EU Funds Disbursement Rejection for Project Management Expert Upheld; Taxpayer's Appeal Dismissed as Unfounded

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic - Organism Intermediar POSDRU, anularea răspunsului la contestaţie nr. 6884/02.08.2016 emis cu privire la contestaţia formulată împotriva scrisorii standard de informare nr. x/25.02.2016; anularea scrisorii standard de informare nr. x/25.02.2016 şi constatarea eligibilităţii sumei de 19.919 RON, aferentă salariilor şi contribuţiilor aferente expertului B. - expert implementare.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 4074 din 1 noiembrie 2017, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamant A. S.R.L., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1. Referitor la motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei.

Astfel, a apreciat că prima instanţă, cu nesocotirea principiilor aplicabile soluţionării plângerii în limitele în care a fost învestită, a considerat că decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva scrisorii standard de informare este motivată, deşi, în decizia atacată, intimata a recunoscut că motivul iniţial de neeligibilitate indicat în cuprinsul scrisorii standard de informare nu subzistă, însă, cu toate acestea, a considerat că ar exista un alt posibil motiv de neeligibilitate.

În acest sens, a arătat că organul de soluţionare a contestaţiei nu trebuie să se substituie în rolul organului emitent şi nu trebuie să completeze, respectiv să modifice motivele indicate de organele emitente ale actelor iniţiale, acesta fiind ţinut să analizeze contestaţia strict în baza motivului de neeligibilitate invocat de organul administrativ, respectiv a criticilor aduse de petent.

Totodată, a apreciat că nu se poate retine existenţa unei motivări a actelor administrative atacate prin simpla invocare a faptului că "expertul a desfăşurat activităţi specifice activităţii de management, ceea ce contravine Ghidului Solicitantului Condiţii Generale pe anul 2013".

Or, motivarea actului trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt şi de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, cu alte cuvinte motivarea trebuie să fie efectivă, respectiv completă, precisă şi circumstanţială, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

În continuare, a făcut trimitere la obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile, în caz contrar se încalcă art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

3.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că activităţile în concret prestate de către expertul de implementare nu pot fi reîncadrate sau calificate a fi activităţi de management, având în vedere prevederile art. 3.2. din Ghidul Solicitantului Condiţii Generale pe anul 2013.

În acest sens, a precizat, contrar celor reţinute de prima instanţă, că expertul de implementare nu a derulat activităţii specifice activităţii de management al proiectului, ci activităţi de implementare a acestuia cu realizarea corelativă a livrabilelor stabilite în sarcina sa, activităţile de management vizând coordonarea generală a proiectului, coordonarea financiară şi realizarea achiziţiilor aferente proiectului. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

3. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcţia Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din Cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că acesta nu a indicat concret aspectele de nemotivare a hotărârii recurate, sau motivele contradictorii ori străine de natura cauzei, la care ar fi trebuit să facă referire în susţinerea temeiului de drept invocat.

Totodată, nu a formulat nicio critică din care să reiasă norma încălcată de prima instanţă în tranşarea fondului cauzei, modul cum a fost încălcată respectiva normă şi greşita aplicare a normei de drept material, astfel că temeiurile de drept ale recursului nu sunt susţinute.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că susţinerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare invocate.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Scrisorii standard de informare nr. x/25.02.2016 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative împotriva acestei scrisori nr. 6884/02.08.2016, precum şi constatarea eligibilităţii sumei de 19.919 RON, aferentă salariilor şi contribuţiilor aferente expertului B. - expert implementare.

Curtea de apel a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, susţinând, în esenţă, că prima instanţă a considerat că decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva scrisorii standard de informare este motivată, deşi, în decizia atacată, intimata a recunoscut că motivul iniţial de neeligibilitate indicat în cuprinsul scrisorii standard de informare nu subzistă, însă ar exista un alt motiv de neeligibilitate, sens în care a apreciat că au fost nesocotite principiile aplicabile soluţionării plângerii în limitele învestirii, făcând, totodată, trimiteri generale la obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, fiind respectate, totodată, toate dispoziţiile legale care guvernează desfăşurarea procesului civil.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispoziţiilor incidente, apreciind că, din conţinutul actelor atacate, rezultă motivele pentru care a fost respinsă la rambursare suma în litigiu, cu trimitere la activităţile desfăşurate de expert, îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. Instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate şi criticile care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Se reţine că între părţi s-a încheiat Contractul de finanţare x având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile pentru implementarea proiectului "Performanţă pentru angajaţi".

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 2494/25.02.2016, pârâtul a comunicat reclamantei faptul că au fost validate parţial sumele solicitate prin cererea de rambursare nr. x, fiind invalidat salariul domnului B., deoarece experţii din echipa de implementare nu desfăşoară activităţi de management de proiect şi nu au atribuţii în acest sens, conform ghidului solicitantului, această cheltuială fiind declarată neeligibilă.

Prin Decizia nr. 6884/02.08.2016 a fost respinsă c contestaţia administrativă, ca neîntemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că nu poate primi susţinerile recurentei, centrate pe împrejurarea că activităţile în concret prestate de către expertul de implementare nu pot fi reîncadrate sau calificate a fi activităţi de management, neavând suport.

Din această perspectivă sunt relevante prevederilor Ghidului Solicitantului

Condiţii Generale pe anul 2013 "Experţii din echipa de implementare nu desfăşoară activităţi de management de proiect şi nu au atribuţii în acest sens".

Aşadar, pentru ca salariile cu expertul de implementare să fie eligibile era necesar ca ele să fie realizate cu respectarea condiţiei prevăzute în Ghidul Solicitantului, respectiv activităţile expertului de implementare să nu reprezinte activităţi de management de proiect, neavând relevanţă modul în care au fost raportate şi încadrate activităţile expertului în fişele de pontaj, ci dacă activităţile concrete desfăşurate de acest expert sunt activităţi de management sau de implementare.

În cauză, activităţile concrete desfăşurate de către expert rezultă din rapoartele de activitate aferente lunilor noiembrie şi decembrie 2015 potrivit cărora acesta a întocmit rapoartele de monitorizare nr. 19 şi 20, Registrele de riscuri ale proiectului, analiza reţelei partenere şi raportul privind sustenabilitatea şi monitorizarea tehnică a proiectului.

În aceste condiţii, rezultă că aspectele avute în vedere de expert sunt legate de monitorizarea proiectului, de identificarea riscurilor proiectului, de analiza reţelei partenere şi de analiza sustenabilităţii şi monitorizării tehnice a proiectului, aşadar acestea ţin de realizarea managementului proiectului, căruia îi sunt specifice funcţiile de conducere, coordonare, planificare, evaluare-control, şi nu de implementarea acestuia, care presupune realizarea activităţilor din cadrul proiectului, cum corect a reţinut şi prima instanţă.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul, formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 4074 din 1 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.