul depus la data de 28.07.2020, la suma de 140.000 RON, sumă pretinsă ca fiind exigibilă până la data sesizării instanţei,

Constată că instanţa competentă material să soluţioneze cauza revine instanţei de drept comun, respectiv Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.

PENTRU ACESTE

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 martie 2021.