Admissibility of execution objection challenging omission of two community service entities and specification of daily work hours in suspended sentence

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 134/P din 03 octombrie 2016 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015, printre altele, în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul prevederilor art. 67 alin. (1) cu referire la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii prezente de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform prevederilor art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, iar în temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. să execute obligaţiile de la lit. b) din textul legal menţionat, respectiv să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Tulcea sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate şi de la lit. d) din acelaşi text legal, respectiv să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul A. a fost obligat să presteze timp de 60 zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Isaccea, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Tulcea.

S-a atras atenţia condamnatului A. asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

S-a arătat că pedeapsa accesorie aplicată inculpatului A. nu se execută pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) cu referire la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii prezente de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

S-a reţinut că, în temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului B., pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform prevederilor art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen.

De asemenea, s-a dispus ca, în temeiul prevederilor art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul B. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, iar în temeiul prev. art. 93 alin. (2) C. pen. să execute obligaţia de la lit. d) din textul legal menţionat, respectiv să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Totodată, a fost obligat, în temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul B. să presteze timp de 60 de zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Isaccea, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Tulcea.

S-a atras atenţia condamnatului B. asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

S-a arătat că pedeapsa accesorie aplicată inculpatului B. nu se execută pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 48 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) cu referire la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii prezente de condamnare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului C., pe un termen de supraveghere de 3 ani, calculat începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform prevederilor art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a dispus ca, în temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul C. să fie obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, iar în temeiul prev. art. 93 alin. (2) C. pen. să execute obligaţia de la lit. d) din textul legal menţionat, respectiv să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

De asemenea, în temeiul prev. art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul C. să fie obligat să presteze timp de 60 zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Isaccea, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi.

În temeiul prev. art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca datele prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune Tulcea.

S-a atras atenţia condamnatului C. asupra prevederilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

S-a stabilit ca pedeapsa accesorie aplicată inculpatului C. să se execute pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare.

În temeiul prev. art. 290 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul prevederilor art. 67 alin. (1) cu referire la art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi i (dreptul de a conduce niciun fel de autovehicul) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform prevederilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul prev. art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) şi i (dreptul de a conduce niciun fel de autovehicule) C. pen., începând cu data rămânerii definitivă a hotărârii de condamnare şi până la data când pedeapsa principală a închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

De asemenea, în temeiul prevederilor art. 89 alin. (1) cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 78 din 4.11.2014 a Judecătoriei Măcin, definitivă la 25.11.2014 şi a contopit pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, pentru ca, în final, condamnatul D. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare.

S-a stabilit ca, în temeiul prev. art. 60 C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului D. să se execute în regim privativ de libertate.

În temeiul prevederilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A., B., C. şi D. la plata sumei de câte 5500 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinţei penale nr. 134/P din 03 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015 au formulat apel numai inculpaţii, inclusiv inculpaţii A., B., C. şi D.

Prin Decizia nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au admis apelurile declarate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva Sentinţei penale nr. 134/P din 03 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală menţionată şi, rejudecând:

În temeiul prevederilor art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., au fost condamnaţi inculpaţii A. şi B. la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare.

S-au menţinut modalitatea de executare, termenul de încercare, măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite în sarcina acestora, precum şi pedepsele accesorii şi complementare.

În temeiul prevederilor art. 48 raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare.

S-au menţinut modalitatea de executare, termenul de încercare, măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite în sarcina acestuia, precum şi pedepsele accesorii şi complementare.

În temeiul prevederilor art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare.

S-a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 78 din 4.11.2014 a Judecătoriei Măcin, definitivă la 25.11.2014, s-a contopit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare şi s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa principală cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată inculpatului D., pe un termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, calculat începând cu data prezentei decizii, conform prevederilor art. 92 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus condamnatului D. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Tulcea, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. d) din C. pen., s-a impus inculpatului D. obligaţia de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanţei.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus în sarcina condamnatul D. obligaţia de a presta timp de 60 zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Greci, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi.

