Recursion dismissed for unconstitutional challenge to criminal procedure articles already declared invalid by Constitutional Court

Asupra recursului de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin Încheierea penală nr. 401/RC din 17 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul condamnat A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.

Totodată, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul condamnat împotriva Deciziei penale nr. 464/A din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Pentru a pronunţa această hotărâre, cu referire la cererea de sesizare formulată, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul condamnat este accesorie unei căi de atac inadmisibile şi, ca atare, nu întruneşte condiţiile legale prevăzute de lege pentru a fi admisibilă.

II. Împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., conţinută în dispozitivul deciziei penale anterior menţionate, a declarat apel - recalificat ca fiind recurs - condamnatul A., susţinând, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate îndeplinesc condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei şi, ca atare, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este admisibilă.

III. Examinând recursul declarat de recurentul condamnat A., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale trebuie să îndeplinească cumulativ cele patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ: starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare; prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

În ceea ce priveşte primele două condiţii, Completul de 5 Judecători constată că acestea sunt îndeplinite: excepţiile au fost invocate în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală şi au în vedere neconstituţionalitatea unor texte în vigoare, din C. proc. pen.,.

O a treia condiţie de admisibilitate impune ca dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate să nu fi fost declarate neconstituţionale.

Or, sub acest aspect, instanţa de control judiciar constată că, prin decizia nr. 651/2017 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 1000 din 18 decembrie 2017, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) şi ale) art. 439 alin. (4)1 din C. proc. pen.

Prin urmare, această condiţie de neconstituţionalitate nu este îndeplinită în cauză, ceea ce atrage, în mod firesc, inadmisibilitatea cererii de sesizare formulate de recurentul condamnat, dispoziţiile legale criticate fiind declarate neconstituţionale.

În consecinţă, constatând că în cauză nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare ca prevederile ce fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. conţinută în Încheierea nr. 401/RC din data de 17 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 40 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul A. împotriva dispoziţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. conţinută în Încheierea nr. 401/RC din data de 17 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 40 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM