Appeal against definitive criminal cassation decision dismissed as inadmissible for violating statutory limits on ordinary appeals

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 406/A din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca inadmisibil apelul declarat de contestatoarea S.C. A. Călăraşi împotriva Sentinţei penale nr. 166/F din data de 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, obligând, totodată, apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 166/F din data de 20 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 431 alin. (1) C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 104/F din data de 9 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 104/F din data de 9 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta SC A. SRL împotriva încheierii din data de 11 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2015.

S-a reţinut că, în susţinerea contestaţiei în anulare s-a invocat faptul că soluţia pronunţată în cauză este rezultatul unei erori materiale (art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.), iar instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, analizând motivele de contestaţie în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 426 alin. (1) lit. a) - i) C. proc. pen., a apreciat că acestea nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege şi a considerat că în speţă, contestatoarea nu poate invoca împrejurări care se circumscriu cazurilor prevăzute de C. proc. civ., având în vedere că dispoziţiile procedurale arătate nu sunt incidente în materie penală decât în condiţiile expres prevăzute de lege.

S-a mai reţinut că fiind o cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare poate privi exclusiv hotărârile şi se poate formula numai pentru cauzele prevăzute de art. 426 C. proc. pen., singurele apte a provoca o reexaminare a cauzei penale.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea SC A. SRL, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 octombrie 2017.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii apelului formulat, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a constatat că este întemeiată, reţinând că prin hotărârea atacată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 104/F din data de 9 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, hotărâre care este definitivă şi pentru care, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac, fiind susceptibile de reformare pe calea apelului exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.

S-a mai relevat că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituţional, întrucât dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Totodată, s-a mai reţinut că admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În speţă, s-a constatat că SC A. SRL a formulat apel împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat o contestaţie în anulare care, potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., este definitivă, fiind aşadar exercitat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 406/A din 22 noiembrie 2017 a formulat din nou apel contestatoarea SC A. SRL CĂLĂRAŞI la data de 15 ianuarie 2018, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 14 februarie 2018, sub nr. x/2018, fiind fixat prim termen de judecată la data de 12 martie 2018.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând apelul, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac, constată că este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerentele:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea căii de atac potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, care reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) a aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, contestatoarea SC A. SRL CĂLĂRAŞI a exercitat succesiv calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri (decizii) definitive, pronunţată tot în apel, nesusceptibilă de a mai face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, apelanta contestatoare SC A. SRL CĂLĂRAŞI a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil apelul declarat împotriva Deciziei penale nr. 406/A din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelanta SC A. SRL CĂLĂRAŞI va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea SC A. SRL CĂLĂRAŞI împotriva Deciziei penale nr. 406/A din data de 22 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.

Procesat de GGC - LM