Influence peddling convictions upheld; A's prison term converted to supervised suspension, B's sentence confirmed

Deliberând, asupra apelurilor de faţă, în baza probelor administrate în cauză, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 38/F din data de 02 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în temeiul art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnarea inculpatului A. fără antecedente penale, avocat pensionar, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din perioada 20 mai 2014 - 21 mai 2014.

În temeiul art. 48 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. fără antecedente penale, administrator, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă.

În temeiul art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea pedepsei închisorii, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din perioada 20 mai 2014 - 21 mai 2014.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul A. suma de 50.000 euro, echivalent în RON la data punerii în executare, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.

A menţinut măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietate inculpatului A. până la concurenţa sumei de 50.000 euro, prin ordonanţa din data de 13 iunie 2014 emisă în dosarul de urmărire penală nr. x/2014 al Parchetului e pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. civ..pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru cei doi inculpaţi, în cuantum de 600 de RON s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a dispune astfel, prin sentinţa apelată s-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2012 din data de 02 iulie 2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, sub control judiciar, a inculpaţilor A. (avocat în cadrul Baroului Argeş) şi B., sub acuzaţia săvârşirii următoarelor infracţiuni:

- inculpatul A. - o infracţiune de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 din C. pen. rap. la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

- inculpatul B. - o infracţiune de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de 48 alin. (1) din C. pen. rap.la art. 291 din C. pen. rap.la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la inculpatul A., în esenţă, prin rechizitoriu, s-a reţinut că, în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeş, ar fi pretins de la martorii C. şi D. suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive din cadrul Tribunalului Argeş, în contextul promisiunii obţinerii punerii în libertate a martorului D., urmată de primirea, prin intermediul inculpatului B., a sumei de 50.000 euro şi punerea efectivă în libertate a martorului D., prin Decizia penală nr. 845/R din 26.10.2010.

Referitor la inculpatul B. s-a reţinut că acesta i-ar fi întărit convingerea martorei C. că inculpatul A. este persoana care are influenţă asupra magistraţilor de la Tribunalul Argeş şi ar putea obţine punerea în libertate a martorului D., după care ar fi primit de la martorul E. suma de 50.000 euro pe care i-ar fi remis celuilalt inculpat, A., urmând punerea efectivă în libertate a martorului D., prin Decizia nr. 845/R din 26.10.2010.

Situaţia de fapt mai sus menţionată s-a susţinut în opinia Parchetului cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a denunţului oral formulat de D. din data de 12.04.2013; proces-verbal de consemnare a denunţului oral formulat de C. din data de 24.05.2013; declaraţie inculpat B., din data de 20.05.2014; declaraţie martor C., seria x nr. x, din data de 25.09.2013, respectiv 16.05.2014; declaraţie martor D., seria x nr. x, din data de 12.06.2013; declaraţie martor D., seria x nr. x, din data de 09.09.2013, respectiv 16.05.2014; declaraţie martor E., seria x nr. x, din data de 25.09.2013, respectiv 16.05.2014; declaraţie martor F., seria x nr. x, din data de 09.10.2013; declaraţie martor G., seria x nr. x, din data de 23.10.2013; declaraţie martor H., seria x nr. x, din data de 27.09.2013; declaraţie martor I., seria x nr. x, din data de 25.09.2013; declaraţie martor J., seria x nr. x, din data de 20.09.2013; declaraţie martor K., seria x nr. x, din data de 20.09.2013; declaraţie martor L., seria x nr. x, din data de 20.09.2013; declaraţie martor M., seria x nr. x, din data de 12.09.2013; declaraţie martor N., seria x nr. x, din data de 12.09.2013; declaraţie martor O., seria x nr. x, din data de 02.07.2013; declaraţie martor P., din data de 06.06.2014; declaraţie olografă C. din data de 24.05.2013; proces-verbal nr. x/P/2012 din data de 03.09.2013 de redare a unor convorbiri şi comunicări telefonice; cerere C. din data de 16.05.2013; cerere C. din data de 08.07.2013; cerere D. din data de 05.04.2013; cerere D. din data de 04.06.2013; cerere D. din data de 02.07.2013;

încheierea din data de 19.09.2009 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2009; încheierea din data de 21.09.2009 emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2009; încheierea din data de 13.10.2009 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2009; încheierea nr. 126/R din data de 16.09.2009 emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2009; împuternicire avocaţială nr. x din 25.09.2009 emisă de avocat A. pentru clientul D. (reprezentare la organele de urmărire penală); încheierea din data de 04.11.2009 emisă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. x/2009;

încheierea din data de 20.11.2009 emisă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. x/2009; încheierea din data de 10.12.2009 emisă de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. x/2009; Sentinţa penală nr. 110 din data de 08.04.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2010; încheierea din data de 11.05.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2010; încheierea din data de 01.07.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2010; Decizia penală nr. 258/R din data de 05.07.2010 emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2010;

încheierea din data de 26.08.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2010; Decizia penală nr. 632/R din data de 30.08.2010 emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2010; încheierea din 21.10.2010 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2010; Decizia penală nr. 845/R din data de 26.10.2010 emisă de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2010; împuternicire avocaţială nr. 11 din data de 08.04.2010, emisă de avocatul A. pentru clientul D.; împuternicire avocaţială nr. x din data de 11.05.2010, emisă de avocatul A. pentru clientul D.;

împuternicire avocaţială nr. x din data de 14.05.2010, emisă de avocatul A. pentru clienţii Q., E. şi I.; împuternicire avocaţială nr. x/2011 din data de 05.07.2011, emisă de avocatul A. pentru clientul D.; împuternicire avocaţială emisă de avocat A. pentru a fi substituit de fiul său avocat R. în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeş; Sentinţa penală nr. 93 din data de 16.05.2011 emisă de Judecătoria Curtea de Argeş în Dosarul nr. x/2010; Decizia nr. 1367/2011 din data de 21.12.2011 emisă de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2010 .

S-a menţionat că dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. x/2014, precum şi că, prin încheierea din camera de consiliu de la data de 10 septembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii, fixând termen la data de 02.10.2014.

Contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B. împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea din data de 16 octombrie 2014, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2014.

Prin Sentinţa nr. 58 din 27 ianuarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015 s-a admis cererea formulată de petentul A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2014 al Curţii de Apel Piteşti şi, pe cale de consecinţă, s-a hotărât strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, menţinându-se actele îndeplinite de către instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului acestei instanţe, spre competentă soluţionare.

La data de 03 februarie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2014, stabilindu-se primul termen de judecată la data de 05 februarie 2015, cu citarea inculpaţilor A. şi B. (aflaţi în stare de libertate, sub control judiciar), în vederea discutării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive a controlului judiciar.

Prin încheierea din data de 05 februarie 2015, pronunţată după modificările aduse C. proc. pen. prin O.U.G. nr. 82/2014, Curtea, în temeiul art. 208 alin. (5) raportat la art. 207 alin. (4) din C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar cu privire la ambii inculpaţi.

Măsura controlului judiciar a fost menţinută succesiv prin încheierile de şedinţă din datele de 11.03.2015, 06.05.2015, 04.06.2015, 16.07.2015, 31.08.2015, 22.09.2015 şi respectiv 22.10.2015.

Prin Decizia penală nr. 1505 din 11.11.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi B., desfiinţată în totalitate încheierea din data de 22.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând în fond a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de cei doi inculpaţi.

În cursul cercetării judecătoreşti din faţa Curţii de Apel Piteşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie inculpat A., declaraţiile martorilor D., C., E.

În cursul cercetării judecătoreşti din faţa Curţii de Apel Bucureşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor D., E., C., F., G., H., J., M., I., L., O., P., N., S., T., declaraţiile inculpatului B., U.

Inculpatul A. fiind întrebat în mod expres la termenul de judecată din data de 18.11.2015 a arătat că nu doreşte să dea o nouă declaraţie în faţa Curţii.

La termenul de judecată din data de 14 octombrie 2015 instanţa a procedat în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, inculpaţilor A. şi B. şi apărătorilor celor doi inculpaţi la audierea în şedinţă publică a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate în cauză de către martorii D., C., E. şi inculpatul A., fiind încheiat în acest sens un proces-verbal.

Instanţa a constatat la termenul de judecată din data de 18.11.2015 imposibilitatea de audiere a martorului V., mandatele de aducere efectuate pentru termenele din 08.04.2015, 22.10.2015, 18.11.215 întorcându-se cu menţiunea că martorul este plecat în Anglia sau Italia de 2 ani şi nu se cunoaşte nicio adresă la care să fie citat şi nici data în care acesta va reveni în România. La acelaşi termen de judecată, instanţa a constatat imposibilitatea de audiere a martorului K., acesta fiind plecat, de asemenea, din ţară şi necunoscându-se noul domiciliu al acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul A., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeş, a pretins începând cu prima jumătate a anului 2010 de la martorii denunţători C. şi D. suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş, învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive a martorului D., pentru a obţine punerea acestuia în libertate. De asemenea, începând cu aceeaşi perioadă, inculpatul B. le-a întărit convingerea martorilor C. şi D. că inculpatul A. este persoana care are influenţă asupra magistraţilor de la Tribunalul Argeş şi care poate obţine punerea în libertate a martorului D., după care în data de 24.10.2010 a primit de la martorul E. suma de 50.000 euro, pe care a remis-o ulterior celuilalt inculpat, A., care promisese că poate obţine punerea în libertate a martorului D., fapt care s-a şi întâmplat, măsura preventivă a arestului preventiv fiind înlocuită faţă de acest martor cu măsura obligării de a nu părăsi ţara prin Decizia nr. 845/R din 26.10.2010 a Tribunalului Argeş.

Înainte de a face o analiză a principalelor mijloace de probă despre care în opinia primei instanţe se confirmă situaţia de fapt sus-expusă, Curtea a analizat situaţia juridică a martorului denunţător D., în perioada anilor 2009 - 2010, astfel cum apare aceasta în evidenţa oficială a instanţelor de judecată, situaţie juridică care a stat la baza activităţii infracţionale desfăşurate în cauză.

Astfel, Curtea a reţinut că prin încheierea din data de 19.09.2009, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2009, printre altele, s-a dispus arestarea preventivă a martorului denunţător D. zis "D." pe o perioadă de 29 zile, începând cu 19.09.2009, până la 17.10.2009 în dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş. Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.10.2009, până la data de 15.11.2009.

Prin rezoluţia 347/C2/II/7/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus preluarea cauzei înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş sub nr. x/2009 în vederea efectuării urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, unde a fost înregistrat dosarul penal nr. x/2009

De asemenea, prin încheierea din data de 04.11.2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în Dosarul nr. x/2009, s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 zile a numitului D., începând cu data de 04.11.2009 până la data de 02.12.2009 (dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică) . Măsura arestării preventive a fost prelungită ulterior succesiv, iar prin rechizitoriul din data de 05.02.2010, în dosarul nr. x/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane printre care şi martorul denunţător D. pentru comiterea mai multor infracţiuni de furt calificat şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie.

Totodată, prin rechizitoriul din data de 04.01.2010, adoptat în Dosarul nr. x/2009, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus trimiterea în judecată a mai multor persoane printre care şi a martorului denunţător D. pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de furt calificat.

După sesizarea instanţei de judecată în vederea judecării cauzelor în cele două dosare penale separate, instanţa de judecată, respectiv Judecătoria Curtea de Argeş, a dispus reunirea acestora sub nr. x/2010 la data de 08.04.2010, ocazie cu care a fost constatată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, fiind menţinută starea de arest faţă de toţi inculpaţii.

În perioada în care a fost arestat preventiv, martorului D. i-a fost acordată asistenţă juridică de către inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Argeş, care a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş împuternicirea avocaţială nr. 42 din data de 25.09.2009. După preluarea cauzei, în condiţiile expuse anterior, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe parcursul urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. x/2009 martorului D. i-a fost acordată asistenţa juridică de avocat W. (împuternicire nr. x din 09.12.2009), iar în Dosarul nr. x/2009 iniţial de avocat X. (împuternicire nr. x din 03.11.2009) şi ulterior de avocat Y. (împuternicire avocaţială nr. x/2010) .

S-a mai precizat că, şi ulterior, după sesizarea instanţei de judecată cu rechizitoriu în vederea judecării cauzelor, martorului D. i-a fost acordată asistenţa juridică de către inculpatul A. în baza împuternicirii avocaţiale nr. x din data de 08.04.2010. De asemenea, în căile de atac declarate şi promovate împotriva hotărârilor Judecătoriei Curtea de Argeş privind menţinerea măsurii arestării preventive, ori a hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei, D. a fost asistat de apărătorul ales - avocat A., fie în baza împuternicirii avocaţiale depusă la instanţa de fond, fie în baza împuternicirilor avocaţiale depuse separat pentru dosarele înregistrate pe rolul Tribunalului Argeş.

Ulterior, măsura arestării preventive a fost verificată la data de 01.07.2010 şi, prin încheierea instanţei de judecată, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii, fiind menţinută starea de arest preventiv. Împotriva încheierii Judecătoriei Curtea de Argeş au declarat recurs inculpaţii, printre care şi martorul D. asistat de avocatul A.. Recursul a constituit obiectul dosarului nr. x/2010 şi a fost soluţionat de Tribunalul Argeş prin Decizia penală 528/R/05.07.2010, acesta fiind respins.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeş, având în vedere dispoziţiile procedural penale în vigoare în acel moment cu privire la intervalul de timp la care instanţa de judecată verifica legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, prin încheierea din data de 26.08.2010 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive printre alţii faţă de D., fiind menţinută starea de arest preventiv până la următoarea verificare (în termen de 60 de zile) . Împotriva încheierii instanţei de fond a declarat recurs, printre alţii, D., care a constituit obiectul dosarului nr. x/2010 al Tribunalului Argeş în care s-a pronunţat decizia penală 632/R/30.08.2010 prin care a fost respins recursul formulat de acest martor.

Cu ocazia următoarei verificări a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive în cadrul judecării dosarului x/2010, prin încheierea din data de 21.10.2010, Judecătoria Curtea de Argeş a menţinut starea de arest printre alţii şi faţă de martorul D. Împotriva încheierii instanţei de fond din data de 21.10.2010 a declarat recurs şi martorul D. care a fost asistat de inculpatul A.

Prin Decizia penală 845/R din 26.10.2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2010, instanţa de judecată a admis recursul declarat de D. şi s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia. Prin aceeaşi decizie recursurile declarate de ceilalţi inculpaţi din dosar au fost respinse ca nefondate.

Prin Sentinţa penală 93 din 16.05.2011 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2010, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 1367/2011 din 21.12.2011 a Curţii de Apel Piteşti, D. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, rezultantă de 14 ani închisoare, fiind dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 18.09.2009 până la 26.10.2010.

După expunerea situaţiei juridice a martorului D., Curtea a considerat că situaţia de fapt anterior prezentată este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, după cum urmează:

În acest sens, Curtea a reţinut că potrivit denunţului şi declaraţiilor martorei C. din cursul urmăririi penale, aceasta l-a cunoscut la începutul anului 2010 prin intermediul soţului său, D., aflat în stare de arest preventiv într-un dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, pe numitul V., despre care soţul său îi comunicase că urmează să îl pună în legătură cu un domn "B.", unul dintre asociaţii ce administrează Z. din Piteşti, care la rândul lui urma să îl pună în legătură cu un avocat din Piteşti, pentru ca acesta din urmă să îi asigure asistenţa juridică soţului său. În acest scop, s-a întâlnit cu numitul V. în parcarea Z. Piteşti, iar împreună au intrat în Z., unde au discutat cu un domn "B." (recunoscut de martoră ca fiind inculpatul B.), despre situaţia juridică a soţului ei. Cu această ocazie, inculpatul B. le-a recomandat un avocat pe nume A., care este prieten cu el şi care este cunoscut în Piteşti ca având influenţă asupra unor judecători şi la care poate interveni în vederea obţinerii unor soluţii favorabile soţului său, în schimbul unor sume de bani. Martora a relatat că, tot la acea întâlnire, şi-a făcut apariţia avocatul A., apelat telefonic de inculpatul B., cu care martora a încheiat un contract de asistenţă juridică pentru soţul acesteia, D., plătindu-i cu acea ocazie suma de 2.000 euro solicitată de această persoană drept onorariu. Martora l-a recunoscut cu ocazia audierii pe inculpatul A. drept persoana pe care o angajase ca avocat pentru soţul său.

Prima instanţă a precizat că martora a mai relatat că, după ce inculpatul A. a fost de acord să îl asiste pe soţul său, până ca acesta din urmă să fie trimis în judecată la Judecătoria Curtea de Argeş, s-a mai întâlnit cu acesta şi cu inculpatul B. de două sau trei ori în incinta Z., precum şi la un restaurant din zona Câmpulung Muscel, deţinut de cel din urmă inculpat, iar cu prilejul acestor discuţii, l-a întrebat pe inculpatul A. dacă are "blat la instanţă", respectiv dacă are influenţă şi poate interveni la judecători pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti favorabile soţului său, respectiv ca acesta să fie judecat în stare de libertate. Cu ocazia acestor discuţii, inculpatul B. a asigurat-o pe martoră că inculpatul A. are "blat" la un complet de judecată de la Tribunalul Argeş, respectiv la o judecătoare din cadrul respectivei instanţe, acesta putând să rezolve punerea în libertate a soţului său. Martora a precizat expres că, întrebat fiind de aceasta dacă are "blat la judecători", inculpatul A. a asigurat-o că are cunoştinţe în rândul judecătorilor şi că poate obţine lucrul solicitat de aceasta.

În contextul acestor discuţii, martora a precizat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 50.000 euro pentru punerea în libertate a soţului său, martora refuzând iniţial predarea acestei sume de bani, deoarece aceasta nu deţinea o asemenea sumă la acel moment.

Prima instanţă a reţinut că, după trimiterea în judecată a martorului D., martora a fost contactată înainte de judecarea la Tribunalul Argeş a unui recurs declarat împotriva soluţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, de către numitul V., care i-a transmis să aibă asupra sa suma de 20.000 euro, care urma a fi dată la judecătoare pentru eliberarea din arest a lui D. La termenul de judecată din luna iulie 2010, martora a relatat că, având suma de 20.000 euro asupra ei, s-a întâlnit cu inculpatul A. care a întrebat-o dacă are banii asupra ei, la răspunsul acesteia afirmativ, spunându-i să aştepte. După soluţionarea recursului în luna iulie 2010, inculpatul A. i-a comunicat martorei că nu s-a putut face nimic deoarece în completul de judecată nu se afla judecătoarea cunoscută de el.

De asemenea, prin sentinţa apelată s-a arătat că, în perioada următoare, martora a precizat că inculpatul A. i-a solicitat suma de 50.000 euro pentru a interveni la o judecătoare de la Tribunalul Argeş în vederea obţinerii punerii în libertate a soţului său, sumă de bani ce urma a fi predată prin intermediul numitului V. şi inculpatului B., însă înainte de judecarea recursului la măsura preventivă. Martora a fost de acord cu solicitarea inculpatului A., iar înainte de următorul termen de la Tribunalul Argeş, de la sfârşitul lunii august 2010, în care se judeca recursul la menţinerea măsurii arestării preventive a martorului D., inculpatul i-a solicitat acesteia să îi predea suma de 50.000 euro, deoarece banii urmau a fi daţi pentru eliberarea soţului său, în completul de recurs urmând a fi judecătoarea la care inculpatul are influenţă. Deşi martora l-a asigurat pe inculpat că avea cei 50.000 euro asupra sa, în realitate aceasta nu putuse să strângă o asemenea sumă de bani, astfel că, deşi inculpatul a insistat ca banii să fie predaţi înainte de judecarea recursului, aceasta i-a comunicat că banii urmează a fi predaţi după soluţionarea căii de atac. În timp ce se soluţiona calea de atac, martora a luat legătura prin intermediul numitului V., cu inculpatul B., pentru ca acesta la rândul său să ia legătura cu inculpatul A. şi să îl asigure pe acesta că banii urmează a fi predaţi. După terminarea şedinţei de judecată, martora a fost sunată de inculpatul A. care i-a spus că recursul a fost respins, astfel că martora a înţeles foarte clar că doar în măsura în care îi dădea acestui inculpat suma de 50.000 euro înainte de soluţionarea recursului, prin intermediul inculpatului B., putea obţine eliberarea din arest a soţului său.

S-a reţinut că martora a relatat, de asemenea, că în aceste condiţii s-a consultat cu soţul său şi au fost de acord să facă rost de banii solicitaţi, care urmau a fi predaţi în vederea eliberării din arest a lui D., sens în care martora trebuia să lase drept gaj două autoturisme un y şi un x în schimbul sumei de 50.000 euro necesară. Astfel, martora a relatat că, în urma discuţiilor telefonice purtate cu soţul său, s-a deplasat în Bucureşti cu cele două autoturisme, unul condus de martorul O. şi celălalt de fiul său E., întâlnindu-se la o terasă de la un hotel cu numitul V.. La întâlnire, martora a lăsat cele două autoturisme numitului V. drept gaj, primând în schimb suma de 50.000 euro cu titlu de împrumut, pe care acesta din urmă urma să îi acorde până la momentul în care martora ar fi reuşit să vândă ferma din comuna Modelu, jud. Călăraşi. De faţă la întâlnire a asistat şi "F.", martorul F. Cu ocazia acestei întâlniri, numitul V. i-a zis martorei că suma de 50.000 euro astfel obţinută urma să fie dată inculpatului A., prin intermediul inculpatului B., pentru eliberarea din arest a soţului său. În urma discuţiilor telefonice purtate cu D., s-a convenit ca suma de bani obţinută să fie predată, în aceeaşi zi, inculpatului B. la Piteşti, predarea urmând a fi realizată de către martorul E., la solicitarea expresă a inculpatului A. care nu ar fi avut încredere în femei.

Curtea de apel a arătat că martora a mai relatat că, în aceeaşi zi, fiul său E., însoţit de numitul V. s-au deplasat la Piteşti, iar la întoarcere E. i-a comunicat că au predat suma de 50.000 euro inculpatului B. în incinta Z. din Piteşti, acesta din urmă asigurându-i că totul este aranjat pentru a doua zi, când inculpatul A. urma să primească această sumă de bani şi să o folosească pentru a interveni la judecători să obţină eliberarea soţului său. În ziua următoare, martora s-a întâlnit cu inculpatul B. la Tribunalul Argeş, cu ocazia judecării recursului declarat împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive a martorului D., iar înainte ca inculpatul să intre în instanţă, acesta i-a spus să stea liniştită întrucât preşedintele completului de judecată, este cunoscută ca o judecătoare bună, în sensul că inculpatul are trecere la ea şi o poate influenţa pentru a pronunţa o soluţie favorabilă soţului său, asigurând-o că acesta din urmă va fi eliberat în aceeaşi zi. După terminarea şedinţei şi rămânerea în pronunţare cu privire la calea de atac, martora l-a întrebat din nou pe inculpatul A. ce şanse sunt pentru eliberarea soţului său, iar acesta i-a spus să rămână, să aştepte pronunţarea deoarece soţul său va fi pus în libertate în aceeaşi zi, fapt care s-a şi întâmplat. În urma discuţiei purtate cu acest inculpat, martora a verificat soluţia în sistemul informatic şi, observând că s-a dispus punerea în libertate a soţului său, nu a mai stat la pronunţare şi s-a dus la gard în aproprierea dubei Penitenciarului Colibaşi, strigându-i lui D. când era urcat în maşină că va merge la penitenciar să îi ia deoarece a fost pus în libertate.

În final, martora a relatat că la câteva zile de la punerea în libertate a soţului său, a venit împreună cu acesta la Piteşti, unde s-au întâlnit cu inculpatul A., ocazie cu care inculpatul i-a mai cerut soţului său suma de 5.000 euro, spunând că această sumă este dreptul lui, solicitare cu care soţul său a fost de acord, în plus promiţându-i şi un porc tăiat, bunuri care au fost de altfel şi predate acestui inculpat. Ulterior la domiciliul lor, soţul său a fost căutat şi de către inculpatul B., însă martora a relatat că acesta a refuzat să se întâlnească cu inculpatul.

Prima instanţă de fond a reţinut că declaraţiile acestei martore au fost confirmate în totalitate prin denunţul şi declaraţiile date în faza de urmărire penală de către martorul D. Audiat, martorul a relatat că în toamna anului 2009 a fost arestat preventiv într-un dosar instrumentat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, pentru infracţiunii de furt calificat săvârşite alături de alte persoane. Cu ocazia încarcerării sale la Penitenciarul AAA., din discuţiile purtate cu diverse persoane private de libertate a aflat de avocatul A., despre care se spunea că este "un avocat bun", prin aceasta înţelegându-se că putea face "blaturi". În aceste condiţii, după ce s-a consultat cu soţia sa, martora C., cei doi au hotărât să îl angajeze pe acest avocat. Martorul nu a putut preciza în ce circumstanţe a fost angajat avocatul, fiind privat de libertate, însă soţia sa a fost cel care l-a angajat, la angajare soţia sa plătindu-i cu titlu de onorariu o anumită sumă de bani, pe care martorul nu a putut să o precizeze. După momentul angajării sale, martorul privat de libertate, a avut mai multe discuţii cu inculpatul A., care ar fi venit la locul de detenţie, iar încă de la început, martorul i-a comunicat inculpatului probele care îl învinovăţesc şi l-a întrebat dacă "are blat" ca să fie pus în liberate. Martorul a mai susţinut că deşi prima dată inculpatul A. nu i-a dat niciun răspuns, la următoarea discuţie purtată, inculpatul i-a spus că "are blat" şi că urmează să fie pus în libertate, prin această discuţie martorul înţelegând că inculpatul cunoaşte judecătorii şi poate interveni la aceştia pentru a obţine punerea sa în libertate. Pentru a obţine punerea sa în libertate, martorul a declarat că inculpatul A. i-a pretins suma de 50.000 euro, sumă cu are martorul a fost de acord, banii urmând a fi daţi înainte de termenul de judecată la care s-ar fi obţinut eliberarea acestuia.

S-a arătat că martorul a mai relatat că, fiind vorba despre o sumă mare de bani, l-a contactat telefonic pe numitul V., un prieten de familie, căruia i-a spus că avocatul care îl reprezintă "are blat" să fie pus în libertate şi pe care l-a întrebat dacă cunoaşte pe cineva la Piteşti care să răspundă de suma de bani care urma să fie dată, pentru a nu fi "ţeapă". În urma discuţiilor telefonice purtate cu V. s-a ajuns la concluzia că de bani urmează să răspundă "nea B.", patronul Z. din Piteşti, inculpatul B., o cunoştinţă comună a lui V. şi a inculpatului A.. Ulterior, din discuţiile purtate la telefon cu soţia sa C., martorul a înţeles că aceasta se întâlnise cu "nea B." şi cu avocatul A., iar în urma discuţiilor cei doi o asiguraseră că la instanţă va fi pus în libertate dacă se vor da banii.

Prin sentinţa apelată, s-a arătat că ulterior acestor discuţii, la sfârşitul lunii august 2010, martorul a înţeles din discuţiile telefonice că, în ziua stabilită la Tribunalul Argeş pentru judecarea recursului la încheierea primei instanţe de menţinere a măsurii arestului preventiv, acesta urma să fie pus liber dacă se vor da banii ceruţi soţiei sale, respectiv suma de 50.000 euro. În data respectivă, martorul a relatat că soţia sa nu avea asupra sa suma de 50.000 euro şi, drept urmare, calea de atac a recursului a fost respinsă. În perioada următoare, martorul a discutat, faţă în faţă cu inculpatul A., care i-a comunicat că îi ceruse banii soţiei sale şi deoarece nu îi primise şi îi era frică să nu îi dea "ţeapă", nu a realizat intervenţia, însă i-a spus martorului că în măsura în care va primi suma de 50.000 euro, acesta va fi pus în libertate, cu condiţia ca banii să fie daţi înainte de termenul de judecată. În urma acestor discuţii, martorul D. a apreciat că singura modalitate de a fi pus în libertate era aceea de a-i da avocatului suma de 50.000 euro pretinsă de acesta şi în modalitatea indicată de acesta, adică înainte de primul termen de judecată şi prin intermediul lui "nea B.".

Cu privire la modalitatea în care au fost obţinuţi cei 50.000 euro solicitaţi, s-a reţinut că martorul a arătat că întrucât familia sa nu deţinea o astfel de sumă, soţia lui a împrumutat-o lăsând gaj două autoturisme un y şi un x la Bucureşti numitului V., despre care nu cunoaşte cum a obţinut suma necesară. În aceeaşi zi, fiul său E. s-a dus la Piteşti la Z., unde i-a înmânat inculpatului B. suma de 50.000 euro, în prezenţa numitului V. şi a martorului F., zis "F.", sumă de bani destinată eliberării din închisoare a martorului. A doua zi după ce au fost daţi banii, la Tribunalul Argeş s-a judecat calea de atac a recursului declarat împotriva încheierii prin care fusese menţinută măsura arestului preventiv faţă de acest martor, iar din discuţiile purtate cu inculpatul A., acesta i-a garantat că va fi pus libert în cursul zilei respective, fără a-i fi oferite explicaţii suplimentare, fapt care s-a şi întâmplat. Martorul a mai relatat că în momentul în care era condus la duba de poliţie pentru a fi transportat la penitenciar, soţia sa a venit la gard şi i-a strigat că a fost pus în libertate, fiind singurul din tot lotul căruia i s-a admis calea de atac. După ce a fost eliberat din penitenciar, la câteva zile, maxim o săptămână, martorul D. s-a întâlnit în faţa Z. cu inculpatului A., care i-a dat de înţeles că nu a rămas cu nimic din suma de 50.000 euro, aceasta fiind dată integral la judecători, cerându-i suma de 5.000 euro pentru eliberarea lui. Martorul a fost de acord cu solicitarea inculpatului şi a doua zi i-a remis prin intermediul şoferului său suma de 5.000 euro şi un porc. Martorul a recunoscut, de asemenea, că ulterior eliberării a fost căutat la domiciliul său de inculpatul B., însă acesta nu a dorit să îl vadă.

S-a arătat că, în final, martorul D. a precizat că avocatul A. a solicitat efectuarea unei expertize medicale ca să justifice punerea în libertate, însă eliberarea sa a fost obţinută prin darea sumei de 50.000 euro, iar nu ca urmare a afecţiunilor medicale de care acesta suferă, deoarece acestea se tratează în penitenciar, martorul concluzionând că situaţia sa medicală nu l-a ajutat la eliberare.

Prima instanţă de fond a reţinut că predarea sumei de 50.000 euro de către martorul E. inculpatului B. pentru ca această sumă să fie transmisă mai departe inculpatului A. în vederea obţinerii eliberării din penitenciar a martorului D., prin intervenţia pe lângă judecători, rezultă fără nici un dubiu din declaraţiile martorilor E., F., G. şi O.

Astfel, din declaraţiile martorului E. din cursul urmăririi penale, Curtea a reţinut că, în a doua parte a anului 2010, în timp ce tatăl său se afla în stare de detenţie, acesta a purtat discuţii telefonice cu mama sa, C., pentru a lua legătura cu numitul V. care urma să îi pună în legătură cu o altă persoană "B.", care la rândul lui urma să îi pună în legătură cu un avocat din Piteşti pentru a se discuta posibilitatea eliberării din penitenciar a tatălui său. Tot atunci, din discuţiile purtate cu mama sa, martorul a aflat că urma să fie dată avocatului suma de 50.000 euro pentru ca acesta la rândul său să o predea cu titlu de mită unui magistrat din cei care alcătuiau completul de judecată de la Tribunalul Argeş, care urma să judece recursul tatălui său la cererea de punere în libertate.

S-a mai arătat că martorul E. a relatat că, spre sfârşitul lunii octombrie 2010, cu o zi sau două înainte de termenul de judecată, s-a deplasat împreună cu mama sa, cu un şofer al familiei, martorul O. şi cu cuscrul tatălui său, numitul AA. la un hotel din Bucureşti, zona Ferentari cu două autoturisme, un y şi un x aparţinând familiei, pentru a le lăsa în gaj numitului V. pentru suma de 50.000 euro, întâlnire în care martorul a primit suma menţionată în schimbul celor două autoturisme.

Prin sentinţă, s-a reţinut că, în urma discuţiilor telefonice purtate cu tatăl său, D., a rămas stabilit ca martorul să îl însoţească pe V. la Piteşti pentru a se preda suma de 50.000 euro lui "nea B.". În acest sens, s-a deplasat la Piteşti împreună cu V., cu martorul F., zis "F." şi cu un şofer al acestuia, la Z., unde conform indicaţiilor tatălui său trebuia să se întâlnească cu "nea B.", recunoscut de martor ca fiind inculpatul B.. Martorul a relatat că a intrat în restaurant împreună cu V. şi "F.", s-au aşezat la o masă şi, la scurt timp, a venit şi inculpatul B. care i-a întrebat dacă a adus toţi banii, adică suma de 50.000 euro. Din discuţiile purtate la masă, martorul a înţeles că această sumă de bani urma a fi dată unei judecătoare pentru a se obţine eliberarea din arest a tatălui său. Martorul a mai relatat că a solicitat asigurări în cazul în care tatăl său nu va fi eliberat din arest, deşi se remiseseră banii, moment în care inculpatul B. i-a asigurat că problema este ca şi rezolvată şi că tatăl său va fi liber. Martorul a scos atunci plicul cu bani, în care se afla suma de 50.000 euro, în bancnote de câte 500 euro, pe care l-a înmânat inculpatului B., acesta din urma luând plicul, uitându-se în interiorul lui şi fără a-i număra, introducându-i într-un buzunar de la piept din partea dreaptă. Martorul nu a putut preciza ce a făcut ulterior acest inculpat cu plicul cu bani.

În final, a arătat prima instanţă, martorul a relatat că încă de la început, înainte de deplasarea la Bucureşti şi apoi la Piteşti, în condiţiile anterior descrise, acesta a înţeles de la părinţii săi că suma de 50.000 euro a fost cerută de avocatul A. care îl asista pe tatăl său în procesul penal în care acesta era arestat şi trebuia remisă acestuia, prin intermediul inculpatului B., pentru a obţine eliberarea tatălui său din arest. A două zi după remiterea sumei de 50.000 euro inculpatului B., a fost termenul de judecată al dosarului la Tribunalul Argeş, iar tatăl său a fost pus în libertate.

Curtea de apel a reţinut că întâlnirea de Piteşti sus-descrisă şi predarea sumei de 50.000 euro inculpatului B. sunt confirmate în integralitate prin declaraţiile martorului F., date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel acest martor a relatat că, la aproape o lună, două luni de când a fost eliberat din penitenciar, după luna august 2010, la domiciliul său a fost căutat de către martorii C. şi E., care i-au spus că au nevoie de o sumă de ani, respectiv 50.000 euro, cei doi fiind însoţiţi de V. şi martorul BB. zis "CC.". A mai arătat martorul că iniţial martorii C. şi E. l-au întrebat dacă nu doreşte să cumpere o fermă din comuna Modelu, judeţul Călăraşi contra sumei de 80.000 euro, iar după ce acesta a refuzat tranzacţia, cei doi anterior menţionaţi l-au întrebat dacă nu doreşte să cumpere două autoturisme, un y şi un x, propunere de asemenea refuzată de acest martor. Martorul a luat la cunoştinţă că ulterior martorii C. şi E. au obţinut suma de bani solicitată, înstrăinând autoturismele prin intermediul martorului G. pentru suma de aproximativ 30.000 euro, restul de 20.000 euro fiind completată cu ajutorul martorului BB., zis "CC.". Martorul F. a mai relatat că, la scurt timp după, a purtat mai multe discuţii telefonice şi l-a şi vizitat la Penitenciarul AAA. pe martorul D., o cunoştinţă mai veche, iar acesta din urmă l-a rugat să îl însoţească pe fiul său E. la Piteşti pentru a înmâna o sumă mare de bani, martorului D. fiindu-i frică să îl lase pe fiul său singur cu o sumă atât de mare asupra lui. Acceptând solicitarea lui D., martorul s-a deplasat cu acesta şi cu numitul V. şi cu martorii G. şi BB. cu două maşini la restaurantul Z., din Piteşti, martorul necunoscând iniţial motivul pentru care trebuiau să se deplaseze în acel loc. După ce au intrat în hotel, l-au observat la o masă pe inculpatul B., pe care îl cunoştea de mai mult timp, iar după ce s-au salutat, inculpatul i-a prezentat una din persoanele cu care se afla la masă, care s-a recomandat a fi avocatul A. şi pe care martorul l-a recunoscut a fi numitul R., fiul inculpatului A.

Prin sentinţa apelată s-a arătat că martorul a precizat că s-a aşezat la o masă împreună cu E., iar la o altă masă din restaurant s-au aşezat martorul G. şi numitul V. La un moment dat, la masa la care se aflau acesta şi E., a venit inculpatul B., ocazie cu care s-a purtat o discuţie în legătură cu suma de bani de 50.000 euro, care urma să fie predată de martorul E. inculpatului sus-menţionat, această sumă de bani urmând să ajungă la un avocat pe nume A. care la rândul lui urma să îi predea unui judecător în vederea obţinerii punerii în libertate a martorului D.. De faţă cu martorul F., martorul E. a scos din interiorul gecii pe care o purtat un plic alb pe care i l-a înmânat inculpatului B., acesta luând plicul fără a număra banii, scoţând banii din plic şi introducând suma de bani într-un plic mai mic pe care l-a introdus în buzunar. Martorul a mai relatat că în plic era suma de 50.000 euro compusă din bancnote de 500 euro, pentru ca plicul să fie mai subţire. De asemenea, cu ocazia discuţiilor purtate la masă, martorul a asistat la momentul în care E. l-a întrebat pe inculpatul B. cine va răspunde de restituirea acestei sume de bani în situaţia în care tatăl său, D., nu va fi pus liber, deoarece pentru a strânge o sumă atât de mare, au dat maşinile în schimbul ei, pe care nu le mai pot recupera. Cu această ocazie, inculpatul B. l-a asigurat că problema este ca şi rezolvată, iar tatăl său va fi eliberat la recurs, dând de înţeles că el are influenţă asupra judecătorului care judecă recursul lui D.

În final, a arătat instanţa, martorul a relatat că nu a cunoscut dacă plicul cu bani a fost transmis mai departe judecătorului, însă la circa trei zile de la această întâlnire, D. a fost pus în libertate, martorul apreciind că indiferent dacă banii au fost sau nu au fost daţi, acesta trebuia pus în libertate deoarece avea o boală cronică la ficat.

Prima instanţă de fond a reţinut că predarea celor două autoturisme de către martorul E. este confirmată şi prin declaraţiile martorului O., care, audiat atât în cursul urmăririi penale, cât şi cel al cercetării judecătoreşti, a arătat că în toamna anului 2010, în timp ce lucra ca şofer pentru DD., s-a deplasat de la ferma DD. la Bucureşti, el într-un autoturism y împreună cu E. şi o altă persoană, AA., în autoturismul x. Cele două autoturisme au fost lăsate de E. la o staţie Peco, din cartierul Dristor, unui alt bărbat. Martorul nu a cunoscut de ce trebuia să fie lăsate cele trei autoturisme acelui bărbat, precizând însă că cei trei s-au întors acasă cu un taxi, pe care l-au tocmit în staţia Peco.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat că modalitatea în care martorii C. şi E. au obţinut suma de 50.000 euro, este confirmată şi prin declaraţiile martorului G. . Acest martor a relatat că pe martorul D. l-a cunoscut din anul 2008, prin intermediul unei cunoştinţe, "CC.", martorul BB., având de asemenea cunoştinţă că D. a fost arestat în toamna anului 2009. A mai relatat martorul că, prin toamna anului 2010, în timp ce se afla la domiciliul lui "CC.", au venit martorii C. şi E., însoţiţi de alte două persoane care i-au solicitat primului o sumă de 50.000 euro pentru a obţine eliberarea din penitenciar a lui D. Martorul s-a deplasat cu cei doi martori, C. şi E., în târgul Vitan, pentru a vedea ce preţ puteau obţine pe două autoturisme y şi x, ocazie cu care un samsar de maşini le-a oferit circa 30.000 euro, sumă de bani acceptată de aceste două persoane. Martorul nu a putut preciza cu exactitate modalitatea în care a fost obţinută diferenţa de până la 20.000 euro, cel mai probabil prin vânzarea unor bijuterii aparţinând martorei C.

De asemenea, din declaraţiile martorului G., Curtea a mai reţinut că, în luna octombrie 2010, acesta a fost rugat de către C., zisă "EE." să îl însoţească pe fiul acesteia, E., la Piteşti, pentru a garanta că acesta nu păţeşte nimic deoarece avea asupra lui o sumă mare de bani, în cuantum de 50.000 euro, iar el era doar un copil de 18 sau 19 ani, solicitare acceptată de martor. În acest sens, martorul a plecat împreună cu V. şi s-a deplasat la restaurantul Z. din Piteşti, la care a ajuns mai înainte de a ajunge E., care venea împreună cu martorul F., cei doi aşezându-se la o masă şi aşteptându-i pe cei din urmă să ajungă.

Prin sentinţa apelată s-a arătat că, cu privire la ceea ce s-a întâmplat în restaurantul Z. la acea dată, martorul a relatat aspecte care par a se contrazice cu declaraţiile martorilor E. şi F. Astfel, acest martor a relatat că în momentul în care în restaurant au intrat E. şi F., cei doi l-au salutat pe inculpatul B., care se afla la o masă împreună cu alte persoane, după care cei doi martori s-au aşezat la masă cu acesta. A mai precizat martorul că la masa la care se aflau, a venit inculpatul B. care l-a întrebat pe E. dacă a adus banii, iar acesta i-a confirmat, prilej cu care acest martor i-a înmânat inculpatului un plic alb în care se afla suma de 50.000 euro, pe care l-a băgat în buzunarul de la cămaşă, după ce în prealabil s-a uitat în plic fără să-i numere. Cu această ocazie inculpatul B. i-a spus lui E. să stea liniştit deoarece tatăl său va fi eliberat, dându-i de înţeles că are totul aranjat la instanţa de judecată. Acelaşi martor a mai relatat că, la scurt timp, a fost eliberat din arest D. pe motive medicale, iar ulterior acestui moment, a aflat de la un membru al DD. că inculpatul B. l-a căutat la domiciliul pe acesta şi i-a solicitat suma de 30.000 euro, motivând că şi el l-a ajutat să fie pus în libertate, însă D. nu a vrut să discute cu inculpatul.

În raport de această ultimă relatare, Curtea a constatat că declaraţiile acestui martor par a intra în contradicţie cu cele ale martorilor E. şi F., în condiţiile în care aceşti doi martori au relatat că, de faţă, la masa la care s-a purtat discuţia cu inculpatul B. nu se mai afla nimeni, martorul G. fiind la o masă alăturată împreună cu V. Însă, această contradicţie a fost considerată de Curte ca fiind doar una aparentă, singura explicaţie fiind aceea că acest martor se afla la o masă învecinată, fapt ce i-a permis să audă atât discuţia purtată de persoanele anterior amintite, cât şi momentul predării plicului cu bani.

Vizita la Piteşti a martorilor E., F., G. şi a numitului V., precum şi întâlnirea cu inculpatul B., s-a considerat că este dovedită şi prin declaraţiile martorului BB. S-a arătat că, audiat în faţa instanţei de judecată, acesta a relatat că în anul 2010, îndeplinea diferite comisioane ca şofer al FF., calitate în care la solicitarea lui F. l-a condus pe acesta, pe G. şi pe alte persoane a căror identitate nu o poate preciza la Piteşti, la un hotel din centrul oraşului. Martorul a relatat că, în interiorul hotelului el s-a aşezat la o masă împreună cu alte persoane, în timp ce F., G. şi o altă persoană s-au aşezat la o altă masă pentru a purta o discuţie, a cărui subiect acest martor nu l-a putut preciza. Martorul a declarat că l-a văzut pe inculpatul B. în interiorul hotelului, însă nu a putut relata dacă l-a văzut pe acesta discutând cu vreuna dintre persoanele care îl însoţeau pe acesta şi nici cu cine a discutat acest inculpat cât timp a aşteptat în interiorul hotelului. Martorul a mai relatat că îi cunoaşte pe martorii E. şi C., dar nu a putut preciza dacă cei doi martori s-au aflat la acel moment cu el în incinta hotelului. Martorul a negat că ar fi fost de faţă atunci când martorii E. şi C. au lăsat drept gaj lui V. autoturismele pe care aceştia le deţineau contra unei sume de bani, declaraţie pe care prima instanţă de fond a apreciat-o ca fiind nesinceră, fiind înlăturată, cu motivarea instanţei că prezenţa lui a fost indicată fără dubiu de aceşti martori, precum şi de către martorii G. şi F.

Curtea de apel a reţinut că, după ce martorul E. a predat suma de 50.000 euro în data de 24.10.2010 inculpatului B., martorul D. a fost eliberat din arest, la scurt timp după, la data de 26.10.2010.

În acest sens, s-a arătat că, prin Decizia penală 845/R din 26.10.2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2010, instanţa de judecată a admis recursul declarat de D. şi s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia. Prin aceeaşi decizie recursurile declarate de ceilalţi inculpaţi din dosar au fost respinse ca nefondate.

Curtea a mai reţinut că potrivit declaraţiilor martorului J., date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, acesta a fost arestat împreună cu inculpatul D. într-un dosar de furt calificat aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, iar în luna octombrie 2010 a fost transportat la Tribunalul Argeş pentru judecarea recursului la măsura menţinerii arestului preventiv. După ce au ieşit din sala de judecată de la Tribunal, martora C., soţia lui D., i s-a adresat acestuia în timp ce erau conduşi spre duba penitenciarului cu cuvinte de genul "stai linişti, e bine, eşti ca şi liber", iar în drum spre penitenciar martorul D. le-a spus celorlalţi inculpaţi cu referire la ce i-a pus soţia sa, că e sigur că va fi eliberat, manifestându-şi bucuria. Martorul a mai relatat că până să sosească la penitenciar comunicarea pentru punerea în libertate a martorului D., acesta le-a spus celorlalţi inculpaţi că s-au dat bani grei, referindu-se la faptul că, beneficiind de ajutorul soţiei sale, a mituit magistraţii din completul de judecată pentru a-i admite recursul şi a-l pune în libertate. Martorul, în final, a precizat că la penitenciar a fost comunicată decizia de punere în libertate a martorului D., însă el s-a arătat surprins că tocmai D. a fost eliberat din arest în condiţiile în care acesta era trimis în judecată pentru infracţiuni mult mai grave decât cele reţinute în sarcina celorlalţi inculpaţi din aceeaşi cauză.

În sens similar, a preciza instanţa, sunt şi declaraţiile martorului K., care audiat în faza de urmărire penală a relatat că a fost arestat pe durata anilor 2009 - 2010 într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, împreună cu inculpatul D., iar pe timpul cât a fost arestat preventiv împreună cu martorul D. a asistat la nişte discuţii purtate de acest din urmă martor cu diverse persoane arestate în aceeaşi cauză în care s-a vehiculat că s-au dat sume de bani pentru punerea în liberate. S-a precizat că martorul nu a mai putut fi audiat în faţa Curţii, constatându-se imposibilitatea lui de audiere, astfel că instanţa a dat relevanţă doar declaraţiei acestuia din faza de urmărire penală.

S-a reţinut că eliberarea din penitenciar a martorului D., în urma judecării la Tribunalul Argeş, la termenul de judecată din octombrie 2010, a recursului declarat împotriva soluţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, a produs o stare de uimire şi în rândul celorlalţi inculpaţi judecaţi împreună cu martorul D., în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, care erau judecaţi în stare de arest preventiv pentru infracţiuni mult mai uşoare decât infracţiunile reţinute în sarcina martorului D. şi pentru care recursul declarat a fost respins. În acest sens, au fost reţinute declaraţiile martorilor H., M., I., L., N., care au relatat că au fost de faţă în momentul în care, după terminarea şedinţei de judecată de la Tribunalul Argeş în care s-a judecat recursul declarat împotriva soluţiei de menţinere a măsurii arestului preventiv faţă de toţi inculpaţii, înainte de pronunţarea instanţei, soţia lui D., martora C., a venit lângă gardul ce delimita în curtea interioară a sediului instanţei, iar în momentul în care inculpaţii erau îmbarcaţi în autovehicul care urma să îi transporte la penitenciar, aceasta i-a strigat lui D. să stea liniştit că o să fie bine şi că o să fie eliberat din penitenciar.

Nu în ultimul rând, a arătat instanţa, faptul că după eliberarea din penitenciar, martorul D. l-a recompensat suplimentar pe inculpatul A., deoarece "a umblat pentru el", rezultă şi din declaraţiile martorului P., fost şofer al DD. care a relatat că, după eliberarea din arest a martorului D., la un anumit timp după punerea acestuia în libertate, l-a condus pe acesta la Piteşti pentru a se întâlni cu o persoană, fără a putea preciza cu cine s-a întâlnit. Ulterior acestui moment, martorul a relatat că D. i-a solicitat să se ducă la Piteşti, pentru a înmâna avocatului A. o sumă de bani restantă, acesta predându-i avocatului un plic de bani, primit de la martorul D., în care se afla o sumă de bani formată din bancnote de 100 de RON. Însă martorul a negat că i-ar fi dat aceluiaşi avocat un porc tăiat de la martorul D. Acelaşi martor a mai relatat că la termenul de judecată din luna octombrie 2010 a condus-o pe martora C. la Piteşti. La Piteşti, a văzut-o pe martora C. împreună cu inculpatul A. (despre care a aflat cu această ocazie că este avocatul lui D.), cei anterior menţionaţi vorbind, atât înainte, cât şi după termenul de judecată în care era discutată starea de arest a martorului D. După ce a discutat cu avocatul la finalul şedinţei de judecată, martora C. i-a spus că D. va fi pus în libertate, după care s-a dus la duba unde erau arestaţii şi i-a spus soţului ei acelaşi lucru, că e liber şi că vine să îl ia din Penitenciar. Cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond, martorul şi-a nuanţat declaraţia arătând că martora C. i-ar fi spus că soţul ei va fi pus liber după ce verificase deja soluţia la condica electronică, însă ulterior a revenit şi a arătat că după termenul de judecată i-a strigat lui D. că este liber, moment în care pronunţarea hotărârii nu se realizase.

În cauză, Curtea a constatat că singurii dintre martorii sus-menţionaţi care au avut poziţii procesuale oscilante cu ocazia audierii lor în faza de urmărire penală şi ulterior reaudierii lor în faţa instanţei de judecată au fost martorii D., C. şi E.

Astfel, audiat în faţa Curţii de Apel Piteşti, martorul şi-a menţinut în linii mari declaraţiile date anterior în cursul urmăririi penale cu privire la faptul că a aflat că poate "face blat" pentru a obţine eliberarea din arest, la suma de bani de 50.000 euro care trebuia dată pentru a fi eliberat din arest, la modalitatea în care a fost obţinută această sumă de bani, la persoanele care s-au deplasat la Piteşti pentru a preda suma necesară eliberării din arest a acestuia (martorii F. şi E.), precum şi la identitatea persoanei care urma să primească suma de 50.000 euro pentru a interveni la judecători pentru a obţine eliberarea din arest a acestuia, respectiv "nea B.", inculpatul B.. Cu toate acestea, martorul D. a negat că banii urmau să fie transmişi judecătorilor pentru a fi eliberat prin intermediul inculpatului A. care asigura asistenţa juridică în cauză în care acesta era arestat. Martorul a justificat declaraţiile iniţiale din faţa organelor de urmărire penală deoarece dorea să obţină aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 într-o cauză în care era judecată soţia sa.

S-a mai menţionat că, reaudiat în faţa Curţii de Apel Bucureşti martorul D. a menţinut aceleaşi declaraţii date în faţa Curţii de Apel Piteşti, în plus arătând că nu s-a întâlnit niciodată cu avocatul A., ci a avut doar o singură discuţie telefonică în care, întrebându-l pe acesta dacă are blat la judecător, inculpatul i-a spus că nu are "blat" şi că astfel de lucruri nu se vorbesc prin telefon.

Referitor la martora C., prima instanţă a arătat că, audiată în faţa Curţii de Apel Piteşti, a afirmat că înţelege să îşi retragă declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, care nu îi aparţin, aceasta neştiind să scrie şi să citească, fiind consemnate fără voia ei de către organele judiciare şi nu corespund adevărului. Martora a negat că l-ar fi întrebat pe inculpatul A. dacă "are blat la judecători" şi că i-ar fi dat acestui inculpat, personal sau prin intermediul inculpatului B., suma de 50.000 euro, în vederea obţinerii eliberării din arest a soţului său D., prin intervenţii pe lângă magistraţii judecători care judecau dosarul în care era arest acesta din urmă. Şi această martoră a invocat că a dat declaraţiile iniţiale deoarece un procuror care a făcut ancheta penală i-a promis că urmează să beneficieze de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi să obţină reducerea limitelor de pedeapsă.

S-a consemnat că, reaudiată în faţa Curţii de Apel Bucureşti, martora C., deşi a arătat că nu îşi menţine declaraţiile date în faţa Curţii de Apel Piteşti, totuşi a menţinut în linii mari aceleaşi declaraţii date în faţa acestei din urme instanţe, negând că ar fi cunoscut pentru ce s-a deplasat la Piteşti fiul său, E. şi pentru ce a înmânat inculpatului B. suma de 50.000 euro. Martora a recunoscut doar că din discuţiile purtate cu soţul său prin telefon, a aflat că numitul V. i-ar fi intermediat punerea în libertate a lui D., prin predarea sumei de 50.0000 euro, sumă care ar fi urmat să ajungă la judecători.

Nu în ultimul rând, a reţinut instanţa, martorul E. audiat în faţa Curţii de Apel Piteşti, a recunoscut că i-a dat personal suma de 50.000 euro, în bancnote de 500 euro, inculpatului B. la solicitarea tatălui său D., mai înainte ca acesta din urmă să fie eliberat din penitenciar, relatând că a obţinut suma de bani în urma lăsării a două autoturisme x drept gaj. Martorul a negat însă că această sumă de bani a fost dată în vederea obţinerii eliberării din arest a tatălui său prin intervenţii la judecătorii care urmau să soluţioneze dosarul.

Prima instanţă de fond a mai reţinut că, reaudiat în faţa Curţii de Apel Bucureşti martorul E. a precizat că, la solicitările tatălui său, D., care se afla în penitenciar arestat, s-a deplasat la Piteşti, împreună cu martorul F., unde s-a întâlnit la restaurantul Z. cu inculpatul B., căruia i-a înmânat un plic conţinând suma de 50.000 euro, sumă despre care a arătat că nu ştia că urma să fie predată mai departe inculpatului A.

Curtea a înlăturat ca nesincere declaraţiile date în faţa instanţelor judecătoreşti de către martorii D., C. şi E. S-a motivat că aceste mijloace de probă sunt contrazise de propriile declaraţii pe care aceşti martori le-au dat în faţa organelor de urmărire penală, martorii fiind în imposibilitate de a justifica în mod obiectiv schimbarea poziţiei lor procesuale. Astfel, martora C., deşi a arătat că declaraţiile din cursul urmăririi penale nu îi aparţin, fiind o invenţie a procurorului şi a organelor de cercetare penală, care au audiat-o, totuşi martora nu a putut oferi o explicaţie plauzibilă cu privire la nenumăratele detalii pe care a înţeles să le aducă cu ocazie fiecărei audieri, de fiecare dată aducând detalii suplimentare, care ulterior se coroborau cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Instanţa a apreciat că este greu de crezut că organele judiciare au putut manifesta atât de multă creativitate şi au putut să dea dovadă de atâta imaginaţie atunci când ar fi alcătuit declaraţia acestei martore în faza de urmărire penală, creativitate şi imaginaţie folosite ulterior şi la influenţarea celorlalte declaraţii de martori pentru a se suprapune declaraţiile lor cu declaraţiile acestei martore.

De asemenea, a precizat instanţa, martorii denunţători D. şi C. nu au putut să ofere explicaţii rezonabile cu privire la modalitatea în care au ajuns să facă denunţuri în cauză, aceştia susţinând că denunţurile nu au fost voluntare, ci au fost obţinute prin metode de intimidare venite din partea organelor de urmărire penală. Şi în acest caz, curtea de apel a considerat că este greu de crezut, în actualul context social, că Direcţia Naţională Anticorupţie se găseşte în situaţia de a exercita presiuni asupra unor persoane cercetate penal, ca acestea să reclame fapte de corupţie.

În acelaşi timp, instanţa de fond a apreciat că declaraţiile martorilor D., C. şi E. din cursul urmăririi penale sub aspectul modalităţii de săvârşire a faptelor se coroborează în integralitate cu declaraţiile celorlalţi martori anterior menţionaţi, care au avut aceeaşi poziţie procesuală atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de judecată.

Singurul element pe care Curtea l-a reţinut drept veridic din declaraţia martorului D. este împrejurarea că acesta nu s-a întâlnit niciodată personal cu inculpatului A. la locul de detenţie unde se afla arestat, astfel cum a declarat acesta iniţial în faza de urmărire penală, martorul păstrând legătura cu inculpatul, fie prin intermediul convorbirilor telefonice, fie prin intermediul soţiei ale, martora C.

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că pentru declaraţiile date în faţa Curţii de Apel Piteşti martorii D., C. şi E. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului, prin rechizitoriul nr. x/2015 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Argeş din data de 27.05.2015, fiind înregistrat Dosarul nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Piteşti. Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2016 pronunţată în Dosarul nr. x/2015 Curtea de Apel Piteşti a constatat că inculpaţii D. şi E. au recunoscut săvârşirea faptelor solicitând soluţionarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. civ..pen. La acel termen de judecată, dosarul a rămas în pronunţare. Curtea a apreciat că manifestarea de voinţă a inculpaţilor D. şi E. trimişi în judecată pentru declaraţiile mincinoase din faţa Curţii de Apel Piteşti în Dosarul nr. x/2014, unde au fost audiaţi iniţial ca martori, pot produce efecte şi în cadrul acestui dosar. Astfel, s-a considerat că solicitarea inculpaţilor D. şi E. de a fi judecaţi în procedura simplificată în respectivul dosar penal are caracter irevocabil şi produce efecte nu numai în dosarul format ca urmare a mărturiei lor mincinoase, ci şi în acest dosar în care au fost date acele declaraţii mincinoase, poziţia lor procesuală din Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti având, în mod indirect, valoarea unei declaraţii de retractare a declaraţiilor mincinoase efectuate în prezentul dosar penal.

Mijloacele de probă sus-analizate au fost considerate de prima instanţă ca fiind mai mult decât suficiente pentru a stabili dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. a pretins de la martorii denunţători D. şi C. şi, ulterior, a primit prin intermediul inculpatului B., suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş, învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive a martorului D., pentru a obţine punerea acestuia în libertate.

În acelaşi timp, însă, Curtea a apreciat că mijloacele de probă sus-menţionate se coroborează şi cu interceptările convorbirilor telefonice purtate în cauză de către martorii D., C. şi E. între ei sau cu inculpatul A.

Cu titlu prealabil, Curtea a considerat că în prezenta cauză nu pot produce efecte dispozitivul şi considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 14 martie 2016 cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) C. proc. civ. pen. Astfel, Curtea a constatat că, în cauză, au fost transcrise interceptări ale convorbirilor telefonice purtate de persoanele anterior menţionate pe durata anului 2010. Or, la acel moment, interceptările convorbirilor telefonice au fost realizate în baza dispoziţiilor art. 911 şi următoarele din C. proc. pen. anterior, cu privire la care, în repetate rânduri, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii lor.

Or, având în vedere că aceste interceptări au fost obţinute în baza dispoziţiilor art. 911 C. proc. civ. pen. anterior, curtea de apel a precizat că, în cauză, nu se poate invoca niciunul dintre efectele care ar rezulta din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016.

Curtea a considerat că interceptările convorbirilor telefonice purtate în cauză confirmă, în cel mai mic detaliu, modul de săvârşire a faptelor relatate de martorii anterior menţionaţi, după cum urmează:

Astfel, prima instanţă a reţinut existenţa unui prim moment relatat de martora C. în care inculpatul A. i-a pretins martorei C. suma de 20.000 euro pentru a obţine, în luna iulie 2010, eliberarea din arest a martorului D., atunci când dosarul se afla pe rolul Tribunalului Argeş pentru judecarea recursului declarat împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş de menţinere a măsurii arestării preventive faţă de acest martor, care rezultă şi din convorbirea telefonică purtată la data de 24.10.2010, ora 10:26:25, între martorii C. şi D.:

" . . . . . . . . . . . . C.: Da.

D.: Auzi, babo?

C.: Ă?

D.: Ştii care e liberarea mea?

C.: Ă?

D.: Aia ce ţi-a zis ţie avocatu’ ăla, m-ai înţeles?

C.: Da.

D.: ... (neinteligibil) ... Ai auzit?

C.: Da.

D.: Aia e eliberarea, frate! Cu carditorii ăştia nu faci nimic!

C.: Păi, miercuri acuma, mă duc la ... mă duc la Curtea de Argeş.

D.: Îhm!

C.: Mă duc.

D.: De ce?

C.: Mă duc să-ţi iau şi ... ăăă ... expertiza aia, de se plătesc doişpe milioane.

D.: Îhm!

C.: La ... la ... că ţi-a cerut avocatul, ştii?

D.: Vezi că aia, plăteşti banii ăia, doişpe milioane la expertiză degeaba, îi arunci pe stradă.

C.: Mie mi-a zis GG. aşa, că le plătesc degeaba. A zis, da’.

D.: Fă! Alea le arunc pe stradă.

C.: ...mi-a zis să le plătesc, D.!

D.: Banii ăia de expertiză, îi arunci pe stradă, m-ai înţeles? Doişpe ... e o groază de bani! E doişpe milioane!

C.: Da. Aşa mi-a zis şi mie GG.

D.: Ai auzit, nu?

C.:

"Nu te lua după ... A.!" mi-a zis. Nu ce idei are el, da’ "Nu te lua după A.!" mi-a zis.

D.: Nu e fă, alea e vrăjeală s-o lungească! Dacă lumea şi-a făcut alea este... şi-a adus probele, câţi bani are... Ce vrei? Ăla zice de miliarde şi tu probezi cincişpe grame de aur! Ce dracu’, fă, EE.! Pe urmă zice că suntem ... zice că suntem gherţoi! ... (neinteligibil) ...

C.: ... (neinteligibil) ... zice moşu’ D. ţie că nu vreau să plătesc şi nu vreau să fac!

D.: Eu am zis ca el, dă-l în ... da’ eu nu simt ce vrea el? El vrea bani! Avocaţii ce vrea, EE.? Bani! E un carditor împuţit!

C.: Păi nu le-am zis eu ieri lu’... lu’ CC.:

"Păi avocatu’ cere bani într-una, CC.! Păi de un’ să-i dau atâţia bani?"

D.: Pe ăla cu mustaţă, de ce nu l-a scos şi a făcut în termen avocaţii?

C.: Păi, aşa am zis şi eu!

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: Am zis ... Am zis ... Are dreptate femeia, ce zice, că avocaţii e carditori! A zis, să mor dacă n-a zis ăla cu mustaţă! Că-i aruncă bani jos femeia, să-i dea bani. Are dreptate. Când iese bărbat-su, atuncea se dă banii la avocat ... că avocaţii numai să mănânce.

D.: Lasă că nu pot să vor ... (neinteligibil) ... Vorbesc când vii la mine, tu, luni ... mâine.

C.: Decât să ... (neinteligibil) ... "mangă în mangă" cu avocatu’ de la Bucureşti.

D.: Îm! Păi ăla, fă! Ţi-a zis ăla, atâta, m-ai înţeles?

C.: Da. Aşa mi-a zis.

D.: Să văd, că i-am zis lu’ ... i-am zis lu’ K., ăla, care i-am dat eu un bilet să scrie, să mi-l scoată ... să mă scoată aicea şi să facă autodenunţul şi să plec la Călăraşi, da’ nu vezi că ... să rămână în pronunţare. Păi dacă face expertiza aia, ne mai ne judecăm acolo, încă trei... două-trei luni. Ai auzit?

C.: Şi pe urmă iară zice moşu’ că nu m-am dus să scot expertiza, să plătesc expertiza?

D.: Pişa-m-aş pe el de jegos!

C.: E A. ăsta, cum îl cheamă ... GG. mi-a zis "Şi dacă n-o plăteşti tu, ei sunt obligaţi acuma s-o facă!"... Judecăto.

D.: Fă, tu m-auzi ce-ţi spun eu ţie?

C.: Da.

D.: Că asta e vrăjeala lui, cu expertiza. Oamenii... ce dracu’ să mai vorbesc?

C.: Cum zici tu, D.! Eu fac ce zici tu.

D.: Mă scoate el, pe morţii lui, mai ieftin, mai subţire! Când ... (neinteligibil) ... la asta, la anu’, să vin să vorbesc cu CC., să mă ia d-aicea, să mă ducă, să fac deducerea legal şi aia ce ţi-am zis eu ţie!

C.: Da.

D.: Că altfel, nu mă liberez la anu’, m-ai înţeles?

C.: Da, D.! Ce zici tu, aia fac! Unde zici tu să mă duc, acolo mă duc.

D.: Cu CC., cu p ... mea, cu ... Lasă lumea în pace, că dacă accepţi şi asta, pe urmă, zice lumea că suntem ... d-ale ’muiate în apă fiartă!

C.: Cum zici tu, aia fac.

D.: Ai auzit? D-alea, cum o cheamă pe aia a lu’ HH. Cum o cheamă?

C.: A făcut şi atuncea D.!

D.: Ă?

C.: CC.. Aşa m-a făcut şi atuncea, de am zis că-mi sare inima, că m-am împrumutat douăzeci de mii la Bucureşti! ... (neinteligibil) ... Şi am stat până la doişpe noaptea să iau "joielili" de la lume! . . . . . . . . . . ."

Curtea de apel a reţinut că această convorbire telefonică confirmă că, la data de 05.07.2010, martora a avut asupra sa suma de 20.000 euro pe care trebuia să i-o remită inculpatului A. pentru a-şi trafica influenţa în scopul eliberării din arest a soţului său, însă inculpatul nu a primit această sumă la acea dată, motivând că din completul de judecată nu făcea parte judecătoarea la care avea influenţă.

Astfel, prin Decizia penală 528/R/05.07.2010 pronunţată de Tribunalul Argeş în Dosarul nr. x/2010, recursurile inculpaţilor, printre care şi al martorului D., au fost respinse ca nefondate.

Din aceeaşi discuţie telefonică sus-menţionată, instanţa de fond a apreciat că rezultă, fără nici un dubiu, că martorul D. avea reprezentarea faptului că singura modalitate în care poate obţine eliberarea sa din arest este plata unei anumite sume de bani care urma să ajungă prin intermediul inculpatului A. la judecători. Cu ocazia acestei convorbiri telefonice, martorul îşi exprima nemulţumirea cu privire la sumele de bani plătite de martora C. pentru efectuarea unor expertize medicale solicitate de către inculpatul A., conştientizând astfel că nu prin dovedirea stării de sănătate precare se poate obţine eliberarea sa din penitenciar, în conştiinţa martorului eliberarea lui era "Ai ce ţi-a zis ţie avocatu’ ăla, m-ai înţeles?", respectiv predarea unei sume de bani care urma să fie folosită pentru intervenţia pe lângă judecători. Instanţa de fond a considerat că, de altfel, aceste convorbiri telefonice confirmă declaraţiile martorului D., în care acesta a recunoscut că eliberarea sa a fost obţinută prin predarea sumei de 50.000 euro, iar nu ca urmare a afecţiunilor medicale de care acesta suferă, deoarece acestea se tratează în penitenciar, martorul concluzionând că situaţia sa medicală nu l-a ajutat la eliberare.

Prima instanţă a mai reţinut că, existenţa celui de-al doilea moment relatat de martora C. în care inculpatul A. a pretins la sfârşitul lunii august ca martora C. să îi remită suma de 50.000 euro, chiar înainte de judecarea recursului declarat împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş de menţinere a măsurii arestării preventive faţă de martorul D., pentru a obţine eliberarea din arest a acestuia din urmă, rezultă din convorbirea telefonică purtată la data de 30.08.2010, ora 08:21:54, între martora C. şi inculpatul A., relevante fiind următoarele:

" . . . . . . . . . . . .C.: Da.

A.: Bună dimineaţa, doamna C.

C.: Bună dimineaţa, domnu’ avocat. Suntem ...

A.: La ora ze ..., la zece ..., la zece jumate avem ... recursu’.

C.: Da, domnu’ avocat, sunt aicea, că văd că a venit duba. I-a adus.

A.: Unde sunt?

C.: La tribunal, aici, la Piteşti.

A.: Eşti aicea?

C.: Da, da.

A.: Hai, că vin şi eu. Aşteaptă acolo. Bine?

C.: Bine domnu’ avocat. Da. Da.

A.: Bine. Bine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .""

S-a apreciat că această convorbire telefonică dintre martora C. şi inculpatul A. probează întâlnirea dintre aceştia înaintea începerii şedinţei de judecată de la Tribunalul Argeş, ocazie în care inculpatul îi pretinde martorei suma de bani pentru a-şi trafica influenţa conform declaraţiei acesteia.

În acelaşi sens, s-a reţinut că este şi convorbirea telefonică purtată la data de 30.08.2010, ora 09:50:03, între martora C. şi numitul CC.:

" . . . . . . . . . . . . CC.: Da, tanti EE.

C.: N-auzi mă CC. ce-mi zice ... moşu’ ăsta?

CC.: Da?

C.: Ă ... că dacă iese acuma când ... că e ... azi suntem la recurs noi, aici şi are ...

CC.: Da.

C.: ... la zece jumate ăsta bătrân (n.n. A.) . Că zice că se ... dacă face ceva acuma, că am banii să-i dau banii?

CC.: Şi nu i-ai zis că da?

C.: Şi i-am zis că da. I-am zis că-i am în maşină.

CC.: A, şi?

C.: Păi şi el acuma zice că să nu-i fac ceva, să nu-i dau banii şi ... Că a zis că acuma când intră, să vedem cine intră, că intră aia a lui. (n.n. magistratul la care a lăsat să se creadă că are influenţă)

CC.: Aha! Spune-i că nu e nicio ...

C.: Da.

CC.: ... problemă.

C.: I-am zis, bre, am maşi ..., am banii în maşină. Că nu, că vrea să-i arăt, că să nu-i fac ... Să-i dau ţeapă şi pe urmă să plec şi ... Na.

CC.: Spune-i că nu e nicio problem ..., problemă.

C.: Da. I-am zis.

CC.: Stai că-l sun eu acuma ... Să-l sune p-ăla ..., pă nea ... ăla d-acolo.

C.: Păi, să-l sune şi să-l sune p-ăsta, pă bătrânu’ (n.n. avocat A.), acum. Să-i zică ...

CC.: Ăhă!

C.: ... stai liniştit că banii e la femeie, ţi-i dă.

CC.: Da, că...

C.: Că el a zis că ..., că are şanse acuma să-l scoată.

CC.: Bine mă, bine. Hai.

C.: Hai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ."(filele x d.u.p.)

