Cassation review of influence purchasing conviction and applicability of anti-corruption cooperation mitigations.

Prin Sentinţa penală nr. 2539 din data de 03.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţa, prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) Cod procedură.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., pe o durata de 3 (trei) ani, ce se va executa conform art. 68 C. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de supraveghere pentru condamnat, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, condamnatului i s-au impus următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău, la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) şi d C. pen., instanţa i-a impus condamnatului să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, precum şi obligaţia de a nu părăsi România fără acordul instantei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., au fost indicate ca entităţi din comunitate unde urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, prev. de art. 93 alin. (3) C. pen., următoarele: Direcţia generala de Asistenta Socială şi Protecţia Copilului şi Primăria oraşului Buzău - Administraţie Publica Locala consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, urmând a decide în care din cele două instituţii din comunitate urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

2. B., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţa, prev de art. 292 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 255 din 19.07.2013, cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durata de 3 (trei) ani, ce se va executa în conformitate cu art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. ce se va executa în conformitate cu art. 65 alin. (3) C. proc. pen. .

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 de ore din data de 29.04.2015 precum şi durata arestării preventive de la data de 12.05.2015 la 10.06.2015.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen. a fost menţinută măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 75000 euro primiţi prin intermediul martorului C.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător luată la data de 14.10.2015, prin Ordonanţa procurorului nr. x/2015 până la concurenţa sumei totale de 75.000 euro asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând inculpatului A.:

- imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a localităţii Verneşti, conform cotelor înscrise în favoarea inculpatului;

- imobilele înscrise în cartea funciară nr. x a municipiului Buzău, conform cotelor înscrise în favoarea inculpatului

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat după cum urmează: pe inculpatul A. la 6.000 RON (din care 5.000 RON, reprezintă cheltuielile ocazionate de efectuarea urmăririi penale) şi pe inculpatul B. la 8.000 RON (din care 5.000 RON, reprezintă cheltuielile ocazionate de efectuarea urmăririi penale).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul B., a deţinut în perioada anilor 2007 - mai 2015 funcţia de director general la Regia Autonomă Administraţia Protocolului de Stat, în continuare (R.A.A.P.P.S.) Inculpatul A., începând cu data de 22 iunie 2012 a ocupat funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău. Inculpaţii B. şi A. se cunosc, ambii făcând parte din aceeaşi formaţiune politică.

În cursul lunii august 2013, inculpatul B., în calitate de director general al Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, s-a întâlnit cu inculpatul A., preşedintele Consiliului Judeţean Buzău la un restaurant din municipiul Bucureşti. În contextul acestei întâlniri, inculpatul B. l-a întrebat pe inculpatului A., dacă îi poate facilita obţinerea unor contracte de lucrări în judeţul Buzău. Inculpatul A. i-a răspuns inculpatului B. că în judeţul Buzău urmează să se realizeze foarte multe lucrări în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL), precizându-i că se pot face investiţii de utilităţi publice, alimentare cu apă, canalizare, asfaltare.

În acest sens inculpatul A., i-a promis inculpatului B. că va interveni pe lângă primarul localităţii Ghergheasa astfel încât societatea la care acesta are interese să câştige licitaţia. În schimbul promisiunii formulate de inculpatul A., de a interveni pe lângă primarul localităţii Ghergheasa, în vederea obţinerii unui contract de lucrări în această localitate, inculpatul B. i-a spus că îi oferă 8% din valoarea contractului de lucrări pe care urma să îl câştige la Primăria comunei Ghergheasa, judeţul Buzău. În ceea ce priveşte remiterea sumei reprezentând 8% din valoarea contractului, numitul B. i-a precizat că îi va da în perioada de derulare a contractului, după încasarea tranşei de bani în cadrul proiectului. De asemenea, inculpatul B. i-a promis că o primă tranşă de 75.000 de euro o va remite în perioada următoare.

În vederea materializării acestei înţelegeri, inculpatul B. i-a cerut inculpatului A. să-i indice o persoană de încredere, prin intermediul căreia să-i remită sumele de bani respective. În sensul acesta, inculpaţii au hotărât ca fiecare să desemneze o persoană de încredere care să acţioneze în numele lor.(a se vedea declaraţia suspectului A. volumul I fila x).

Astfel, inculpatul A., l-a indicat pe martorul C., iar inculpatul B., pe martorul D.

În baza înţelegerii pe care au avut-o, potrivit căreia trebuia să prezinte o persoană de legătură, prin intermediul căreia urma să remită sumele de bani, la câteva zile, tot în cursul lunii august 2013, inculpatul A., însoţit de martorul C. s-a întâlnit la E., din municipiul Bucureşti, cu inculpatul B.. În acest context inculpatul B. a purtat o scurtă discuţie cu inculpatul A. la o altă masă, după care s-au despărţit.

După ce au purtat această discuţie, inculpatul A. a revenit la masa la care se afla martorul C. căruia i-a spus că persoana cu care a discutat este şeful Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, se numeşte B. şi că în ziua următoare va merge la biroul acestuia să preia un pachet.

În baza acestei înţelegeri, în ziua următoare martorul C. s-a deplasat în municipiul Bucureşti, la sediul Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat şi a luat legătura cu inculpatul B. Odată ajuns în biroul inculpatului B., acesta i-a înmânat un plic pe care, în prealabil, l-a capsat pe toate laturile şi i-a spus să-l remită inculpatului A.

După ce a luat plicul martorul C. a părăsit birou, revenind în municipiul Buzău. Când a ajuns în municipiul Buzău a luat legătura cu inculpatul A. şi s-au întâlnit la sediul F. din municipiul Buzău.

