Peremption barred during statutory suspension for unidentified heirs and pending foreign succession proceedings

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 12.05.2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. prin mandatar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L. şi Statul Român să fie obligaţi pârâţii la acordarea, în compensarea imobilului din Braşov, str. x, înscris în CF nr. x Braşov cu nr. top x şi nr. top x a mai multor imobile situate în Braşov, astfel cum au fost menţionate în acţiune; pentru diferenţa valorică, obligarea pârâţilor la acordarea în compensare a unui alt imobil din administrarea pârâtei S.C. C. S.R.L..

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 completată şi modificată, Legii nr. 165/2013, Legii nr. 368/2013.

Prin încheierea din 20.01.2015, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulate de Municipiul Braşov, prin primar, iar prin încheierea din 25.03.2019, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei formulate de D., E. şi F..

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Braşov

Prin sentinţa nr. 114/24.04.2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea precizată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L.; a admis cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtei S.C. C. S.R.L. formulate de intervenienţii Municipiul Braşov, prin primar şi D., E., F..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia nr. 25/Ap/21.01.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a constatat perimat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., avocat G. pentru reclamantul A. (decedat în cursul procesului).

Reprezentantul recurentului a arătat că reclamantul a decedat pe parcursul procesului şi că s-a aflat în imposibilitatea identificării moştenitorilor, cauzată de faptul că aceştia sunt moştenitori colaterali, iar condiţiile din pandemie nu au permis finalizarea procedurilor succesorale.

În aceste condiţii, încheierea de suspendare a judecăţii în raport de care s-a reţinut excepţia de perimare nu a fost comunicată potrivit legii, întrucât a fost comunicată către reprezentantul recurentului, deşi la acea dată recurentul era decedat, iar comunicarea trebuia efectuată, potrivit dispoziţiilor art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., la ultimul domiciliu al defunctului, în Germania. Neexistând o comunicare în sensul menţionat, nu este imputabilă vreo neglijenţă, întrucât termenul de perimare nici nu a început să curgă faţă de moştenitori.

Pe de altă parte, chiar dacă termenul de perimare ar fi început să curgă, pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol legea nu prevede că aceasta trebuie însoţită de dovada îndeplinirii vreunei formalităţi sau condiţii şi, ca atare, simpla înaintare a cererii este de natură a confirma faptul că aceasta reprezintă actul de procedură îndeplinit de partea interesată în vederea continuării judecăţii. Deşi reprezentantul recurentului a învederat instanţei situaţia creată, a solicitat comunicarea conform legii şi repunerea pe rol a cauzei, instanţa nu a ţinut cont de aceste aspecte.

Solicită admiterea recursului, cu consecinţa trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 06.10.2021 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea acestuia la data de 08.12.2021.

6. Apărările formulate în cauză

La data de 09.03.2021 (data poştei), în termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menţinerea deciziei recurate, ca fiind legală şi temeinică.

Conform art. 88 C. proc. civ., mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului, situaţie faţă de care avocatul sau mandatarul neavocat al părţii decedate va continua exercitarea mandatului, devenind reprezentantul moştenitorilor universali şi cu titlu universal, fără a fi necesară încheierea unui nou mandat cu aceştia.

De asemenea, art. 415 C. proc. civ. prevede că reluarea judecăţii se poate face prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6.

La data de 25.03.2021 (data poştei), în termen legal, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii instanţei de apel. În mod corect instanţa de apel a respins cererea reprezentantului apelantului-reclamant avocat G. privind comunicarea încheierii de suspendare a judecăţii din data de 04.06.2020 la adresa ultimului domiciliu al defunctului apelant reclamant, câtă vreme interesele acestuia erau reprezentate de avocat convenţional, iar comunicarea încheierii s-a realizat la domiciliul procesual ales al acestuia. În condiţiile în care decesul apelantului reclamant a intervenit la data de 25.11.2019, anterior suspendării judecăţii, în mod corect instanţa a apreciat că prevederile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile. Din actele dosarului nu rezultă că s-a făcut vreun demers pentru identificarea succesorilor în vederea introducerii acestora în cauză, iar introducerea lor în cauză nu este condiţionată de finalizarea procedurii succesorale. Ca atare, între data decesului (25.11.2019) şi data suspendării judecăţii (04.06.2020), se puteau face demersurile necesare pentru a se indica numele şi adresele succesorilor pentru introducerea lor în cauză. Mai mult, anterior suspendării judecăţii, la data de 27.02.2020, instanţa a mai acordat un termen pentru introducerea în cauză a succesorilor defunctului A.. Solicită respingerea recursului şi judecata în lipsă.

La data de 29.03.2021 (data poştei), în termen legal, intimatul-intervenient Municipiul Braşov, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi judecata în lipsă. A arătat intimatul că în mod legal comunicarea încheierii de suspendare a fost făcută la domiciliul procesual ales, respectiv la sediul avocatului reclamantului, conform art. 88 C. proc. civ.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Actele procedurale au fost comunicate recurentului-reclamant atât la adresa avocatului care a declarat calea de atac a recursului în numele acestuia, cât şi la domiciliul din Germania al recurentului, astfel cum a rezultat din dosar. În ce priveşte comunicările efectuate în Germania, dovezile de comunicare au fost restituite cu menţiunea "necunoscut/adresă insuficientă" .