Curtea de apel a considerat că această convorbire telefonică dintre martora C. şi numitul "CC.", martorul BB., probează că inculpatul A. a pretins martorei suma de bani pentru a-şi trafica influenţa motivându-i acesteia că, din completul de judecată care judeca recursul formulat de martorul D. împotriva încheierii prin care s-a reţinut arestul preventiv al acestuia, făcea parte judecătoarea la care avea influenţă "aia a lui".

Totodată, din convorbirea telefonică purtată la data de 30.08.2010, ora 10:12:43, între martora C. şi numitul CC., s-a reţinut că rezultă că la solicitarea martorei C. s-au efectuat demersuri pentru a se lua legătura cu inculpatul B. pentru ca acesta, la rândul lui, să îl asigure pe inculpatul A. că va primi suma de bani pentru a-şi trafica influenţa, sens în care:

" . . . . . . . . . . . . C.: Da.

CC.: L-am sunat p-ăsta, că eu sunt pân la Băneasa, aici, la aeroport, aştept pă cineva.

C.: Îhî!

CC.: Zic să-l sune p-ăla d-acolo, că nu e nicio problemă. O să trimeată el pe cineva. Ai înţeles?

C.: Da. Să-l sune pă moşu’, că moşu’ tot îmi zice, dă ... joieli (?) şi ... Dă caşcaval

CC.: Poate vrea să ... Auzi?

C.: Da.

CC.: Ia vezi, dacă e siguranţă, vin eu acolo şi aduc cât trebuie. Ia vezi, cât trebuie.

C.: Hai, că te sun eu pă urmă, să vedem care intră. Dacă a intrat aia a lui.

CC.: Păi ... Ai înţeles. Nu te ... că dacă e ... fii-sa e, a lu’ ăla, acolo.

C.: Da.

CC.: Hai, vezi ce alea şi dacă e vin eu cu ce trebuie.

C.: Da.

CC.: Hai.

C.: Bine, mă . . . . . . . . . ."

Curtea de apel a apreciat că, nu în ultimul rând, convorbirea telefonică purtată la data de 30.08.2010, ora 13:43:00, între martora C. şi inculpatul A., dovedeşte că după reţinerea dosarului în pronunţare şi până la pronunţarea soluţiei, inculpatul anterior menţionat a mai încercat o dată să intre în posesia sumei de 50.000 euro necesară punerii în libertate a martorului D., sens în care Curtea are în vedere următoarele:, . . . . . . . . . .C.: Alo!

A.: II.? Alo!

C.: Da, domnu’ avocat? Da.

A.: Unde eşti?

C.: Sunt ...

A.: Unde eşti?

C.: ... uite, suntem ... Acuma ajung imediat la dumneavoastră. Unde? Mai sunteţi acolo?

A.: Eu sunt pe treptele de la Tribunal.

C.: Da.

A.: Unde eşti?

C.: Hai că noi ... Am fost să mâncăm.

A.: Da! Unde eşti că plec.

C.: Ce-aţi zis dumneavoastră?

A.: Alo!

C.: Da.

A.: Unde eşti? Dacă nu vii în 2 minute am plecat.

C.: Viu imediat, domnu’ avocat.

A.: Hai.

C.: Ă..., i-a dat pronunţarea?

A.: Vino încoa.

C.: Bine domnu avocat, hai . . . . . . . . . ."

Constatând că martora C. nu a ajuns în termenul stabilit de inculpatul A., între cei doi se poartă următoarea convorbire telefonică la data de 30.08.2010, ora 14:05:30:

" . . . . . . . . . .A.: Da.

C.: Unde sunteţi, domnu’ avocat?

A.: Păi, am plecat. Ţi-am spus să vii acolo.

C.: Unde sunteţi?

A.: Păi, am plecat acasă.

C.: Aţi plecat acasă?

A.: Da, şi...

C.: Păi şi eu sunt la Tribunal.

A.: Păi şi eu ţi-am spus. Când ţi-am dat telefon să vii acolo, n-ai venit.

C.: Păi, am fost ... Dacă mai îmi trebuia nişte bani şi am scos nişte bani, domnu’ avocat. Nu v-am spus că viu.

A.: Da. S-a respins recursu’.

C.: S-a respins recursu’?

A.: Da.

C.: Bine domnu’ avocat.

A.: Bine! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ."

Din această convorbire s-a considerat că rezultă, cu certitudine, că martora C. nu avea asupra sa suma de bani pretinsă de inculpatul A. pentru traficarea influenţei, comunicându-i acestuia că nu a venit la întâlnire pentru că îi mai trebuiau nişte bani şi s-a dus să-i scoată. În aceste condiţii, din cauza faptului că nu s-a prezentat la întâlnire pentru a-i remite suma de bani, inculpatul A. îi transmite martorei că "s-a respins recursul". S-a arătat că, prin Decizia penală 632/R din 30.08.2010, Tribunalul Argeş a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor din dosar, printre care şi pe al lui D.

Curtea de apel a reţinut existenţa unui al treilea moment relatat de martora C. în care inculpatul A. a pretins la sfârşitul lunii octombrie ca martora C. să îi remită suma de 50.000 euro, chiar înainte de judecarea recursului declarat împotriva încheierii pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş, de menţinere a măsurii arestării preventive faţă de martorul D., pentru a obţine eliberarea din arest a acestuia din urmă.

În primul rând, s-a indicat concluzia la care au ajuns martorii C. şi D. în sensul că suma de 50.000 euro pretinsă anterior de inculpatul A. trebuia remisă, prin intermediarul B., primului inculpat, chiar înaintea termenului de judecată al căii de atac de la Tribunalul Argeş, pentru ca acesta să obţină punerea în libertate a martorului D., aspect care s-a arătat că rezultă foarte clar din discuţiile purtate între D. şi C. Astfel, s-a precizat că, dacă din convorbirea telefonică purtată la data de 23.10.2010 la ora 22:47:46 rezultă că C. îi spune soţului să nu se dea banii înainte (... Nu. Până nu se ia mâine, poimâine, aia a ta, să nu se dea nimic. Ai auzit? ..."), la scurt timp se hotărăşte să remită suma de 50.000 euro pretinsă de inculpatul A. în condiţiile cerute de acesta, respectiv prin intermediul inculpatului B. şi înaintea judecării recursului.

În acest sens, s-a considerat relevantă convorbirea telefonică purtată la data de 23.10.2010, ora 22:51:35, între martorii C. şi D., din care relevante sunt următoarele:

" . . . . . . . . . . . .C.: Dacă avem instanţă luni, nu mă suna avocatul, că-l suna pe avocat?

D.: Ă?

C.: Îl anunţa pe avocat.

D.: Ai auzit, nu?

C.: Da.

D.: Şi nu cred că este instanţa luni.

C.: Ştii când ai instanţă? Marţi ai instanţă.

D.: Păi, de-asta mă gândesc. Tu-i spui, tu pregăteşte ăia (n.n. banii) ... (neinteligibil) ... nu contează cincizeci. Dau şi eu o sută pentru bărbatu-meu. M-ai înţeles?

C.: Da.

D.: Ai auzit, nu?

C.: Da.

D.: Ai auzit ce-am zis? . . . . . . . . . .".

În al doilea rând, modalitatea descrisă de martorii sus-menţionaţi privind obţinerea sumei de 50.000 euro de la numitul V., prin predarea acestuia drept gaj a două autoturisme, marca x şi marca x aparţinând DD., s-a arătat că rezultă din convorbirea telefonică purtată la data de 23.10.2010, ora 22:51:35, între martorii C. şi D., sens în care Curtea reţine următoarele:

" . . . . . . . . . . . . C.: Da.

D.: Alo!

C.: Zii!

D.: N-auzi?

C.: Ă!

D.: Vezi că te aşteaptă ăia la Lehliu. Ia-l pe ... nu pe Q., că Q. n-are voie, pe Badea sau cine e acasă, ... cu tine şi du-te, du-te în parcare acolo, te aşteaptă băieţii acolo.

C.: În care parcare?

D.: La Lehliu.

C.: La Lehliu?

D.: Îi suni pe ei, da? Da. Îi suni pe ei. Da. Ai auzit?

C.: Îhî!

D.: Şi îmbracă-te gros (n.n. sens figurat) şi du-te tu, babo şi spui:, Bă n-auzi, uite, las astea aicea, este bărbatu-meu, nu contează cât dăm. Ai auzit? Aşa vorbeşti. Ai auzit? Ăştia stau cu ei, pe ... (neinteligibil) ... îl ţin la mine şi merg acolo. Ai auzit?

C.: Da.

D.: Ai auzit?

C.: Da.

D.: Ai auzit, babo?

C.: Da, D.

D.: Ai auzit, nu?

C.: Da.

D.: Ai auzit ce-ţi spun?

C.: Şi cu cine mă duc până acolo, cu ce mă duc până la Lehliu?

D.: Ia un taxiu.

C.: Bine, hai.

D.: Ai auzit?

C.: Da.

. . . . . . . . . .

D.: Dar să nu fie ... ai auzit, nu?

C.: Da. Când vii tu în bară şi îmi zice că: "Uite, acuma iese bărbată-tu, atuncea dau "le jua".

D.: Îi Iaşi alea, m-ai înţeles, Iaşi alea acolo la om, m-ai înţeles, să răspundă ... şi iei cincizeci, m-ai înţeles, cam atâta face amândouă. Ai auzit? Ai auzit, babo?

C.: Da.

D.: Şi ţii banii ăia, dacă iese să lase, îi lasă şi CC. maşina lui, ai auzit?

C.: Îhî!

D.: În cinzeci, m-ai înţeles.

C.: Şi motorili le lăsăm acolo, lui?

D.: Da, dacă e să-ţi dea ţie, le lasă undeva semn, le Iaşi semn cu cinci ... că nu lasă maşinili, le lasă semn cu cinci la sută. Ai auzit?

C.: Da.

D.: Pentru o lună de zile, că a vorbit primarul, a vorbit JJ. cu primarul acuma şi a zis că-i dă banii într-o lună de zile.

C.: Îhî!

D.: Ai auzit babo?

C.: Da.

D.: Tu sună şi cheamă taxi-ul.

C.: Hai că sun acuma, imediat.

D.: Ai auzit?

C.: Hai că-l sun pe Q. să ... mi-aducă un taxi.

D.: ... (neinteligibil) ... mi-am dat ferma lu F. sau cutare, m-ai înţeles?

C.: Da.

D.: E prietenul vostru, că aşa am înţeles că e prietenul vostru, m-ai înţeles?

C.: Da.

D.: Ai auzit? Dar nu face ... fă CC. ăla, săracul, nimic, ai auzit?

C.: Mă, D . . . . . . . . . .(neinteligibil) ...

D.: Da poţi să ştii! Bine.

C.: ... (neinteligibil) ...

D.: Ai auzit, nu?

C.: Da.

D.: Că ei zicea să ...

C.: ... (neinteligibil) ... din lume.

D.: Ei ziceau să ... (neinteligibil) ... poate nu vrea nevastă-ta să ieşi afară.

C.: Îhî!

D.: M-ai înţeles?

C.: Da. Păi eu nu le-am zis D. prima dată că cât este dăm?

D.: Păi, ei aşa zice, că tu nu vrei să ies afară eu.

C.: Păi, de ce nu vreau să ieşi afară?

D.: Morţii lor! ... (neinteligibil) ... de vrăjeală anume.

C.: Ai dracu’ sunt, janghioşii dracului! Să mănânce ei şi pe urmă să zică că ... eu ...

D.: N-auzi? ... (neinteligibil) ...

C.: Şi i-am şi zis lui JJ., zic: "Să vezi că ăştia face ceva şi pe urmă ia ... joelile lui D. după ce îşi termină el treburile cu fii-su."

D.: E fii-su pe goană, cutare, m-ai înţeles? M-am gândit, ai auzit?

C.: Păi, da?

D.: Până acuma cum de n-a rezolvat-o şi acuma a rezolvat-o? Ai auzit?

C.: Şi acuma, imediat, cum ... (neinteligibil) ...

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: ...şi-n ziare, şi... Îl caută şi-n KK. acuma, sunt arestaţi nu ştiu câţi din ei.

D.: Ai auzit ce-am spus? ... (neinteligibil) ... Sună pe JJ., că ăştia sunt acolo, hai.

C.: Hai că-l sun pe JJ . . . . . . . . . .".

În al treilea rând, prima instanţă de fond a considerat relevantă, în legătură cu obţinerea sumei de 50.000 euro, precum şi cu privire la demersurile ce urmau a fi realizate a doua zi pentru remiterea sumei de bani inculpatului B., conform înţelegerii iniţiale cu inculpatul A., respectiv înainte de judecarea recursului la măsura menţinerii arestării preventive, convorbirea telefonică purtată la data de 24.10.2010, ora 01:05:33, între martorii C. şi D., după cum urmează:

" . . . . . . . . . . . . C.: Alo!

D.: Ai ajuns, babo?

C.: Da, am ajuns. Ia uită-te, ascultă-mă ce zic ceva. Ă, eu i-am zis lu’ F . . . . . . . . . .e prietenul tău! Vrea să te ajute, da? Ă,am zis că banii eu nu-i dau până nu te văd afară pe tine. Oamenii nu vrea aşa!

D.: Şi?

C.: ... (neinteligibil) ... (n.n. vorbeşte ţigăneşte) Omul vrea aşa, să rămână E. aicea, să lase mâinile ... mâine amanet, maşinile în 30 de milioa ..., în 30 de mii, şi că, zice că mai pune F. 20 de mii .

D.: Da.

C.: ... şi să banii marţi, la om. Da’ să dea banii înainte.

D.: Îhî!

C.: Zi-mi ce fac?

D.: Păi cine răspunde de bani?

C.: Cine răspunde! Zice că dacă nu se dă, nu se face nimica, că se dă banii înapoi!

D.: Bine! Dă-i babo!

C.: Acum tu ce zic, ce zici?

D.: Dă-i!

C.: Că trebuie ... (neinteligibil) ... pe E. aici, până mâine.

D.: Ă?

C.: Să-l las pe E. aici şa şi să se ducă să dea F., banii!

D.: Păi şi când este ... mai încet, nu mai ...

C.: ... (neinteligibil) ...

D.: Când ...când e instanţa?

C.: Ă, păi nu e măi, tu nu eşti luni! Ei zicea că luni! Da’ tu ai marţi, cred!

D.: Marţi, nu?

C.: Marţi tre’ să ai instanţă, tu.

D.: Aha!

C.: Zii, ce faci?

D.: Păi şi după tine aşa ce zici?

C.: ... (neinteligibil) ... Cum vrei tu! Cum vrei tu! Eu, cum zici tu, aia fac!

D.: CC. mai e acolo?

C.: E toţi aici-şa!

D.: Aha!

C.: Cum zici tu! Eu aia fac, ce zici tu aia fac!

D.: Aşa i-a spus că dacă nu, se dă banii înapoi, nu?

C.: Da. A zis că se dă banii înapoi. Că dă banii înapoi la maşini şi.

D.: Bine, babo! Dă-i să ... las să se ducă să-i ia.

C.: Da?

D.: Să rămână E., acolo, da!

C.: Bine, D.! Hai!

D.: Şi tu ... voi cu ce plecaţi?

C.: Eu plec cu JJ. şi cu LL. Văd eu dup-aia cu ce plecăm!

D.: Bine! Hai!

C.: Hai! Bine! Poate ... (neinteligibil) ... (n.n. vorbeşte ţigăneşte) .

D.: Nu e, babo! Nu! Stai fără grijă că nu e ... Ai auzit?

C.: Ei zice că V. face treaba asta! Da’ eu încredere în V. nu am, că a mai zis odată că face şi nu mi-a făcut nimic! M-a dus pe la unul pe la hotel, am dat şi 500 euro, nu mai a dat nici banii înapoi!

D.: Bine! Zii lu’ CC. să mă sune acuma!

C.: Ă?

D.: Las că-l sun eu pe CC. acum.

C.: Bine! Hai!

D.: ... (neinteligibil) . . . . . . . . . ." (filele x d.u.p.)

Din aceeaşi discuţie instanţa a reţinut că martorul D. îi solicita soţiei sale să obţină garanţii pentru recuperarea banilor, în situaţia în care suma de 50.000 euro era remisă anterior termenului de judecată şi inculpatul A. nu obţinea eliberarea acestuia din arestul preventiv.

În al patru rând, stabilirea în detaliu a modalităţii în care s-a dat suma de 50.000 euro inculpatului A., prin intermediul inculpatului B., s-a apreciat că rezultă din ultima convorbire telefonică purtată în noaptea de 24.10.2010, ora 01:32:26, între martorii C. şi D., din care Curtea reţine următoarele:

" . . . . . . . . . .C.: Da D.

D.: Hai, luaţi copii şi plecaţi acas’.

C.: Gata. Suntem în maşină acum. Mergem să luăm maşina la băiat din partea aia.

D.: De unde?

C.: Că i-am lăsat-o la hotel, acolo, la F.

D.: Ăhă!

C.: Da. Ai auzit?

D.: Da, da, da, da.

C.: Hai.

D.: Ce zice JJ.?

C.: Ce să zică?

D.: JJ. zice că-i bine cum a vorbit ăla ... (neinteligibil) ...

C.: Cum ... a zis F. acuma ultima dată, da.

D.: Da.

C.: Da’, cum a zis ei prima, cum a zis V. că ... prima dată i-a zis, D., că să să, că nu te scoate nimeni dacă nu se dă banii înainte.

D.: Ăhă!

C.: Ştii? A venit încă unu, care ... Eu ştiu cine e ăla? Mai venise unu acolo.

D.: Cine ... (neinteligibil) ...?

C.: Că noi am vorbit cu F. afară. Mai era unu. Nu ştiu cine ... (neinteligibil) ... şi cu V. şi a zis că banii, dacă nu se dă banii înainte nu ... nu le scoate nimenea, a zis. Ştii?

D.: Da fă, îi dau, da’ să răsp ... cine răspunde de ei?

C.: Păi şi cine-mi răspunde mie de banii ăştia 50 de mii?

D.: Păi vezi!

C.: E ... Cum i-am zis eu. Nu e 10 mii, e 50 de mii zic.

D.: Păi, n-auzi fă!

C.: Da.

D.: Las să ia ăla, cum a zis, ăla cu mustaţă, aşa, cum a zis el ...

C.: Da’ să-i ia..., da’, să-i ia el şi dacă este să-ţi dea drumu’ ...

D.: Da.

C.: ... vom să facem plata la om. Nu?

D.: Da.

C.: Păi! Şi dăm dobândă 2500 euro şi gata.

D.: Taci dracu de ... nebuni ... (neinteligibil) ...

C.: Ce e?

D.: Taci dracu le-o fi foame şi lor!

C.: Când auzi D. că am zis că nu dau, că dau maşinile, da’ banii nu-i dau până nu te văd afară, gata, a înţepenit toţi.

D.: Ăhă!

C.: Să mor eu. Şi i-am zis lu’ F., nu 50 de mii. Îţi dau o sută de mii, da’, numai să-l daţi ... să-l dea afară ... şi să garanteze cineva pentru banii ăştia. Şi a zis F.: "Da, are dreptate femeia ce zice". Le e foame la ăştia, la bucureştenii ăştia D. Numai d-ăia ... şmecheriţi. Da.

D.: Ăla e un fomist, fă, V. ăla, fă, dă-l în p ...

C.: Ăla ce dracu, că ... a vorbit V., că a vorbit cu nea B ... (n.n. inculpatul B.)

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: ... că are nea B. baruri. Păi, lasă-le dracu de baruri.

D.: N-avem toţi baruri!

C.: Da.

D.: P... pe ele de baruri!

C.: Îmi zicea mie de baru’ ăla de la munte, nu ştiu cum! Păi lasă bre zic, că ştiu, nu ştii că am ... tot tu’ m-ai dus la el prima dată când era D. pă arest? Şi ce-a făcut? Trebuia să ne scoată d-acolo, de când era pă arest.

D.: Şi ce-a făcut?

C.: Până să ... (neinteligibil) ... Bucureşti-u.

D.: A făcut p ... mea!

C.: Da.

D.: Aia a făcut.

C.: Şi pă urmă umblam după ei, p-aicea şi nici nu mai răspundea la telefon.

D.: ... (neinteligibil) ... B.. Bine, hai duceţi-vă acasă, că vă sun eu dimineaţă.

C.: Bine D.. Haide.

D.: Hai, pa.

C.: Bine. Pa. ... ..."

În al cincilea rând, s-a arătat că, în ultima convorbire telefonică purtată la data de 24.10.2010, ora 10:17:59, între martorii C. şi D., soţia îi descrie martorului cu lux de amănunte întreaga desfăşurare a evenimentelor ce au stat la baza obţinerii sumei de 50.000 euro prin lăsarea drept gaj a autoturismelor, identitatea persoanelor implicate în obţinerea acestei sume de bani, respectiv martorii E., F. şi numitul V., identitatea persoanelor care urmează a se deplasa cu banii la Piteşti, respectiv martorii E., F. şi numitul V., identitatea persoanei care urmează să primească această sumă de bani, respectiv "nea B.", inculpatul B., precum şi asigurările cerute de aceşti martori cu privire la returnarea sumei de 50.000 euro în situaţia în care inculpatul A. nu obţine eliberarea din arest a martorului D.

Relevante au fost considerate următoarele convorbiri:

" . . . . . . . . . .C.: Alo!

D.: Stai aşa puţin ... Stai aşa ... Ce faci fată?

C.: Uite, îţi fac pachetu’ să mai îţi iau ce mai îmi trebuie . . . . . . . . . .

D.: Ăhă.

C.: ... să-ţi iau.

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: Tu ce faci? Vezi, că pă E. şi pă JJ. i-am lăsat aco ... aseară.

D.: De ce?

C.: Păi, a zis ... ăla cu mustaţă!

D.: Ăhă.

C.: Să rămână băiatu’ acolo şi să facă rost de d-ăia (n.n. bani) şi să ducă până la nea B., ăla cu V.

D.: Ăhă!

C.: Ai auzit?

D.: Da.

C.: Şi i-am lăsat acolo pă ei. A zis că la zece pleacă colo.

D.: Păi ăla ţine aproape, fă. Ăla cu mustaţă.

C.: Cine? Cine?

D.: Ăla cu mustaţă. Da’ nu ştiu cine morţii lor băga-mi-aş p ... nu cred că AA. ăla sau cine dracu (tuşeşte), că nu vrea să-mi zică.

C.: Ce?

D.: Că ... vrei tu să stau eu aici.

C.: Ce?

D.: Că vrei tu să stau eu aici.

C.: Da. Că vrei tu, că vreau eu să stai acolo. Auzi?

D.: Da. Că ei s-a supărat când te-a văzut pă tine, aseară acolo.

C.: Ăhă. Că a zis că le-a zis avocatu’, moşu’, D.

D.: Nu avocatu’. Nu vrea să-ţi spună el ţie. A zis că-mi spune când ies afar’.

C.: El ... (neinteligibil) ... domne, mi-a zis F.

D.: Nu de asta...

C.: ... (neinteligibil) ... mi-a zis F.

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: A zis că i-a spus avocatu’, ăla tânăru’, băiatu’ lu’ moşu.

D.: Mi-a zis că...

C.: Că nu vreau să dau banii. Auzi?Păi, cum să dau banii înainte dacă ...

D.: ... (neinteligibil) ... cineva dintr-al nostru’ d-acolo, care stă pă la noi, pân casă. I-a zis că, degeaba, noi...

C.: Cine...?

D.: A fost o dată pân’ la el ... Cred că jegosu’ ăla de AA. a vorbit gura fără el.

C.: Ce? N-are ... Păi adică de ce vroiam să te ţiu acolo. N-am înţeles. P... pă faţa lu’ CC., să mă p... şi pe gura lui de janghinosul dracului!

D.: Păi, nu el mi-a zis.

C.: Hai D., taci din gură, că eu ştiu ce ...

D.: . . . . . . . . . . . (neinteligibil) ...

C.: ... CC. a zis.

D.: . . . . . . . . . . . (neinteligibil) ...

C.: Mie mi-a zis F . . . . . . . . . . . .

