Inadmissibility of criminal enforcement objection challenging the substantive obligation to pay state-advanced judicial costs rather than execution incidents.

Asupra contestaţiei la executare de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 8 din data de 15 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei penale nr. 988 din data de 26 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, obligând-o pe contestatoare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 988 din data de 26 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei penale nr. 738/A din data de 16 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2016.

Totodată, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat la data de 19 decembrie 2017 contestaţie, dosarul fiind înregistrat la aceeaşi dată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, P1, sub nr. x/2017, fiind fixat termen în mod aleatoriu la data de 15 ianuarie 2018.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, a constatat că aceasta este inadmisibilă a respins-o ca atare, reţinând, în esenţă că, potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

De asemenea, prin raportare la dispoziţiile art. 4251 alin. (1) şi alin. (7) din C. proc. pen., s-a relevat că această cale de atac poate fi exercitată doar dacă legea o prevede expres, or, decizia pronunţată în contestaţie nu este supusă niciunei căi de atac, neputând fi cenzurată într-o altă cale de atac neprevăzută de lege.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale incidente, a constatat că în speţa dedusă judecăţii contestatoarea a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca principiul unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva deciziei penale sus-menţionate, petenta A. a formulat şi depus prin fax, la 9 februarie 2018 o contestaţie la executare (dosar) prin care, în esenţă, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de împrejurarea că instanţele de judecată care au fost învestite cu cauzele în care aceasta a fost parte au obligat-o succesiv la plata unor "taxe judiciare", iar petenta nu are carte de identitate şi nu realizează niciun fel de venit.

Dosarul a fost înregistrat la 22 februarie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, P1, sub nr. x/2018, fiind fixat prim termen de judecată la data de 12 martie 2018.

La termenul fixat, deşi a fost legal citată, contestatoarea petentă nu s-a prezentat, dar la data de 26 februarie 2018 a transmis la dosar, prin fax, în completare, o cerere olografă, în care a menţionat din nou că nu are buletin de identitate de peste 16 ani, că anterior a solicitat reunirea cauzelor sale şi că nu îi pot fi impuse taxe judiciare până nu se rezolvă situaţia cu cartea de identitate şi cu reunirea/conexarea cauzelor menţionate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În Partea specială, Titlul V, Capitolele I - IV din C. proc. pen. este reglementată riguros şi strict procedura cu privire la executarea hotărârilor penale, fiind stabilite regulile şi condiţiile legale necesare, competenţa instanţelor de executare/organelor judiciare pentru punerea în executare a pedepselor principale, a pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranţă, a amenzilor judiciare şi a cheltuielilor judiciare avansate de stat, ori a altor dispoziţii civile din hotărâre, cazurile în care se poate formula contestaţie, precum şi alte dispoziţii privind executarea.

Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau a plângerilor formulate cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale, având ca finalitate rezolvarea incidentelor ivite în această fază a procesului, în măsura în care ele se circumscriu vreuneia din situaţiile expres prevăzute de lege.

Sub aspectul cazului particular al dispoziţiilor cuprinse în hotărârile penale, prin care se stabileşte obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat în aceste proceduri, dispoziţiile art. 578 C. proc. pen. statuează că punerea în executare a acestei categorii de dispoziţii se realizează prin trimiterea unui extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea cheltuielilor judiciare organului care, potrivit legii, execută amenda penală. Acest din urmă organ are competenţa de a executa cheltuielile judiciare în cazul în care, în termen de 3 luni de la dara rămânerii definitive a hotărârii penale, persoana obligată la plata cheltuielilor judiciare nu a depus recipisa de plată integrală a cheltuielilor la instanţa de executare.

Susţinerile contestatoarei în actuala procedură tind la repunerea în discuţie a însuşi fundamentului obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat, pe care le consideră "taxe judiciare", urmărind, cenzurarea legalităţii hotărârilor definitive sub acest aspect şi nicidecum rezolvarea unor incidente ivite în cursul executării lor.

Or, pe calea acestui procedeu jurisdicţional, nu este admisibil a se repune în discuţie aspecte tranşate cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea definitivă a instanţei penale. Reiterarea chestiunilor referitoare la temeiul legal al dispoziţiei de obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat tinde la declanşarea unui nou control judecătoresc asupra deciziei (ori, după caz, a sentinţei), cu ignorarea specificului contestaţiei la executare (destinată exclusiv înlăturării eventualelor aspecte de nelegalitate constatate în cursul executării) şi a autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea definitivă.

Astfel, potrivit art. 598 C. proc. pen.:

"(1) Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată în apel sau în recurs în casaţie, competenţa revine, după caz, instanţei de apel sau Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."

Raportat la conţinutul acestor dispoziţii legale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 Judecători constată, contrar susţinerilor formulate în scris de contestatoare, că motivele invocate de aceasta nu se circumscriu vreunuia din cazurile de contestaţie anterior menţionate.

De asemenea, dispoziţiile art. 600 alin. (1) şi art. 601 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres şi limitativ, cazurile în care se poate formula contestaţie la executarea unei hotărâri penale.

Or, cheltuielile judiciare nu au fost asimilate despăgubirilor civile, pentru a-şi găsi aplicabilitatea prevederile art. 600 alin. (1) C. proc. pen. şi nici amenzilor judiciare, pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 601 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, cheltuielile de procedură datorate statului nu pot fi confundate/asimilate nici cu despăgubirile civile, care includ cheltuielile judiciare făcute de părţi, şi nici cu amenda judiciară.

Codificarea procesual penală prevede posibilitatea formulării contestaţiei la executare împotriva dispoziţiilor civile, potrivit art. 600 C. proc. pen. şi amenzii judiciare, conform art. 601 C. proc. pen., iar dispoziţiile civile nu includ cheltuielile judiciare către stat, care izvorăsc din culpa procesuală a părţii, a cărei sesizare a fost respinsă.

Ca atare, atât timp cât legea procesual penală, care este de strictă aplicare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. apare ca fiind inadmisibilă.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 15 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 15 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.

Procesat de GGC - LM