Fire insurance claim: intentional third-party arson precludes application of insured's negligence exclusion clause

Şedinţa publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 19 februarie 2018, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat anularea Deciziei nr. 12507/18.01.2018, emisă de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de plată formulată pentru suma de 148.000 RON (33.000 euro), cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2670 din 07 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat Decizia FGA nr. 12507/18.01.2018, emisă de pârâtul FGA, respingând în rest contestaţia reclamanţilor.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2670 din 07 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor contractului de asigurare facultativă a locuinţei şi a conţinutului poliţei Avantaj cu seria x nr. x, precum şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 1167 alin. (1), ale art. 1169 şi ale art. 1270 alin. (1) din C. civ.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 octombrie 2018, intimaţii - reclamanţi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimaţii - reclamanţi au învederat că, în raport de dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., în situaţia casării, Înalta Curte nu poate rejudeca cauza, ci trebuie să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

Referitor la fondul recursului, au arătat că, în raport de situaţia de fapt reţinută în cauză, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor clauzelor poliţei de asigurare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, reclamanţii au fost proprietarii imobilului de la nr. 84, sat Popeşti, judeţul Bihor, identificat cu nr. topo. x, înscris în C.F. x Popeşti, iar la data de 29 august 2016, orele 9:00, la imobilul acestora a avut loc un incendiu de proporţii, în urma căruia imobilul casă de locuit a ars în totalitate. Urmare a incendiului, la faţa locului s-au deplasat inspectorii I.S.U., care au consemnat în Procesul-verbal de intervenţie faptul că locul focarului a fost dormitorul, sursa probabilă a incendiului a fost folosirea intenţionată a sursei de aprindere pentru a genera incendiul, mijlocul care putea genera aprinderea a fost o brichetă, iar împrejurarea determinantă a fost folosirea intenţionată a sursei de aprindere pentru a genera incendiul. Ulterior, din cercetările efectuate de către lucrătorii de poliţie s-a constatat faptul că numitul C. a declanşat în mod intenţionat incendiul, acesta recunoscând comiterea faptei odată cu audierea sa.

Prin Rechizitoriul din data de 28 iunie 2017 inculpatul C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. (1) din C. pen., inculpatul recunoscându-şi fapta comisă. Din Procesul-verbal de reconstituire din data de 23 decembrie 2016 rezultă modul de săvârşirea a faptei de către inculpatul trimis în judecată, reluat în cuprinsul rechizitoriului astfel:

"…inculpatul C. a intrat în grădina din spatele imobilului 84 printr-o grădină învecinată, s-a deplasat la garaj de unde a luat 2 flacoane cu diluant pentru vopsea pe care le-a aruncat în locuinţă prin geamul întredeschis, după care a aprins focul şi a aşteptat până când incendiul s-a propagat".

Imobilul în discuţie era asigurat cu poliţa de asigurare facultativă seria x, nr. x încheiată de către reclamanta A. cu societatea de asigurări D. S.A., suma asigurată pentru clădire fiind 3.000 euro, iar suma asigurată pentru conţinut fiind tot de 3.000 euro.

La data de 18 noiembrie 2016, reclamanţii au formulat cerere de plată către pârât, deschizându-se dosarul de daună x D. (nr. unic x) din cadrul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, cererea de plată fiind ulterior modificată, ca urmare a stadiului anchetei penale desfăşurate împotriva inculpatului C., pretenţiile finale pretinse de reclamanţi de la pârâtul FGA fiind de 148.500 RON (33.000 euro), reprezentând daune morale şi materiale.

Prin Decizia nr. 12507/18.01.2018 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins în totalitate cererea de plată a reclamanţilor, reţinând, în esenţă, în raport de prevederile art. 5.2.1. din Condiţiile generale şi ale art. 7.3 din Condiţiile particulare ale Poliţei Avantaj deţinută de reclamantă, culpa reclamanţilor, neatenţia acestora, neglijenţa lor, prin aceea că au lăsat întredeschis unul dintre geamurile imobilului asigurat, geam întredeschis prin care inculpatul a provocat incendiul (riscul asigurat).

