Inadmissibility of appeal against final decision rejecting complaint in annulment under Article 408 of the Code of Criminal Procedure

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 934 din data de 7 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. 452 din 6 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, obligând-o, totodată pe contestatoare la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut următoarele:

Prin Încheierea nr. 452 din 6 iunie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionara A. împotriva adresei emisă la data de 26 mai 2016 în Lucrarea nr. 3971/848/III-7/2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciar penală, obligând petiţionara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de cameră preliminară din cadrul secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie a reţinut că prin Adresa nr. x/2016 din data de 6 aprilie 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, Serviciul judiciar penal, i s-a comunicat petiţionarei A. faptul că plângerea sa a fost trimisă spre competentă soluţionare la Serviciul de îndrumare şi control din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet. Cu Adresa nr. x/2016 din data de 26 mai 2016 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, Serviciul judiciar penal, în referire la Adresa emisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1698/1/2016 din data de 12 mai 2016, a fost înaintată acestei instanţe Lucrarea nr. 3971/848/III-7/2016 şi s-a comunicat faptul că la această lucrare se află ataşate şi Lucrările nr. 994/C2/1166/III-7/2016, 2963/670/III-7/2016 şi 1487/438/III-7/2016 .

La data de 6 iunie 2016, prin Serviciul Registratură al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionara A. a depus un memoriu la dosar prin care a solicitat admiterea plângerii sale, "desfiinţarea Soluţiei nr. 3971/848/III-7/2016, începerea judecăţii legale şi competente cu privire la faptele şi la persoanele pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimiterea dosarului spre repartizare aleatorie, conform art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) C. proc. pen.".

Potrivit dispoziţiilor art. 340 C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 din acelaşi cod, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Judecătorul de cameră preliminară, interpretând per a contrario dispoziţiile legale sus-menţionate, a constatat că plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, formulată împotriva unei adrese emisă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia judiciară, Serviciul judiciar penal (prin care i s-a comunicat petiţionarei faptul că memoriul său a fost trimis spre competentă soluţionare Serviciului de îndrumare şi control de unde urmează ca aceasta să primească răspuns), precum şi împotriva unei adrese prin care aceeaşi unitate de parchet a înaintat acestei instanţe Lucrarea nr. 3971/848/III-7/2016, este inadmisibilă, întrucât aceste acte administrative ale procurorului nu se regăsesc printre cele limitativ enumerate de art. 340 C. proc. pen.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară, reţinând că prin dispoziţiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul urmăririi penale, a apreciat că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc.

Împotriva Încheierii nr. 452 din 6 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, contestatoarea A. a formulat o nouă contestaţie în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 13 iunie 2016 sub nr. x/2016.

Anterior soluţionării admisibilităţii în principiu a acestei din urmă contestaţii în anulare, s-a relevat că în cauză contestatoarea A. a formulat la 23 septembrie 2016 o cerere de recuzare a domnilor judecători B. şi C., care a fost respinsă ca nefondată la 26 septembrie 2016 şi apoi, la 7 octombrie 2016, a reiterat aceeaşi solicitare, pentru aceleaşi motive, astfel că la aceeaşi dată cererea de recuzare formulată de contestatoarea A. a fost respinsă ca inadmisibilă.

Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. în raport de hotărârea contestată (Încheierea nr. 452 din 6 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), de motivele invocate (art. 426 lit. a) C. proc. pen.), dar şi cu dispoziţiile legale incidente, a constatat că aceasta este inadmisibilă şi a respins-o ca atare.

Secţia penală a Înaltei Curţi a reţinut că, indiferent de motivul invocat, calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei printr-o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

În esenţă, s-a relevat că, în speţă, a fost atacată cu contestaţie în anulare o hotărâre judecătorească (Încheierea nr. 452 din 6 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) prin care nu s-a rezolvat fondul cauzei printr-o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Or, câtă vreme legea procesual penală nu reglementează posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei, dacă s-ar acredita ideea că o atare cale de atac este admisibilă, s-ar încălca principiul instituit de art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

S-a conchis în sensul că, în speţă, contestatoarei nu îi este recunoscută calea extraordinară a contestaţiei în anulare împotriva Încheierii nr. 452 din 06 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât prin această hotărâre nu s-a rezolvat fondul cauzei printr-o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Împotriva Încheierii penale nr. 934 din 7 octombrie 2016 a formulat apel contestatoarea A. la data de 19 octombrie 2018, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători la data de 14 februarie 2018, sub nr. x/2018, fiind fixat prim termen de judecată la data de 12 martie 2018.

La termenul fixat, apelanta contestatoare deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat pentru a-şi formula apărările, dar la 7 martie 2018 a depus la dosar, prin registratură, concluzii scrise la care a ataşat o serie de înscrisuri .

Reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului formulat, astfel cum s-a menţionat în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând apelul declarat de contestatoare, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea căii de atac, constată că este inadmisibil, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea căii de atac potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, care reglementează hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar conform alin. (2) a aceluiaşi articol, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Coroborând aceste dispoziţii legale cu cele ale art. 408 alin. (3) din C. proc. pen. rezultă că încheierea care este atacată pe cale separată trebuie să fie pronunţată mai înainte de soluţionarea pe fond a cauzei, iar nu şi ulterior.

În cauză, contestatoarea A. a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri definitive - Încheierea nr. 934 din 7 octombrie 2016 - (prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de aceeaşi contestatoare împotriva altei încheieri prin care a fost soluţionată o plângere, potrivit dispoziţiilor art. 340 şi urm. C. proc. pen., de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi), nesusceptibilă de a mai face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. 934 din data de 7 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelanta contestatoare va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea A. împotriva Încheierii nr. 934 din data de 7 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelanta contestatoare la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.

Procesat de GGC - LM