În temeiul prevederilor art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a dispus comunicarea datelor prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. către Serviciul de Probaţiune Tulcea.

S-a atras atenţia inculpatului D. asupra prevederilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

S-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate pe lângă pedepsele principală şi rezultantă.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate ce nu contravin deciziei pronunţate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelurilor formulate de inculpaţii A., B., C. şi D. au rămas în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A., B., C., în sumă de câte 520 RON, au rămas în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 130 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a constatat, în prealabil, că apelurile inculpaţilor vizează exclusiv individualizarea pedepselor, aceştia recunoscând faptele şi solicitând judecarea în procedura simplificată.

Sub acest aspect, Înalta Curte procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei, prin raportare la cauza dedusă judecăţii a constatat, în legătură cu inculpaţii A., B. şi C., că prima instanţă a dispus condamnarea acestora la câte o pedeapsă de trei ani închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că fapta are un grad ridicat de pericol social rezultat din modul de operare, scopul urmărit şi disponibilitatea inculpaţilor de a-şi "cumpăra dreptatea".

Cu toate acestea, fără a nega sau minimiza gradul de pericol social al faptelor, s-a constatat că pedepsele mai sus menţionate aplicate inculpaţilor au fost stabilite într-un cuantum ridicat în raport cu ansamblul circumstanţelor personale. Astfel, s-a apreciat că inculpaţii se află la primul conflict cu legea penală, conduita procesuală a acestora s-a înscris în parametri de recunoaştere totală şi de regret a faptelor comise, aspect ce a atras şi incidenţa cauzei legale de atenuare a răspunderii incidentă în procedura simplificată, precum şi de valoarea redusă a sumei oferită drept obiect al infracţiunii.

În acest context, instanţa a apreciat că reducerea pedepselor de la 3 ani închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare este aptă şi necesară creării premiselor conştientizării de către inculpaţi a faptelor şi asumării consecinţelor produse prin săvârşirea acestora.

De asemenea, s-a considerat că activitatea infracţională desfăşurată demonstrează o nedemnitate în exercitarea drepturilor de natură electorală, astfel încât instanţa a menţinut pedepsele accesorii şi complementare.

Totodată, în considerarea celor anterior arătate s-a dispus menţinerea modalităţii de executare, a termenului de încercare, a măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor stabilite în sarcina acestora.

În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul D., instanţa a reţinut că acesta a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, a modalităţii de executare, cât şi sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina sa.

Având în vedere pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare, Înalta Curte a constatat că fapta prezintă un pericol social ridicat, gravitatea rezultând din modul cum s-a acţionat, scopul urmărit şi disponibilitatea inculpatului de a-şi "cumpăra dreptatea".

Cu toate acestea, fără a nega sau minimaliza gradul de pericol social al faptelor, s-a constatat că pedeapsa aplicată acestuia şi modalitatea de executare sunt prea aspre în raport de circumstanţele personale şi modalitatea concretă de săvârşire a faptei.

S-a apreciat că se impune reducerea pedepsei existând elemente ce evidenţiază o periculozitate scăzută a făptuitorului, astfel, conduita sa procesuală înscrisă în parametri de recunoaştere totală şi de regret a faptei comise, existenţa cauzei de atenuare a răspunderii generată de procedura simplificată incidentă în prezenta cauză, contravaloarea redusă a sumei oferite drept obiect al infracţiunii.

Din această perspectivă, Înalta Curte a redus pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare apreciind că aceasta este suficientă pentru a asigura funcţiile de prevenţie şi coerciţie specifice pedepsei.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 78 din 04.11.2012 pronunţată de Judecătoria Măcin în dosarul penal nr. x/2014, definitivă prin neapelare la 25.11.2014, s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare cu amânarea aplicării acesteia pe timp de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 89 alin. (1) C. pen. dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Din această perspectivă, Înalta Curte a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, dispusă prin Sentinţa penală nr. 78 din 4.11.2014 a Judecătoriei Măcin, definitivă la 25.11.2014, a contopit pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa principală cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, inculpatul D. având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare.

