Peremption of pending appeal in bankruptcy proceedings: inapplicability of fair trial guarantees to procedural dismissal due to lack of diligence.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la data de 15.01.2020 sub nr. x/2020 debitorul Societatea A. S.A. a solicitat deschiderea procedurii de concordat preventiv şi desemnarea în calitate de administrator concordator provizoriu a practicianului în insolvenţă B.

Prin încheierea pronunţată la data de 12.03.2020 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, a fost admisă cererea formulată de administratorul concordatar provizoriu B., în baza art. 28 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, a fost omologat Concordatul preventiv elaborat cu privire la debitoarea Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., în baza art. 24 alin. (6) din lege, s-a luat act de confirmarea administratorului concordatar provizoriu B., în baza art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (1) din lege, de la data comunicării hotărârii de omologare, s-au suspendat, de drept, urmăririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitoarei şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra ei, cât şi toate procedurile de executare silită, iar conform, art. 33 alin. (1) din lege, în cursul procedurii, debitoarea îşi desfăşoară activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile concordatului preventiv, sub supravegherea administratorului concordatar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de omologare a concordatului preventiv.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03.07.2020, Curtea a suspendat judecata cererii de apel în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere acordul tuturor părţilor cu privire la suspendarea judecăţii.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin decizia civilă nr. 647 A din 9 aprilie 2021 a admis excepţia perimării apelului şi a constatat perimat apelul declarat de apelanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, împotriva încheierii pronunţate la data de 12.03.2020 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii B.., în calitate de administrator concordatar provizoriu al SOCIETĂŢII A. S.A. şi SOCIETATEA A. S.A.

Împotriva acestei decizii DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea de perimare a fost pronunţata cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, având în vedere faptul că nici prin rezoluţia instanţei din 17.02.2021 şi nici prin citaţia emisă pentru termenul din 09.04.2021, instanţa nu a precizat motivul perimării, ci efectuarea de verificări cu privire la subzistenţa motivului suspendării.

În acest context susţine că aceasta situaţie contravine dreptului la un proces echitabil, garantat prin art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Totodată, recurenta susţine că hotărârea prin care s-a admis excepţia perimării, invocată din oficiu, a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere faptul că, potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea reprezintă o sancţiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruinţă a părţilor în judecată.

După redare textului art. 416 C. proc. civ. şi a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru intervenirea perimării, recurenta a prezentat demersurile şi motivele pentru care procedura de agreare de către Comisia Europeana a modalităţii alternative de recuperare a ajutorului de stat, nu a fost finalizată.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, modificarea sentinţei, iar pe cale de consecinţă menţinerea suspendării soluţionării apelului.

Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele B. şi SOCIETATEA A. S.A. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ. casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a susţinut că hotărârea de perimare a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, având în vedere faptul că nici prin rezoluţia instanţei din 17.02.2021 şi nici prin citaţia emisă pentru termenul din 09.04.2021, instanţa nu a precizat motivul perimării, ci efectuarea de verificări cu privire la subzistenţa motivului suspendării.

Întreaga argumentare a recurentei va fi înlăturată.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 160 alin. (2) şi alin. (2) C. proc. civ. prevăd:

"(1) Dacă partea prezentă în instanţă, personal sau prin reprezentant, nu a primit citaţia sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citaţia sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părţii interesate.

(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum şi în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată."

În cauză se constată că la termenul din data de 09.04.2021 Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a fost prezentă prin consilier juridic C. care a pus concluzii asupra excepţiei de perimare, aspect de natură a înlătura orice presupusă neregularitate cu privire la citarea părţii în cauză.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta a făcut trimitere la dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Raportat la situaţia de fapt reţinută de către instanţa de judecată privind cursul judecăţii în recurs, se constată că în cauză s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.

Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul judecăţii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor.

Potrivit prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".

Perimarea reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, ce nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea sa o facă, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, a respectat, aplicat şi interpretat corect normele legale incidente în cauză şi analizând condiţiile suspendării din perspectiva intervenirii perimării a statuat în mod corect că termenul de perimare a fost împlinit.

Astfel, Înalta Curte constată că suspendarea judecăţii a produs efecte, atât timp cât părţile implicate în judecarea procesului, au stat în pasivitate fără a face demersurile necesare repunerii pe rol a cauzei, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere atitudinea procesuală a recurentei, care după pronunţarea încheierii de suspendare a cererii de apel, nu a formulat cerere de repunere pe rol, în mod legal şi fondat a reţinut instanţa că în cauză a operat sancţiunea perimării.

Totodată, se apreciază că în mod corect instanţa de apel a reţinut faptul că demersurile întreprinse la Comisia Europeană cu privire la oportunitatea desfăşurării procedurii de concordat preventiv nu au fost finalizate anterior împlinirii termenului de perimare nu este de natură a o exonera pe apelantă de culpa în ceea ce priveşte lăsarea cauzei în nelucrare, şi nici nu poate fi considerat un impediment în a stărui în judecată.

Astfel fiind, în mod corect a statuat instanţa faptul că pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părţilor motiv pentru care, Înalta Curte constată criticile recurentei nefondate, în cauză fiind îndeplinite condiţiile pentru a interveni perimarea.

Nici susţinerea referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil în procedura de soluţionare a perimării nu va fi reţinută, întrucât prin dispoziţiile art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O. referitoare la respectarea garanţiilor procesuale, legiuitorul a instituit un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, care se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, acestea nefiind aplicabile unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este excepţia de perimare, procedură care nu se constituie într-o restrângere nejustificată a accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare al justiţiabililor.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECTIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva deciziei civile nr. 647 A din 9 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2021.