Martorul C. a remis plicul cu bani inculpatului A. şi la cererea acestuia din urmă i-a numărat constatând că sunt 75.000 de euro. Faţă de această situaţie, inculpatul A. i-a cerut martorului C. să dea spre păstrare suma de 50.000 de euro numitei G. şi 25.000 de euro să-i lase în autovehiculul său. Potrivit acestor înţelegeri, în aceeaşi zi, după ce a finalizat discuţia, martorul C. a lăsat 25.000 de euro în spaţiul de depozitare al cotierei maşinii folosită de inculpatul A., un autoturism marca x, după care a mers la domiciliul numitei G., din municipiul Buzău şi i-a dat spre păstrare suma de 50.000 de euro.

În cursul lunii septembrie 2013, inculpatul A. a luat legătura cu martorul D. stabilind să se întâlnească la un restaurant din mun. Bucureşti. Acesta din urmă a fost de acord cu solicitarea şi s-a întâlnit cu inculpatul A. care a venit la restaurant, însoţit de martorul C. După ce a făcut prezentările inculpatul A. i-a comunicat martorului D. faptul că a discutat cu inculpatul B. şi că poate obţine o lucrare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău, lângă Râmnicu Sărat, pentru SC H. SRL.

Totodată, inculpatul A. a stabilit că, în viitor, martorii să ţină legătura între ei, martorul C. urmând să meargă la primăria com. Ghergheasa pentru a discuta cu martorul I. primarul localităţii. De asemenea, inculpatul A. le-a precizat că în zilele următoare pot lua legătura cu primarul comunei Ghergheasa, judeţul Buzău, pentru demararea procedurilor de achiziţie în vederea atribuirii contractului de Proiectare şi execuţie drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare.

În zilele următoare, în baza înţelegerilor pe care le-a avut cu inculpatul B., inculpatul A. a avut o discuţie cu martorul C. context în care i-a spus să ia legătura cu martorul I., primarul com. Ghergheasa şi să-i transmită că acel contract privind Proiectare şi execuţie drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare, trebuie atribuit SC H. SRL.

După îndeplinirea formalităţilor necesare martorul D. i-a comunicat martorului J., acţionar unic la SC H. SRL, că inculpatul B. o va ajută să obţină un contract de lucrări pentru societate, de o valoare însemnată, în comuna Ghergheasa, jud. Buzău, menţionându-i totodată că inculpatul B. va fi ajutat în acest sens de inculpatul A.

Martorul J. i-a precizat martorului D. că, în ipoteza în care va obţine acest contract şi va fi finalizat, îi vor reveni 15% din valoarea contractului, dată fiind calitatea sa de administrator al societăţii.

Tot în cadrul acestei discuţii, martorul D. i-a comunicat martorului J. că va trebui să remită o sumă de bani inculpatului B., fără a-i preciza suma, pentru că-l sprijină să obţină acest contract la Primăria comunei Ghergheasa, jud. Buzău.

În cursul lunii octombrie 2013, inculpatul B. a luat legătura cu martorul D. căruia i-a comunicat că a vorbit cu preşedintele C.J. Buzău, inculpatul A., respectiv că îl poate ajuta să atribui SC H. SRL un contract de lucrări, în judeţul Buzău.

Tot cu prilejul acestei întâlniri, inculpatul B. i-a comunicat faptul că i-a remis inculpatului A. suma de 75.000 de euro ca primă tranşă în vederea atribuirii contractului de lucrări SC H. SRL. Totodată, inculpatul B. i-a spus că inculpatul A. face presiuni asupra lui în sensul că îi pretinde şi alte sume de bani. În acest context, inculpatul B. i-a pretins numitului D. suma de 700.000 de euro, în care era inclusă şi suma de 75.000 euro, pentru intervenţiile pe care el le-a făcut pe lângă inculpatul A. în vederea atribuirii contractului de lucrări în comuna Ghergheasa judeţul Buzău SC H. SRL.

Martorul D. a acceptat cererea, pretinderea inculpatului B. stabilind cu acesta să îi remită suma de 700.000 euro, în care erau incluşi şi cei 75.000 euro, în perioada de executare a contractului după ce societatea urma să încaseze banii de la Primăria Ghergheasa.

La sfârşitul anului 2013, martorul D. a luat legătura cu martorul J., căreia i-a comunicat că inculpatul B. i-a dat inculpatului A., preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, suma de 75.000 de euro pentru a obţine contractul de lucrări în comuna Ghergheasa, jud. Buzău. De asemenea, tot în această împrejurare, martorul D. i-a mai precizat martorului J. că inculpatul B. i-a pretins suma de 700.000 de euro pentru intervenţiile sale pe lângă preşedintele C.J. Buzău. Martora J. nu a fost de acord cu remiterea acestei sume, însă i-a precizat martorului D. că poate remite suma din cei 15% pe care urma să-i primească, dacă se semna şi se finaliza contractul.

În drept, Tribunalul a reţinut că fapta inculpatului A. de a accepta promisiunea inculpatului B. de a-i oferi procentul de 8% din valoarea contractului având ca obiect proiectarea şi execuţia "Modernizare drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", şi de a primi, de la acesta din urmă, ca primă tranşă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 291 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Tribunalul a reţinut că inculpatul A. a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoaşterii învinuirii, cerere respinsă iniţial de instanţă. Constatând că în urma administrării probatoriului, tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, faţă de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., Tribunalul s-a raportat criteriile prevăzute de art. 74 C. pen. şi a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad relativ mediu de pericol social, având în vedere, pe de o parte, conduita infracţională reţinută în sarcina sa, prin acţiunile sale afectând încrederea opiniei publice în autoritatea instituţiilor publice, iar pe de altă parte asumarea responsabilităţii de către inculpat prin recunoaşterea faptei imputate şi colaborarea cu organele de cercetare penale în vederea aflării adevărului şi tragerii la răspundere penală şi a celorlalte persoane implicate. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală.