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin argumentele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea recursului se critică soluţia de constatare a perimării pronunţată de către instanţa de apel în condiţiile în care suspendarea judecăţii în raport de care s-a adoptat o astfel de măsură procesuală s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru indicarea moştenitorilor reclamantului decedat pe parcursul procesului, iar reprezentantul convenţional al reclamantului decedat (care a promovat şi prezentul recurs) nu a fost în măsură să prezinte instanţei de judecată cine sunt aceşti moştenitori, din motive neimputabile.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Rezultă că perimarea intervine numai dacă în intervalul de timp prevăzut de norma de drept nu s-a săvârşit în cauză niciun act de procedură din cauza lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Aceasta, întrucât perimarea este o sancţiune procedurală a cărei aplicare impune statuarea asupra desistării succesorilor părţii decedate de proces, care intervine doar în cazul în care aceştia lasă procesul în nelucrare timp de 6 luni, din motive care le sunt imputabile.

Stabilirea împrejurărilor de fapt potrivit cărora procesul a fost abandonat, rămânând în nelucrare din motive imputabile succesorilor părţii decedate, împotriva căreia operează perimarea, este o chestiune de fapt care trebuie dovedită şi motivată.

Pe cale de consecinţă, perimarea nu intervine în cazurile în care judecata nu poate continua din motive neimputabile părţilor litigante ori dacă actele de procedură trebuiau îndeplinite din oficiu de către instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., în caz de deces al uneia dintre părţi, judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moştenitorilor, reluarea judecării procesului, potrivit dispoziţiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ., urmând a se face prin cerere de redeschidere a procesului făcută cu arătarea moştenitorilor.

În consecinţă, revine instanţei de judecată, după repunerea pe rol a cauzei, îndatorirea de a verifica calitatea de moştenitor a persoanelor indicate prin cererea de reluare a judecăţii (dacă s-a procedat la o astfel de indicare) şi, după caz, în aplicarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., îndatorirea de a solicita informaţiile necesare de la terţii care le deţin, în vederea statuării cu privire la cadrul procesual şi limitele în care urmează să se desfăşoare procedura, atunci când constată că, din motive obiective, moştenitorii nu au putut fi indicaţi.

Împrejurarea că partea decedată este reprezentată sau, după caz, asistată de avocat, nu este de natură să împiedice suspendarea judecăţii, în condiţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi nici să justifice aplicarea sancţiunii perimării, în considerarea acestui fapt (al reprezentării sau, după caz, asistării părţii în proces), întrucât perimarea sancţionează conduita părţii şi nu a reprezentantului ori a avocatului acesteia.

Nici împrejurarea că dispoziţiile art. 88 C. proc. civ., potrivit cărora mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil, ci dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului, nu impun o altă concluzie.

Aceasta, întrucât cât timp nu au fost stabiliţi moştenitorii, nu se poate statua cu privire la exerciţiul dreptului recunoscut acestora de a retrage sau confirma mandatul dat de autorul lor, anterior decesului.

În speţă, prin memoriul înregistrat la data de 12.12.2019 cu prilejul soluţionării apelului, reclamantul A., prin mandatarul H. (procură dosar apel), a precizat că îşi alege domiciliul procesual ales la avocat G. şi că înţelege să revoce mandatele date avocaţilor români anterior, dar că îşi însuşeşte memoriul de apel.

Împuternicirea avocatului G. a fost dată de mandatarul reclamantului, H., la data de 11.12.2019, în condiţiile în care acesta, H., a fost desemnat mandatar al reclamantului prin procura din 10.10.2019, emisă de Biroul Notarial I., din localitatea Ditzingen .

La data de 27.02.2020 a fost înregistrat la dosar înscrisul prin care mandatarul H. a fost desemnat curator al succesiunii reclamantului A. decedat la data de 25.11.2019. La aceeaşi dată a fost încuviinţată cererea de amânare formulată de avocat G. (reprezentantul reclamantului decedat) pentru introducerea în cauză a moştenitorilor apelantului reclamant decedat. S-a acordat termen de judecată la data de 23.04.2020, termen care a fost însă preschimbat ulterior pentru data de 21.05.2020.

Judecata cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 pct. 6 din Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă determinată de pandemia Covid, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020, a fost suspendată de drept pe perioada stării de urgenţă determinată de pandemia Covid. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, prin rezoluţia din 15.05.2020, la încetarea stării de urgenţă (14.05.2020), fiind acordat termen de judecată la data de 04.06.2020, pentru când reclamantul decedat a fost citat la domiciliul procesual ales la avocat G..

Prin înscrisul transmis instanţei la data de 04.06.2020, reprezentantul reclamantului apelant decedat a arătat că nu a îndeplinit obligaţia de a indica moştenitorii acestuia şi a solicitat acordarea unui termen mai îndelungat ori suspendarea judecăţii în vederea îndeplinirii acestei obligaţii.

