Inadmissibility of appeal against final execution review decision and scope of execution challenges

Asupra admisibilităţii căii de atac de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de Penitenciarul Bistriţa privind pe condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a reţinut că la data de 19.10.2017, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată cererea formulată de Penitenciarul Bistriţa prin care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, întrucât, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) C. pen. şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.. În acest sens, s-a solicitat a se aduce lămuriri dacă pe perioada executării pedepsei închisorii, condamnatul poate lua legătura cu fiica sa B. (parte vătămată în dosarul penal nr. x/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Prin încheierea din 26 octombrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a calificat cererea formulată de Penitenciarul Bistriţa ca fiind contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 155 din 30 octombrie 2013 pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Bistriţa Năsăud a condamnat pe inculpatul A., în prezent deţinut în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de:

- 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs ideal prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.

Conform art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 12 octombrie 2012 la zi.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii vătămate B., prin reprezentantul său legal, suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a dispus, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.030 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 500 RON a reprezentat onorariul avocatului din oficiu C., desemnată în faza de urmărire penală şi în instanţă pentru apărarea inculpatului şi 150 RON a reprezentat onorariul avocatului din oficiu D. pentru apărarea intereselor părţii vătămate minore.

Prin Decizia penală nr. 243/A/2013 din 6 decembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., deţinut în Penitenciarul Gherla, împotriva Sentinţei penale nr. 155 din 30 octombrie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului A..

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 12 octombrie 2012 şi până în prezent.

Prin Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2012 a fost admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 243/A din data de 2 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori.

A casat, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 155 din 30 octombrie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor prevăzute şi pedepsite de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1 şi alin. (3) teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 203 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 36 C. pen. alin. (1), cu referire la art. 5 C. pen.

A redus pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A dispus aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenţiei de la 12 octombrie 2012 la 17 aprilie 2014.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării şi totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2012 a fost admis recursul declarat de inculpatul A. şi, printre altele, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) C. pen. pe o durată de 3 ani şi s-a făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În acest context, analizând cererea Penitenciarului Bistriţa, calificată de instanţa de judecată ca fiind contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a constatat că, de fapt, se solicită completarea dispozitivului deciziei penale mai sus menţionate, în sensul de a se preciza dacă s-ar impune condamnatului A. şi executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. e) şi f) C. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a reţinut că, pentru ca pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi să poată fi pusă în executare este necesar ca instanţa să precizeze exact în dispozitivul hotărârii care anumite drepturi urmează a fi interzise, aceasta trebuind, totodată, să menţioneze care dintre drepturile prevăzute de lege îi sunt interzise condamnatului.

Prin Decizia penală nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală s-a decis ca inculpatului A. să-i fie aplicate dispoziţiile art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a constatat că pe calea contestaţiei la executare nu poate fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, întrucât contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat cauza în fond; pe această cale putând fi invocate numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor.

Împotriva Sentinţei nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017, contestatorul A. a formulat cale de atac, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 13 februarie 2018, sub nr. x/2018, primul termen fiind stabilit aleatoriu pentru data de 26 februarie 2018, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători examinând actele şi lucrările dosarului apreciază inadmisibilă calea de atac formulată de contestatorul A., pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, precum şi exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Totodată, potrivit C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., în situaţia în care nelămurirea priveşte o dispoziţie dintr-o hotărâre pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar hotărârea prin care se soluţionează este o hotărâre definitivă.

În cauza de faţă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie la executare, respectiv Decizia nr. 1368 din data de 17 aprilie 2014 a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală. Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., doar hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol, decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.

Limitând calea de atac a contestaţiei exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acesteia, astfel că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluţie inadmisibilă.

Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia la executare (contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.) este o hotărâre definitivă, aceasta nefiind supusă niciunei căi de atac, aspect ce atrage inadmisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva Sentinţei nr. 654 din data de 23 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2018.

GGC - MM