Faţă de cele expuse, Tribunalul i-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă 2 ani închisoare, iar faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, precum şi faţă de dispoziţiile art. 292 alin. (1) din C. pen., care impun şi interzicerea unor drepturi, s-a apreciat că este necesară şi aplicarea unei pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală aplicată, existând şi o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natură electorală, astfel că, în baza art. 67 alin. (2) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., respectiv a drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat precum şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe o perioadă de 3 ani începând cu rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Din punct de vedere al individualizării judiciare a executării pedepsei instanţa de fond a constatat că având în vedere elementele deja examinate, pedeapsa îşi poate atinge scopul şi fără executarea în regim de detenţie, iar pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 91 şi urm. C. pen.

Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului B. de a oferi inculpatului A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, procentul de 8% din valoarea contractului având ca obiect "Proiectarea şi execuţia modernizarea drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", urmând ca suma de bani să fie dată în mai multe tranşe, la momentul efectuării plăţilor către societatea executantă şi de a-i remite, drept primă tranşă, suma de 75.000 euro prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014 societăţii H. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 292 C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificat prin Legea nr. 255 din 19.07.2013, cu aplic. art. 5 C. pen. Apărările inculpatului au fost înlăturate, apreciindu-se că sunt infirmate de probele administrate în cauză, astfel cum s-a reţinut mai sus.

Raportat la criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad relativ mediu de pericol social, având în vedere, pe de o parte, conduita infracţională reţinută în sarcina sa, prin acţiunile sale afectând încrederea opiniei publice în autoritatea instituţiilor publice, iar pe de altă parte faptul că nu şi-a asumat responsabilitatea faptei săvârşite nici după pornirea anchetei penale. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală.

Faţă de cele expuse, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influentă apreciind că acest cuantum este de natură a asigura rolul educativ-preventiv şi punitiv al pedepsei, aplicarea pedepsei în acest cuantum fiind justificată de celelalte circumstanţe faptice şi personale.

Împotriva acestei sentinţe au declarant apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul B., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. x/2015.

Motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie au vizat, în esenţă, individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi modalitatea de aplicare a pedepselor accesorii faţă de inculpatul A.

Apelantul-inculpatul B., a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta de care este acuzat inculpatul nu există, având în vedere că probele administrate în toate fazele procesului penal până în prezent nu au reuşit să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că ar fi comis fapta. S-a arătat că presupusa înţelegere frauduloasă de cumpărare a influenţei dintre inculpatul B. şi inculpatul A., nu este susţinută de probe riguros coroborate care să dovedească această situaţie de fapt.

Prin Decizia penală nr. 862 din data de 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 2539 din 03.11.2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2015.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Au fost înlăturată aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen. şi a art. 93 C. pen., dispunându-se ca pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. să fi executată în regim de detenţie.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. apelantul inculpat B. a fost obligat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Efectuând o analiză proprie asupra cauzei, ţinând cont de materialul probator administrat în toate fazele procesului penal, Curtea a apreciat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 103 C. proc. pen., faptul că în cursul lunii august 2013 inculpatul B. i-a oferit inculpatului A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, suma de 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,89 RON - 10.977.780,91 euro), având ca obiect "Proiectarea şi execuţia modernizarea drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", urmând ca suma de bani să fie dată în mai multe tranşe, la momentul efectuării plăţilor către societatea executantă şi tot în aceeaşi lună, inculpatul a remis inculpatului A., drept primă tranşă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014 societăţii H. SRL.

Totodată, inculpatul A. a acceptat promisiunea inculpatului B. de a-i oferi 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,89 RON/10.977.780,91 euro) având obiect proiectarea şi execuţia "Modernizare drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", şi tot în aceeaşi lună a primit de la acesta din urmă, ca primă tranşă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x/21.05.2014.

Inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei, nu a contestat probele administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le-a însuşit în totalitate prin declaraţia dată în faţa primei instanţe, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 375 C. proc. pen. privind procedura de judecată simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii.

Inculpatul B., însă, a negat acuzaţia adusă, admiţând doar că îi cunoaşte pe inculpatul A. şi pe martorul D.: pe inculpatul A. de aproximativ 15 ani, întrucât au fost colegi de facultate şi de partid, respectiv pe martorul D. administrator al SC H. SRL din luna iunie - iulie 2013 ca urmare a efectuării unor lucrări de certificare energetică la RAAPPS.

Curtea a constatat, în dezacord cu apărarea, că fapta inculpatului B. este dovedită de probele administrate în cauză, nu doar de denunţul coinculpatului A.

Astfel, din declaraţiile inculpatului A. rezultă că acesta îl cunoaşte pe inculpatul B. de mai mult timp, acesta făcând parte din Organizaţia F. a judeţului Buzău, iar în cursul lunii august 2013, s-a întâlnit cu inculpatul B. în Bucureşti, la E., când inculpatul B. i-a cerut să-i faciliteze obţinerea unor contracte în judeţul Buzău pentru SC H. SRL Inculpatul A. a menţionat că i-a comunicat inculpatului B. că în judeţul Buzău sunt foarte multe lucrări în materializarea programului naţional de dezvoltare locală, pe scurt PNDL, iar în baza acestui program, se pot face investiţii de utilităţi publice, alimentarea cu apă, canalizare, asfaltare, respectiv că un astfel de proiect este în comuna Ghergheasa, judeţul Buzău şi i-a propus să îl ajute cu privire la obţinerea acestui proiect pentru societatea la care a făcut referire.

