Renunciation of penalty and application of formal warning for minor assault without medical injuries, substituting criminal fine under Penal Code Articles 80-81.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 17/F din 27 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori,, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă cu amenda de 1.200 RON (60 zile - amendă x 20 RON ziua - amendă) pentru săvârşirea infracţiunii de "lovirea sau alte violenţe" prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Conform art. 63 C. pen. şi art. 559 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că în cazul neexecutării, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii în tot sau în parte, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 4.500 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, celelalte pretenţii civile formulate în cauză de partea civilă B.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul A. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 23.06.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Vrancea, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Vrancea, a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept şi cu telefonul mobil peste faţă, lovituri care nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. x/2016 din data de 29.06.2016, instanţa procedând la examinarea dosarului în procedura camerei preliminare, conform dispoziţiilor art. 342 şi următoarele C. proc. pen.

Prin încheierea din 02.09.2016, în baza art. 345 alin. (1) şi (2) şi art. 346 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a dispus respingerea cererilor şi excepţiilor invocate de inculpatul A., a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dispunându-se totodată începerea judecăţii.

Încheierea prin care a fost finalizată procedura camerei preliminare a rămas definitivă ca urmare a necontestării de către procuror, persoana vătămată sau inculpat.

La data de 04.10.2016 a fost acordat primul termen de judecată în cauză, începerea judecăţii amânându-se ca urmare a cererii formulate de inculpat, acesta neputându-se prezenta datorită unor probleme medicale.

La următorul termen de judecată acordat, 01.11.2016, inculpatul A. a transmis o copie a unui act autentic prin care a precizat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa şi că doreşte ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoană vătămată, conform art. 374 alin. (4) C. proc. pen. Tot la acest termen persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro, reprezentând daune morale şi daune materiale (transport, medicamente, onorariu plătit în alte cauze inculpatului A.).

Instanţa a admis cererea formulată de inculpatul A. de judecare conform procedurii recunoaşterii învinuirii, potrivit art. 375 alin. (2) C. proc. pen. şi a încuviinţat totodată proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul A. şi de partea civilă B.

La termenul de judecată din 05.12.2016 a fost audiat inculpatul A., care şi-a menţinut poziţia de recunoaştere a faptei deduse judecăţii şi solicitarea de a fi judecat conform procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii. De asemenea, inculpatul a depus o serie de acte în susţinerea poziţiei sale procesuale şi a arătat că este de acord să o despăgubească pe partea civilă cu suma de 5.000 RON, ambele părţi solicitând un termen pentru a putea ajunge la o înţelegere şi a stinge litigiul pe cale amiabilă.

La termenul acordat în acest sens, 18.01.2017, inculpatul şi partea civilă au arătat că nu au ajuns la o înţelegere, deşi inculpatul a făcut dovada depunerii prin mandat poştal pentru partea civilă a sumei de 5.000 RON încă din data de 15.12.2016, partea civilă precizând în mod expres că îşi menţine plângerea prealabilă formulată în cauză faţă de inculpat şi pretenţiile civile solicitate, depunând în susţinerea acestora copii de pe chitanţele ce atestă plata onorariului de avocat în dosarele în care inculpatul a avut calitate de apărător ales pentru membri ai familiei părţii civile.

Analizând şi coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:

În fapt, inculpatul A. şi numitul C. sunt rude apropiate, fiind veri primari, iar partea civilă B. este fiica numitului C.

În virtutea relaţiilor de rudenie, inculpatul A. a asigurat asistenţă juridică martorilor D. şi E. în dosarul cu nr. x/2015 al Judecătoriei Focşani. De asemenea, inculpatul A. a asigurat asistenţă juridică pentru numiţii C. şi F. în dosarul civil cu nr. x/2014 al Judecătoriei Focşani, având ca obiect acţiunea civilă de anulare act.

