Inadmissibility of successive appeals against final criminal procedural rulings barring further ordinary or extraordinary remedies

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 226 din data de 4 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A., împotriva Deciziei penale nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, fiind obligată apelanta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a constatat că prin Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, s-a respins ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată de petenta A. împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a reţinut că prin Încheierea penală nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 109/PI/CP/CC din 19 februarie 2016, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 (prin această ultimă încheiere fiind respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 28 august 2015 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. x/2015 şi a Ordonanţei nr. 536/II/2/2015 din data 23 septembrie 2015 emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara).

Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare formulată de petenta A., prin raportare la dispoziţiile legale incidente - art. 426 şi urm. C. proc. pen. - a constatat că aceasta este inadmisibilă şi, la 28 iunie 2016, a respins-o ca atare, iar ulterior, la 6 iulie 2016, petenta A., a formulat şi depus prin registratura secţiei Penale recurs însoţit de înscrisuri, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Completului de 5 Judecători Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind fixat primul termen de judecată la 4 decembrie 2017.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, la termenul fixat, constatând, în esenţă, că a fost sesizat cu apelul (urmare recalificării căii de atac promovate de petenta A.) declarat împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată de aceeaşi petentă împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, (încheiere definitivă pentru care legea procesual penală nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară), l-a respins ca inadmisibil, prin Decizia nr. 226 din 4 decembrie 2017.

Împotriva Deciziei penale nr. 226 din data de 4 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017, petenta A., la 19 februarie 2018, a formulat şi depus, prin registratura generală, o cerere olografă intitulată "recurs" însoţită de înscrisuri (dosar).

Cauza a fost a fost înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 19 februarie 2018, fiind fixat primul termen de judecată la 12 martie 2018.

La termenul fixat, petenta A., deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat, dar a depus la dosar un memoriu olograf la care a ataşat un set de înscrisuri, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Prealabil dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitată de petentă, fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive, concluziile acestuia fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 Judecători, din oficiu, văzând şi opinia reprezentantului Ministerului Public, a recalificat calea de atac promovată de petenta contestatoare ca fiind contestaţie şi nu recurs, şi examinând cu prioritate admisibilitatea contestaţiei formulate în cauză prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, constată că aceasta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor releva.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că petenta A., fiind nemulţumită de faptul că, iniţial, i-a fost respinsă ca tardivă o plângere îndreptată corect împotriva ordonanţelor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, a formulat ulterior, în cascadă, căi de atac respinse succesiv ca inadmisibile (contestaţie, contestaţie în anulare, apel, şi din nou contestaţie împotriva unor încheieri, respectiv decizii nesusceptibile, potrivit codificării procesual penale, de a fi reformate prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare de atac.

Astfel, Completul de 5 Judecători a fost din nou sesizat cu contestaţia promovată de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, pentru care legea procesual penală nu mai prevede nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, respectiv Decizia penală nr. 226 din 4 decembrie 2017, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost, de altfel, respins ca inadmisibil apelul declarat de aceasta împotriva altei hotărâri definitive (Decizia penală nr. 929 din data de 28 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016) prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată de aceeaşi petentă A. împotriva Încheierii penale nr. 705 din 12 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 226 din data de 4 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017 şi în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 226 din data de 4 decembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă petenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2018.

Procesat de GGC - LM