Prin criticile formulate în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile art. 5.2.1 din Condiţiile generale şi ale art. 7.3 din Condiţiile speciale ale Poliţei Avantaj deţinută de reclamantă, în raport de dispoziţiile art. 1167 alin. (1), ale art. 1169 şi ale art. 1270 alin. (1) din C. civ. critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate şi cărora le va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Potrivit art. 5.2.1 din Condiţiile generale ale contractului de asigurare facultativă sunt excluse de la acordarea de despăgubiri "Daunele provocate de riscuri asigurate produse în următoarele împrejurări: (…) pagube datorate neatenţiei asiguratului (geamuri lăsate deschise, neetanşe sau alte deschizături) sau neglijenţă în întreţinere".

Dispoziţiile art. 7.3 din Condiţiile speciale de asigurare definesc culpa, respectiv "vinovăţie care îmbracă două forme - imprudenţa şi neglijenţa.

a) Imprudenţa se caracterizează prin aceea că autorul faptei ilicite prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind, fără temei, că nu se va produce.

b) Neglijenţa se caracterizează prin aceea că autorul faptei ilicite nu prevede rezultatul faptei sale, deşi putea şi trebuia să-l prevadă".

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a avut în vedere, în soluţionarea cauzei, atât normele aplicabile în materie, cât şi condiţiile de asigurare generale şi specifice prevăzute în contractul de asigurare încheiat cu asigurătorul faţă de care s-a stabilit starea de insolvenţă, iar prin raportare la actele şi lucrările dosarului, nu se poate stabili, în prezenta cauză, vreun motiv de nelegalitate al sentinţei recurate.

Deşi dispoziţiile art. 5.2.1 din Condiţiile generale ale poliţei de asigurare prevăd ca fiind excluse de la despăgubire daunele şi riscurile produse ca urmare a neatenţiei asiguratului (geamuri lăsate deschise, neetanşe sau alte deschizături) sau neglijenţă în întreţinere, Înalta Curte, în acord cu opinia instanţei de fond, constată că această clauză de excludere nu este incidentă în cauză, având în vedere că nu din cauza neglijenţei reclamanţilor s-a produs evenimentul asigurat.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă fără echivoc că incendiul la imobilul proprietatea reclamanţilor, respectiv riscul asigurat, a fost produs ca urmare a faptei intenţionate a inculpatului trimis în judecată C. şi că, în construcţia raportului de cauzalitate, element al angajării răspunderii civile, intră, ca şi factor determinant, în producerea riscului asigurat, fapta intenţionată a acestuia.

În consecinţă, autoritatea pârâtă a aplicat în mod greşit norma contractuală privind clauza de exludere de la despăgubire, fără să ţină cont de împrejurarea că incendiul s-a produs exclusiv ca urmare a faptei intenţionate a inculpatului şi doar în lipsa acestui factor cauzal riscul asigurat nu s-ar mai fi produs.

Totodată, faptul că reclamanţii au lăsat întredeschis un geam al imobilului lor nu putea fi calificat ca neglijenţă, aşa cum este definită la art. 7.3 lit. b) din Condiţiile speciale de asigurare, fiind doar un element circumstanţial în producerea riscului asigurat, iar nu unul determinant.

Înalta Curte reţine astfel că la soluţionarea cererii de plată, autoritatea pârâtă a plecat de la premisa greşită a săvârşirii de către reclamanţi a unei fapte ilicite care a generat incediul imobilului asigurat, or, în cauză, este dovedit că autorul care a produs riscul asigurat este altcineva, respectiv inculpatul C..

În concluzie, se reţine că în mod nelegal autoritatea publică nu a procedat la analiza pe fond a cererii de plată a reclamanţilor, Înalta Curte constatând că hotărârea instanţei de fond care a sancţionat această conduită este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinţei prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 2670 din 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2021.