De asemenea, inculpatul A. i-a spus inculpatului B. că urma să intervină pe lângă primarul localităţii Ghergheasa astfel încât societatea să câştige licitaţia aducându-i la cunoştinţă că de această problemă se va ocupa un apropiat, respectiv martorul C. Tot în cursul aceleiaşi discuţii, inculpatul B. i-a spus inculpatului A. că îi oferă în schimbul ajutorului 8% din valoarea contractului de lucrări pe care urma să îl câştige la Primăria comunei Ghergheasa, judeţul Buzău ca sprijin pentru Organizaţia F. Buzău, urmând ca o primă tranşă de 75.000 de euro să o primească în zilele următoare.

Inculpatul A. a arătat că la câteva zile, tot în cursul lunii august 2013, s-a întâlnit cu martorul C. în Bucureşti şi împreună cu acesta s-au deplasat la E., scopul întâlnirii fiind acela de a-l prezenta pe martorul C. inculpatului B. Tot în acest context, inculpatul B. i-a spus că în zilele următoare urma să-i remită suma de 75.000 de euro ca o primă tranşă din înţelegerea avută.

În baza acestei înţelegerii, tot în luna august, inculpatul A. l-a trimis pe martorul C. la inculpatul B., la sediul RAAPPS pentru a prelua de la acesta suma de 75.000 de euro, iar în aceeaşi zi martorul C. a revenit la Buzău şi i-a remis suma de 75.000 de euro pe care i-o dăduse inculpatul B.

A mai relatat inculpatul A. că la aproximativ 2-3 săptămâni după momentul în care i-a fost remisă suma de bani anterior menţionată, în cursul lunii septembrie 2013, s-a întâlnit cu martorii C. şi D. în municipiul Bucureşti, ocazie cu care l-a prezentat pe martorul D. ca fiind persoana care se ocupă de afacerile inculpatului B. şi care a fost recomandat de acesta din urmă. De asemenea, le-a precizat că din acel moment "pot da drumul la treabă" în sensul de a lua legătura cu primarul comuna Ghergheasa, judeţul Buzău în vederea demarării procedurilor de achiziţii.

Astfel, Curtea a constatat că denunţul inculpatului A. şi împrejurările de fapt arătate în declaraţiile acestuia se coroborează cu cele care rezultă din declaraţiile martorului C. (reaudiat de instanţa de apel). Martorul a declarat că în cursul lunii august 2013, s-a întâlnit cu inculpatul A. la un restaurant din municipiul Bucureşti, E. pentru a lua masa, la solicitarea inculpatului. În timpul discuţiei, în restaurant a intrat o persoană de sex masculin care s-a aşezat la o masă situată lângă cea la care se afla martorul şi inculpatul A., despre care ulterior martorul a aflat că se numeşte B.. A mai arătat martorul că imediat după ce persoana menţionată s-a aşezat, inculpatul A. s-a deplasat la masa acesteia, cei doi discutând aproximativ 5-10 minute, după care inculpatul B. a părăsit restaurantul, iar inculpatul A. a revenit la masă.

A mai menţionat martorul că în acest context, inculpatul A. i-a spus martorului că respectiva persoană cu care s-a întâlnit este şeful Regiei Autonome Administraţia Patrimoniului şi Protocolului de Stat - RAAPPS, respectiv B. şi că în următoarea zi urmează să revină în Bucureşti la biroul numitului B. pentru a lua ceva de la el. A doua zi, potrivit înţelegerii pe care a avut-o cu inculpatul A., a revenit în Bucureşti şi s-a deplasat la sediul RAAPPS pentru a-l căuta pe inculpatul B., însă secretara acestuia comunicându-i că este plecat şi solicitându-i să revină în aproximativ două ore, precizând că acestea sunt indicaţiile inculpatului.

A mai relatat martorul C. că a revenit la sediul RAAPPS şi a fost invitat în biroul inculpatului B., care i-a remis un plic de mărime mediu, de culoare alb în conţinutul căruia se afla ceva. Înainte de acest lucru, în prezenţa martorului, inculpatul B. a consemnat pe un bileţel tip post-it câteva rânduri, a introdus acest bilet în plic, l-a capsat pe toate laturile, după care i-a spus martorului să îl înmâneze inculpatului A.

Ulterior, ajungând în Buzău, martorul C. a luat legătura cu inculpatul A. căruia i-a remis plicul, iar cu această ocazie, inculpatul A. l-a întrebat ce sumă de bani se află în plic, martorul spunând că nu cunoaşte, întrucât nu l-a deschis şi nici inculpatul B. nu a precizat acest lucru. La cererea inculpatului A., martorul a numărat banii constatând astfel că în plic se afla suma de 75.000 de euro.

Totodată, martorul a arătat că inculpatul A. i-a solicitat ca din această sumă, 25.000 de euro să îi duc la autoturismul său, iar restul de 50.000 de euro să îl duc martorei G., persoană apropiată numitului A.

Relevantă pentru reţinerea situaţiei de fapt este şi împrejurarea că la aproximativ trei săptămâni de la întâlnirea pe care a avut-o la E., în cursul lunii septembrie 2013, martorul C. l-a însoţit în municipiul Bucureşti pe inculpatul A. la K. (restaurant şi magazin), situat în apropiere de Piaţa Victoriei, pe b-dul x, unde l-a cunoscut pe martorul D.. Cu această ocazie, inculpatul A. i l-a prezentat martorului D., folosind formula "finul meu". Apoi au avut loc discuţii între inculpatul A. şi martorul D., inculpatul întrebându-l pe martor care este obiectul de activitate al societăţii şi ce fel de lucrări ar putea executa, martorul menţionând că execută lucrări în construcţii, în principal lucrări de apă canal. De asemenea, inculpatul A. i-a spus martorului D. că pe viitor va ţine legătura cu martorul C., context în care în care martorii au făcut schimb de date de contact, numere de telefon, precizându-i de asemenea că acest gen de lucrări se pot executa în comuna Ghergheasa din judeţul Buzău.

