Tax litigation appeal perempted due to procedural inactivity during suspension, absent acts to interrupt the six-month deadline

Şedinţa publică din data de 25 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Societatea B. S.R.L. a atacat cu recurs sentinţa nr. 1045/6.11.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna, prin care a fost admisă excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare evidenţiate la punctul 1 din dispozitivul deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1476/29.09.2015 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov.

Totodată, a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. x/22.12.2014 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.

În consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov ca lipsită de interes în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale suplimentare evidenţiate la punctul 1 din dispozitivul deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 1476/29.09.2015, emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte pretenţii formulate.

2. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2019, a admis excepţia perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. S.R.L., prin administrator judiciar C. împotriva sentinţei civile nr. 1045/06.11.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Societatea B. S.R.L., solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

În motivarea căii de atac, recurenta a invocat faptul că pricina a fost soluţionată, fără a se intra în cercetarea fondului, în lipsa noului administrator judiciar C.I.I. D., care nu a fost citat în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta a învestit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 1045/6.11.2017 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă.

Curtea de Apel Braşov şi admis excepţia perimării şi a constatat intervenită perimarea cererii de recurs.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Potrivit dispoziţiilor art. 416 din C. proc. civ.,

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menţionate,

De esenţa sancţiunii perimării este culpa procesuală a părţii, buna administrare a justiţiei impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor cerute de lege şi să se succeadă, în timp, în ordinea şi cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt şi prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părţilor obligaţia de a-şi îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite şi de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.

Instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 242 pct. 2 din C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina recurentei prin încheierea de şedinţă din data de 15 mai 2018, cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunţarea măsurii suspendării (12 iunie 2018).

Suspendarea judecăţii produce efecte începând cu data pronunţării acestei soluţii dacă începând cu acea dată nu se mai îndeplineşte niciun act de procedură în scopul judecăţii.

În cauză, până la data de 12 decembrie 2018, când s-a împlinit termenul de perimare, părţile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecăţii.

Referitor la critica recurentei, potrivit căreia cauza a fost soluţionată fără să fi fost citat noul administrator judiciar C.I.I. D., societatea fiind în insolvenţă, instanţa de control judiciar constată că atât recursul înregistrat la curtea de apel, cât şi cel înregistrat la instanţa de control judiciar au fost promovate prin administratorul statutar al societăţii - E..

Aşadar, prin cele două cereri de recurs nu s-a indicat administratorul judiciar în vederea citării, Curtea de Apel Braşov, în virtutea rolului activ, a înţeles să citeze practicianul în insolvenţă numit la acea dată - F. (încheierea din 10.04.2018) pentru a preciza dacă îşi însuşeşte cererea de recurs, practician în insolvenţă care ulterior a fost înlocuit cu C., de asemenea citat cu aceeaşi menşiune (încheierea din 15.05.2018) respectiv cu actualul practician în insolvenţă (Încheierea nr. 621/25.09.2018), iar această ultimă schimbare intervenită a fost transmisă de administratorul judiciar în data şedinţei de judecată ulterior pronunţării deciziei atacate .

Prin urmare, critica formulată este nefondată, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, iar prin hotărârea atacată nu s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul, formulat de reclamanta S.C. B. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar C.I.I. D. împotriva sentinţei nr. 36 din 21 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.