D.: El ...

C.: ... că a zis moşu’ că nu i-am dat nici banii de benzină. Păi câţi bani să-i dau? Nu i-am dat cinci mii cinci sute? Câţi bani vrea moşu’? Şi nu ştii că ţi-am zis că el mi-a zis să-i dau banii înainte.

D.: Ăhă!

C.: Ia zi-mi. Când eram la Tribunal. Nu ştii? Că mi-a zis să-i dau banii înainte să vadă banii. Auzi, că nu vreau eu să te scot. Păi de ce nu vreau să te scot. Mai ... îmi convine să stai la puşcărie.

D.: M-auzi? Eu ştiu ce am la uşa mea. Ai auzit.

C.: Ă? Ăi.

D.: Eu ştiu ce am la uşa mea. Că mă cert cu nevasta, e nevasta mea, e baba mea, m-ai înţeles? Asta este. Da, lumea nu ştie.

C.: Hai D., taci din gură...

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: ... că-s parşivi, dă-i dracu să-i ia! De ce n-a zis, hai ... uite, ai văzut, cum am dat la băiat atuncea. Ai văzut cum ţi-am zis?

D.: . . . . . . . . . . . (neinteligibil) ...

C.: . . . . . . . . . . . (neinteligibil) ... "racleo", iese "şi auriu" afară şi pă urmă dai caşcavalu’. Nu?

D.: Da, da.

C.: Păi, aşa e ...

D.: Treaba ... n-auzi?

C.: Ă?

D.: Cum a zis omu’ aşa e bine. Că doar n-o avea lumea încredere. N-o răspunde. M-ai înţeles? Cum a zis F. că ia el şi că ... plătit aia... când ies afară că ... M-ai înţeles? E bine.

C.: El prima dată când a văzut maşi ... CC. a zis: "Hai să aducem maşinile". El când a văzut că am adus maşinile a zis omu’: "De ce aţi adus maşinile, că maşinile eu n-am la cine să le las". A zis.

D.: Ăhă!

C.: Şi...

D.: Aţi fost la el, acolo, la hotel?

C.: Da. Am fost la hotel, la el, acolo.

D.: Cum e hotelul?

C.: Ă? E micuţ, e în ţigănie, aşa, o stradă urâtă. Şi, n-auzi? Şi a zis: "Eu, maşinile n-am unde să le las". Şi pă urmă, mai era unu care era cu el, acolo, că era la un botez ei, la un bar. Şi ne-am lăsat maşinile la hotel şi ne-a luat un băiat d-ăla, de la hotel şi ne-a dus acolo, la baru’ ăla, la botezu’ ăla unde era ei.

D.: Ăhă.

C.: Şi a ieşit e... iei i-a chemat înăuntru şi i-am zis că eu nu intru înăuntru, acolo. Şi a ieşit F. afar’, acolo, lângă gretar şi cu CC., V., ăla ... Că-i zicea lu’ V.: "Zii mă V.". Păi V. ăla e un ... un panaramă de om.

D.: Un jegos!

C.: Da. Păi nu mai m-a dus pă mine V. odată acolo şi i-am dat lu’ ăla "panşela" ... şi i-am dat degeaba.

D.: E un carditor ăla.

C.: Da. Şi că-i zicea lu’ V.: "Zi-i V., răspunde cineva de banii ăştia? Să dă banii înapoi dacă să dă banii pentru om". Păi şi ce? De unde îmi dădea mie V. banii înapoi, 50 de mii?

D.: Păi îl mierleam dracu de viu. Îl ... (neinteligibil) ...

C.: Ce dracu mă, D., mă?

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: Şi pă urmă a zis omu’: "Lasă, nu mai dăm, lăsăm maşinile că şi aşa nu avem unde să lăsăm maşinili. Fac eu rost, şi mă duc astăzi şi arăt "joielili" la om, acolo, lu’ nea B., ăla ...". Că şi nea B. ăla, e o panaramă de om, D.. E o javră, un mincinos.

D.: Ăhă!

C.: Atuncea m-a minţit că dă ... dă ăia "panşela" să ia d-alea, pentru ăia, acolo, unde erai tu, jos, şi n-a dat nimica.

D.: Ce să dea?

C.: Bani i-a oprit el. Să ia două d-astea, crocodile. Că a cerut ăia două crocodile. Vrăjeală.

D.: Ăhă.

C.: Da. Şi eu i-am zis lu’ F.: "Eu, şi ... uite, eu am dat ferma, dacă zici că îl scoţi pă D. şi o sută de mii euro, eu cum iau banii, ţi-am venit şi ţi-am adus banii".

D.: (tuşeşte)

C.: Da’ să-l văd pă bărbată-meu afară, zic, nu să dau banii şi să nu-l văd afară.

D.: Ăhă!

C.: Da. Şi că lasă pă băiat...

D.: E.?

C.: ... aicea. Că dacă nu facem săptămâna asta, peste două săptămâni. D-astea aşa, d-ali lor.

D.: Păi cum, peste două săptămâni, cum?

C.: Da. Că ... când o fi ...

D.: Da. ..

C.: ... la al doilea recurs. La al doilea ...

D.: Ă...

C.: ... termen.

D.: Vrăjeală!

C.: Da D., să mor eu! Păi nu i-am zis? Da. Să iese bărbatu’ meu afară să dăm "joielili" în a ... la oameni, fac plata la oameni. Să vedem acuma ce zice la băiat. A, când m-a văzut CC. că am zis aşa, că ... eu banii nu-i dau înainte, până nu ieşi tu afară. Că lasă şi el două, trei maşini. Că maşinile noastre nu face ci... cinci sute de mii euro.

D.: Cincizeci de mii.

C.: Da. Să mor, D.. A zis că nu face nici 17 mii, a zis că nu-ţi dă p-ăla marile.

D.: Ăhă.

C.: Da.

D.: Păi, nu vrea să i-l dau degeaba?

C.: Da. Păi tu ţi-ai riscat viaţa pentru ... să iei două maşini la copilu’ tău.

D.: E!

C.: Şi stai la puşcărie şi ei vrea degeaba maşinili. Şi i-am zis lu’ F.: "Se face plata. Dacă iese D. afară, eu vă fac plata la bani."

D.: Dau 50 de mii euro să mă ... stau afară două luni de zile, trei. Şi pă urmă să mă condamne, pişam-aş pe ei să mă piş de jegoşi. Bine, babo. Bine. Hai, că te sun mai încolo.

C.: Bine D.. Hai. ... ..."

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că, după remiterea efectivă a sumei de bani, în cuantum de 50.000 euro, de către martorul E. inculpatului B., la data de 26.10.2010, ora 16:39:42, între martorii C., E. şi respectiv D. se poartă o convorbire telefonică în care martorul D. a dorit să afle amănunte legate de predarea sumei de bani solicitate şi de asigurările oferite de inculpatul B. cu privire la reuşita activităţii infracţionale, relevante fiind următoarele:

" . . . . . . . . . . . .C.: Da.

D.: Ce zice mă, băiatu’?

C.: Păi ... D. zice că ... a "diclit" el când a dat ăla cu mustaţă, ăia, banii ... 50 de mii. Ai auzit?

D.: Ce. .. (neinteligibil) ... Ce a zis ăla?

C.: Că a zis că mâine te dă afar’.

D.: Dă pă E. încoa.

C.: Ia E.

În continuare convorbirea se poartă între D. şi fiul său E.:

E.: Da!

D.: Aşa a zis, că mâine?

E.: Da.

D.: Ai auzit tu?

E.: Dacă a zis în faţa mea!

D.: Şi ce mai zicea tati, ăia?

E.: Ce să zică? Era supărat cu fii-so.

D.: Ăhă! Şi tu crezi băi, tati?

E.: Păi eu ştiu tati ce să zic? Vedem mâine.

D.: Ai văzut jegoşii că mi-au făcut recurs pentru aia?

E.: Da.

D.: Dă-o pă mami încoa.

E.: Bine, şi-o dau!

În continuare convorbirea se poartă între D. şi soţia sa C.:

C.: Da.

D.: La ce oră avem fată, la unşpe jumate?

C.: La unşpe jumate, da.

D.: La vizită nu mai vii, nu?

C.: Ba da. Viu dă dimineaţă, la opt şi ... la opt jumate sunt la vizită şi pă urmă plec la TRIBUNAL . . . . . . . . . ." .

Prin sentinţa apelată s-a arătat că, audiaţi, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul A. a dat declaraţii în faţa Curţii de Apel Piteşti în care a recunoscut că a fost angajat de martora C. în calitate de avocat pentru ca să îi asigure asistenţă juridică soţului acesteia, D., arestat într-o cauză aflată pe rolul instanţelor din Argeş, discuţiile de angajare fiind purtate în interiorul Z., de faţă fiind şi inculpatul B., care însă nu a intervenit în discuţie. Inculpatul a negat că ar fi purtat vreo discuţie faţă în faţă cu martorul D., nici la penitenciar şi nici cu ocazia termenelor de judecată la care îl asista despre faptul că ar fi avut "blat" la judecătorii care îi judecă dosarul pentru a obţine punerea sa în libertate, nepretinzându-i niciodată suma de 50.000 euro pentru a obţine punerea lui în libertate prin intervenţii făcute la judecători. De asemenea, inculpatul a negat că ar fi discutat cu martora C. despre pretinderea sumei de 50.000 euro pentru a fi dată la judecători, iar martora, în afară de onorariul de avocat, achitat şi acesta cu dificultate, nu i-a mai plătit nicio altă sumă de bani.

S-a menţionat că, în faţa Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul nu a mai dorit să facă declaraţii suplimentare.

Cu referire la inculpatul B., audiat în faţa Curţii de Apel Bucureşti, s-a reţinut declaraţia acestuia în sensul că, în calitate de manager al Z., l-a cunoscut pe numitul V., iar într-una din zile, anterior momentului din data de 24.10.2010, în timp ce se afla împreună cu inculpatul A. în restaurantul Z., acesta din urmă fiind avocatul societăţii Z., la un moment dat a venit la el numitul V. împreună cu C., iar primul dintre ei l-a întrebat dacă nu cunoaşte un avocat MM. deoarece avea nevoie de un avocat la un proces din Piteşti.

Cu această ocazie, inculpatul l-a recomandat pe avocatul A., despre care avea cunoştinţă că este un avocat bun. Inculpatul a mai arătat că nu a vorbit niciodată cu inculpatul A. despre dosarul în care a fost implicat D., şi niciodată acest din urmă inculpat nu a pomenit despre acest dosar în prezenţa sa şi nu a pomenit despre plata vreunei sume de bani în contul eliberării lui D.. De asemenea, cu privire la cele întâmplate în ziua de 24.10.2010, inculpatul a arătat că, într-adevăr, s-a aflat în Z. la acea dată, la o masă împreună cu nişte prieteni, T., S. În timp ce aştepta o persoană să coboare din camera de hotel, inculpatul s-a întâlnit cu "F.", martorul F., care intrase în hotel însoţit de mai multe persoane, printre care nu se aflau şi martorii E. şi C.

Inculpatul s-a salutat cu această persoană, după care aceasta s-a aşezat la o masă. Inculpatul a negat că ar primit în ziua respectivă vreo sumă de bani de la martorul E., sumă de bani pe care să o fi dat inculpatului A. pentru a obţine eliberarea din penitenciar a lui D., prin intervenţia pe lângă magistraţii care soluţionau dosarul acestuia. Acesta a negat că ar fi primit un plic cu bani în care se aflau mai multe bancnote de 500 euro pe care l-ar fi introdus la buzunarul cămăşii pe care o purta în ziua respectivă, inculpatul considerând această susţinere neadevărată deoarece nu se îmbracă în mod uzual cu cămăşi, ci adoptă o ţinută sport, purtând de obicei bluze.

Totodată, din analiza unei bancnote de 500 euro, inculpatul a considerat că aceasta ar fi prea mare pentru a fi introdusă într-un plic, pe care el să îl fi introdus în buzunarul de la cămaşă. Inculpatul a negat întâlnirea cu E., apreciind că nu se putea întâlni cu această persoană, deoarece era în acea zi la parastasul lui NN., purtând aceeaşi bluză pe care a îmbrăcat-o la fiecare parastas, bluză făcută cadou de persoana decedată, care nu are buzunare în care să fie introdus plicul cu bani. În final, inculpatul a mai arătat că niciodată nu a fost strigat în localitate cu apelativul "nea B.", ci acesta era cunoscut cu porecla "B.".

În final, inculpatul a negat că l-ar fi căutat pe martorul D. după ce acesta se eliberase din penitenciar la domiciliul său.

Curtea de apel a arătat că, în sprijinul declaraţiei inculpatului B. referitoare la evenimentele din ziua de 24.10.2010, în cauză au fost audiaţi martorii T. şi S.

Conform declaraţiilor martorului S. şi ale martorului T. în ziua respectivă, instanţa a reţinut că cei doi se aflau împreună cu inculpatul B. la o masă din restaurantul Z. la un parastas organizat pentru fostul fotbalist NN. La un moment dat în interior hotelului a intrat "F." însoţit de mai multe persoane, această persoană salutându-l pe inculpatul B., folosind porecla acestuia "B.". Cei doi martori au mai arătat că "F." s-a aşezat la o masă cu respectivele persoane, însă nu cunosc despre ce au discutat acestea. Martorii au indicat că după acest moment, inculpatul B. a mai rămas în restaurant circa 10 - 15 minute, perioadă în care acesta nu a purtat alte discuţii cu respectivele persoane, inculpatul deplasându-se ulterior la stadionul "NN." pentru un meci demonstrativ. Ambii martori au indicat că inculpatul adopta în mod obişnuit o ţinută sport, constând în bluză, tricou, trening, neobservându-l vreodată în costum.

Curtea a înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpaţilor A. şi B., precum şi declaraţiile martorilor S. şi T., acestea nefiind susţinute de întreg materialul probator administrat în cauză.

Astfel, faptul că inculpatul A. nu a purtat faţă în faţă discuţii cu martorul D. prin vizite la penitenciar sau în timpul termenelor de judecată la care îl asista juridic, s-a apreciat de către instanţă, că nu exclude discuţiile telefonice purtate între cei doi. De asemenea, s-a considerat că atât declaraţiile martorilor C. şi D., cât şi interceptările convorbirilor telefonice purtate între ei, confirmă fără dubiu că ambii martori aveau reprezentarea că inculpatul A. era persoana prin intermediul căreia se putea face "blat la judecători" în vederea obţinerii eliberării din penitenciar.

Întâlnirea dintre inculpatul B. şi martorii E. şi F. la Z. din data de 24.10.2010, s-a reţinut că este este confirmată prin declaraţiile acestor martori, precum şi prin declaraţiile martorului G., fiind infirmate susţinerile martorilor T. şi S. şi ale acestui inculpat cu privire la acest aspect. De asemenea, primirea de către acelaşi inculpat a plicului conţinând 50.000 euro este confirmată prin declaraţiile martorilor anterior menţionaţi. De altfel, Curtea a reţinut că o dovadă în plus că în ziua din 24.10.2010, martorul E. s-a deplasat la Piteşti având asupra lui suma de 50.000 euro este reprezentată de demersurile pe care martorii E. şi C. le-au efectuat în vederea obţinerii acestei sume de bani, prin lăsarea drept gaj a două autoturisme, demersuri efectuate chiar în ziua în care a avut loc întâlnirea de la Z.

Prima instanţă de fond a apreciat că nu prezintă relevanţă faptul că inculpatul B. era cunoscut în localitate cu porecla de "B.", iar nu de "nea B.", poreclă indicată de către martorii D., E. şi C. deoarece aceşti martori l-au indicat în faţa prezentei instanţe cu ocazia audierii lor pe inculpatul B. drept persoana cu care s-a întâlnit în data de 24.10.2010 martorul E. la Z. din Piteşti, persoană căruia acest din urmă martor i-a înmânat suma de 50.000 euro pentru ca acesta să o predea mai departe inculpatului A., iar acesta din urmă să o folosească prin intervenţia la judecători în vederea punerii în libertate a martorului D.. De altfel, martorul F. l-a indicat pe acest inculpat cu apelativ "B.", iar nu "nea B.", fapt ce demonstrează identitatea de persoană între cel denumit de martorii D., E. şi C. cu apelativul "nea B." şi inculpatul B.. Cel mai probabil, dată fiind natura conspirativă a activităţile infracţionale, apare ca fiind justificată folosirea de către inculpatul B. a unui apelativ, "nea B.", în loc de porecla sa obişnuită, "B.", tocmai pentru a nu conduce la stabilirea în mod direct de către alte persoane neimplicate în activitatea infracţională a identităţii acestuia.

De asemenea, prin sentinţa apelată s-a reţinut că nu prezintă relevanţă nici împrejurarea că inculpatul B. poartă în mod obişnuit o ţinută sport, formată din bluză, tricou, trening sau blugi, iar nu din costum şi cămaşă. Chiar dacă martorii au arătat că inculpatul în cauză a primit, în ziua de 24.10.2010, suma de 50.000 euro, pe care a băgat-o în buzunarul de la cămaşă şi chiar acceptând că în ziua respectivă inculpatul purta o bluză fără buzunare, totuşi înmânarea sumei de bani acestui inculpat rezultă fără nici un dubiu din mijloacele de probă administrate în cauză. S-a considerat de către instanţă că locul în care inculpatul B. a introdus suma de bani este de mai puţină importanţă, important fiind că din probele administrate rezultă că acesta a intrat în posesia banilor. De altfel, chiar dacă ar fi purtat o buză fără buzunare, acest aspect nu exclude ca în ziua respectivă sub această bluză inculpatul B. să fi purtat şi o cămaşă, momentul anului, sfârşitul lui octombrie 2010, sfârşitul de toamnă, justificând purtarea unei îmbrăcăminte mai groase.

De asemenea, faptul că inculpatul B. l-a căutat după eliberarea din penitenciar pe martorul D. la domiciliul acestuia din comuna Modelu, jud. Călăraşi, pentru a obţine cel mai probabil o recompensă pentru ajutorul dat în vederea eliberării din penitenciar a acestui martor, s-a reţinut că rezultă fără nici un dubiu din declaraţiile martorilor C., D., G. sus-analizate, fiind infirmate susţinerile inculpatului sub acest aspect.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor, prin apărător ales de constatare a nelegalităţii administrării probei constând în înregistrările din mediul ambiental efectuate la nivelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Călăraşi, în condiţiile în care la momentul autorizării acestora, la şedinţa de judecată nu a participat şi un reprezentant al Parchetului, aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă existente la dosar, Curtea a apreciat că, în cauză, a fost depăşit momentul procesual în care se putea invoca o asemenea nelegalitate. Astfel, Curtea a apreciat că aceste aspecte puteau fi invocate doar în procedura de cameră preliminară reglementată de art. 342 şi următoarele C. proc. civ. pen. Or, s-a precizat că, în cauză, acest moment procesual a fost depăşit, deoarece prin încheierea din camera de consiliu de la data de 10 septembrie 2014, judecătorul de cameră preliminară al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii, fixând termen la data de 02.10.2014. În aceste condiţii, considerând că inculpaţii au înţeles să invoce motive de nelegalitate a administrării unei probe, ce se circumscriu doar unor motive de nulitate relative prevăzute de art. 282 C. pen. (nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. civ. pen.), curtea de apel a arătat că motivul de nulitate poate fi invocat doar până la închiderea procedurii de cameră preliminară, conform art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. civ. pen., acest moment fiind depăşit în prezenta cauză. De altfel, Curtea a constatat că interceptările convorbirilor telefonice au fost efectuate conform dispoziţiilor art. 911 şi urm. din vechiul C. proc. pen., în care nu se prevedea obligativitatea participării procurorului în momentul în care se dispunea de către judecător interceptarea acestor interceptări telefonice, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile 140 alin. (3) C. proc. civ. pen.

De asemenea, Curtea a precizat că nu poate primi solicitările inculpaţilor, prin apărător ales, de a se constata nulitatea absolută a actelor efectuate la nivelul Serviciul Teritorial Piteşti de către doamna procuror OO., întrucât magistratul respectiv nu a avut delegaţie să efectueze asemenea acte în dosarul de urmărire penală nr. x/2012, singurele persoane abilitate fiind procurorul şef PP. şi doamna procuror QQ. În primul rând, a aprecizat instanţa, necompetenţa organelor de urmărire penală nu mai constituie un motiv de nulitate absolută, neregăsindu-se printre cazurile limitative reglementate de art. 281 alin. (1) lit. a) - f) C. proc. civ. pen. În al doilea rând, fiind un eventual motiv de nulitate relativă, s-a arătat că acesta trebuia invocat doar până la închiderea procedurii de cameră preliminară, conform art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. civ. pen., acest moment fiind depăşit.

Referitor la susţinerile apărătorilor inculpaţilor privind nerespectarea în cauză a dispoziţiilor art. 101 din C. proc. pen., privind loialitatea administrării probelor, deoarece materialul întocmit de către Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Piteşti cuprinde numai probe administrate în defavoarea inculpaţilor, s-a precizat că acestea urmează a fi înlăturate ca nefondate. În acest sens, Curtea a reţinut că apărătorul inculpaţilor nu a fost în măsură să indice care au fost procedeele folosite de organele de urmărire penală, violenţe, ameninţări, mijloace de constrângere, pentru a obţine respectivele declaraţii ale martorilor indicaţi, cu atât mai mult cu cât aceştia nu au invocat existenţa vreunui asemenea procedeu din partea organelor judiciare în obţinerea declaraţiilor. Faptul că parchetul a strâns probe doar în acuzarea inculpaţilor nu conduce în mod automat la încălcarea dispoziţiilor art. 101 C. pen., inculpaţii având posibilitatea să solicite administrarea în apărare a acelor mijloace de probă care să le demonstreze nevinovăţia, cu respectarea dispoziţiilor art. 100 C. proc. civ. pen.

Prin sentinţa apelată s-a menţionat că pot fi primite nici susţinerile inculpaţilor privind inexistenţa unor legături între inculpatul B. şi inculpatul A., în care cei doi să stabilească ca martorii E. şi C. să plătească suma de 50.000 euro prin intermediul primului inculpat. Instanţa a apreciat că legătura dintre cei doi inculpaţi rezultă fără nici un dubiu din declaraţiile martorei C. sus-prezentate, în care aceasta a relatat despre mai multe întâlniri pe care le-a avut cu inculpatul A., anterior eliberării din penitenciar a soţului ei, întâlniri la care a fost prezent şi inculpatul B., şi în care se discuta despre posibilitatea de a obţine punerea în libertate a lui D., prin intermediul inculpatului A., care ar avea "blat la judecători", discuţii la care participa în mod activ şi inculpatul B.

Totodată, au fost considerate nefondate şi susţinerile inculpaţilor în sensul în care predarea sumei de bani de 50.000 euro nu a avut loc în data de 24.10.2010, susţinere bazată pe declaraţiile martorului D. care a arătat că judecarea recursului nu s-a putut realiza la data de 25.10.2010 deoarece nu se obţinuse încă suma de bani necesară eliberării sale din penitenciar. Curtea de apel a arătat că aceste declaraţii ale martorului sus-indicat sunt infirmate prin declaraţiile martorilor F., E. şi G., sus-prezentate, care au fost de faţă în ziua de 24.10.2010 la Z. când inculpatul B. a primit suma de 50.000 euro de la martorul E., sumă pe care acesta urma să o transmită inculpatului A., care la rândul lui urma să o folosească pentru a interveni pe lângă judecători în vederea obţinerii punerii în libertate a lui D.. În acelaşi sens, convorbirile telefonice din data de 26.10.2010, ora 16:39:42, între martorii C., E. şi respectiv D., au fost apreciate în măsură să confirme că acest din urmă martor cunoştea că au fost daţi banii necesari eliberării sale din arest, deoarece în discuţiile cu fiul său, martorul E. dorea să afle amănunte legate de predarea sumei de bani solicitate şi de asigurările oferite de inculpatul B. cu privire la reuşita activităţii infracţionale.