După plecarea martorului D., inculpatul A. i-a făcut cunoscut martorului C. faptul că martorul D. se ocupă de afacerile inculpatului B. şi că firma pe care acesta o administrează este practic societatea controlată de cel din urmă, respectiv de inculpatul B. De asemenea, în acelaşi context, inculpatul A. i-a precizat că martorul D. se va ocupa prin societatea administrată de el de efectuarea lucrărilor ce urmau a se executa în localitatea Ghergheasa.

Martorul C. a mai arătat că după aproximativ o săptămână de la întâlnirea menţionată a fost contactat telefonic de către martorul D. care i-a precizat că se îndreaptă către Buzău, cei doi martori întâlnindu-se la intrarea în municipiul Buzău, martorul D. fiind însoţit de o persoană, respectiv martorul L. Potrivit celor stabilite de inculpatul A., alături de cele două persoane anterior amintite, martorul C. a plecat în comuna Ghergheasa, la sediul primăriei, unde a luat legătura cu martorul I., primarul localităţii şi i-a precizat acestuia că este trimis de preşedintele C.J. Buzău, A.

Declaraţiile martorului C. se coroborează cu cele ale martorului D. (de asemenea, reaudiat de instanţa de apel). Astfel, martorul D. a arătat că în cursul anului 2013 SC H. SRL Bucureşti a efectuat lucrări de reparaţii în construcţii şi lucrări de certificare energetică ocazie cu care l-a cunoscut pe inculpatul B., directorul RAPPS. Având cunoştinţă de situaţia grea prin care trecea SC H. SRL, din discuţiile pe care le-a purtat în cursul lunilor iulie- august 2013, inculpatul B. i-a spus că îl cunoaşte pe inculpatul A., preşedintele C.J. Buzău şi că va interveni la acesta în vederea obţinerii de lucrări pentru societatea anterior amintită.

Martorul a relatat că în cursul lunii august 2013, inculpatul B. i-a spus martorului că a vorbit cu preşedintele C.J. Buzău A., după care a fost sunat de inculpatul A. cu care s-a întâlnit la Complexul "K." în apropierea Pieţei Victoria. A mai menţionat martorul că la întâlnire era prezent şi martorul C. După ce l-a prezentat pe acesta, inculpatul A. i-a spus că a discutat cu inculpatul B. şi că poate ajuta SC H. SRL să obţină o lucrare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău, lângă Râmnicu Sărat.

A mai precizat martorul D. că în cursul lunii octombrie 2013, s-a deplasat de la Bucureşti împreună cu L. spre comuna Ghergheasa, urmând ca din Buzău să-l ia şi pe martorul C.

Martorul a arătat şi că în cursul aceleiaşi luni - octombrie 2013 - a fost căutat de inculpatul B. şi cu acest prilej inculpatul B. i-a precizat că el i-a dat o primă tranşă de bani inculpatului A. în sumă de 75.000 de euro şi i-a spus martorului că acesta face presiuni asupra lui în sensul că îi cere bani. În acest context, inculpatul B. i-a pretins suma de 700.000 de euro având în vedere intervenţiile pe care le-a făcut pe lângă inculpatul A. în vederea atribuirii contractului în comuna Ghergheasa.

Susţinerile martorului D. sunt confirmate de declaraţiile martorului L., acesta arătând că în cursul lunii octombrie 2013 a fost sunat de martorul D. care şi-a manifestat dorinţa de a-l întâlni. Cu prilejul acestei întâlniri, martorul D. i-a spus că îl cunoaşte pe primarul comunei Ghergheasa, judeţul Buzău şi că vrea să aibă o discuţie cu acesta din urmă în vederea demarării unei proceduri de atribuire a unui contract de lucrări şi că societatea lui este interesată să câştige acest contract. Martorului i s-a explicat că urma să sprijine Primăria comunei Ghergheasa în ceea ce priveşte derularea procedurilor de atribuire inclusiv întocmirea documentaţiei, respectiv fişa de date a achiziţiei. A doua sau a treia zi, martorul L. s-a deplasat împreună cu martorul D. spre localitatea Ghergheasa, judeţul Buzău, iar când au ajuns în municipiul Buzău, martorul D. l-a luat şi pe un anume domn C. despre care ulterior a aflat că se numeşte C.

Inculpatul B. a invocat în apărarea sa faptul că venirea martorului C. la sediul RAPPS nu a fost trecută în nici un registru, aşa încât nu se poate concluziona că întâlnirea (la care acuzarea susţine că s-a înmânat plicul cu bani) ar fi avut loc. Curtea, în acord cu instanţa de fond, apreciază că omisiunea consemnării în registrul de vizită al RAPPS nu echivalează cu dovada faptului negativ că întâlnirea dintre martor şi inculpatul B. nu ar fi avut loc în realitate. Din declaraţia martorului C. rezultă că la momentul sosirii a luat legătura cu secretara inculpatului care i-a transmis să revină în două ore, acestea fiind indicaţiile inculpatului B.. De altfel, din declaraţia martorei M., secretara inculpatului B., rezultă că atunci când o persoană dorea să intre în instituţie, agentul de la poartă o anunţa, iar martora îl întreba pe inculpat dacă îl primeşte, arătând că nu ştia dacă toate persoanele erau trecute în registrul de vizitatori.