Luând în considerare criteriile mai sus evocate, instanţa de apel a apreciat că suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului D. este aptă şi necesară creării premiselor conştientizării de către inculpat a faptelor şi asumării consecinţelor produse prin săvârşirea acestora.

De asemenea, s-a reţinut că instanţa a menţinut pedepsele accesorii şi complementare. De altfel, instanţa de apel a apreciat că, în raport de gravitatea infracţiunii, se conturează optica care impune aplicarea unui termen de încercare substanţial, de 3 ani şi 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe de altă parte, critica inculpatului referitoare la cuantumul ridicat al cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, respectiv de 5500 RON, nu a fost avută în vedere de instanţă, întrucât suma estimată de prima instanţă, include cheltuielile judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, menţiune ce se regăseşte în rechizitoriu, respectiv contravaloarea citaţiilor, a efortului elaborării încheierilor de şedinţă pentru termenele acordate în cauză, aşa încât suma s-a considerat a fi justificată.

Împotriva acestei decizii penale, la data de 10.01.2018, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia Judiciară Penală.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 10.01.2018, sub nr. x/2018, fiind fixat termen aleatoriu la data de 28 februarie 2018.

Prin motivele formulate în scris, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 597 C. proc. pen., admiterea contestaţiei la executare şi, pe fond, potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen., menţionarea pentru inculpaţii D., A., B. şi C. a "două entităţi din comunitate" unde urmează a-şi executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi înlăturarea numărului zilnic de ore pe care inculpatul D. îl are de realizat la nivelul Primăriei Comunei Greci, jud. Tulcea în cadrul Direcţiei de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, respectiv, "într-un interval orar de minimum 6 ore/zi", atribuţie exclusivă a Serviciului de Probaţiune, conform alin. (4) din art. 93 C. pen.

Procurorul a apreciat că soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală, deoarece există o împiedicare la executare, în raport de art. 404 alin. (2) C. proc. pen., teza privind obligaţia instanţei de a menţiona "două entităţi din comunitate".

Astfel, prin motivele de contestaţie, procurorul a considerat că instanţa de apel a stabilit în mod nelegal pentru inculpatul D. doar o singură entitate unde urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii prevăzută la art. 93 alin. (3) C. pen., respectiv în cadrul Primăriei Comunei Greci, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Public - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere şi a menţinut aceeaşi dispoziţie stabilită de instanţa de fond şi pentru inculpaţii A., B. şi C.

De asemenea, un alt aspect de nelegalitate, în opinia procurorului, l-a constituit încălcarea tezei finale a art. 93 alin. (3) şi (4) C. pen. deoarece instanţa de apel s-a subrogat în atribuţiile consilierului de probaţiune în sensul că a menţionat în cuprinsul dispozitivului numărul zilnic de ore pe care inculpatul D. urmează să le realizeze la nivelul Primăriei comunei Greci, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, respectiv "într-un interval orar de minimum 6 ore/zi".

Procedând în această manieră, în opinia procurorului, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. pen., teza privind obligaţia instanţei de a menţiona "două entităţi din comunitate", dar şi dispoziţiile art. 93 alin. (3) şi (4) C. pen. fapt ce determină o împiedicare la executare, în conformitate cu art. 598 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen.

Examinând contestaţia la executare formulată de procuror, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Se reţine că, prin Sentinţa penală nr. 134/P din 03 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a dispus condamnarea inculpaţilor A., B. şi C. la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare s-a suspendat sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 ani şi obligaţia, printre altele, de a presta timp de 60 zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Isaccea, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi, precum şi condamnarea inculpatului D. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare, iar prin Decizia nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus condamnarea inculpaţilor A., B. şi C. la pedeapsa principală de 1 an şi 4 luni închisoare, cu menţinerea celorlalte dispoziţii, iar în privinţa inculpatului D. s-a dispus condamnarea la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoarea a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere şi impunerea respectării mai multor măsuri, printre altele, obligaţia de a presta timp de 60 zile o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei comunei Greci, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, într-un interval orar de minimum 6 ore/zi.

