Unconstitutionality challenge to special confiscation of prohibited firearms rejected for lack of causal link; appeal dismissed as time-barred under 48-hour limit.

Asupra recursului de faţă, În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 15 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă, cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fixându-se, totodată, termen pentru soluţionarea cauzei pe fond la data de 19 ianuarie 2018.

Pentru a dispune astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în esenţă, a reţinut următoarele:

Prin încheierea nr. 709/PI/19.11.2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei penale a Curţii de Apel Timişoara, în dosarul nr. x/2017 s-a admis propunerea formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind pe intimatul A. şi, în baza art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale a următoarelor bunuri: una bucată puşca mixtă alice/glonţ marca x; una bucată puşcă cu glonţ marca x, seria x, cal. 5,6 mm; 3 (trei) bucăţi cartuşe cu glonţ, calibrul 6,5 x 57 mm şi 8 (opt) bucăţi cartuşe cu glonţ, calibrul 5,6 mm, toate aparţinând intimatului A..

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie numitul A., care a fost înregistrată pe rolul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2017*, acesta depunând, prin fax, şi o cerere prin care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen.

La termenul din 15 decembrie 2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, analizând, în cameră de consiliu, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale incidente, a constatat că este nefondată, reţinând că nu au fost îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea 47/1992, republicată, a reţinut că pentru admisibilitatea sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele în care participă;

- excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

- excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

A constatat că, în cauză, au fost îndeplinite numai primele trei din condiţiile menţionate, nu şi cea de-a patra condiţie - legătura excepţiei cu soluţionarea cauzei.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a relevat faptul că, pentru a admite cererea de învestire a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa în faţa căreia a fost invocată nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluţionarea cauzei a textului invocat ca neconstituţional, ci trebuie avut în vedere şi ceea ce urmăreşte petiţionarul prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, or, în speţă, petiţionarul nu a invocat o contradicţie propriu-zisă, expresă, a celor două texte de lege cu dispoziţiile constituţionale, ci, în fapt, a dorit modificarea acestora, prin completarea lor de către instanţa de contencios constituţional, împrejurarea ce excede competenţei acesteia, fiind atributul puterii legislative.

Totodată, a mai reţinut că autorul excepţiei de neconstituţionalitate intenţionează să obţină de la Curtea Constituţională o interpretare a sintagmei "bunuri a căror deţinere este interzisă de legea penală", aspect ce ţine de atribuţiile instanţelor judecătoreşti şi nu ale instanţei de contencios constituţional.

Împotriva încheierii penale din 15 decembrie 2017, contestatorul A., a formulat şi depus, prin fax, la dosar, la 17 ianuarie 2018, un memoriu precizator în care, printre altele, a declarat recurs, solicitând a se proceda în consecinţă .

Cauza a fost înregistrată la data de 30 ianuarie 2018, sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, fiind fixat primul termen de judecată la 12 martie 2018.

La termenul fixat, recurentul contestator, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat, însă a fost reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu.

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii recursului formulat arătând că, în cauză, încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale s-a pronunţat la 15 decembrie 2017, iar cererea de recurs a fost înregistrată abia la data de 23 ianuarie 2018, termenul de declarare a recursului fiind de 48 de ore şi curge de la pronunţarea hotărârii atacate.

Susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorului desemnat din oficiu au fost în detaliu redate în partea introductivă a prezentei decizii motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii recursului formulat de contestatorul A., excepţie invocată de reprezentantul Ministerului Public, constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. (...)"

Aşadar, termenul pentru formularea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate este de 48 de ore şi curge de la pronunţarea respectivei încheieri.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea, şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor penale.

Potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen., "când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen."

Prin urmare, sancţiunea nerespectării termenelor constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremptoriu prevăzut de lege.

În speţă, se constată că prin încheierea din camera de consiliu de la 15 decembrie 2017 (zi de vineri), judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibilă cererea de sesizarea a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., cerere formulată de contestatorul A., prin apărătorul desemnat din oficiu. Deşi nu s-a indicat ora pronunţării dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, rezultă că termenul de 48 de ore, prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac, a început să curgă la sfârşitul zilei de vineri, când a fost pronunţată, la orele 24:00, şi se împlinea peste 48 de ore la 17 decembrie 2017 orele 24:00 (chiar dacă era o zi de duminică), având în vedere că, în cazul termenelor pe ore, nu operează prorogarea acestora, aspect ce poate fi dedus şi din modul în care este redactat art. 269 alin. (4) C. proc. pen.:

"Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează".

Contestatorul a depus la dosar, la 17 ianuarie 2018, prin fax, un memoriu, în susţinerea cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, memoriu în care, la pagina a 2 -a a menţionat că nu i s-a comunicat nici până la acel moment motivarea încheierii de la termenul din 15.12.2017 şi (...) " că în cazul în care se va respinge prezenta cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, declar recurs faţă de eventuala încheierea de respingere, sens în care solicit a se lua în considerare şi acest aspect şi de a se proceda de către instanţă, în consecinţă, în atare situaţie".

Or, declararea recursului abia în ziua de 17 ianuarie 2018 s-a făcut cu evidenta depăşire a termenului de 48 de ore, nerespectarea acestui termen legal urmând a atrage respingerea căii de atac ca fiind tardiv formulată, neavând relevanţă nici comunicarea sau necomunicarea hotărârii atacate, nici prezenţa sau absenţa contestatorului la pronunţarea încheierii recurate.

Faţă de considerentele mai sus relevate, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca tardiv, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea din data de 15 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de contestatorul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5491 alin. (1) şi alin. (5) lit. b) C. proc. pen. şi art. 112 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., cuprinsă în încheierea din data de 15 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.

GGC - MM