În plus, din declaraţiile martorilor N., O. şi P. rezultă că erau situaţii în care unii dintre vizitatori nu erau trecuţi în registru de către agenţii de pază chiar la indicaţiile inculpatului, astfel că omisiunea consemnării unei vizite a martorului la sediul RAAPPS nu prezintă relevanţă.

Totodată, pentru existenţa infracţiunii nu este necesară remiterea efectivă a sumei de bani persoanei care are influenţă, apărarea inculpatului B. fiind construită pe ideea că nu ar fi probată remiterea sumei de 75 000 euro martorului C., dar neoferind explicaţii plauzibile cu privire la discuţiile purtate cu inculpatul A. în cadrul cărora i-a oferit procentul de 8 % din valoarea contractului ce urma să fie obţinut.

Mai mult decât atât, martora J. (reaudiată şi în faza procesuală a apelului) a arătat că administratorul societăţii i-a a dus la cunoştinţă că inculpatul B. îl ajută să obţină lucrări, respectiv că în toamna anului 2013, martorul D. i-a a dus la cunoştinţă faptul că va obţine un contract de valoare mare în comuna Ghergheasa cu sprijinul inculpatului B. şi al preşedintelui consiliului judeţean Buzău, ocazie cu care martora i-a promis un câştig de 15% din valoarea contractului. Împrejurarea că martora nu a fost de acord să achite în plus şi suma de 700.000 euro solicitată de inculpatul B. nu duce la concluzia nevinovăţiei inculpatului, contrar susţinerilor apărării, având în vedere că martorul D. putea să achite această sumă din profitul său estimat la aproape 3 milioane de euro.

De asemenea, Curtea a constatat că apărarea face o confuzie invocând dispoziţiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen.,care statuează că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi, întrucât în cauză nu există astfel de declaraţii, ci denunţul şi declaraţiile inculpatului A. care, aşa cum s-a arătat, nu reprezintă singurele probe care fundamentează concluzia vinovăţiei inculpatului B., ci acestea se coroborează cu celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti (primă instanţă şi apel), conform celor reţinute mai sus.

În consecinţă, probatoriul administrat în cauză (martorii esenţiali ai acuzării fiind reaudiaţi şi de instanţa de apel în condiţii de contradictorialitate, nemijlocire şi oralitate) dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul B. a comis fapta de care este acuzat şi pentru care a fost condamnat în primă instanţă.

În ceea ce priveşte motivele de apel referitoare la modul în care instanţa de fond a realizat individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate doar cu privire la inculpatul A., însă parţial, astfel cum se va arăta în continuare.

Prin raportare la dispoziţiile art. 72 C. pen., Curtea a constatat că instanţa de fond s-a orientat spre mediu în cazul pedepsei aplicate inculpatului A., respectiv spre limita minimă în cazul inculpatului B.. În ceea ce priveşte adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie referitoare la un denunţ formulat de inculpatul B., Curtea constată că inculpatul B. nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, în adresa menţionată precizându-se expres faptul că denunţul formulat nu a stat la baza constituirii unui dosar penal nou, acesta fiind înregistrat la dosarul deja existent.

Curtea a admis că pericol social al faptelor săvârşite este unul considerabil, având în vedere faptul că inculpaţii ocupau funcţii importante în cadrul unor autorităţi publice, faptul că atribuirea contractelor privind executarea de lucrări ce puteau îmbunătăţi calitatea vieţii în cadrul unor comunităţi locale trebuia să aibă loc în mod transparent, legal, cu respectarea procedurilor de achiziţie publică, suma oferită, respectiv acceptată, de un cuantum ridicat, stabilită ca procent din câştigul eventual de pe urma obţinerii contractului şi executării lucrărilor menţionate. Astfel, prin conduita lor, inculpaţii au afectat încrederea opiniei publice în autoritatea instituţiilor publice.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracţie de împrejurarea că inculpaţii se află la primul contact cu legea penală, de situaţia socială a acestora, fiind persoane educate, cu privire la care o eventuală reinserţie socială este facil de realizat, iar cuantumul diferit al pedepselor aplicate de instanţa de fond a avut în vedere activitatea ilicită efectivă (gradul de participaţie, iniţiativa aparţinând inculpatului A., care a şi obţinut suma de 75.000 euro).

Totodată, în cazul inculpatului A., instanţa de fond a ţinut cont în mod corect de atitudinea de recunoaştere a inculpatului, de atitudinea de colaborare cu organele judiciare încă din cursul anchetei penale şi de gravitatea în concret a faptei comise, astfel cum s-a arătat, aşa încât Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, de 2 ani închisoare, prin raportare la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. şi la prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., corespunde scopului preventiv şi educativ al pedepsei.

Scopul pedepsei aplicate inculpatului A., însă, nu poate fi atins fără executarea efectivă, faţă de natura şi gravitatea în concret a faptei comise, de împrejurarea că inculpatul a primit efectiv o sumă considerabilă de bani în contul traficării influenţei (de 75.000 euro), iar în prezent se află în detenţie, executând o pedeapsă aplicată în mod definitiv pentru o infracţiune concurentă (prin Decizia penală nr. 1183 din 16.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2015). Astfel, stabilind un regim privativ de libertate al executării pedepsei, Curtea a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) C. pen. (al căror exerciţiu a fost interzis şi cu titlu de pedeapsă complementară) care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform dispoziţiilor art. 65 alin. (1) C. pen.