Se constată că în cauză, în calea de atac a apelului declarată numai de inculpaţi, instanţa de apel a modificat numai cuantumul pedepsei principale, menţinând modalitatea de executare, conţinutul şi limitele măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse de prima instanţă pentru inculpaţii A., B. şi C. Instanţa de apel a precizat expressis verbis că a menţinut modalitatea de executare, termenul de încercare, măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse. De altfel acestea nu puteau face obiectul cenzurii în propria cale de atac a inculpaţilor deoarece s-ar fi încălcat principiul ne bis în idem.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., instanţa de apel a redus cuantumul pedepsei la nivelul stabilit pentru coinculpaţi şi, ca o consecinţă firească a situaţiilor echivalente, a modificat modalitatea de executare stabilind, ca şi în cazul coinculpaţilor menţionaţi, suspendarea sub supraveghere în acelaşi conţinutul şi limite ale măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse.

Procurorul nu a evaluat individualizarea pedepselor ori modalităţii de executare stabilite de prima instanţă ca fiind nelegale, motiv pentru care nu a declarat apel.

Cu toate acestea a promovat contestaţie la executare pe motiv că, în mod nelegal, instanţa de apel a stabilit pentru inculpatul D. o singură entitate unde urmează a se executa munca neremunerată în folosul comunităţii şi intervalul orar, şi a menţinut aceeaşi dispoziţie stabilită de instanţa de fond şi pentru inculpaţii A., B. şi C., apreciind că astfel s-a generat o împiedicare la executarea acestei obligaţii, invocând dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În realitate procurorul a evaluat nelegalitatea individualizării judiciare a pedepsei şi modalităţii de executare la un moment procesual ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, omiţând exerciţiul căii de atac admisibile pe acest aspect, apelul.

În afara acestui impediment, în lipsa apelului Ministerului Public pe aspectul individualizării judiciare, instanţa era obligată a respecta principiul non reformatio in pejus ce oprea stabilirea sau generarea, în propria cale de atac a inculpaţilor, a unei situaţii mai severe cum ar fi fost cea referitoare la schimbarea modalităţii de executare, a termenului de încercare, a măsurilor de supraveghere ori a obligaţiile impuse.

Pe de altă parte, procurorul a invocat omisiunea instanţei de apel de a determina "două entităţi din comunitate" unde urma a fi executată muncă neremunerată în folosul comunităţii fără a indica cea de-a doua entitatea în cerere ori oral în şedinţa de judecată, fără a face un minim de verificări pentru a stabili realitatea faptică a existenţei acesteia.

Procurorul a susţinut, în contestaţia formulată, că stabilirea numărului zilnic de ore pe care inculpatul D. îl are de realizat ("într-un interval orar de minimum 6 ore/zi"), este o atribuţie exclusivă a Serviciului de Probaţiune, conform alin. (4) din art. 93 C. pen., instanţa depăşindu-şi astfel competenţa funcţională, procurorul omiţând însă faptul că această măsură fusese deja dispusă, pentru coinculpaţi, de instanţa de fond, măsură pe care nu o criticase ca nelegală prin declararea căii de atac ordinare a apelului, măsură care a obligat şi orientat şi tratamentul sancţionator al participantului.

În ultimul rând, orice cerere formulată şi adresată instanţei trebuie să justifice un interes real, iar nu ipotetic ori teoretic, însă în cauză procurorul a invocat un impediment la executare în condiţiile în care executarea începuse.

