European Arrest Warrant Execution; Dismissal of Appeal for Expiration of Five-Day Contention Period

Asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 227/F din 23 decembrie 2016 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 103 alin. (7) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004, a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Rieti, în Dosarul având număr de referinţă x/2013 SIEP, Sentinţa penală din 10 noiembrie 2010, nr. 431/2010 a Tribunalului Ordinar din Rieti, executivă din 20 septembrie 2013 privind persoana solicitată A.

În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a luat act că persoana solicitată A. nu a consimţit să fie predată autorităţilor judiciare italiene.

A luat act că persoana solicitată A. nu a renunţat la drepturile conferite de regula specialităţii.

În baza disp. art. 112 în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a amânat predarea persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea la termen a pedepsei de 8 ani şi 11 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 195 din 16 noiembrie 2015 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 389 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Galaţi (fiind arestat începând cu data de 18 noiembrie 2014).

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor care justifică amânarea predării (liberare condiţionată sau executarea la termen a pedepsei de 8 ani şi 11 luni închisoare, conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Suma de 420 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi (av. B.).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 23 noiembrie 2016 autorităţile judiciare italiene, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Rieti, au emis pe numele persoanei solicitate, A., mandatul european de arestare în Dosarul având număr de referinţă: x/2013 SIEP, reţinând următoarele:

"În seara zilei de 18 februarie 2010, în Scandriglia, persoana solicitată l-a lovit cu un cuţit pe C., provocându-i o leziune penetrantă în abdomen.

Acesta a fost transportat la spital unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale cu rezultat pozitiv. În vederea comiterii acestei fapte, persoana solicitată a purtat un cuţit în afara propriei locuinţe."

Persoana solicitată A. a fost condamnată la executarea unei pedepse de 7 ani, 4 luni şi 11 zile închisoare pentru comiterea unor infracţiuni de tentativă de omor şi port ilegal de cuţit.

Având în vedere că faptele săvârşite sunt din cele ce dau naştere la predare, potrivit art. 96 pct. 14 şi 16 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi, totodată, sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, Curtea constată că nu sunt supuse verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări.

Verificând mandatul european de arestare, curtea a constatat că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Rieti, în Dosarul de referinţă x/2013 SIEP, precum şi condiţiile de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din aceeaşi lege.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres şi limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, astfel încât cererea formulată de autorităţile judiciare italiene, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată.

Prezentă în instanţă, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităţilor judiciare italiene.

Curtea de Apel Galaţi a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Faţă de natura infracţiunilor menţionate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate, curtea a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa arestării şi predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene este pe deplin justificată, iar măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfăşurare a procedurii de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2014.

S-a reţinut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunţat şi de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conţinutul mandatului, precum şi datele personale ale persoanei solicitate care, deşi se află pe teritoriul României, se află în executarea unei pedepse privative de libertate încă din anul 2014, urmând a o finaliza în anul 2023, este căsătorit, are copii, s-a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfăşurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Prin urmare, s-a apreciat că motivul opţional de refuz nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situaţie specială, care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare raţiunile ce ţin, preponderent, de asigurarea bunei desfăşurări a procedurii şi recunoaşterea şi încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii prevăzută în art. 115 din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă ale mandatului european de arestare emis de autorităţile italiene pe numele persoanei solicitate A. şi că nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităţilor judiciare italiene şi a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data încetării motivelor care justifică amânarea predării (liberare condiţionată sau executarea la termen a pedepsei de 8 ani şi 11 luni închisoare, conform art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.

Împotriva Sentinţei penale nr. 227/F din 23 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 17 aprilie 2018 sub nr. x/2016, fixându-se termen pentru soluţionare la data 19 aprilie 2018.

În dezbateri, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei de faţă, susţinând că a fost formulată cu încălcarea termenului de 5 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Analizând contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. prin prisma excepţiei tardivităţii invocată în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificat prin Legea nr. 300/2013 "hotărârea prevăzută la art. 107, alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă".

Din cuprinsul actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că Sentinţa penală nr. 227/F, pronunţată la data de 23 decembrie 2016 de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori i-a fost comunicată contestatorului la data de 4 ianuarie 2017.

Contestaţia persoanei solicitate A. a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 17 aprilie 2018 şi a fost formulată la data de 28 martie 2018, data plicului .

În speţă, termenul pentru formularea contestaţiei s-ar fi împlinit, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, la data de 29 decembrie 2016.

Consecinţa depăşirii termenului atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen (art. 268 alin. (1) C. proc. pen.).

Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, având în vedere că sentinţa contestată a fost pronunţată la data de 23 decembrie 2016, dată de la care a început să curgă termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar contestaţia a fost formulată la data de 28 martie 2018, cu depăşirea acestui termen, Înalta Curte constată întemeiată excepţia tardivităţii invocată în cauză.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 227/F din 23 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinţei penale nr. 227/F din 23 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - LM