În dimineaţa zilei de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, numitul C. împreună cu persoana vătămată B. şi martorii D. şi E. s-au prezentat la sediul Tribunalului Focşani, unde s-au întâlnit cu inculpatul A. În acest context, inculpatul A. le-a adus la cunoştinţă că trebuie să îi înmâneze suma de 400 RON, care reprezenta onorariul cuvenit expertului tehnic desemnat de instanţa de judecată în dosarul civil cu nr. x/2014 al Judecătoriei Focşani. Întrucât a înţeles că solicită suma de 4.000 RON, cu titlu de taxă judiciară imobiliară, în condiţiile în care, anterior, i s-au plătit diferite sume de bani cuprinse între 100 RON - 1.500 RON, cu titlu de onorariu, persoana vătămată B. a solicitat explicaţii în legătură cu suma de bani solicitată de inculpatul A.

În aceste împrejurări, între persoana vătămată B. şi inculpatul A. au avut loc discuţii contradictorii. Inculpatul A. s-a enervat şi a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept. De asemenea, inculpatul A. a lovit-o cu telefonul mobil peste faţă, în zona nasului.

În zonă se afla şi martorul G., decanul Baroului de Avocaţi Vrancea, care a solicitat sprijinul echipajului de jandarmi din incinta Tribunalului Vrancea, pentru restabilirea ordinii. La faţa locului, jandarmii au întocmit un proces-verbal în care au menţionat aspectele constatate, înscris pe care inculpatul A. a refuzat să-l semneze.

Persoana vătămată B. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului A. în termenul prevăzut de lege.

Fiind audiată, persoana vătămată B. a declarat că nu s-a prezentat la vreo unitate medicală după ce a fost agresată fizic de către inculpat, întrucât nu avea banii necesari. De asemenea, persoana vătămată a precizat că nu a fost examinată de către specialiştii din cadrul Serviciului de Medicină Legală Vrancea.

Curtea de Apel Galaţi a reţinut că mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc faptul că la data de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Vrancea, inculpatul A. a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept şi cu telefonul mobil peste faţă, lovituri care nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale.

S-a constatat că vinovăţia inculpatului A. este dovedită prin coroborarea mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, respectiv: declaraţiile persoanei vătămate B., declaraţiile martorilor D., E. şi G., procesul-verbal întocmit de jandarmi la data de 04.11.2015 şi declaraţiile date în calitate de suspect şi inculpat de A.

Aşa cum s-a menţionat anterior, inculpatul A. a recunoscut săvârşirea faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în condiţiile prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Forma de vinovăţie cu care se reţine că inculpatul a comis infracţiunea este intenţia directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale (cauzarea de suferinţe fizice persoanei agresate) şi urmărind producerea acestuia prin săvârşirea faptei.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A., constând în aceea că la data de 04.11.2015, în jurul orei 09:15, în timp ce se afla în incinta Tribunalului Vrancea, a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept şi cu telefonul mobil peste faţă, lovituri care au cauzat suferinţe fizice, dar nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "lovirea sau alte violenţe", faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel Galaţi a apreciat că fapta întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni, respectiv este prevăzută de legea penală ca infracţiune, este săvârşită cu vinovăţie, este nejustificată şi este imputabilă inculpatului, nefiind incidente în cauză nici una din cauzele limitativ prevăzute de art. 18 - 31 C. pen.

Fiind vorba de o infracţiune de rezultat, legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea periculoasă produsă rezultă din actele de lovire a unor zone sensibile, ce constituie fapta săvârşită de inculpat.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 74 C. pen., a ţinut seama de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportat la aceste criterii, Curtea de Apel Galaţi a luat în considerare atât aspectele favorabile inculpatului, ce ţin de persoana şi conduita anterioară a acestuia, inculpatul aflându-se la primul impact cu legea penală, fiind în prezent avocat după ce anterior a fost o perioadă judecător, precum şi de vârsta şi starea de sănătate a inculpatului, care se pare că au favorizat manifestarea antisocială izolată de care inculpatul a dat dovadă la data de 04.11. 2015.

