Interest payments on defaulted credit upheld after annulment challenge dismissed as inadmissible.

Asupra contestației în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3478 din 9 decembrie 1999, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B.R.D., sucursala județeană Argeș, obligând solidar pe pârâții SC L. SRL Câmpulung și M.I., asociat unic al acestei societăți, să plătească reclamantului, suma de 4.790.030, reprezentând dobânzi aferente creditului restant până la 1 noiembrie 1999.

Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 419 din 8 noiembrie 2000, a respins apelul declarat de reclamantă și, admițând apelurile pârâților, a respins acțiunea în ceea ce privește obligarea acestora la plata dobânzilor.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 91 din 14 martie 2001, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei menționate.

Reclamanta B.R.D., sucursala județeană Argeș, a formulat contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia civilă nr. 1040 din 12 septembrie 2001, a aceleiași curți de apel, dispunându-se anularea deciziei pronunțate în recurs.

Rejudecându-se recursul, acesta a fost admis prin decizia civilă nr. 373 din 17 octombrie 2001, a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, iar decizia pronunțată în apel a fost modificată în totul. Ca urmare, admițându-se apelul reclamantei, a fost schimbată în parte sentința, în sensul obligării celor doi pârâți și la plata în continuare a dobânzii, de la 1 noiembrie 1999, până la rambursarea în totalitate a creditului.

Totodată, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâți.

Împotriva ultimei decizii, SC L. SRL Câmpulung Muscel a formulat cerere de revizuire, această cerere fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia nr. 4864 din 9 iulie 2002, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost admisă prin decizia nr. 3394 din 9 iulie 2003, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Rejudecându-se cererea de revizuire, aceasta a fost respinsă, ca tardivă, prin decizia nr. 342 din 29 ianuarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administrator M.I., a declarat recurs, susținând, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor punctelor la care s-a făcut referire prin cererea de revizuire.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul prevăzut de art. 308 alin. (1) C. proc. civ., prin decizia nr. 157 din 26 aprilie 2004, dată în Camera de consiliu, a respins recursul declarat de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, împotriva deciziei menționate, cu motivarea că, în raport cu dispozițiile art. 328 C. proc. civ., hotărârea vizată nu este supusă recursului, pentru că nici hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, fiind irevocabilă, nu era susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.

Revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administratorul M.I., a formulat contestație în anulare împotriva deciziei menționate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători, prin decizia nr. 319 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de revizuenta SC L. SRL Câmpulung Muscel, prin administrator M.I., împotriva deciziei menționate.

S-a motivat că decizia vizată de revizuentă nu era susceptibilă a fi atacată cu contestație în anulare, deoarece potrivit art. 308 alin. (4) C. proc. civ., în redactarea ce i s-a dat prin O.U.G. nr. 58/2004, decizia pronunțată în baza acestui text de lege, asupra recursului, nu mai este supusă nici unei căi de atac.

M.I. a formulat contestație în anulare, în numele SC L. SRL Câmpulung Muscel, și împotriva acestei din urmă decizii.

Contestația în anulare nu este admisibilă.

În adevăr, prin art. 320 C. proc. civ., în care este reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, se prevede, la alin. (3), că „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac, ca și hotărârea atacată”.

Or, cum prin hotărârea atacată cu contestație în anulare (decizia nr. 319 din 15 noiembrie 2004 a Completului de 9 judecători al instanței supreme) a fost respinsă contestația în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri care, în raport cu prevederile art. 308 alin. (4) C. proc. civ., modificat de O.U.G. nr. 58/2003, nu era supusă nici unei căi de atac, este evident că nici hotărârea prin care a fost respinsă prima contestație în anulare, ca inadmisibilă, nu mai era susceptibilă de a fi atacată tot cu o asemenea cale.

Așa fiind, urmează a se dispune respingerea contestației în anulare, de față, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de M.I., pentru SC L. SRL Câmpulung Muscel, împotriva deciziei nr. 319 din 15 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2005.