Revision for contradiction of judgments rejected: lack of party identity in separate state aid compensation cases precludes res judicata application

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea supusă revizuirii

Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 307 din 3 iunie 2020, a respins recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Garda Forestieră Braşov împotriva sentinţei civile nr. 1255/06.12.2019 pronunţată de Tribunalul Covasna, obligându-i, totodată, să plătească intimatului Composesoratul de Pădure şi Păşune Băţanii Mari suma de 2000 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că în mod corect tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apelor şi Pădurilor, sumele solicitate de reclamant fiind acordate prin bugetul acestei instituţii publice centrale, şi excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii prin raportare la natura actului administrativ atacat, în raport cu obiectul acţiunii, de anulare a actului administrativ nr. x/03.09.2018 prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2018, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (5) coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

Cu privire la fondul pretenţiilor, instanţa de recurs a validat raţionamentul primei instanţe, în sensul că reclamantul Composesoratul de Pădure şi Păşune Băţanii Mari are dreptul la compensaţiile cerute, la dosar fiind depuse toate actele prevăzute de H.G. nr. 447/2017.

În consecinţă, a apreciat că soluţia primei instanţe, de anulare a actului administrativ nr. x/03.09.2018, emis de pârâta Garda Forestieră Braşov în privinţa reclamantului, şi obligării pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului suma de 32.150,73 RON, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafaţa de pădure de 136,90 ha încadrată în tipul II de categorii funcţionale aferentă anului 2018, şi dobânzii legale care se vor calcula asupra sumei de 32.150,73 RON, începând cu data de 22 martie 2019 şi până la data plăţii debitului, este corectă.

2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei decizii recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, în temeiul art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., prin decizia civilă nr. 565 din 22 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, revizuentul a susţinut, în esenţă, că decizia contestată încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 248/24.03.2020 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2019, în cuprinsul căreia s-a reţinut că refuzul pârâtei, cuprins în adresa nr. x/03.09.2018 emisă de Garda Forestieră Braşov, a fost justificat, în raport cu condiţiile reglementate de H.G. nr. 447/2017.

Astfel, revizuentul a menţionat că această adresă este un act comun celor două dosare, chiar dacă destinatarii lor erau persoane diferite, întrucât actele prin care a fost solicitată acordarea compensaţiilor pentru anul 2018 au fost transmise de către mai mulţi solicitanţi diferiţi, prin avocat, printr-un singur colet, astfel, reprezentantul convenţional al intimatului-reclamant Composesoratul de Pădure şi Păşune Baţanii Mari din prezenta cauză a fost şi reprezentantul convenţional al intimatului-reclamant Composesoratul Doboşeni în Dosarul nr. x/2019.

Aşa fiind, a apreciat că în cauză există contrarietate de hotărâri, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind admisibil ca o hotărâre ulterioară să contrazică o altă hotărâre definitivă pronunţată anterior, cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din acelaşi cod.

Or, cele două hotărâri au statuat asupra aceluiaşi aspect, cu încălcarea autorităţii de lucru judecat existând contradicţie atât în dispozitive, cât şi în considerente, fără a fi întrunită ipoteza triplei identităţi, astfel încât se justifică revizuirea pe acest temei, deoarece este incident efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, ceea ce s-a statuat anterior, chiar prin considerentele unei hotărâri definitive, trebuie să determine evitarea unei rediscutări, respectiv a unei contraziceri ulterioare.

3. Apărarea intimatului Composesoratul de Pădure şi Păşune Bălţanii Mari

Prin notele scrise depuse la dosar, intimatul Composesoratul de Pădure şi Păşune Bălţanii Mari a invocat excepţia nulităţii cererii de revizuire, conform art. 513 alin. (1) raportat la art. 490 alin. (1) coroborate cu art. 510 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire, susţinând că pentru a fi îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire trebuie să ne aflăm în ipoteza puterii de lucru judecat, care constă în împiedicarea unei a doua judecăţi între aceleaşi părţi şi cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă.

Or, în cauză, litigiul soluţionat prin sentinţa nr. 1255/2019 priveşte un alt cadru procesual pasiv iar, în aplicarea principiului res inter alias indicata, aliis mqtte nocere neque pwdesse poiest, considerentele care au fundamentat aceasta hotărâre nu se pot extinde în privinţa intimatului, care a fost terţ faţă de litigiu, aşa încât a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru a se putea invoca efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de revizuire, invocată prin notele scrise de intimatul Composesoratul de Pădure şi Păşune Băţanii Mari, se constată că este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere", cerere în privinţa căreia, ţinând cont de temeiul de drept invocat, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acesteia.

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Cazul de revizuire menţionat vizează situaţia în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conţin toate elementele pentru a se reţine existenţa puterii de lucru judecat.

În practica judiciară s-a reţinut că instanţa învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuţia să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conţine soluţia corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut acestei instituţii.

Astfel, dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ. reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat protejează atât efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), cât şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară), se reţine că motivul invocat pe calea prezentei cereri de revizuire este nefondat.

Înalta Curte apreciază că pentru a fi incident acest motiv de revizuire, este necesar ca anumite considerente care dezleagă una şi aceeaşi chestiune litigioasă să intre în contradicţie, cu precizarea că prin contrarietate nu trebuie să se înţeleagă orice diferenţă de argumentare, ci doar că aceeaşi problemă litigioasă a primit în cele două cauze rezolvări opuse.

În cauză, revizuenta invocă existenţa unei contrarietăţi, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., între hotărârile pronunţate în două litigii, având ca obiect anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018, acordarea compensaţiilor/ajutoarelor de stat şi a dobânzii fiscale aferente acestor sume.

Potrivit susţinerilor revizuentului, adresa atacată reprezintă un act comun celor două dosare, chiar dacă destinatarii lor erau persoane diferite, apreciind că în cauză există contrarietate de hotărâri, pentru că nu este admisibil ca o hotărâre ulterioară să contrazică o altă hotărâre definitivă pronunţată anterior, cu privire la aceeaşi pricină, cu încălcarea art. 431 din acelaşi cod.

Primul proces, soluţionat definitiv prin Decizia nr. 248 din 24 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2019, a avut ca obiect acţiunea formulată de reclamantul Composesoratul Doboşeni în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, privind anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018, emis de pârâta Garda Forestieră Braşov şi obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului suma de 38.395,04 RON, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafaţa de pădure de 43,80 ha încadrată în tipul II de categorii funcţionale aferentă anului 2018, şi dobânzi legale ce se vor calcula asupra acestei sume, începând cu data de 29 iunie 2018 şi până la data plăţii debitului.

Cel de-al doilea litigiu, soluţionat definitiv prin Decizia nr. 307 din 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2019, a avut ca obiect cererea formulată de recla-mantul Composesoratul de Pădure şi Păşune Băţanii Mari în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, privind anularea actului administrativ nr. x/03.09.2018, emis de pârâta Garda Forestieră Braşov şi obligarea pârâţilor, în solidar, să plătească reclamantului suma de 32.150,73 RON, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă nerecoltată de pe suprafaţa de pădure de 136,90 ha încadrată în tipul II de categorii funcţionale aferentă anului 2018, şi dobânzi legale care se vor calcula asupra acestei sume, începând cu data de 22 martie 2019 şi până la data plăţii debitului.

Prin urmare, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cele două pricini nu au aceleaşi părţi, în primul litigiu reclamant fiind Composesoratul Doboşeni şi în cel de-al doilea litigiu reclamant Composesoratul de Pădure şi Păşune Băţanii Mari, neexistând astfel identitate de părţi, ca elemente ale puterii de lucru judecat.

Or, nu se poate reţine o contrarietate de hotărâri, în condiţiile în care nu este vorba despre o hotărâre pronunţată în acelaşi litigiu, ci în litigii având alte părţi.

Astfel, revizuentul circumscrie noţiunii de contrarietate modalitatea diferită de soluţionare a celor două cauze, în care se solicită într-adevăr anularea aceluiaşi act administrativ, însă subiecţii sunt diferiţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora, iar conform art. 55 din acelaşi cod părţi în proces sunt reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces.

Aşadar, scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ. este de a înlătura situaţiile de încălcare a autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, pronunţate între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Condiţia impusă de textul de lege invocat drept temei al cererii are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, pe calea extraordinară a revizuirii, putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice, componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Revizuentul invocă, pe de o parte, pretinsa nesocotire a efectelor unei hotărâri judecătoreşti şi, pe de altă parte, faptul că se impunea recunoaşterea şi aplicarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive, dintre alte părţi, ceea ce nu poate fi acceptat.

De altfel, revizuenta încearcă să valorifice, în calea de atac extraordinară exercitată, argumente deja expuse în faţa primei instanţe şi, respectiv, a instanţei de control judiciar, ceea ce nu poate fi acceptat.

În realitate, prin cererea de revizuire se urmăreşte schimbarea soluţiei din recurs, aceasta fiindu-i nefavorabilă părţii în raport cu cealaltă soluţie obţinută.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în mod constant, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. Revizuirea nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative, condiţie care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile în absenţa unui "defect fundamental" (Cauza Mitrea contra României, Hotărârea din 29.07.2008, Cauza Lungoci contra României, Hotărârea din 26.01.2006 etc.).

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii cererii de revizuire.

Totodată, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca nefondată, şi va aplica prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora " Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva Deciziei nr. 307 din 3 iunie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Obligă revizuentul la plata sumei de 2800 RON, cheltuieli de judecată, către intimatul Composesoratul de Pădure şi Păşune Bălţanii Mari.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.