Referitor la inculpatul B., Curtea - de asemenea - s-a apreciat că se impune stabilirea unui regim de executare efectivă a pedepsei, având în vedere că inculpatul nu şi-a asumat în nici un moment responsabilitatea faptei comise, nu a manifestat regret în raport de activitatea ilicită desfăşurată, admiţând doar că atitudinea sa din cursul urmăriri penale poate fi calificată ca refractară, explicabilă - potrivit inculpatului - în contextul în care nu s-ar fi permis avocaţilor şi să adreseze întrebări martorilor audiaţi de către procuror. Este relevant faptul că inculpatul B. ocupa o funcţie importantă în cadrul unei autorităţi publice, respectiv a deţinut în perioada anilor 2007 - mai 2015 funcţia de director general la Regia Autonomă Administraţia Protocolului de Stat (R.A.A.P.P.S.), ceea ce implica asimilarea în mod real a valorilor sociale specifice unei societăţi construite pe dezideratul respectării ordinii de drept, comiterea unei fapte de corupţie de către o astfel de persoană producând un impact negativ deosebit în rândul comunităţii.

În acest context, Curtea a apreciat că modalitatea de executare aleasă de instanţa de fond este justă, fiind de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpatului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate, şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.

Menţinerea pedepsei de 3 ani închisoare şi a modalităţii de executare (în regim privativ de libertate), asigură respectarea garanţiilor procesuale conferite de dispoziţiile legale procesuale penale şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a căror finalitate (prin tragerea la răspundere penală în condiţiile stabilirii vinovăţiei inculpatului) corespunde caracterului disuasiv al pedepsei, dar şi scopului preventiv educativ al acesteia. Astfel, în acest mod se realizează nu doar reeducarea inculpatului, dar se consolidează şi percepţia cetăţenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie şi să dea o ripostă fermă celor care nu îşi respectă obligaţiile şi comit infracţiuni de corupţie, deşi deţin funcţii publice, sfidând astfel valori sociale fundamentale pentru existenţa şi funcţionarea efectivă a statului de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 862 din data de 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 21 septembrie 2017, data poştei, inculpatul B. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul a invocat în principal, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală", iar, în subsidiar, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

a)Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatul a susţinut că Decizia penală nr. 862 din data de 30.05.2017 este nelegala, fiind dată cu nerespectarea prevederilor art. 103 C. proc. pen., deoarece, în opinia sa, instanţa de judecata îşi întemeiază soluţia de condamnare pe baza unor extrase din denunţurile şi declaraţiile denunţătorilor, mijloace de probă contradictorii, ignorând mijloacele de proba care demonstrează nevinovăţia sa. Era esenţial, susţine inculpatul, ca instanţa de judecata să fi procedat la o analiză concretă şi să constate dacă declaraţiile denunţătorilor date în primă fază procesuală respectă sau nu standardele impuse de legislaţia procesual penală.

A susţinut că probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată nu au reuşit să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că el ar fi comis infracţiunea de cumpărare de influenţă, iar presupusa înţelegere frauduloasă de cumpărare a influenţei dintre el şi inculpatul A. nu este susţinută de mijloace de proba riguros coroborate care să tindă la dovedirea acestei situaţii faptice.

S-a mai arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, instanţele respingând în mod nelegal probele solicitate în dovedirea nevinovăţiei sale şi anume, audierea în calitate de martori a membrilor comisiei de evaluare a ofertelor participanţilor la licitaţia pentru atribuirea contractului de lucrări vizând localitatea Ghergheasa din judeţul Buzău şi a reprezentanţilor celorlalţi membri ai consorţiului pe motivul ca depoziţiile acestora nu au legătura cu infracţiunea reţinuta în sarcina sa.

În esenţă inculpatul susţine că în cauză nu sunt întrunite exigentele cerute de lege pentru a se putea reţine tipicitatea infracţiunii de trafic de influenţa şi cea de cumpărare de influenţă.

În raport cu acest motiv de casare inculpatul a solicitat achitarea sa pe considerentul că a fost condamnat pentru o o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

b)Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Inculpatul a susţinut că decizia penală recurată este nelegala şi din perspectiva pedepsei aplicate, prin aceea că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

A arătat că la data de 20.07.2017 a formulat un denunţ, înregistrat la Direcţia Naţionala Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, prin care a denunţat infracţiuni grave de care a avut cunoştinţa, iar prin declaraţiile furnizate a ajutat la identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate, în speţă s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Q. în Dosarul nr. x/2015.

Astfel, în mod nelegal, instanţa de apel a respins solicitarea sa de aplicarea a art. 19 din Legea nr. 682/2002, reţinând că "inculpatul B. nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, în adresa menţionată precizându-se expres faptul că denunţul formulat nu a stat la baza constituirii unui dosar penal nou, acesta fiind înregistrat la dosarul deja existent."

În raport cu acest motiv de casare inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată de instanţa de apel, în sensul orientării acesteia spre minimul special ca urmare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2017, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B. îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 440 C. proc. pen. şi în vederea discutării admisibilităţii în principiu s-a fixat termen la data de 21 februarie 2018, în şedinţă publică.

Analizând, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 862 din data de 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

I. Recursul în casaţie declarat de inculpat vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", acesta solicitând achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. întrucât instanţa de judecata îşi întemeiază soluţia de condamnare pe baza unor extrase din denunţurile şi declaraţiile denunţătorilor, mijloace de probă contradictorii, ignorând mijloacele de probă care demonstrează nevinovăţia sa. Totodată, probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată nu au reuşit să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că el ar fi comis infracţiunea de cumpărare de influenţă, iar presupusa înţelegere frauduloasă de cumpărare a influenţei dintre el şi inculpatul A. nu este susţinută de mijloace de probă riguros coroborate care să tindă la dovedirea acestei situaţii faptice.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpatul R., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

Astfel, în baza materialului probator de la dosar, instanţa de apel a constatat că s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, cu respectarea exigenţelor impuse de art. 103 C. proc. pen., că în cursul lunii august 2013 inculpatul B. i-a oferit inculpatului A., în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, suma de 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,89 RON - 10.977.780,91 euro), având ca obiect "Proiectarea şi execuţia modernizarea drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", urmând ca suma de bani să fie dată în mai multe tranşe, la momentul efectuării plăţilor către societatea executantă şi tot în aceeaşi lună, inculpatul a remis inculpatului A., drept primă tranşă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014 societăţii H. SRL.