De asemenea, instanţa de fond a luat în considerare conduita inculpatului de după săvârşirea infracţiunii, acesta recunoscând şi regretând sincer fapta comisă, cerându-şi iertare de la persoana vătămată în şedinţă publică şi arătându-se dispus să stingă litigiul pe cale amiabilă, inclusiv prin achitarea benevolă a unei sume de bani substanţiale către persoana vătămată.

În acelaşi timp însă instanţa nu a putut trece cu vederea faptul că inculpatul a lovit o persoană de sex feminin, fără un motiv justificat, precum şi că acest lucru s-a petrecut în sediul Tribunalului Vrancea, pe holurile din faţa sălilor de judecată, un loc care prin excelenţă trebuie să inspire respect pentru lege, astfel încât cu atât mai gravă apare în aceste condiţii atingerea adusă legii de către inculpat, manifestarea antisocială producându-se în prezenţa justiţiabililor şi fiind comisă de un vechi slujitor al justiţiei, mai întâi în calitate de judecător şi apoi ca avocat.

Astfel, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că în special locul în care a fost comisă fapta şi calitatea inculpatului conferă infracţiunii săvârşite de acesta o gravitate mai ridicată decât a altor infracţiuni similare, fiind de neacceptat ca într-un loc în care se înfăptuieşte justiţia această să fie încălcată cu uşurinţă, tocmai de către o persoană ce a contribuit şi contribuie la îndeplinirea actului de justiţie.

Având în vedere aceste consideraţii, instanţa de fond a apreciat, sub un prim aspect, că în cauză nu poate fi incidentă instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, astfel cum a solicitat inculpatul, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv faptul că infracţiunea săvârşită nu prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

În acelaşi timp, atitudinea inculpatului de după săvârşirea infracţiunii, care a făcut eforturi concrete pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor faptei sale, cerându-şi scuze în mod public de la persoana vătămată şi depunând pe numele acesteia suma de 5.000 RON pentru a o despăgubi, a determinat instanţa de fond să aprecieze că în favoarea inculpatului se justifică reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.

Sub un alt aspect, apreciind că în cauză inculpatului trebuie să-i fie aplicată o pedeapsă, Curtea de Apel Galaţi a considerat că o pedeapsă cu amenda penală, ce este prevăzută ca pedeapsă alternativă închisorii de dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. pen., este suficientă pentru sancţionarea inculpatului şi pentru atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Aşa fiind, instanţa a aplicat inculpatului o amendă penală în sistemul zilelor-amendă, cuprinsă între limitele stabilite de art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen. (între 120 şi 240 zile-amendă), limite ce au fost reduse mai întâi cu 1/3, conform art. 76 alin. (1) C. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante, iar apoi cu încă 1/4, ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., referitoare la reducerea pedepsei atunci când inculpatul uzează de procedura în cazul recunoaşterii învinuirii, astfel încât limitele între care se poate aplica pedeapsa inculpatului sunt între 60 şi 120 zile-amendă.

Între aceste limite, luând în considerare aspectele favorabile inculpatului, legate de persoana şi conduita sa anterioară şi de atitudinea de după săvârşirea faptei, instanţa a orientat sancţiunea către minimul special de 60 zile amendă, stabilind pentru fiecare zi-amendă un cuantum de 20 RON.

Referitor la executarea sancţiunii, instanţa a constatat că aplicarea acesteia nu poate fi amânată, conform art. 83 C. pen., întrucât în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatul precizând în mod expres că nu este de acord să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro reprezentând daune morale şi daune materiale (transport, medicamente, onorariu plătit în alte cauze inculpatului A.).