În urma analizei mijloacelor de probă sus-menţionate, prima instanţă de fond a precizat că şi-a format convingerea dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpaţii A. şi B. au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

În drept, s-a reţinut că, fapta inculpatului A. care, în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeş, a pretins, începând cu prima jumătate a anului 2010 de la martorii denunţători C. şi D. suma de 50.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş, învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond, privind menţinerea măsurii arestării preventive a martorului D., pentru a obţine punerea acestuia în libertate, urmată de primirea în data de 24.10.2010 prin intermediul inculpatului B. a sumei de 50.000 euro în acelaşi scop, îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a arătat că elementul material al laturii obiective îmbracă forma a două acţiuni alternative, inculpatul A. iniţial pretinzând de la cei doi martori denunţători suma de 50.000 euro, iar ulterior primind efectiv această sumă de bani, pentru ca inculpatul să îşi folosească pretinsa influenţă pe care o avea asupra unuia dintre membrii completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş, învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive a martorului D., pentru a obţine punerea acestuia în libertate.

Inculpatul A. a lăsat în cauză impresia celor doi martori denunţători că are influenţa asupra unuia din membrii completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş, învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive a martorului D., pentru a obţine punerea acestuia în libertate. Pentru existenţa infracţiunii nu prezintă importanţă dacă inculpatul a reuşit sau nu să îşi folosească influenţa şi nici dacă acesta cunoştea în realitate pe vreunul dintre membrii respectivului complet de judecată, cerinţa esenţială fiind aceea ca acesta să lase impresia existenţei respectivei influenţe pretins avute.

Curtea a constatat că în cauză influenţa a privit îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu respectiv să obţină punerea în libertate a martorului denunţător D., deşi în opinia martorilor denunţători nu ar fi existat la acel moment procesual suficiente temeiuri care să justifice o asemenea măsură.

S-a precizat că nu prezintă relevanţă, pentru existenţa infracţiunii, motivul pentru care martorul D. a fost eliberat din penitenciar, respectiv din cauza pretinselor afecţiuni medicale de care acesta ar suferi, iar nu ca urmare a traficării influenţei inculpatului A. pe lângă membrii completului de judecată care au dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. Este adevărat că după predarea sumei de bani inculpatului B. în data de 24.10.2010, la data de 26.10.2010, martorul a fost pus în libertate prin Decizia penală 845/R din 26.10.2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2010, în care a fost admis recursul declarat de D. şi s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. Cu toate că în cauză organele de urmărire penală nu au procedat la strângerea mijloacelor de probă pentru a demonstra dacă suma de 50.000 euro a fost sau nu predată membrilor completului de judecată în vederea pronunţării unei soluţii favorabile acestui martor, totuşi acest aspect nu conduce la inexistenţa infracţiunii de trafic de influenţă. Astfel, obţinând suma de 50.000 euro de la martorii D. şi C., inculpatul A. nu trebuia să şi procedeze la traficarea influenţei pretinse asupra membrilor completului de judecată. Este suficient ca acest inculpat să fi lăsat să creadă martorilor sus-menţionaţi că are influenţă pe lângă membrii completului de judecată pentru a obţine eliberarea din arest a martorului D. Or, această faptă este dovedită pe deplin de mijloacele de probă administrate în cauză.

Sub aspect subiectiv, s-a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, acesta promiţând că îşi va trafica influenţa pe lângă un judecător în vederea obţinerii punerii în libertate a martorului D., pretinzând şi primind pentru această influenţă suma de 50.000 euro, prevăzând rezultatul socialmente periculos al faptei, urmărindu-l prin săvârşirea acesteia.

Curtea de apel a mai reţinut că fapta inculpatului B. care, începând cu aceeaşi perioadă, le-a întărit convingerea martorilor C. şi D. că inculpatul A. este persoana care are influenţă asupra magistraţilor de la Tribunalul Argeş şi care poate obţine punerea în libertate a martorului D., după care în data de 24.10.2010 a primit de la martorul E. suma de 50.000 euro, pe care a remis-o ulterior celuilalt inculpat, A., care promisese că poate obţine punerea în libertate a martorului D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Elementul material al laturii obiective îmbracă forma atât a complicităţii morale, acesta întărind convingerea martorilor denunţători că inculpatul A. posedă într-adevăr o influenţă asupra magistraţilor de la Tribunalul Argeş necesară obţinerii punerii în libertate a martorului D., cât şi a complicităţii materiale, acesta primind în data de 24.10.2010 de la martorul E. suma de 50.000 euro, pe care a remis-o ulterior celuilalt inculpat, A., care promisese că poate obţine punerea în libertate a martorului D.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prefigurând rezultatul periculos al faptei săvârşite, rezultat urmărit prin săvârşirea acesteia.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, faţă de împrejurarea că cele două infracţiuni s-au consumat la data de 24.10.2010 sub imperiul C. pen. 1969, iar, între timp, în vigoare începând cu data de 01.02.2014 a intrat un nou C. pen., Curtea a apreciat că în cauză legea penală mai favorabilă este reprezentantă de C. pen. în vigoare începând cu data de 01.02.2014.

S-a arătat că, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a considerat că se impune reţinerea art. 5 C. pen. cu privire la cele două infracţiuni deduse judecăţii în forma incriminată de actualul art. 291 C. pen. în raport de tratamentul sancţionator mai blând al faptelor deduse judecăţii şi a modalităţii de executare a pedepselor spre care s-a orientat instanţa.

În cauză, s-a observat că potrivit dispoziţiilor art. 257 C. pen. 1969 infracţiunea de trafic de influenţă era pedepsită cu închisoare de 2 la 10 ani, în timp ce potrivit dispoziţiilor art. 291 C. pen., aceeaşi infracţiune de trafic de influenţă este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, limitele de pedeapsă fiind mai reduse sub aspectul maximului în noul C. pen.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a precizat că va aplica celor doi inculpaţi pedepse cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art. 74 alin. (1) C. pen., şi anume: gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere faptul că inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptei, nu au cooperat cu organele judiciare, însă au înţeles să se prezinte la fiecare termen de judecată desfăşurat pe rolul prezentei instanţe, inclusiv după ce măsura controlului judiciar le-a fost ridicată.

Totodată, faţă de criteriile generale de individualizare a pedepsei enumerate, Curtea a avut în vedere şi modul de comitere a infracţiunilor constând în dorinţa expresă a inculpaţilor de a acorda ajutor martorului D., inculpat arestat într-o cauză instrumentată în fond de Judecătoria Curtea de Argeş, în scopul de a obţine eliberarea din arest a acestuia, nu folosind căile legale, ci prin promisiunea de a corupe un membru al completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş, învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive a acestui martor, sens în care inculpatul A. iniţial a pretins suma de 50.000 euro de la martorii D. şi C. şi ulterior a primit prin intermediul inculpatului B. suma solicitată.

Din acest punct de vedere, Curtea a considerat conduita celor doi inculpaţi ca deosebit de periculoasă în contextul în care, prin natura infracţiunii comise, s-a adus atingere înfăptuirii actului de justiţie, care, în esenţa sa, reprezintă fundamentul unei societăţi democratice bazată pe încrederea în justiţie.

S-a reţinut că cei doi inculpaţi au apreciat că este normal să promită punerea în libertate a unui inculpat, martorul D., arestat pentru infracţiuni deosebit de grave contra patrimoniului şi contra libertăţii fizice şi psihice a persoanei şi integrităţii şi sănătăţii corporale a persoanei, dosar ce a atras în final condamnarea acestuia la o pedeapsă de 14 ani închisoare, folosind mijloace ce implică traficarea unei presupuse influenţe pe care inculpatul A. o pretindea că o are asupra judecătorilor şi respectiv întărirea convingerii martorilor de către inculpatul B. în sensul că o asemenea influenţă există în realitate. S-a apreciat că inculpaţii manifestă un minim respect faţă de actul de justiţie şi faţă de magistraţii implicaţi în faza de judecată a unui dosar penal, în opinia lor astfel persoane fiind uşor de cumpărat, influenţat sau manipulat în scopul satisfacerii intereselor unor persoane cercetate penal.

S-a observat şi caracterul repetat al solicitărilor realizate de inculpatul A. în vederea obţinerii sumei de bani necesare traficării influenţei, precum şi cuantumul ridicat al sumei de bani solicitate în cauză, 50.000 euro pentru, precum şi faptul că infracţiunile de corupţie săvârşite de către aceştia, respectiv infracţiunile de trafic de influenţă şi complicitate la trafic de influenţă, sunt de natură a afecta în mod grav prestigiul Justiţiei Române, ca putere a statului responsabilă să aplice legea penală faptelor dedusă judecăţii, precum şi să promoveze conceptele de dreptate şi echitate, fiind de neconceput ca persoane cu preocupări în domeniul infracţional să înţeleagă că îşi pot "cumpăra" propria libertate prin mituirea unor judecători însărcinaţi cu verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestului preventiv.

Curtea a mai reţinut că lipsa antecedentelor penale pentru cei doi inculpaţi, precum şi vârsta de 78 de ani pentru inculpatul A., respectiv 59 de ani pentru inculpatul B. nu pot constitui motive suficiente şi pertinente pentru reţinerea unor circumstanţe atenuante, în condiţiile în care lipsa antecedentelor penale este o stare de normalitate pentru fiecare cetăţean în parte, iar nu o performanţă civică deosebită, iar vârsta inculpaţilor nu reprezintă prin ea însăşi un motiv care să necesite un tratament sancţionator mai blând.

S-a arătat că nu se impune reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. în condiţiile în care nu au fost identificate eforturi depuse de vreunul dintre inculpaţi pentru a înlătura urmele infracţiunilor comise. De asemenea, nu sunt îndeplinite şi condiţiile impuse de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. întrucât, în speţă, nu se identifică împrejurări legate de infracţiunea comisă, care să diminueze gravitatea acesteia sau periculozitatea autorului său, ci, dimpotrivă, aspectele deja evidenţiate relevă că infracţiunile respective au fost suficient de grave, iar împrejurările şi modalitatea de săvârşire, probează, din partea acestora, o mare îndrăzneală infracţională şi un potenţial criminogen ridicat.

Curtea a apreciat că în cauză se impune aplicarea pentru inculpatul A. a unei pedepse orientate spre mediu, având în vedere caracterul repetat al actelor de pretindere a sumelor de bani în vederea traficării unei influenţe pretinse pe care ar fi avut-o pe lângă magistraţi, în vederea obţinerii punerii în libertate a martorului D., acte urmate de primirea, prin intermediar, a unei sume suficient de mare, 50.000 euro, pentru traficarea respectivei influenţe. Se va mai reţine şi faptul că inculpatul a invocat calitatea sa de avocat pentru a întări convingerea celor doi martori că poate să realizeze cu succes traficul de influenţă promis, întărindu-le acestora convingerea că, în virtutea calităţii pe care o are, poate realiza "blatul la judecători", necesar punerii în libertate a martorului D.

Totodată, Curtea a apreciat că se impune aplicarea pentru inculpatul B. a unei pedepse orientate spre minim, având în vedere faptul că acesta nu a beneficiat în mod direct de niciun euro din suma de 50.000 euro pretinsă şi primită de inculpatul A., acesta jucând rolul de intermediar între martorii denunţători şi inculpatul A., fiind cel care a preluat plicul cu bani şi l-a transmis mai departe celuilalt inculpat. Se va mai reţine că inculpatul nu a manifestat nicio reţinere în a se implica în activitatea infracţională, participând activ la convingerea martorei C. că inculpatul A. deţinea o veritabilă influenţă asupra membrilor completului de judecată de la Tribunalul Argeş, care ar fi judecat recursul la soluţia de menţinere a măsurii arestării preventive a martorului D.. În ceea ce îl priveşte pe acest inculpat, Curtea va avea în vedere că acesta desfăşoară în mod licit activităţi aducătoare de venituri fiind administratorul unui hotel din Piteşti, administratorul unei pensiuni turistice din zona Câmpulung Muscel, ocupându-se în acelaşi timp şi cu evenimente caritabile realizate în memoria fostului fotbalist NN., al cărui fin de cununie acesta a fost, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor S. şi T.

Curtea a dispus executarea acestor pedepse în regim de detenţie apreciind că este singura modalitate în care cei doi inculpaţi pot înţelege gravitatea faptelor săvârşite, iar extragerea acestora din rândul colectivităţii şi depunerea temporară în mediu carceral îi pot face să mediteze asupra a ceea ce se poate considera drept acceptabil într-o societate civilizată, în care nu ar trebui să existe toleranţă faţă de promisiuni de corupere a unor magistraţi, în scopul obţinerii punerii în libertate pe nedrept a unor persoane trimise în judecată pentru infracţiuni deosebit de grave.

S-a subliniat că astfel de fapte precum cele săvârşite de către aceşti inculpaţi trebuie în mod obligatoriu să constituie un avertisment pentru societate în ansamblul său şi trebuie reprimate şi dezavuate în mod clar de către reprezentanţii societăţii, pentru a constitui un exemplu clar pentru oricine ar considera că legile sau rigorile sociale sunt mai prejos de propria lor persoană şi nu li se aplică şi acestora. Se va mai reţine frecvenţa şi numărul în creştere al acestor fapte în România, precum şi faptul că în cazul lăsării în libertate a unor persoane judecate pentru astfel de infracţiuni, s-ar crea opiniei publice senzaţia că organele judiciare nu acţionează cu fermitate în vederea reprimării fenomenului infracţional.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, cu privire la inculpaţii A. şi B., având în vedere gravitatea infracţiunilor comise, pericolul concret ridicat al acestora, urmările produse dar şi cele care s-ar fi putut produce, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, s-a reţinut că infracţiunile săvârşite de inculpaţi creează faţă de aceştia o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dar şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani pentru inculpatul A. şi respectiv pentru o perioadă de 1 an pentru inculpatul B.. În plus, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., Curtea a apreciat că se impune interzicerii dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv de a ocupa profesia de avocat, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. pe o durată de 2 ani, considerând că infracţiunea a fost săvârşită în exercitarea profesiei de avocat, folosindu-se de această profesie pentru a întări convingerea celor doi martori denunţători că posedă într-adevăr influenţa necesară intervenţiei pe lângă judecători, în vederea obţinerii punerii în libertate a martorului D., influenţă dobândită tocmai ca urmare a exercitării acestei profesii.

În temeiul art. 291 alin. (2) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 50.000 euro, echivalent în RON la data punerii în executare, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurator instituită asupra bunurilor imobile aflate în proprietate inculpatului A. până la concurenţa sumei de 50.000 euro, prin ordonanţa din data de 13 iunie 2014 emisă în dosarul de urmărire penală nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A. şi B.

În esenţă, apelantul inculpat A. a invocat netemeinicia sentinţei pronunţate, în sensul că starea sau situaţia de fapt expusă de instanţă nu este confirmată de probatoriul administrat în cauză, nici nu conturează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., în oricare dintre conţinuturile alternative ale acesteia şi nici vinovăţia sa, pentru a fi condamnat.

S-a criticat sentinţa primei instanţe de fond susţinându-se că aceasta s-a bazat exclusiv pe probele administrate în faza de urmărire penală, astfel că soluţia de condamnare s-a întemeiat pe preluările din rechizitoriu şi consideraţiile deduse de acuzatori din materialul administrat la urmărire penală, situaţie în care s-a încălcat flagrant dreptul la apărare şi la un proces echitabil.

Apărarea inculpatului a evidenţiat că prima instanţă nu a examinat declaraţiile date de martorii D., C. şi E., la Curtea de Apel Piteşti şi Curtea de Apel Bucureşti, în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi publicitate, fiind precizat că au fost declarate mincinoase în cauza în care martorii au fost judecaţi pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului numai depoziţiile martorilor de la Curtea de Apel Piteşti.

De asemenea, s-a invocat faptul că există o contrarietate între probele aflate la dosar şi ceea ce a reţinut instanţa prin hotărârea pronunţată, nefiind făcută o analiză a materialităţii asupra pretinderii, primirii sumei de bani, promiterii influenţei sau lăsării să se creadă că are influenţă ori predării mai departe a sumei traficate.

Realizând o analiză a probelor administrate în cauză, pentru a demonstra netemeinicia soluţiei de condamnare pronunţată faţă de inculpatul A., apărarea acestuia a considerat, în esenţă, că instanţa nu a făcut trimitere la nicio probă din care să rezulte existenţa faptei imputate sau elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă (pretindere, primirea sumei de bani, lăsarea impresiei că ar avea influenţă pe lângă judecători), neexistând niciun mijloc de probă care să dovedească, fără dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunea.

S-a susţinut că prin sentinţa apelată s-a stabilit vinovăţia inculpatului A. în lipsa unor probe certe, directe, univoce şi convingătoare, precum şi că probele administrate infirmă, în mod evident, acuzaţiile denunţătorilor care au avut poziţii oscilante, în permanenţă şi-au schimbat declaraţiile pe parcursul procesului penal, iar sarcina probei revine procurorului.

În apărarea inculpatului A., s-a mai invocat faptul că s-a stabilit, în mod cert, că nu s-a dat vreo sumă de bani vreunuia dintre judecătorii completului de judecată care a dispus punerea în libertate a martorului D. şi nici existenţa vreunei legături a apelantului cu judecătorii din complet.

În consecinţă, inculpatul A. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.- fapta nu există, cu motivarea că pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, este necesar să se facă dovada certă şi indubitabilă că s-a pretins, primit ori acceptat suma de bani sau alte foloase, apoi că inculpatul avea influenţă sau a lăsat să se creadă că avea influenţă pe lângă judecători, pentru a-i determina pe denunţători să dea suma de bani în scopul eliberării lui D. Apărarea inculpatului a precizat că acesta niciodată nu a cerut suma de 50.000 euro ori alte sume de la denunţători, în afară de onorariul de avocat.

În subsidiar, a solicitat achitarea, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. întrucât nu există probe care să dovedească faptul că apelantul - inculpat A. ar fi comis infracţiunea de trafic de influenţă.

Apărarea inculpatului A. a criticat măsura confiscării sumei de 50.000 euro de la acesta, motivând că nu s-a demonstrat că s-ar fi pretins sau primit suma de 50.000 euro de la denunţători, neexistând nici un mijloc de probă din care să rezulte acest fapt. S-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 291 alin. (2) şi art. 112 lit. e) C. pen.

Prin urmare, s-a solicitat ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor acestuia prin ordonanţa din 13.06.2014 de către DNA Piteşti.

Apelantul inculpat A. a mai susţinut că un alt motiv de apel vizează nelegalitatea sentinţei penale având în vedere că, fără participarea procurorului şi a inculpatului, Curtea de Apel Piteşti a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, soluţie care a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 16.10.2014, tot fără participarea procurorului şi inculpatului. Or, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 641 din 11.11.2014 a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi inculpatului" este neconstituţională, ca şi dispoziţiile art. 347 alin. (3) rap. la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

Invocând această decizie a Curţii Constituţionale şi efectul devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a criticat, pe calea prezentului apel, modalitatea în care s-a desfăşurat urmărirea penală şi s-au efectuat diferite acte de urmărire penală care i-ar fi afectat dreptul la apărare, indicând şi faptul că, prin încheierea pronunţată în cameră preliminară, Curtea de Apel Piteşti a realizat o motivare lapidară.

În acest context, a susţinut că pentru încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) C. proc. pen. anterior, în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, au incidenţă dispoziţiile art. 281 combinat cu art. 282 alin. (1) C. proc. pen., cu consecinţa desfiinţării oricărui act sau lucrare. Totodată, s-a solicitat excluderea probelor administrate cu încălcarea legii de către DNA Piteşti, care nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

Apelantul inculpat B., în esenţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există sau în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - nu există probe că a săvârşit infracţiunea de care este acuzat, precizând că orice condamnare trebuie dispusă pe probe certe, de netăgăduit şi fără echivoc, instanţa de fond nerespectând prezumţia de nevinovăţie şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pronunţând o soluţie contrară probelor existente la dosar.

A susţinut că parchetul nu a demonstrat existenţa sumei de 50.000 euro, nici de la cine a provenit aceasta (probele fiind contradictorii în privinţa provenienţei sumei) şi nici circuitul banilor, existând dubii foarte mari privind situaţia de fapt, aşa încât, a opinat apărarea, în data de 24.10.2010 nu s-a remis nicio sumă de bani, pentru că denunţătorii nu o aveau, şi nu s-a comis nicio infracţiune, ceea ce face ca acuzaţiile aduse inculpatului, nesusţinute de probe indubitabile, să nu poată produce efecte juridice. S-a subliniat că inculpatul A. nu a primit suma de 50.000 euro de la inculpatul B., nici pe data de 24.10.2010 şi nici la o dată ulterioară.

S-a învederat faptul că nu au fost luate în considerare toate declaraţiile date în faza de urmărire penală de martorii D. şi C., după cum există declaraţii de martori care nu au fost examinate de prima instanţă.

Apărarea inculpatului a mai susţinut că acesta nu a participat la discuţiile dintre A. şi D., la penitenciar sau telefonic, prin care s-ar fi pretins suma de 50.000 euro, lăsându-se să se creadă că inculpatul A. poate interveni pe lângă magistraţi pentru punerea în libertate a martorului D., după cum nu rezultă din probe că inculpatul A. i-ar fi adus la cunoştinţă această înţelegere. De asemenea, s-a subliniat că nu a avut cunoştinţă despre pretinderea sumei de 50.000 euro de către inculpatul A., care ar fi trebuit să acţioneze prin intermediul său, şi nici de pretinsa influenţă de care s-ar fi bucurat A. pe lângă judecătorii Tribunalului Argeş.

S-a subliniat că nu a fost dovedită conivenţa dintre cei doi inculpaţi, motiv pentru care apărarea a apreciat că nu s-a demonstrat existenţa unei înţelegeri între aceştia.

Apărarea inculpatului B. a mai susţinut că nu se poate reţine o complicitate morală la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă de către A. deoarece complicele contribuie la întărirea şi menţinerea hotărârii infracţionale a autorului, or, susţinerea instanţei de fond că B. a întărit convingerea denunţătorilor, şi nu a celuilalt inculpat, nu constituie complicitate morală.

De asemenea, s-a susţinut că nu există o complicitate materială din partea inculpatului B. deoarece nu s-a demonstrat, sub nicio formă, în ce a constat înlesnirea, ajutorul la actele anterioare comiterii infracţiunii de trafic de influenţă.

Împrejurarea trimiterii în judecată a martorilor D., C. şi E. pentru mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului, şi condamnarea acestora, în legătură cu unele depoziţii date în prezenta cauză, s-a considerat că reprezintă un motiv de intimidare a acestora şi presiune asupra instanţei în adoptarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor.

În subsidiar, a solicitat să i se aplice o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere sau să se dispună amânarea aplicării pedepsei în raport de circumstanţele sale personale.

S-a mai precizat că, în toate cazurile în care procurorul dispune soluţie de netrimitere în judecată pentru cumpărătorii de influenţă sau pentru cei care au dat mită o sumă de bani, această sumă de bani se restituie persoanelor care au beneficiat de cauza de impunitate.

Apărătorul ales al inculpatului B. a invocat şi următoarele aspecte considerate a fi nelegale, respectiv: sesizarea din oficiu prin procesul-verbal din 22.05.2012 de către comisarul-şef RR., care nu se încadrează în noţiunea de organ de urmărire penală, ceea ce ar atrage nulitatea absolută atât a rezoluţiei de începere a urmăririi penale, cât şi a ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale; existenţa a numeroase acte de urmărire penală efectuate de procurorul-şef de serviciu OO., fără o învestire legală, întrucât autodelegarea şi autoinvestirea nu sunt prevăzute de dispoziţiile legale; încheierile de şedinţă de autorizare a interceptărilor folosite în cauză, fără ca procurorul să participe, ceea ce duce la nulitatea absolută a încheierii şi implicit a autorizaţiei de interceptare; stabilirea calităţii de denunţători a lui D. şi C., de către organul de urmărire penală, prin soluţia de netrimitere în judecată dispusă în iunie 2014, cu ocazia întocmirii rechizitoriului; necompetenţa organelor de urmărire penală, respectiv a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi, implicit, necompetenţa materială de judecată pe fond a infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi favorizarea făptuitorului de către Curtea de Apel Piteşti.