Dispoziţii legale aplicabile:

- art. 598 alin. (1) C. proc. pen.:

"Contestaţia împotriva executării hotărârii penale, se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei"

- art. 404 alin. (2) C. proc. pen.: "Când instanţa dispune condamnarea, în dispozitiv se menţionează pedeapsa principală aplicată. În cazul în care dispune suspendarea executării acesteia, în dispozitiv se menţionează şi măsurile de supraveghere şi obligaţiile, prevăzute la art. 93 alin. (1)-(3) din C. pen., pe care trebuie să le respecte condamnatul, se pun în vedere acestuia consecinţele nerespectării lor şi ale săvârşirii de noi infracţiuni şi se indică două entităţi din comunitate unde urmează a se executa obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, prevăzută la art. 93 alin. (3) din C. pen., după consultarea listei privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune. Consilierul de probaţiune, pe baza evaluării iniţiale, va decide în care din cele două instituţii din comunitate menţionate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate. Când instanţa dispune măsura educativă a supravegherii, în dispozitiv se menţionează persoana care realizează supravegherea şi îndrumarea minorului"

- art. 93 alin. (3) şi (4) C. pen.: "Pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se stabileşte prin legea de executare a pedepselor.

Pentru stabilirea conţinutului obligaţiei prevăzute la alin. (3), instanţa va consulta informaţiile puse la dispoziţie periodic de către serviciul de probaţiune cu privire la posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului de probaţiune şi la nivelul instituţiilor din comunitate"

- Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune şi Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Pornind de la aceste consideraţii teoretice, se observă că, după rămânerea definitivă a hotărârii, în scopul rezolvării situaţiilor relative la executarea hotărârii, poate fi promovată contestaţia la executare.

Aplicând prevederile legale anterior enunţate speţei de faţă, se constată voinţa legiuitorului de a institui în sarcina instanţelor de judecată, în cazul în care se dispune efectuarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii de către inculpaţi, pe baza listelor privind posibilităţile concrete de executare existente la nivelul fiecărui serviciu de probaţiune şi în care sunt cuprinse instituţiile din comunitate în cadrul cărora poate fi prestată muncă neremunerată în folosul comunităţii şi tipurile de activităţi care pot face obiectul acesteia, desemnarea a două instituţii din comunitatea unde aceştia domiciliază, urmând a fi evaluate de consilierul de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuiesc inculpaţii pentru a fi puse în executare.

Astfel cum şi legiuitorul a prevăzut în mod expres, obligaţiile prevăzute la art. 93 alin. (1) - (3) C. pen. pe care condamnatul trebuie să le respecte revin exclusiv în sarcina sau evaluarea instanţei şi nu a consilierului de probaţiune, astfel cum a invocat procurorul, acesta având doar atribuţii în punerea în executare a dispoziţiilor instanţei legate de supravegherea condamnatului conform programului stabilit prin planificarea programului de lucru, repartizarea persoanelor şi comunicarea locului prestării activităţii neremunerate, evidenţierea zilnică, într-un registru special, a prezenţei, a numărului de ore efectiv lucrate în conformitate cu hotărârea emisă de instanţa de judecată, în esenţă, supravegherea efectivă a modului de executare a activităţii.

În plus, munca neremunerată în folosul comunităţii constituie o "pedeapsă penală" pentru persoana care a săvârşit o infracţiune aspect ce justifică pe deplin faptul că este individualizată/stabilită de instanţa de judecată care va determina sfera obligaţiilor inculpatului pe perioada suspendării sub supraveghere, urmând ca punerea în executare şi urmărirea executării să se realizeze de către Serviciul de Probaţiune din raza de domiciliu a inculpatului.

În ceea ce priveşte interesul în formularea unei cereri adresate instanţei, este adevărat că nici Constituţia şi nici C. proc. pen. nu definesc "interesul" şi nici "interesul legitim", însă doctrina a arătat că, prin interes se înţelege folosul practic pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurilor judiciare.

Legitimitatea interesului presupune ca acesta să fie personal, actual şi real adică să profite petentului, să-i producă un beneficiu în planul situaţiei sale juridice, iar nu în considerarea unor consideraţii doctrinare, teoretice.