Referitor la daunele materiale solicitate de parte civilă, Curtea de Apel Galaţi a considerat că nu se poate dispune obligarea inculpatului la plata onorariilor achitate acestuia în alte cauze civile de către rude ale părţii civile, întrucât acestea nu constituie un prejudiciu care să rezulte din săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (1) C. proc. pen., în care se stipulează expres că răspunderea civilă delictuală în cadrul procesului penal poate fi angajată doar pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

Celelalte daune materiale solicitate de partea civilă B., cheltuieli cu transportul sau medicamentaţia, nu au fost dovedite de aceasta, la dosar nefiind depuse actele justificative ale unor astfel de cheltuieli, astfel încât ele nu pot fi acordate.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de partea civilă, instanţa de fond a apreciat că aceasta este îndreptăţită să primească din partea inculpatului o sumă de bani cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i s-a produs prin comiterea infracţiunii.

Suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale nu a fost individualizată în concret, dar instanţa a apreciat că, în raport de circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, de calitatea părţii civile, de relaţiile de rudenie dintre aceasta şi inculpat, de intensitatea relativ redusă a loviturilor aplicate de inculpat dar şi de locul şi contextul în care a fost săvârşită infracţiunea, ce a fost de natură să supună partea civilă unei umilinţe publice, suma de 4.500 RON (aproximativ 1.000 euro) constituie o justă compensaţie pentru prejudiciul moral încercat de partea civilă.

Aşa fiind, Curtea de Apel Galaţi a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi, în baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 4.500 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

Celelalte pretenţii civile formulate în cauză de partea civilă B. au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva Sentinţei penale nr. 17/F din 27 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, a declarat apel inculpatul A.

În susţinerea căii de atac, sub aspectul laturii penale, apelantul inculpat A. a formulat critici referitor la criteriile de individualizare a pedepsei, în sensul că instanţa de fond nu a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei, în condiţiile art. 80 - 82 C. pen.

În susţinerea acestui motiv, s-au menţionat următoarele: infracţiunea săvârşită are o gravitate redusă, iar urmările produse sunt minore; împrejurările concrete în care fapta a fost comisă demonstrează că nu a urmărit scopul de a lovi victima, aceasta având loc pe fundalul unei stări de irascibilitate provocată de persoana vătămata prin limbajul şi modul de adresare, prin refuzul constant al acesteia de a se depărta de inculpat şi de clientul său, C.; conduita sa anterioară a fost corespunzătoare, lucrând circa 30 de ani ca magistrat şi avocat, perioadă în care nu a avut nicio sesizare în legătură cu modul de comportare faţă de justiţiabili; în timpul urmăririi penale, a cooperat cu procurorul de caz, recunoscând comiterea faptei încă de la prima audiere, propunând inclusiv încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei în condiţiile art. 478 şi următoarele C. proc. pen. în timpul cercetării judecătoreşti a depus eforturi pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, în sensul ca a trimis, prin mandat poştal, persoanei vătămate, suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În aceste condiţii, s-a apreciat că aplicarea pedepsei amenzii este inoportună din cauza consecinţelor pe care le are asupra calităţii inculpatului de avocat, raportat la condiţiile legale prev. de art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 privind încetarea calităţii de avocat, deşi cazul de nedemnitate prev. de art. 14 lit. a) din acelaşi act normativ se referă doar la pedeapsa închisorii.

S-a menţionat că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile privind orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate, inclusiv reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., singurul aspect contestat fiind nereţinerea art. 80 - 82 C. pen. privind renunţarea la aplicarea pedepsei în condiţiile art. 396 alin. (3) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că instanţa de fond a omis să menţioneze în dispozitiv că i-a achitat persoanei vătămate suma de 5.000 RON, cum rezultă din factura şi mandatul poştal depuse la dosarul cauzei.

În aceste condiţii, apelantul a arătat că este de acord cu suma de 4.500 RON ce i-a fost acordată persoanei vătămate cu titlu de daune morale, însă trebuia să se menţioneze că suma a fost achitată, urmând să fie ridicată de persoana vătămata de la Oficiul Poştal al comunei Mera, potrivit documentelor poştale ce atestă această situaţie.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care la soluţionarea acţiunii penale, cât şi a acţiunii civile să se aibă în vedere criticile aduse hotărârii instanţei de fond.

