Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific grounds of illegality distinct from merits arguments.

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea decizie nr. 1024/26.07.2017, prin care s-a respins solicitarea reclamantului de numire în funcţia de membru al Consiliului de Supraveghere al B. S.A., precum şi a Deciziei nr. 1203/24.08.2017, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 501 din 9 februarie 2018, a respins acţiunea formulată de reclamant ca neînemeiată,

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia şi casarea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat situaţia de fapt expusă şi în faţa primei instanţe, făcând trimitere, în esenţă, la motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat.

În esenţă, a susţinut că respingerea avizării sale în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere al B. este rezultatul unei aplicări greşite a legii, având în vedere că îndeplineşte cerinţele legale pentru această numire, aşa încât aspectele imputate nu se pot reţine, afirmând, totodată, că anumite prevederi legale incidente au fost ignorate, critici care, în opinia părţii, nu au fost analizate de prima instanţă.

Aşa fiind, a apreciat că motivarea sentinţei atacate este insuficientă, echivalând cu o nemotivare a hotărârii.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că recurentul nu a indicat niciun motiv de casare dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se reţine că recurentul afirmă că judecătorul fondului nu a ţinut seama de motivele invocate, apreciind că hotărârea atacată este insuficient motivată, însă nu dezvoltă şi nu arată în concret în ce constau aceste critici.

Or, contrar acestor afirmaţii generale, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată conţine analiza detaliată a motivelor privind nelegalitatea actului administrativ contestat, respectând exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.,

Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe şi a reluat motivele de nelegalitate a actului administrativ atacat, aspecte invocate şi în acţiunea introductivă de instanţă.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de lege.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 501 din 9 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.