În analiza interesului contestatoarei de a promova contestaţie la executare pe motiv că instanţa de apel nu a indicat pentru inculpatul D. două entităţi din comunitatea unde domiciliază unde urmează să execute obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii prevăzută la art. 93 alin. (3) C. pen., se observă că instanţa de apel, după consultarea bazei instituţiilor din comunitate constituită în conformitate cu prevederile Legii nr. 252/2013 şi ale Legii nr. 253/2013 privind posibilităţile concrete de executare a obligaţiei stabilite în sarcina condamnatului D. în mod corect a constatat că există o singură instituţie la care inculpatul poate presta munca neremunerată la domiciliul acestuia, şi anume în cadrul Primăriei comunei Greci, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere.

În raport cu informaţiile puse la dispoziţie periodic de către Serviciul de Probaţiune cu privire la posibilităţile concrete de executare existente la nivelul Serviciului de Probaţiune Tulcea şi la nivelul instituţiilor din comunitatea unde domiciliază condamnaţii, dar şi de concluziile exprimate oral de către procuror în sensul că nu există o altă instituţie pe raza de domiciliu a condamnatului, dar şi din cele relatate de apărătorul intimatului D. în sensul că măsura a fost pusă deja în executare prin stabilirea de către consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Tulcea a programului de desfăşurare a muncii neremunerate în cadrul Primăriei comunei Greci, nefiind identificat astfel vreun impediment la punerea în executare a dispoziţiilor instanţei de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va aprecia că nu există vreo împiedicare la punerea în executare a dispozitivului Deciziei nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 privind prestarea de către condamnat a muncii neremunerate prin indicarea unei singure entităţi, astfel cum a invocat procurorul, câtă vreme în lista cu instituţiile din judeţ unde măsura dispusă poate fi pusă în executare nu mai figurează o altă instituţie disponibilă pe raza domiciliară a inculpatului, iar procurorul a indicat formal solicitarea de a fi desemnată o a doua instituţie aflată pe raza de domiciliu a inculpatului D., fără a dovedi, în concret, că există această posibilitate.

Pe de altă parte, se constată lipsa interesului în invocarea de către parchet a motivului privind nelegala stabilire de către instanţa de apel în sarcina inculpatului D. a programului orar în care acesta urmează să presteze munca neremunerată în folosul comunităţii, respectiv minim 6 ore/zi, fiind avută în vedere împrejurarea că Serviciul de Probaţiune, cu acceptul inculpatului, a stabilit la data de 13.02.2018, ca acesta să presteze pe o perioadă de două săptămâni a câte 8 ore/zi începând cu data de 13.04.2018 .

În acest context nu se poate susţine că procurorul a justificat vreun interes legitim în declararea contestaţiei la executare având în vedere că, împotriva hotărârilor definitive, se poate formula contestaţie dacă hotărârea nu poate fi pusă în executare, or în cazul inculpaţilor executarea a început fără impedimente.

Înalta Curte consideră că nu se justifică interesul procurorului în promovarea contestaţiei la executare nici cu privire la inculpaţii A., B. şi C. în sarcina cărora prima instanţă stabilise deja, printre altele, obligaţia de a presta muncă în folosul comunităţii în cadrul Primăriei oraşului Isaccea, jud. Tulcea la Direcţia de Administraţie Publică - Serviciul de Utilităţi Publice, Întreţinere, iar procurorul nu a atacat cu apel această sentinţă.

Pentru aceste considerente, apreciindu-se că nu se justifică vreun interes în promovarea cererii de către procuror, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpaţii D., B., C. şi A.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii B., C. şi A., în sumă de câte 130 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul D., în sumă de 35 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Deciziei nr. 387/A din 08 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, privind pe inculpaţii D., B., C. şi A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii B., C. şi A., în sumă de câte 130 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul D., în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2018.

GGC - ED