În ce priveşte desfăşurarea judecăţii în apel, se constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 aprilie 2017, Înalta Curte a încuviinţat cererile de amânare formulate de apelantul inculpat A. şi intimata persoană vătămată B. în vederea angajării unui avocat. Totodată, s-a pus în vedere apelantului inculpat A. să depună eventualele cereri de probe şi să precizeze dacă solicită să fie audiat în faţa instanţei de apel.

Prin încheierea din data de 30 mai 2017, a fost încuviinţată proba cu înscrisuri solicitată de apelantul inculpat A., astfel cum a fost formulată şi s-a pus în vedere acestuia să precizeze dacă mandatul poştal la care a făcut referire este cel care se află, în copie, la dosarul cauzei sau este un alt mandat poştal, iar în situaţia în care este vorba de un nou mandat poştal, acesta să fie depus la dosar.

La termenul din data de 12 septembrie 2017, s-a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Poştal Focşani - Agenţia Poştală Mera pentru a se comunica dacă a fost transmis mandatul poştal, dacă intimata persoană vătămată B. a fost înştiinţată, precum şi dacă aceasta s-a prezentat şi a ridicat suma de bani.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2017, a fost încuviinţată cererea formulată de apelantul inculpat A., de amânare a judecării cauzei pentru a reexpedia persoanei vătămate suma acordată cu titlu de despăgubiri civile de către instanţa de fond, raportat la interesul intimatei persoanei vătămate B. şi poziţia pe care aceasta a exprimat-o, în sensul că este de acord să primească suma de bani datorată.

La termenul din data de 05 decembrie 2017 s-a constatat că la dosarul cauzei există dovada faptului că suma de 5.000 RON a fost trimisă către partea vătămată, însă aceasta susţine că nu a primit banii şi nu există o dovadă că mandatul a fost executat. Drept urmare, s-a dispus efectuarea unei adrese către Oficiul Poştal Focşani - Agenţia Poştală Mera pentru a se comunica dacă mandatul poştal a fost executat.

La termenul din data de 06 februarie 2018 s-a constatat terminată cercetarea judecătorească şi s-a acordat cuvântul în dezbateri cu privire la apelul declarat în cauză.

Examinând cauza, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la critica formulată de apelantul inculpat A. sub aspectul laturii penale, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 80 - 82 C. pen., instanţa apreciază că aceasta este întemeiată.

Măsura renunţării la aplicarea pedepsei este o instituţie nou introdusă de legiuitorul român în actualul C. pen.

Instituţia renunţării la aplicarea pedepsei are drept temei încrederea - mai întâi a legiuitorului care o instituie şi apoi a judecătorului care o aplică la cazurile concrete - în posibilităţile de îndreptare a persoanei care a săvârşit o infracţiune, fără a i se aplica o pedeapsă.

Conform art. 80 alin. (1) C. pen., pentru a se putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit; b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

În alin. (2) al art. 80 C. pen. sunt menţionate cazurile în care nu se poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei. Acestea sunt următoarele: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; b) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care este judecat; c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor; d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea mai mare de 5 ani.

Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de alin. (2) al art. 80 C. pen., care să împiedice renunţarea la aplicarea pedepsei.

Art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen. prevede că instituţia renunţării la aplicarea pedepsei poate fi folosită numai în cazul infracţiunilor sancţionate cu închisoarea până la 5 ani inclusiv. În cauză, infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen., este sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Referitor la condiţiile prevăzute în art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa reţine că infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă raportat la criteriile prevăzute de lege, respectiv natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit (inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată B. cu piciorul peste tibia piciorului drept şi cu telefonul mobil peste faţă, lovituri care nu au produs leziuni pentru a căror vindecare să fie necesare îngrijiri medicale).

Este adevărat că inculpatul a lovit o persoană de sex feminin, fără un motiv justificat, precum şi că acest lucru s-a petrecut în sediul Tribunalului Vrancea, pe holurile din faţa sălilor de judecată, un loc care prin excelenţă trebuie să inspire respect pentru lege.