Examinând apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept în limitele dispoziţiilor art. 471 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În raport de motivele de apel susţinute de inculpaţi, în scris şi oral cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, cu prioritate, se precizează despre cazurile de nulitate absolută că acestea erau expres şi limitativ prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. anterior, iar prin noul C. proc. pen. sunt reglementate prin art. 281.

Prin Decizia nr. 302/2017 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 566/17.07.2017 s-a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională.

Motivele de apel ale inculpatului B. referitoare la începerea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi, la efectuarea unor acte de urmărire penală de către procurorul-şef serviciu din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Piteşti, fără să fi fost desemnat să efectueze asemenea acte şi nelegalitatea administrării probei constând în interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice în condiţiile în care la momentul autorizării, la şedinţa de judecată, nu a participat procurorul relevă chestiuni ce sunt specifice verificărilor care se realizează în faza procedurii camerei preliminare care are ca obiect examinarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Or, această fază procesuală a fost parcursă în prezenta cauză, fiind pronunţată încheierea din data de 10.09.2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin încheierea din 16.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În plus, conform C. proc. pen. în vigoare, numai în faza camerei preliminare se poate dispune restituirea cauzei la procuror.

Oricum, instanţa de apel constată că începerea urmăririi penale in rem, extinderea urmăririi penale, efectuarea urmăririi penale în continuare faţă de persoane, precum şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii A. şi B. s-au realizat, în cauză, de către procuror, conform competenţei după materie şi după calitatea persoanei .

Apoi, efectuarea unor acte de urmărire penală de către procurorul-şef serviciu din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Piteşti, fără a fi desemnat să efectueze asemenea acte în dosarul de urmărire penală nr. x/2012 înregistrat la această unitate de parchet, Serviciul Teritorial Piteşti, după cum a susţinut apărarea inculpatului B., nu este de natură a pune în discuţie nerespectarea unor dispoziţii legale care atrag sancţiunea nulităţii absolute, apărarea inculpatului expunând consideraţii în legătură cu "autodelegarea şi autoînvestirea" ce puteau constitui, eventual, motive de nulitate relativă care trebuiau invocate doar până la închiderea procedurii de cameră preliminară potrivit art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Se mai remarcă faptul, relativ la critica privind nelegalitatea administrării unor probe, că hotărârile prin care s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon de către martorii D. şi C. şi alte persoane au caracter definitiv, şi, de altfel, neparticiparea procurorului la şedinţele de cameră de consiliu, din perioada anului 2010, când s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea acestor convorbiri sau comunicări este în acord cu dispoziţiile art. 911 alin. (3) C. proc. pen. anterior, care reglementau la acel moment procedura de judecată în cazul acestui tip de cereri adresate instanţei, nefiind aplicabil art. 140 alin. (3) C. proc. pen. Dispoziţiile tranzitorii ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. prevăd că actele de procedură îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a C. proc. pen., cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor, rămân valabile, cu excepţiile prevăzute de această lege, situaţia analizată nefiind una dintre acestea.

Convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate, redate în prezenta cauză, au fost obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale în cauza nr. x/P/2010 a DIICOT - Biroul Teritorial Călăraşi şi au fost folosite în prezenta cauză instrumentată de DNA - Serviciul Teritorial Piteşti în conformitate cu dispoziţiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen.

Mai mult, critica adusă de inculpatul B. modalităţii de sesizare din oficiu în prezenta cauză, prin procesul-verbal din data de 22.05.2012, realizată de un ofiţer de poliţie judiciară este o critică adusă modului în care s-a realizat sesizarea din oficiu care ar fi putut fi analizată, eventual, până la închiderea procedurii de cameră preliminară potrivit art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, se observă că nemulţumirea privind stabilirea calităţii de denunţători a lui D. şi C., de către organul de urmărire penală prin soluţia de netrimitere în judecată dispusă, în iunie 2014, prin rechizitoriu se constituie într-o critică adusă soluţiei de clasare dispuse de procuror faţă de martorii denunţători D. şi C., care excede obiectului acestui apel, în C. proc. pen. fiind reglementate alte remedii procesuale.

Totodată, nu poate forma obiectul verificării, în cadrul acestui apel, respectarea dispoziţiilor de competenţă materială a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti şi a Curţii de Apel Piteşti, în raport de infracţiunile de mărturie mincinoasă şi de favorizarea făptuitorului de care au fost acuzaţi, într-un alt dosar penal, martorii D., C. şi E., întrucât aceste infracţiuni exced obiectului judecăţii în prezenta cauză.

În privinţa motivului de apel al inculpatului A. invocat în legătură cu Decizia nr. 641 din 11.11.2014 a Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă "fără participarea procurorului şi inculpatului" este neconstituţională, ca şi dispoziţiile art. 347 alin. (3) rap la art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu poate avea niciun efect asupra judecăţii în apel în raport de textele legale ce au făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi care vizează exclusiv procedura judecăţii în camera preliminară.

Deopotrivă, se precizează că aspectele susţinute de inculpatul A. vizând faptul că urmărirea penală s-a efectuat înainte de dobândirea calităţii de suspect, că nu a fost încunoştinţat şi nu a asistat la niciun act de urmărire penală, deşi avea acest drept, puteau fi valorificate în procedura camerei preliminare, în conformitate cu art. 282 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., fiind prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative. Chiar inculpatul a solicitat aplicarea conjugată a dispoziţiilor ce reglementează sancţiunea nulităţii absolute cu cele ce reglementează sancţiunea nulităţii relative, indicând aplicarea "art. 281 combinat cu art. 282 alin. (1) C. proc. pen.", ceea ce, însă, nu constituie o abordare legală a acestor prevederi legale.

Prealabil expunerii situaţiei de fapt, având în vedere considerentele sentinţei penale apelate şi motivele de apel ale inculpaţilor, Înalta Curte apreciază necesar a mai preciza că potrivit dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, astfel că nu formează obiectul judecăţii acestei cauze examinarea unei eventuale participaţii penale a altor persoane decât apelanţii inculpaţi.

Strâns legat de situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că martorul denunţător D. a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile, de la 19.09.2009 la 17.10.2009, în Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, prin încheierea din 19.09.2009 a Judecătoriei Curtea de Argeş, în dosarul nr. x/2009, asistenţa juridică fiindu-i asigurată de apărătorul ales X. în baza împuternicirii avocaţiale din 19.09.2009 .

Măsura preventivă a fost prelungită ulterior, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17.10.2009 până la data de 15.11.2009, prin încheierea de şedinţă din 13.10.2009 a Judecătoriei Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2009 .

Deşi la Judecătoria Curtea de Argeş asistenţa juridică a martorului denunţător D. a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, în calea de atac a recursului, judecat la Tribunalul Argeş care a pronunţat Încheierea nr. 126/R din 16.10.2009, martorul denunţător D. a fost asistat de inculpatul A., avocat care a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x din 25.09.2009 pentru clientul D. (împuternicirea 42 din 25.09.2009 - file x d.u.p.) .

Prin rezoluţia nr. 347/C2/II/7/2009 din 13.10.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost preluată cauza nr. x/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş în vederea efectuării urmăririi penale de către secţia de urmărire penală şi criminalistică, fiind înregistrat Dosarul nr. x/2009, la nivelul acestei unităţi de parchet existând şi o altă cauză în care D. era urmărit penal.

În Dosarul nr. x/2009, asistenţa juridică a martorului D. a fost asigurată de avocat W. în baza împuternicirii din 09.12.2009 .

Prin rechizitoriul din 04.01.2010, emis în Dosarul nr. x/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus trimiterea în judecată a martorului denunţător D., alături de alte persoane .

Deopotrivă, se reţine că, prin încheierea din data de 04.11.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2009, martorul denunţător D. a fost arestat preventiv pe o perioadă de 29 de zile, de la 04.11.2009 la 02.12.2009, în cauza nr. x/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, fiind emis rechizitoriu la data de 05.02.2009 şi trimis în judecată D., împreună cu alte persoane .

În cauza nr. 1443/P/2009, asistenţa juridică a martorului denunţător D. a fost asigurată, după caz, la urmărire penală şi instanţă - în legătură cu măsura arestării preventive de avocaţii aleşi SS., W., X. şi Y.

După sesizarea instanţei de judecată cu rechizitoriu în cele două cauze penale separate, Judecătoria Curtea de Argeş a dispus reunirea acestora sub nr. x/2010, la data de 08.04.2010, ocazie cu care s-a menţinut măsura arestării preventive, inclusiv a martorului denunţător D. .

Asistenţa juridică pentru martorul denunţător D. a fost asigurată, după sesizarea instanţei cu rechizitoriu, de către inculpatul A. în baza împuternicirii avocaţiale nr. 11 din 08.04.2010 - "asistare la Judecătoria Curtea de Argeş, în Dosar nr. x/2010" . De asemenea, inculpatul A. i-a acordat asistenţă juridică martorului D. la Judecătoria Curtea de Argeş, în calea de atac a recursului promovat împotriva încheierilor prin care s-a menţinut arestarea preventivă a acestuia, recursuri judecate la Tribunalul Argeş, precum şi, ulterior, la judecata pe fond a apelului, în baza aceleiaşi împuterniciri avocaţiale sau a altora, emise separat (contract de asistenţă juridică pentru D. nr. x din 11.05.2010 - fila x, asistenţă juridică acordată acestuia la termenele din 11.05.2010, 01.07.2010, 05.07.2010, 26.08.2010, 30.08.2010, 21.10.2010, 26.10.2010 - file x, contract de asistenţă juridică nr. x din 05.07.2011 - fila x d.u.p.). Se mai observă că, inculpatul A. a emis împuternicire avocaţială pentru a fi substituit de fiul său R. în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeş, precum şi că a avut contract de asistenţă juridică nr. x din 14.05.2010 pentru Q. şi E., fiii lui D.

Sub aspectul situaţiei de fapt, în baza materialului probator administrat în ambele faze ale procesului penal, Înalta Curte reţine că inculpatul A., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeş, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive, a pretins, începând cu prima jumătate a anului 2010, suma de 50.000 euro de la martorii C. şi D., promiţând că îi va determina pe judecători să-l pună în libertate pe martorul D., şi a primit în data de 24.10.2010, prin intermediul inculpatului B., suma de 50.000 euro, în acelaşi scop.

Apelantul inculpat B. l-a sprijinit pe inculpatul A. întărind convingerea martorilor C. şi D. că acesta are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Argeş şi poate obţine punerea în libertate a martorului D., după care, în data de 24.10.2010, inculpatul B. a primit de la martorul E. suma de 50.000 euro pe care a remis-o inculpatului A. care promisese martorilor denunţători C. şi D. că îi poate determina pe judecători să-l pună în libertate pe acesta din urmă, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive.

Prin decizia penală 845/R din 26.10.2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. x/2010, s-a admis recursul declarat de D. şi s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia. Prin aceeaşi decizie recursurile declarate de ceilalţi inculpaţi cercetaţi în aceeaşi cauză au fost respinse ca nefondate.

Conform materialului probator, instanţa de control judiciar reţine că martorul denunţător D. a apelat la inculpatul A., avocat, pentru a-i acorda asistenţă juridică în cauza în care era arestat, aflând că acesta are blat la judecători, aspect pe care, ulterior, l-a discutat cu inculpatul A. care, în schimbul unei sume de bani, a promis că poate obţine punerea sa în libertate prin influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra completului de judecată de la Tribunalul Argeş învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond de menţinere a măsurii arestării preventive.

Astfel, aflând de la alte persoane arestate că inculpatul A. este un avocat bun, respectiv că putea face blat la judecători, martorul D. a stabilit cu martorul V., persoană din anturajul familiei sale, să meargă cu soţia lui, martora C., la Piteşti, unde aceasta a făcut cunoştinţă cu inculpatul B. (pe care martorul V. îl ştia), şi, prin intermediul acestuia, martora l-a întâlnit pe avocatul A. care a fost de acord să se angajeze pentru a-i acorda asistenţă juridică martorului D.

Pretinderea unei sume de bani de către inculpatul A. - care a lăsat să se creadă că are influenţă la judecătorii Tribunalului Argeş pentru a-i determina să-l pună în libertate pe D., în mod particular asupra unei judecătoare din cadrul acestei instanţe - s-a realizat şi faţă de martora denunţătoare C., iar această pretinsă influenţă a inculpatului A. asupra judecătorilor a fost confirmată şi întărită de inculpatul B., persoană apropiată inculpatului A.

Pentru atingerea scopului propus, respectiv obţinerea eliberării din starea de arest preventiv, martorul denunţător D. a ţinut legătura telefonic cu soţia lui, martora denunţătoare C., precum şi cu numitul CC. şi martorul V., aceştia acţionând cu ştiinţa martorului denunţător D., aflat în stare de arest.

Instanţa de apel reţine, în baza materialului probator, că D. şi C. au fost de acord să remită suma de bani pretinsă de A., sens în care au făcut rost de 50.000 euro, inculpatul B. garantând restituirea banilor în cazul în care D. nu era pus în libertate.

Suma de 50.000 euro a fost predată de martorul E., fiul lui D., în incinta Z., din Piteşti, în prezenţa martorilor oculari F., V. şi G., în ziua de 24.10.2010, inculpatului B. prin intermediul căruia suma de bani a ajuns la inculpatul A., adică înainte de termenul de judecată a recursului din data de 26.10.2010 de la Tribunalul Argeş, cum a solicitat inculpatul A. care l-a asistat pe D. în faţa instanţei.

Astfel, martorul denunţător D. a declarat la urmărire penală că, în timp ce se afla în arest, a aflat cu ocazia discuţiilor care se poartă, în mod obişnuit, între persoanele arestate, că avocatul A. este un "avocat bun", prin aceasta înţelegând că "putea face blaturi". Totodată, a declarat:

"cert este că după momentul angajării ca şi apărător ales, avocatul A. a venit la arest şi am discutat faţă în faţă cu el. Încă de la început, i-am spus care sunt probele care mă învinovăţeau de săvârşirea faptelor şi l-am întrebat direct dacă are blat ca să fiu pus în libertate. Prima dată nu mi-a răspuns nimic concret, dar la următoarea discuţie purtată tot atunci, la scurt timp după momentul în care a fost angajat, avocatul A. mi-a spus că are blat şi voi fi pus în libertate. Prin această afirmaţie a avocatului A. am înţeles foarte clar că el cunoaşte judecătorii şi poate interveni la aceştia, spunându-mi că voi fi pus în libertate.

În schimb, avocatul A. mi-a pretins suma de 50.000 euro pentru blat, respectiv pentru a fi pus în libertate. I-am spus avocatului că sunt de acord şi îi voi remite suma de 50.000 euro, avocatul A. asigurându-mă că voi fi pus în libertate. Totodată, avocatul mi-a spus că nu se bagă până nu vede banii şi să-i dau banii înainte de termenul de judecată. Fiind vorba de o sumă foarte mare de bani, eu vroiam să fiu sigur că, dacă dau banii, voi fi pus în libertate. Atunci, am luat legătura cu V., pe care îl ştiam de mai mult timp şi i-am spus într-o convorbire telefonică faptul că avocatul meu A. are blat să fiu pus în libertate, dar îmi cere suma de 50.000 euro.

L-am întrebat dacă are pe cineva la Piteşti ca să răspundă de aceşti bani, respectiv să fiu sigur, dacă aceşti bani îi voi da, voi fi pus în libertate, şi nu este ţeapă (...) La a doua discuţie telefonică, V. mi-a spus că băiatul avocatului A. se cunoaşte bine cu nea B., patronul Z. din Piteşti şi răspunde B. de bani (...) Ulterior, din discuţiile pe care le-am avut cu soţia mea C. am înţeles faptul că aceasta se întâlnise şi cu nea B. şi cu avocatul A. şi o asiguraseră că la instanţă voi fi pus în libertate dacă se vor da banii.

Mai târziu, în momentul în care instanţa de judecată a menţinut măsura arestării preventive faţă de mine, avocatul A. a făcut recurs şi din discuţiile pe care le-am purtat cu soţia mea, am înţeles că, în ziua respectivă, pentru a mi se admite recursul şi a fi pus în libertate, avocatul i-a cerut soţiei mele banii, să îi dea suma de 50.000 euro, ca să fie convins că va primi aceşti bani. În data respectivă, din câte îmi amintesc, la sfârşitul lunii august 2010, soţia mea nu avea cei 50.000 euro la ea, drept urmare, recursul a fost respins, iar eu am rămas în continuare în arest preventiv (...) în cursul lunii octombrie, mi-am dat seama că singura modalitate de a fi pus în libertate este aceea de a-i da avocatului suma de 50.000 euro pretinsă de acesta, în modalitatea indicată tot de avocat, adică înainte de termenul de judecată şi prin intermediul lui nea B. (...) îmi amintesc că am discutat cu soţia mea, după momentul în care au fost daţi cei 50.000 euro, şi mi-a spus că dacă nu voi fi pus în libertate, nea B. ne va da banii înapoi " .

Tot la urmărire penală, martorul D. a declarat:

"cu prilejul unor discuţii purtate atât telefonic, cât şi la vorbitor, cu soţia mea, C., aceasta mi-a spus că avocatul respectiv are blat la Tribunalul Argeş, şi dacă vom da suma de 50.000 euro, pot fi eliberat", " în ziua în care s-a judecat recursul, înainte de începerea şedinţei de judecată, am discutat cu avocatul A., iar acesta mi-a garantat că voi fi liber în cursul zilei respective" .

Martora C. a relatat, în faza de urmărire penală, aspecte factuale care concordă cu depoziţia mai sus expusă a martorului D.:

"în timp ce soţul meu se afla în stare de detenţie, am primit un telefon de pe mobilul personal de la acesta, ocazie cu care mi-a transmis să iau legătura cu o cunoştinţă de-a sa, pe nume V. (...) să mă pună în legătură cu o altă persoană pe nume B., unul dintre asociaţii ce administrează Z. din municipiul Piteşti, care la rândul său să mă prezinte unui avocat din Piteşti, pentru a-i asigura asistenţa juridică soţului meu (...) conform înţelegerii avute, m-am întâlnit cu V. în parcarea Z. (...) numitul V. a solicitat la recepţia hotelului să fie anunţat B. că a sosit, iar acesta a coborât la recepţie, în scurt timp, aşezându-se la aceeaşi masă la care mă aflam eu împreună cu V. (...) i-am explicat numitului B. situaţia în care se afla soţul meu şi că are nevoie de un avocat bun care să-l apere, iar acesta a spus că îl cunoaşte pe un avocat pe nume A., care este prieten cu el şi că acesta este cunoscut în Piteşti ca având influenţă asupra unor judecători şi la care poate interveni pentru obţinerea unor soluţii favorabile soţului meu, în schimbul unor sume de bani. Tot atunci, B. l-a contactat telefonic pe respectivul avocat, iar acesta în scurt timp a ajuns la recepţia Z. şi s-a aşezat la masa la care eram eu împreună cu B. şi V. Respectiva persoană, de cca. 70 de ani, s-a prezentat a fi avocatul A. şi i-am explicat situaţia juridică a soţului meu, înţelegându-ne să încheiem contract de asistenţă juridică pentru soţul meu (...) Avocatul A. m-a asigurat că va lua legătura cu soţul meu, iar după ce va studia dosarul acestuia va lua legătura şi cu mine". Cu prilejul depoziţiei date în faza de urmărire penală, martora C. a mai precizat că, în perioada în care soţul său se afla în arestul IPJ Argeş, l-a întrebat pe inculpatul A. dacă are blat la instanţă, în sensul dacă are influenţă şi poate interveni la judecători pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti favorabile soţului său, respectiv ca acesta să fie judecat în stare de libertate, avocatul asigurând-o că are cunoştinţe în rândul judecătorilor de la instanţele din Argeş şi să nu-şi facă niciun fel de probleme. A mai arătat că:

"În perioada următoare, m-am întâlnit de două - trei ori cu B. şi cu avocatul A. (...) În discuţiile purtate cu B. m-a asigurat că avocatul A. are blat la un complet de judecată de la Tribunalul Argeş, respectiv la o judecătoare din această instanţă şi, în acest fel, poate să rezolve ca soţul meu să poată fi pus în libertate" .

În acelaşi sens, în faţa instanţei de apel, martora C. a relatat:

"Pe inculpatul B. l-am cunoscut prin intermediul lui V. (...) Inculpatul B. este cel care ne-a făcut cunoştinţă cu A., la Z. din Piteşti, spunându-ne că are un avocat din Piteşti, care este un prieten de-al său. L-am întrebat pe A. dacă putem să îl angajăm ca avocat pentru soţul meu, care era cercetat în stare de arest pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, acesta ne-a spus că mai întâi trebuie să ia legătura cu soţul meu, respectiv să meargă să vorbească cu acesta la locul în care se afla arestat - IPJ Argeş. În acel moment, i-am dat suma de 500 euro, reprezentând onorariul (...) Atunci, A. nu mi-a cerut nicio altă sumă de bani. Ştiu că A. a şi fost la soţul meu la IPJ Argeş, întrucât m-am întâlnit cu acesta atunci când am fost în vizită la soţul meu (...) Ştiu că avocatul A. nu avea încredere în mine, probabil că V. a fost cel care i-a spus acest lucru. La fiecare termen de judecată îi dădeam avocatului A. câte 500 euro, în total 2000 euro" "într-o discuţie purtată la Z. cu B., l-am întrebat pe acesta dacă se va rezolva cu punerea în libertate a soţului meu, acesta mi-a spus că da, să nu îmi fac griji întrucât avocatul A. are cunoştinţe. Şi eu, personal, l-am întrebat pe A. dacă are blat la instanţa de judecată, iar acesta mi-a spus să stau liniştită (...); Soţul meu m-a întrebat odată dacă avocatul A. are blat la instanţă, eu la rândul meu i-am adresat aceeaşi întrebare avocatului, iar acesta mi-a spus să stau liniştită" .

Din declaraţiile martorei C., date în ambele faze ale procesului penal, reiese că s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpaţii A. şi B.:

"în perioada următoare, m-am întâlnit de două-trei ori cu B. şi cu avocatul A., atât în municipiul Piteşti la Z., cât şi la o altă locaţie a lui B., respectiv un hotel cu restaurant, aflat în construcţie, în zona Câmpulung", "este real că m-am întâlnit în localitatea Câmpulung cu B. şi A., însă nu mai ştiu ce discuţii am purtat atunci. Oricum, această întâlnire a avut loc înainte ca eu să mă împrumut 50.000 euro" .

Din faptul că inculpatul A. a încheiat mai multe contracte de asistenţă juridică pentru D. (care au numere şi date diferite), emiţând în baza acestora împuterniciri avocaţiale, rezultă că, într-adevăr, s-a întâlnit de mai multe ori şi a discutat cu martora C., aşa cum a susţinut aceasta.

Prin urmare, chiar dacă s-ar accepta că inculpatul A. nu a mers niciodată la locul de detenţie unde se afla martorul D., este probat că martorul a ţinut legătura cu inculpatul prin telefon sau prin intermediul soţiei sale, martora C.

Martorul V. a confirmat declaraţia dată de martora denunţătoare C., coroborându-se cu aceasta în privinţa faptului că inculpatul B. a intermediat legătura cu inculpatul A.:

"Îl cunosc pe B. de circa 30 de ani. Cred că, în anul 2009, l-am cunoscut pe D., la numitul CC. din Bucureşti. Pe C. am cunoscut-o în perioada în care soţul acesteia avea probleme juridice şi căuta un avocat (...) Pe unul din fiii lui D., zis D., l-am cunoscut, nu ştiu dacă se numea E., a însoţit-o pe mama lui la Bucureşti (...) împrejurare în care l-am contactat pe B. şi l-am rugat să mă ajute (...) Atunci când m-am întâlnit cu B. şi cu cele două persoane menţionate, eram în holul Z. din Piteşti (...) B. l-a contactat telefonic pe un domn avocat A., după care eu am plecat (..) a fost angajat în cauza lui D., A.". La întrebarea avocatului ales al inculpatului A., martorul V. a arătat că, la prima întâlnire cu C., aşa cum a precizat, i-a cerut lui B. să-i ajute cu un avocat .