Totodată, inculpatul A. a acceptat promisiunea inculpatului B. de a-i oferi 3.894.301.91 RON (878.222,47 euro), reprezentând 8% din valoarea contractului (48.678.773,89 RON/10.977.780,91 euro) având obiect proiectarea şi execuţia "Modernizare drumuri de interes local şi reţea publică de canalizare şi staţie de epurare în comuna Ghergheasa, jud. Buzău", şi tot în aceeaşi lună a primit de la acesta din urmă, ca primă tranşă, suma de 75.000 euro, prin intermediul martorului C., pentru a interveni pe lângă primarul comunei Ghergheasa, jud. Buzău, în vederea atribuirii contractului de lucrări nr. x din 21.05.2014.

Instanţa de apel a mai constatat că apărarea face o confuzie invocând dispoziţiile art. 103 alin. (3) C. proc. pen.,care statuează că hotărârea de condamnare nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declaraţiile investigatorului ale colaboratorilor ori ale martorilor protejaţi, întrucât în cauză nu există astfel de declaraţii, ci denunţul şi declaraţiile inculpatului A. care, aşa cum s-a arătat, nu reprezintă singurele probe care fundamentează concluzia vinovăţiei inculpatului B., ci acestea se coroborează cu celelalte probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în cadrul cercetării judecătoreşti (primă instanţă şi apel), conform celor reţinute în ampla analiză a probelor administrate în cauză.

Astfel, în decizia recurată se reţine că probatoriul administrat în cauză (martorii esenţiali ai acuzării fiind reaudiaţi şi de instanţa de apel în condiţii de contradictorialitate, nemijlocire şi oralitate) dovedeşte dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că inculpatul B. a comis fapta de care este acuzat şi pentru care a fost condamnat în primă instanţă.

Recursul în casaţie declarat de inculpatul B. fost întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpatul B., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", se circumscrie doar formal cazului de recurs în casaţie indicat.

Recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

După cum se poate observa, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În prezenta cauză, recurentul a susţinut că probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecata nu au reuşit să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabila, că el ar fi comis infracţiunea de cumpărare de influenţă, iar presupusa înţelegere frauduloasă de cumpărare a influenţei dintre el şi inculpatul A. nu este susţinută de mijloace de probă riguros coroborate care să tindă la dovedirea acestei situaţii faptice.

A mai arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, instanţele respingând în mod nelegal probele solicitate în dovedirea nevinovăţiei sale şi anume, audierea în calitate de martori a membrilor comisiei de evaluare a ofertelor participanţilor la licitaţia pentru atribuirea contractului de lucrări vizând localitatea Ghergheasa din judeţul Buzău şi a reprezentanţilor celorlalţi membri ai consorţiului pe motivul ca depoziţiile acestora nu au legătura cu infracţiunea reţinuta în sarcina sa.

În esenţă inculpatul susţine că în cauză nu sunt întrunite exigentele cerute de lege pentru a se putea reţine tipicitatea infracţiunii de trafic de influenţa şi cea de cumpărare de influenţă.

Analizând motivul de casare invocat, se constată că în realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casaţie de faţă reanalizarea circumstanţelor comiterii faptei, o reinterpretare a probelor administrate şi, pe cale de consecinţă, stabilirea formei de vinovăţie, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. şi verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casaţie.

Înalta Curte mai reţine că pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală se are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracţiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispoziţiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Totodată, se constată faptul că inculpatul a invocat aceste critici şi cu ocazia judecării cauzei în apel.

Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

II. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul a susţinut că decizia penală recurată este nelegală şi din perspectiva pedepsei aplicate, prin aceea că nu s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpatul R., şi întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu se circumscrie cazului de recurs în casaţie indicat.

Inculpatul a susţinut că la data de 20.07.2017 a formulat un denunţ, înregistrat la Direcţia Naţionala Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, prin care a denunţat infracţiuni grave de care a avut cunoştinţa, iar prin declaraţiile furnizate a ajutat la identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate, în speţă dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatei Q. în Dosarul nr. x/2015.

Analizând motivul de recurs în casaţie invocat, Înalta Curte constată că acesta a fost analizat şi în cadrul motivelor de apel formulate de inculpat şi respins de către instanţa de apel. Astfel, s-a constatat faţă de adresa emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie referitoare la un denunţ formulat de inculpatul B., că inculpatul B. nu poate beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, întrucât în adresa menţionată se precizează expres faptul că denunţul formulat nu a stat la baza constituirii unui dosar penal nou, acesta fiind înregistrat la dosarul deja existent.

Cazul de casare invocat de inculpat, respectiv cel prevăzut de dispoziţiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. este incident în situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită (de exemplu, aplicarea numai a pedepsei amenzii, în cazul în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa închisorii) aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepselor, prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub aceste limite speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită (cu nerespectarea dispoziţiilor legale care permit acest lucru).

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul susţine că instanţa de apel nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 deşi prin denunţul său a furnizat informaţii ce au condus la trimiterea în judecată a unei persoane, or această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. întrucât nu vizează aplicarea unei pedepse în alte limite prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 este situată în limitele prevăzute de lege pentru această infracţiune

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 862 din data de 30 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul în casaţie formulat de recurentul B. împotriva Deciziei penale nr. 682 din 30 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat B., în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2018.

GGC - ED