Cu toate acestea, în raport de persoana inculpatului (are studii superioare, a îndeplinit funcţia de judecător, fiind în prezent avocat, are 59 de ani), de conduita avută anterior (inculpatul se află la primul impact cu legea penală) şi ulterior comiterii faptei (acesta a recunoscut şi regretat sincer fapta comisă, cerându-şi iertare de la persoana vătămată în şedinţă publică şi arătându-se dispus să stingă litigiul pe cale amiabilă, inclusiv prin achitarea benevolă a unei sume de bani către persoana vătămată, fiind achitată suma de 5.000 RON în cursul cercetării judecătoreşti în faza apelului), de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare (acesta dispune de resorturi interioare suficiente pentru corectarea comportamentului său), Înalta Curte constată că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra inculpatului, apreciind că aplicarea unui avertisment este suficientă pentru sancţionarea acestuia.

Aşadar, în baza art. 80 C. pen., instanţa va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei inculpatului A. şi, în temeiul art. 81 C. pen., va aplica acestuia un avertisment.

În ceea ce priveşte latura civilă, Înalta Curte constată că apelantul inculpat A., în cursul judecării cauzei în calea de atac a apelului, a achitat suma de 4.500 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

Astfel, prin adresa nr. x/26 septembrie 2017 emisă de Oficiul Judeţean de Poştă Vrancea s-a comunicat că mandatul cu nr. x în valoare de 5.000 RON, destinatar B., judeţul Vrancea, expeditor H., comuna Mera, judeţul Vrancea, a fost returnat şi achitat expeditorului în data de 23.12.2016, cu motivul înscris pe mandat "destinatarul refuză primirea, refuză să semneze" .

Ulterior, prin adresa nr. x din 08 ianuarie 2018 emisă de Oficiul Judeţean de Poştă Vrancea s-a comunicat că referitor la E-Mandat nr. x, în valoare de 5.000 RON, prezentat la O.P. Focşani 1, judeţul Vrancea în data de 23.11.2017 pentru destinatar B., localitatea Livada, comuna Mera, judeţul Vrancea, expeditor A., Focşani conform evidenţelor, destinatara a fost avizată în data de 24.11.2017, reavizată în data de 28.11.2017 şi în data de 05.12.2017 ora 14:45, E-Mandatul în cauză fiind achitat pe bază de legitimare şi semnătură de primire a destinatarei B., localitatea Livada, judeţul Vrancea .

La termenul din data 06 februarie 20018, intimata parte civilă B. a precizat că a primit suma de 5.000 RON, prin mandat poştal.

Drept urmare, Înalta Curte va constata că a fost acoperit prejudiciul prin plata de către inculpatul A., către partea civilă B., a sumei de 4500 RON, reprezentând daune morale. Totodată, instanţa va constata că apelantul inculpat A. a plătit intimatei părţi civile B. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (diferenţa dintre suma totală achitată şi cuantumul daunelor morale).

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/F din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori,, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 80 C. pen., va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de "lovirea sau alte violenţe" prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., va aplica inculpatului A. un avertisment, atrăgându-i atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

Va constata că prejudiciul a fost acoperit prin plata de către inculpatul A., către partea civilă B., a sumei de 4500 RON, reprezentând daune morale.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Se va luat act că apelantul inculpat A. a plătit intimatei părţi civile B. suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 17/F din 27 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori,.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

În baza art. 80 C. pen., dispune renunţarea la aplicarea pedepsei inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de "lovirea sau alte violenţe" prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., aplică inculpatului A. un avertisment, atrăgându-i atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni.

Constată că prejudiciul a fost acoperit prin plata de către inculpatul A., către partea civilă B., a sumei de 4500 RON, reprezentând daune morale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Ia act că apelantul inculpat A. a plătit intimatei părţi civile B. suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 februarie 2018.

GGC - ED