Deduction of foreign detention from recognized sentence and limits of execution appeal to challenge substantive sentencing

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 03 mai 2017, persoana condamnată A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată în baza sentinţei penale din 22.02.2016 a Tribunalului Raional din Nowy Sacz, secţia II-a penală, hotărâre străină recunoscută prin Sentinţa penală nr. 12/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe lângă perioada dedusă deja şi a duratei executate începând cu data de 08.07.2015 până la 21.02.2016, inclusiv, precum şi admiterea cererii de liberare condiţionată din executarea pedepsei anterior menţionate.

În motivarea cererii formulate, contestatoarea a arătat, în esenţă, că a fost privată de libertate începând cu data de 08.07.2015, astfel că se impune scăderea duratei executate începând cu această dată, până la 21.02.2017.

Referitor la cererea de liberare condiţionată, a menţionat că a formulat o astfel de cerere în faţa autorităţilor judiciare poloneze, însă, anterior discutării solicitării în comisie, a fost transferată în România.

În sprijinul solicitării sale, persoana condamnată a depus la dosarul cauzei hotărârea pronunţată în Dosarul nr. x, la data de 19.10.2016, de către Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secţia II-a penală, cu privire la care s-a dispus traducerea .

Prin Sentinţa penală nr. 62 din 25 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost admisă contestaţia formulată de persoana condamnată A., împotriva formelor de executare emise în baza Sentinţei penale nr. 12 din 13.02.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 70/A/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare recunoscută prin Sentinţa penală nr. 12/2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, pe lângă durata deja dedusă şi durata privării de libertate pe teritoriul României - în legătură cu executarea Mandatului European de Arestare emis de Tribunalul Regional din Nowy Sacz în Dosar nr. x - începând cu 08.07.2015 până la 21.07.2015.

S-a dispus efectuarea menţiunilor necesare în conţinutul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x din 08.03.2017 emis de Curtea de Apela Alba Iulia.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana condamnată, în cuantum de 130 RON, s-a stabilit a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că prin Sentinţa penală nr. 12 din 13.02.2017 pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia, în Dosarul nr. x/2017 a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., cerere înaintată de autorităţile judiciare poloneze, fiind dispusă, pe cale de consecinţă, recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare (1335 zile) aplicată prin sentinţa penală din 22.02.2016 a Tribunalului Raional din Nowy Sacz, secţia a II-a penală, de Primă Instanţă în dosar penal nr. x, precum şi scăderea din această pedeapsă a perioadei în care condamnata a fost privată de libertate în Polonia, cu începere de la 22.02.2016, la zi.

Curtea de Apel Alba Iulia a avut în vedere sub aspectul perioadei deduse datele rezultate din înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Sentinţa penală sus menţionată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 70/A/2017 din 07.03.2017 a ÎCCJ, care a respins ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată A.

Totodată, s-a reţinut că potrivit hotărârii pronunţate la data de 19.10.2016 de către Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secţia penală II, hotărâre ataşată de către contestatoare la dosarul cauzei, aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul României - în legătură cu executarea Mandatului European de Arestare emis de autorităţile judiciare poloneze, din data de 8 iulie 2015 până la data de 21 iulie 2015.

Drept urmare, instanţa de fond a constatat că, din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare în a cărei executare se află contestatoarea A. se impune a fi scăzut intervalul de timp în care aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul României, în vederea punerii în executare a Mandatului European de Arestare emis de Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secţia II-a penală.

De asemenea, s-a arătat că solicitarea contestatoarei în sensul scăderii perioadei începând cu 08.07.2015 la 22.02.2016 nu poate fi primită, întrucât, astfel cum s-a reţinut şi în Sentinţa penală nr. 12/2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, intervalul 21.07.2015 - 21.02-2016 a fost luat deja în considerare la stabilirea finală pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare, ca urmare a scăderii acestei durate.

În concluzie, având în vedere datele noi relevate de hotărârea adoptată de către autorităţile judiciare poloneze, date ce nu au fost cunoscute la momentul pronunţării sentinţei penale de recunoaştere a hotărârii străine, instanţa de fond, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a admis contestaţia formulată de către persoana condamnată A., şi a scăzut din durata pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare şi perioada cuprinsă în intervalul 08.07.2015 - 21.07.2015, perioadă în care condamnata a fost privată de libertate pe teritoriul României în vederea punerii în executare a Mandatului European de Arestare emis de Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secţia II penală.

Referitor la cererea subsidiară formulată, instanţa de fond a apreciat că aceasta nu poate fi analizată, în condiţiile în care instanţa nu are competenţa de a se pronunţa în materia liberării condiţionate.

Împotriva acestei sentinţe, condamnata A. a formulat contestaţie, arătând că, în procesul de individualizare a pedepsei la care a fost condamnată s-a făcut o greşită evaluare a circumstanţelor atenuante.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru motivele arătate în continuare.

Prin Sentinţa penală nr. 12 din 13 februarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, definitivă prin Decizia nr. 70/A din 07 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare (1335 zile) aplicată condamnatei A. prin sentinţa penală din 22.02.2016 a Tribunalului Raional din Nowy Sacz, secţia a II- a Penală de Primă Instanţă în dosar penal nr. x, deducându-se, totodată din pedeapsă, perioada în care persoana condamnată a fost privată de libertate în Polonia, cu începere de la 22.02.2016, la zi.

Totodată, Înalta Curte constată că, potrivit hotărârii pronunţate de către Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secţia penală II, la data de 19.10.2016, hotărâre depusă de către contestatoare la instanţa de fond, aceasta a fost arestată provizoriu pe teritoriul României în vederea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare poloneze, din data de 8 iulie 2015, până la data de 21 iulie 2015.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că, în mod corect instanţa de fond, a constatat incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi a dedus din durata pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată condamnatei, perioada cuprinsă în intervalul 08.07.2015 - 21.07.2015, perioadă în care aceasta a fost privată de libertate pe teritoriul României în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Raional din Nowy Sacz, secţia II-a penală.

Cu privire la susţinerile contestatoarei - condamnate în sensul că în procesul de individualizare a pedepsei la care a fost condamnată s-a făcut o greşită evaluare a circumstanţelor atenuante, Înalta Curte constată că, pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu se poate modifica ori desfiinţa hotărârea judecătorească definitivă, contestatorul neputându-se referi la aspecte de fond de natură să afecteze hotărârea ce se execută, care formează obiectul exclusiv al judecării în fond a cauzei sau în căile ordinare de atac.

Ca urmare, având în vedere că împrejurările invocate de contestatoare vizează strict chestiuni de fond, criticându-se temeinicia unei hotărâri judecătoreşti definitive, intrată în puterea lucrului judecat, aspecte ce nu se încadrează în motivul de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi nici în vreunul din celelalte cazuri de contestaţie la executare expres şi limitativ prevăzute de lege, în baza art. 4251 C. proc. pen., raportat la art. 597 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnata A. împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 25 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea - condamnată va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnată, în sumă de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 62 din 25 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2017.

GGC - ED