La data de 04.06.2020, în interiorul termenului de opţiune succesorală (raportat la data decesului reclamantului, 25.11.2019 şi la dispoziţiile art. 1103 C. civ. român), instanţa a dispus suspendarea judecăţii în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anume până la introducerea în cauză a moştenitorilor defunctului A..

Încheierea de suspendare a judecăţii a fost comunicată, în numele persoanei decedate, A., la domiciliul procesual ales anterior decesului, anume la sediul avocatului G., în data de 16.06.2020 .

La data de 09.12.2020, intimata S.C. C. S.R.L. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, invocând excepţia de perimare, iar instanţa a acordat termen de judecată la data de 21.01.2021.

La data de 10.12.2020, reprezentantul reclamantului apelant decedat, avocat G., a depus un înscris prin care a arătat că este în imposibilitate de a indica moştenitorii persoanei decedate din motive obiective (determinate de împrejurarea că moştenitorii sunt colaterali mai îndepărtaţi, iar instanţa de judecată din Germania în faţa căreia se dezbate procedura succesorală nu a verificat calitatea de succesibili a acestora, întârzierea fiind determinată şi de condiţiile create de pandemia Covid).

Prin acelaşi înscris, avocatul G. a solicitat, totodată, comunicarea încheierii de suspendare la adresa ultimului domiciliu al defunctului din Germania, în condiţiile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că în acest mod să curgă termenul legal de îndeplinire a obligaţiei de introducere/intervenire a moştenitorilor în proces, fiind fără relevanţă juridică comunicarea făcută la domiciliul procesual ales, în condiţiile intervenirii decesului părţii şi, în subsidiar, reluarea judecăţii şi acordarea unui nou termen pentru obţinerea datelor cu privire la moştenitori.

La data de 21.01.2021, prin decizia recurată, a fost constatat perimat apelul declarat de reclamant (decedat).

Or, sancţiunea perimării este nelegală, cât timp în cauză nu s-a dovedit că succesibilii reclamantului decedat (înştiinţaţi potrivit legii) şi având cunoştinţă de existenţa procesului, au înţeles să-l lase în nelucrare, din motive ce le sunt imputabile.

Cu atât mai puţin sancţiunea perimării nu poate fi justificată în considerarea conduitei avocatului părţii decedate, în condiţiile în care nu s-a probat că acesta ar fi lăsat cauza în nelucrare, omisiunea indicării moştenitorilor neputându-i fi imputată sau prezumată, în raport de cele mai sus arătate.

Rezultă din lucrările dosarului că reprezentantul reclamantului decedat a făcut dovada că Judecătoria Stuttgart-Bad Cannstatt, la data de 03.01.2020, l-a desemnat pe H. curator al succesiunii "pentru moştenitorii necunoscuţi ai lui A." . Atribuţiile acestui curator vizează, potrivit înscrisului depus la dosar, asigurarea şi administrarea patrimoniului succesoral, dar şi cercetarea/investigarea existenţei moştenitorilor, aspect care interesează în mod direct prezenta cauză.

Totodată, rezultă că reprezentantul reclamantului decedat, prin cererea formulată la data de 10.12.2020 (data email), înregistrată la dosar data de 11.12.2020, a învederat că, dată fiind situaţia de fapt menţionată, se află, în continuare, în imposibilitatea de a indica moştenitorii.

În atare condiţii, în mod greşit instanţa de apel a respins solicitarea avocatului reclamantului de comunicare a actelor de procedură la ultimul domiciliu al defunctului, în conformitate cu dispoziţiile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. (aplicabile prin analogie), în considerarea normei de drept prevăzută de art. 88 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, norma de drept prevăzută de art. 88 C. proc. civ., relativă la încetarea mandatului, nu susţine raţionamentul juridic expus în practicaua deciziei recurate, potrivit căruia comunicarea actelor de procedură în numele persoanei decedate la domiciliul ales de aceasta anterior decesului şi neindicarea de către avocatul ales a moştenitorilor (neimputabilă) justifică curgerea termenului de perimare şi, deopotrivă, aplicarea sancţiunii perimării în contra moştenitorilor săi, fiind indiferent că procedura succesorală deschisă pe teritoriul altui stat a fost sau nu finalizată.

Dimpotrivă, în condiţiile de fapt enunţate, revenea instanţei de apel, în virtutea rolului activ prevăzut de lege, îndatorirea de a verifica stadiul procedurii succesorale, inclusiv de a comunica actele de procedură apreciate a fi necesar a fi efectuate în procesul pendinte la ultimul domiciliu al defunctului A. ori, după caz, la curatorul desemnat pentru dezbaterea succesiunii, H., şi de a analiza şi statua motivat asupra condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. necesar a fi îndeplinite pentru aplicarea sancţiunii perimării.

Nu în ultimul rând, instanţa de apel avea a lua în considerare şi dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege", printre care, în raport de legislaţia specifică fiecărei ţări, şi pandemia Covid.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de avocat G. pentru reclamantul A. (decedat) împotriva deciziei nr. 25/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, va casa decizia recurată şi va trmite cauze spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de avocat G. pentru reclamantul A. (decedat) împotriva deciziei nr. 25/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 decembrie 2021.