Res judicata effect of competence regulator bars subsequent declination of material jurisdiction

Regulator de competență în favoarea secției civile a curții de apel. Declinarea de către această secție a propriei competențe materiale subsecvent deciziei date în regulatorul de competență. Consecințe

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: conflict negativ

revizuire

regulator de competenţă

excepţia necompetenţei materiale funcționale

C. proc. civ., art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (4), art. 136 alin. (1)

În cazul în care Înalta Curte a desemnat competenţa materială a Curţii de apel, stabilind şi secţia competentă din cadrul acestei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., instanţa astfel învestită printr-un regulator de competenţă cu efect obligatoriu nu mai poate invoca din nou propria necompetenţă materială, o nouă declinare de competenţă subsecventă acestei decizii încălcând caracterul ei definitiv şi obligatoriu.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 176 din 27 ianuarie 2022

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, Secția I civilă, la 19 august 2020 sub dosar nr. x/112/2020, revizuenţii A. şi B., în contradictoriu cu intimata C. SA au solicitat revizuirea încheierii civile nr. 1687 din 27 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. x/190/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 208 din 28 iulie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul nr. x/190/2019*.

Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă, prin încheierea din 6 octombrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de B. şi A., în favoarea Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin decizia nr. 1277 din 20 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/112/2020 s-a constatat că prima hotărâre contradictorie, atacată prin prezenta cerere de revizuire, nu poate fi decât decizia civilă nr. 817 din 20 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/190/2019, decizie care a fost pronunţată de un complet specializat în litigii cu profesionişti.

Prin urmare, în acord cu aceste statuări, coroborat cu prevederile art. 510 alin. 2 C. proc. civ. este firesc ca cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. să fie soluţionată de instanţa specializată în litigii cu profesionişti, mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre revizuită.

Tot în acelaşi context, s-a reţinut împrejurarea că prin regulatorul de competenţă, prin care s-a soluţionat conflictul de competenţă dintre Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a prevăzut că se stabileşte competenţa în favoarea Curţii de Apel Cluj, Secţia I civilă, astfel că acest aspect nu impietează cu nimic asupra incidenţei în cauză a excepţiei de necompetenţă materială funcţională a Secţiei I civile a Curţii de Apel Cluj, în condiţiile în care regulatorul a tranşat problema competenţei între Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Curtea de Apel Cluj şi în condiţiile în care obiectul şi natura litigiului reclamă competenţa unei instanţe specializate în litigii cu profesionişti, mai ales că prima hotărâre definitivă atacată prin prezenta cerere de revizuire a fost pronunţată de un complet specializat în litigii cu profesionişti.

Pe rolul Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Cluj, cauza a fost înregistrată la 12 octombrie 2021, sub acelaşi nr. de dosar.

Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 663/2021 din 23 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenţii B. şi A. către Secţia I civilă a Curţii de Apel Cluj.

Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere respectarea dispoziţiilor obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispuse prin decizia civilă nr. 1277 din 20 mai 2021, care a soluţionat conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii şi a stabilit în mod neechivoc şi cu titlu definitiv faptul că cererea de revizuire trebuie soluţionată de către Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă şi Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 30 decembrie 2021, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj, Secția I civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A., înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj, Secţia I civilă la 31 august 2020, a fost declinată în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 204/A din 14 octombrie 2020.

Tribunalul Bistriţa Năsăud, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 130 din 18 februarie 2021, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Cluj, Secţia I civilă şi, constatând născut conflictul negativ, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict negativ.

Prin decizia civilă nr. 1277 din 20 mai 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, soluţionând conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii a stabilit faptul că cererea de revizuire trebuie soluţionată de către Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă şi, ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secţii, iar prin încheierea din 6 octombrie 2021 a declinat din nou soluţionarea cererii de revizuire, de această dată în favoarea Secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Cluj.

În acest context, se reţine că, prin încheierea din 6 octombrie 2021, Secţia I civilă a Curţii de Apel Cluj a invocat din nou excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei, ignorând astfel regulatorul de competenţă pronunţat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 1277 din 20 mai 2021, care a stabilit în mod definitiv soluţionarea cererii de revizuire de către Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă.

Aşadar, o nouă declinare de competenţă subsecventă acestei decizii încalcă caracterul ei definitiv şi obligatoriu, în condiţiile în care Înalta Curte nu a desemnat doar competenţa materială a Curţii de Apel Cluj, ci a stabilit şi secţia competentă din cadrul acestei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. 4 C. proc. civ., iar consecinţa este aceea că instanţa astfel învestită printr-un regulator de competenţă cu efect obligatoriu nu mai poate invoca din nou propria necompetenţă materială.

Acest aspect se impune cu atât mai mult cu cât, prin Decizia nr. 2/2019 din 14 ianuarie 2019 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii în dosarul nr. 1.527/1/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 863 din 25 octombrie 2019, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj şi, în consecinţă, a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 din Legea nr. 71/2011, raportat la art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalele specializate sunt competente să soluţioneze apelurile în cererile formulate în procedura executării silite în materiile ce fac obiectul specializării lor.

În acest context, urmează a se face şi aplicarea dispoziţiilor speciale ale art. 136 alin. 1 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că în speţa de faţă nu se poate reţine existenţa unui veritabil conflict de competenţă, faţă de împrejurarea că secţia astfel învestită printr-un regulator de competenţă cu efect obligatoriu nu mai poate invoca din nou propria necompetenţă materială, fiind astfel încălcat caracterul definitiv şi obligatoriu stabilit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 1277 din 20 mai 2021.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. 4 C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că, competenţa materială procesuală aparţine Curţii de Apel Cluj, Secţia I civilă.