Referitor la depoziţia martorului V., audiat în faţa instanţei de apel, prin videoconferinţă realizată cu autorităţile judiciare din Italia (în prima instanţă nefiind audiat), Înalta Curte consideră că a fost dată de aşa manieră încât să nu se autoincrimineze, cu atât mai mult cu cât, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte şi continuarea cercetărilor pentru complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă (nefiind găsit de organele de urmărire penală în vederea audierii, cum s-a consemnat în actul de sesizare a instanţei) .

Prin urmare, Înalta Curte reţine din depoziţia acestuia numai datele care se coroborează cu alte probe.

Apelantul inculpat B. a confirmat că se ştia cu V. şi că C. l-a cunoscut pe inculpatul A., la Z.:

"în aceeaşi calitate de manager al Z. l-am cunoscut şi pe V., iar într-una din zile, nu pot preciza data, anterior momentului 24.10.2010, eram împreună cu inculpatul A. pe o canapea din restaurantul Z., acesta fiind avocatul societăţii Z., când la un moment dat, la noi a venit V. cu C. pe care am văzut-o doar în acel moment. V. m-a întrebat dacă ştiu unde se află un anumit avocat, pe nume MM. deoarece are un proces la Piteşti, iar eu i-am recomandat pe avocatul A., despre care aveam cunoştinţă că este un avocat bun deoarece reprezenta societatea pe care o conduceam" .

Afirmaţia inculpatului B. că inculpatul A. era împreună cu el la restaurantul Z., când V. a venit cu C., este contrazisă de declaraţia acesteia din urmă şi cea a martorului V. în conformitate cu care B. l-a chemat telefonic pe A., în acea locaţie.

Or, este evident că, prin denaturarea acestui element de detaliu al situaţiei factuale, inculpatul B. a urmărit să ascundă că C. l-a cunoscut pe inculpatul A. prin intermediul său, urmărind să ascundă realitatea.

De altfel, inculpatul B. a declarat că, ulterior, în vizitele pe care V. le făcea la Piteşti, în prezenţa lui, l-a auzit pe acesta că ar fi nemulţumit de prestaţia avocatului A. care nu ar fi obţinut eliberarea din arest a lui D., aspect despre care instanţa apreciază că nu ar fi fost adus în discuţie dacă B. nu ar fi avut nicio legătură cu promisiunea de punere în libertate a lui D.

Despre faptul întâlnirii în cadrul Z. dintre C. şi inculpatul A., a declarat şi inculpatul A., în faţa Curţii de Apel Piteşti .

De asemenea, în apel, inculpatul A. a confirmat că C. i-a fost prezentată de martorul B., element factual care se coroborează cu probele care demonstrează că întâlnirea de la Z. s-a desfăşurat cu ştiinţa martorului D. care a apelat la martorul V. să facă demersuri pentru ca C. să se întâlnească cu A. despre care a înţeles de la persoanele arestate că are blat la judecători, motiv pentru care martorul V. a luat legătura cu B. care era în relaţii vechi şi apropiate cu inculpatul A.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, după trimiterea în judecată a martorului D., prin cele două rechizitorii, inculpatul A. a depus împuternicirea avocaţială din 08.04.2010 în calitate de avocat ales al martorului D.

La termenul din 11.05.2010, prin încheierea din aceeaşi dată pronunţată în Dosarul nr. x/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeş, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, printre alţi inculpaţi şi faţă de D., fiind înlocuită această măsură cu obligarea de a nu părăsi localitatea doar faţă de E. şi Q., fiii lui D.

Ulterior, prin încheierea din 01.07.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeş, pronunţată în dosarul nr. x/2010, s-a menţinut măsura preventivă a martorului denunţător D. ., iar prin Decizia penală nr. 528/R din 05.07.2010 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a respins, printre altele, recursul promovat de martorul denunţător D., asistat de avocatul A.

Relativ la acest moment, martora C. a declarat că, pentru acest termen de judecată a trebuit să pregătească 20.000 euro şi să îi aibă asupra ei, sumă de bani de care a făcut rost şi cu privire la care a fost întrebată, înainte de şedinţa de judecată, de inculpatul A. sub pretextul că vroia să-i dea judecătoarei pe care o cunoştea. Martorei i s-a cerut să aştepte, iar după terminarea şedinţei de judecată, inculpatul A. i-a spus că nu a putut face nimic pentru că magistratul cunoscut de el nu a făcut parte din complet, astfel că martora a arătat că a restituit suma de bani persoanelor de la care o împrumutase. A mai arătat că, în sinea sa, pentru că, iniţial, ceruse suma de 50.000 euro, s-a gândit că inculpatul A. a minţit-o când i-a spus că în complet nu a fost judecătoarea cunoscută de el şi că, în realitate, suma de bani era prea mică .

În cuprinsul unei alte declaraţii date în faza de urmărire penală, martora C. a afirmat:

"în contextul unei şedinţe de judecată în procesul soţului meu, respectiv un recurs la Tribunalul Argeş, am purtat anterior unele discuţii cu avocatul A., acesta spunându-mi să fiu pregătită cu suma de 20.000 euro, sumă pe care mi-a pretins-o sub pretextul că trebuie să o remită membrilor completului de judecată pentru admiterea recursului" .

Ca şi la urmărire penală, în timpul cercetării judecătoreşti de la Curtea de Apel Bucureşti, martora a indicat că, în această acţiune a fost implicat şi martorul V., declarând:

"prima dată, după discuţia telefonică dintre soţul meu şi V. trebuia să-i dau lui V. 20.000 euro, împrumutându-mă de această sumă în bani româneşti. Aceşti bani trebuia să îi dau la Piteşti, atunci când era termen de judecată pentru starea de arest a soţului meu, bani pe care trebuia să-i înmânez lui V., dar acesta nu a mai venit. Această sumă de 20.000 euro nu a mai fost dată". Şi în faţa instanţei, a precizat că inculpatul A. i-a spus să aibă pregătiţi 20.000 euro cu motivarea de a-i fi daţi completului de judecată pentru admiterea recursului, iar, ulterior, inculpatul avocat i-a comunicat să plece acasă cu banii, întrucât recursul a fost respins .

La judecata în apel, martora C. a relatat, în esenţă, aceleaşi fapte:

"La unul din termenele de la Tribunalul Argeş, la care s-a judecat recursul soţului meu, împotriva menţinerii arestării preventive, soţul meu mi-a spus că a vorbit cu V. să fac rost de 20.000 euro pe care să-i împrumut de la un prieten de-al lui V., pe care să îi dau lui V. Când eram la instanţă, respectiv la Tribunalul Argeş, m-a sunat avocatul A. şi m-a întrebat dacă am făcut rost de bani (...) dl. A. mi-a spus că nu s-a putut face nimic. Cei 20.000 euro trebuia să-i dau lui A., aşa cum mi-a spus soţul meu" "I-am spus lui A. că cei 20.000 euro îi am în maşină", " CC. m-a sunat şi m-a întrebat dacă am făcut rost de cei 20.000 euro, pentru că CC. şi V. ţineau legătura cu A. şi cu B. (...) Am discutat cu CC. despre faptul dacă obţin, într-adevăr, punerea în libertate a soţului meu dacă dau cei 20.000 euro, sau nu. Cei 20.000 euro trebuia să îi dau lui CC. şi lui V. pentru a-i da lui A.. Nu puteam să fac eu acest lucru întrucât soţul meu nu avea încredere în mine, îi era frică să nu vorbesc ceva." Tot în faţa Înaltei Curţi, martora a precizat că, personal, a discutat cu inculpatul A. despre suma de 20.000 euro .

Situaţia de fapt rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de C. cu D., în data de 24.10.2010, ora 10:26:25, când, discutând despre acţiunile întreprinse pentru punerea în libertate a lui D., martora C. a afirmat "CC. Aşa m-a făcut şi atuncea, de am zis că-mi sare inima, că m-am împrumutat douăzeci de mii la Bucureşti! ... (neinteligibil) ... Şi am stat până la doişpe noaptea să iau "joielili" de la lume! " . Potrivit declaraţiei martorului D. din 09.09.2013, dată la urmărire penală, în limbajul folosit de ei, termenul "joielile" înseamnă bani .

În cursul cercetării judecătoreşti, în apel, martora C. a mai relatat că, ulterior:

"am fost sunată de soţul meu din penitenciar, care mi-a spus că a luat legătura cu V. şi cu B., să merg să împrumut suma de 50.000 euro de la F. şi să îi las acestuia, în garanţie, două maşini, fără a-mi spune iniţial destinaţia acestor bani. Am fost la F., care mi-a spus că nu are să-mi împrumute suma de 50.000 euro. După o perioadă, soţul meu a vorbit cu F. să ne împrumute nişte bani până când reuşeam să vând ferma de animale de la Modelu, jud. Călăraşi. Băiatul meu, martorul E. a mers la Bucureşti unde s-a întâlnit cu V. şi cu F., acesta din urmă i-a dat cu împrumut suma de 50.000 euro. E. a plecat din Bucureşti spre Piteşti, având asupra sa cei 50.000 euro, împreună cu F. şi împreună cu alt prieten de-al lor, al cărui nume nu-l cunosc. De la E. am aflat că, la Piteşti, s-a întâlnit cu B., căruia i-a dat suma de 50.000 euro. Cred că cei doi s-au întâlnit la Z. (...) este real ce am declarat la urmărire penală, la data de 25.09.2013, în sensul că am aflat de la fiul meu că soţul meu, D., va fi eliberat cu siguranţă, a doua zi întrucât, în prezenţa sa, V. a purtat discuţii cu numitul B., la Z., din Piteşti, discuţii în cadrul cărora, cel din urmă i-a asigurat că totul este aranjat, în sensul că în schimbul celor 50.000 euro, pe care avocatul A. urma să îi primească prin intermediul lui B., acesta va interveni la judecător, pentru eliberarea soţului meu."

La întrebarea avocatului ales al inculpatului A., dacă a discutat direct cu acesta despre suma de 50.000 euro, martora C. a arătat că "la termenele de judecată de la Tribunalul Argeş, CC. şi V. au venit la tribunal şi au vorbit cu A.", iar personal a discutat cu inculpatul A. numai despre suma de 20.000 euro .

Aceeaşi situaţie de fapt a fost prezentată de martorul E. care a relatat:

"mama mea (n.n. C.) mi-a spus că potrivit celor comunicate de tatăl meu (n.n. D.), urma să-i dăm avocatului respectiv (n.n. A.) suma de 50.000 euro (...) Urmare acestui fapt, mama mea l-a contactat telefonic pe numitul V. la un număr de telefon pe care i-l comunicase tot tatăl meu, stabilind să ne întâlnim în scurt timp, în Bucureşti .

Din cuprinsul proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate rezultă că martora C. a conlucrat cu martorul D., dovadă fiind replicile repetitive ale martorei C. în discuţiile telefonice purtate cu acesta:

"zi-mi ce fac?", "acum tu ce zic, ce zici?", "Cum zici tu! Eu aia fac", "Ce zici tu, aia fac! Unde zici tu să mă duc, acolo mă duc.", "Cum zici tu, aia fac!".

Pentru atingerea scopului urmărit, martorul D. a ţinut legătura nu doar cu C., ci şi cu numitul CC. şi V., după cum reiese din declaraţiile martorei C. care a arătat că D. a folosit în penitenciar un telefon mobil prin intermediul căruia a comunicat cu ea, cu V. şi cu un prieten de-al acestuia, fapt confirmat prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Martora C. nu a fost în posesia sumei de 50.000 euro, la termenul din 30.08.2010, când inculpatul A. a insistat să îi primească înainte de şedinţa de judecată, cei 50.000 euro fiind procuraţi de martorii denunţători pentru termenul de judecată de la Tribunalul Argeş, din octombrie 2010, când s-a judecat un alt recurs împotriva încheierii de menţinere a arestului preventiv pronunţată de instanţa de fond.

Apărarea inculpatului A., exprimată prin declaraţia dată în faţa Curţii de Apel Piteşti, în sensul că dacă "aveam blat cu TT. (n.n. judecător), aş fi făcut blatul în şedinţa din 30 august, pentru că în şedinţă a intrat TT.", nu ţine de esenţa acuzaţiei de trafic de influenţă întrucât această infracţiune se comite independent de realizarea traficării influenţei promise. Dintr-o altă perspectivă, este de subliniat că, astfel cum dovedesc probele, la data respectivă, inculpatul A. a cerut să primească banii înainte de şedinţa de judecată, iar acest fapt nu s-a întâmplat deoarece C. nu era în posesia întregii sume.

Astfel, probele anterior expuse se coroborează cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate:

- între C. şi D. din data de 29.08.2010, ora 21:15:11:

"D.: Du-te bă, acasă, mă! Nu te mai lua după copilu ăla, mă! ... (neinteligibil) ... că mâine avem instanţă, mă, babo!

C.: Păi, eu mă scol de dimineaţă şi plec.

D.: ... (neinteligibil) ... da, de ce mai vii tu mâine încoace?

C.: Păi, şi dacă zice iar turbatu ăla de avocat ceva? Cum zici tu ...

D.: Bine, tată?

C.: Dacă zice ceva avocat şi nu sunt acolea? Aşa, sunt dracu ... (neinteligibil) ...poate facem ceva şi poate ... Ă?

D.: Bine, hai!

C.: Păi, da! Să ştiu ce faci. Că pe urmă, ştii ce zice moşu, ieri? Da. Nu?"

- între C. şi A. din data de 30.08.2010, ora 08:21:54:

"C.: Da.

A.: Bună dimineaţa, doamna C.

C.: Bună dimineaţa, domnu avocat. Suntem ...

A.: La ora ze ..., la zece ... la zece jumate avem recursu.

C.: Da, domu avocat, sunt aicea, că văd că a venit duba. I-a adus.

A.: Unde sunt?

C.: La tribunal, aici, la Piteşti.

A.: Eşti aicea?

C.: Da, da.

A.: Hai, că vin şi eu. Aşteaptă acolo. Bine?

C.: Bine domnu avocat. Da, da."

- dintre C. şi un bărbat pe nume CC. din data de 30.08.2010, ora 09:50:03:

"CC.: Da, tanti, EE.

C.: N-auzi, mă, CC. ce-mi zice ... moşu ăsta?

CC.: Da?

C.: Ă ... că dacă iese acuma când ... că e... azi suntem la recurs noi, aici şi are ...

CC.: Da.

C.: ... la zece jumate ăsta bătrân (n.n. A.) . Că zice că se ... dacă face ceva acuma, că am banii să-i dau banii?

CC.: Şi nu i-ai zis că da?

C.: Şi i-am zis că da. I-am zis că-i am în maşină.

CC.: A, şi?

C.: Păi şi el acuma zice că să nu-i fac ceva, să nu-i dau banii şi ... Că a zis că acuma când intră, să vedem cine intră, că intră aia a lui (n.n. magistratul la care a lăsat să se creadă că are influenţă)

CC.: Aha! Spune-i că nu e nicio ...

C.: Da.

CC.: ... problemă.

C.: I-am zis, bre, am maşi ..., am banii în maşină. Că nu, că vrea să-i arăt, că să nu-i fac ... Să-i dau ţeapă şi pe urmă să plec şi ... Na.

CC.: Spune-i că nu e nicio problem..., problemă.

C.: Da. I-am zis.

CC.: Stai că-l sun eu acuma ... Să-l sune p-ăla..., pă nea ... ăla d-acolo.

C.: Păi, să-l sune şi să-l sune p-ăsta, pă bătrânu’ (n.n. avocat A.), acum. Să-i zică...

CC.: Ăhă!

C.: ... stai liniştit că banii e la femeie, ţi-i dă.

CC.: Da, că...

C.: Că el a zis că ..., că are şanse acuma să-l scoată.

CC.: Bine mă, bine. Hai.

C.: Hai." (filele x d.u.p.)

În acord cu prima instanţă de fond, Înalta Curte apreciază că această convorbire telefonică dintre martora C. şi numitul CC. face dovada faptului că apelantul inculpat A. a pretins martorei denunţătoare suma de bani pentru a-şi trafica influenţa pe lângă completul de la Tribunalul Argeş învestit cu soluţionarea recursului declarat de D. împotriva încheierii de menţinere a arestului preventiv, din compunerea căruia făcea parte judecătoarea ("aia a lui") la care a lăsat să se creadă că are influenţă.

- între C. şi un bărbat pe nume CC. din data de 30.08.2010, ora 10:12:43:

"C.: Da.

CC.: L-am sunat p-ăsta, că eu sunt pân’ la Băneasa, aici, la aeroport, aştept pă cineva.

C.: Îhî!

CC.: Zic să-l sune p-ăla d-acolo, că nu e nicio problemă. O să trimeată el pe cineva. Ai înţeles?

C.: Da. Să-l sune pă moşu’, că moşu’ tot îmi zice, dă ... joieli (?) şi ... Dă caşcaval.

CC.: Poate vrea să ... Auzi?

C.: Da.

CC.: Ia vezi, dacă e siguranţă, vin eu acolo şi aduc cât trebuie. Ia vezi, cât trebuie.

C.: Hai, că te sun eu pă urmă, să vedem care intră. Dacă a intrat aia a lui.

CC.: Păi ... Ai înţeles. Nu te ... că dacă e ... fii-sa e, a lu’ ăla, acolo.

C.: Da.

CC.: Hai, vezi ce alea şi dacă e vin eu cu ce trebuie (...) .".

- între C. şi A. din data de 30.08.2010, ora 13:43:00:

"(...) A.: Unde eşti?

C.: ... uite, suntem ... Acuma ajung imediat la dumneavoastră. Unde? Mai sunteţi acolo?

A.: Eu sunt pe treptele de la Tribunal.

C.: Da.

A.: Unde eşti?

C.: Hai că noi ... Am fost să mâncăm.

A.: Da! Unde eşti că plec.

C.: Ce-aţi zis dumneavoastră?

A.: Alo!

C.: Da.

A.: Unde eşti? Dacă nu vii în 2 minute am plecat.

C.: Viu imediat, domnu’ avocat.

A.: Hai.

C.: Ă ..., i-a dat pronunţarea?

A.: Vino încoa.

C.: Bine domnu avocat, hai."

- între C. şi A. din data de 30.08.2010, ora 14:05:30:

"A.: Da.

C.: Unde sunteţi, domnu’ avocat?

A.: Păi, am plecat. Ţi-am spus să vii acolo.

C.: Unde sunteţi?

A.: Păi, am plecat acasă.

C.: Aţi plecat acasă?

A.: Da, şi ...

C.: Păi şi eu sunt la Tribunal.

A.: Păi şi eu ţi-am spus. Când ţi-am dat telefon să vii acolo, n-ai venit.

C.: Păi, am fost ... Dacă mai îmi trebuia nişte bani şi am scos nişte bani, domnu’ avocat. Nu v-am spus că viu.

A.: Da. S-a respins recursu’.

C.: S-a respins recursu’?

A.: Da.

C.: Bine domnu’ avocat.

A.: Bine!"

Aceste din urmă convorbiri probează că, până la pronunţarea soluţiei din 30.08.2010, apelantul inculpat a încercat din nou să intre în posesia sumei de 50.000 euro pretinsă pentru traficarea influenţei în scopul punerii în libertate a martorului D.

Prin Decizia penală nr. 632/R din 30.08.2010 a Tribunalului Argeş a fost respins recursul declarat de martorul D. împotriva încheierii de şedinţă din 26.08.2010 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. x/2010 prin care fusese menţinută măsura arestării preventive .

Promisiunea făcută de inculpatul A. că îi va determina pe judecători să-l pună în libertate pe martorul D. prin influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are la completul de judecată învestit să judece recursul împotriva menţinerii arestării preventive, în schimbul unei sume de bani, reiese şi din cuprinsul convorbirii telefonice dintre D. şi martora C. care îi comunică, la circa un minut după ce a terminat convorbirea telefonică cu A., respectiv la 30.08.2010, ora 14:06:14, că "s-a respins recursul la toţi", iar la întrebarea insistentă a lui D. "la toţi, ă?", martora îi spune "La toţi, da. La toată lumea". Această discuţie între martori relevă că aveau anumite aşteptări care, în contextul ilustrat de probe, nu puteau fi decât legate de promisiunea făcută de avocatul A. privind eliberarea lui D.. Dovadă este şi replica martorei C.:

"La ghici merge, ţi-o spun", " merge la ghici", neîncredere pe care şi-o exprimă şi D.

Un astfel de dialog nu avea sens să se poarte dacă nu exista promisiunea inculpatului A. că va obţine punerea în libertate a martorului D. prin determinarea judecătorilor de a dispune această soluţie, în schimbul unei sume de bani pretinse de inculpat.

Înalta Curte mai reţine că martora C. s-a exprimat în sensul că alta ar fi fost situaţia dacă i-ar fi arătat inculpatului A. că este în posesia banilor, transcriptul convorbirii din data de 30.08.2010, ora 18:21:40 relevând şi implicarea lui V. şi a lui B. ("acela de la hotel", "prieten cu moşu"):

(...) C.: ... (neinteligibil) ... cum e "lili", că avem "juelili" (n.n. bani) . Da, dacă eu n-aveam, ce să-i arăt. Eu am zis că-i am în maşină.

D.. Bă, babo, nu e adevărat. El merge acuma la două capete. Dacă aia se lega acolo şi ieşea, gata, dă-mi caşcavalu.

C.: Îmi zice mie că l-a sunat pe cutărică, pă V. ăla şi nu i-a mai răspuns. Că, ăla a zis că sună şi n-a mai sunat, ăla cu mustaţă. Da,

D.:Ce dracu să fac. Vrăjeala lu ... Păi, dacă ... Ce treabă are el cu ăia?

C.: Păi, ăla..., ăla, care vorbit, ăla cu musţată, cu..., cu ăla de la hotel, d-acolo e prieten cu moşu. E o ...

D.: De la .

C.: Ăsta e moşu, omu lu moşu (...) - file x d.u.p.

Prin declaraţia din cursul cercetării judecătoreşti de la Curtea de Apel Bucureşti, martorul D. a recunoscut că, în luna august 2010, a avut o discuţie cu soţia lui, în care aceasta i-a relatat că avocatul i-a pretins ca banii solicitaţi să-i aibă la momentul judecării recursului la măsura preventivă, însă pentru că C. nu dispunea de aceşti bani, cererea de recurs a fost respinsă" .

Din convorbirea telefonică între D. şi C., din data de 24.10.2010, ora 10:26:25, mai rezultă că aceştia au considerat că expertiza privind starea de sănătate a martorului D., despre care avocatul A. a susţinut că era necesară ca probă pentru punerea în libertate a lui D., constituia un pretext pentru punerea în libertate, precum şi că au înţeles insistenţa inculpatului A. de a primi banii pretinşi, pentru traficarea influenţei, înaintea termenului de judecată a recursului de la Tribunalul Argeş.

Contrar apărării inculpatului A., instanţa de apel apreciază că din cuprinsul transcriptului acestei convorbiri telefonice nu rezultă că ar fi fost vorba de o expertiză contabilă, pe care martora denunţătoare nu ar fi vrut să o plătească, ci despre o expertiză medicală, dovadă fiind şi faptul că discuţia despre costul expertizei s-a purtat în contextul preocupării exprimate de martori în legătură cu eliberarea lui D. din starea de arest.

Din coroborarea declaraţiilor martorilor C., D., E. şi O., date în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti şi transcriptul convorbirilor telefonice rezultă că pentru a face rost de suma de 50.000 euro, la 23.10.2010, C. şi E., la indicaţia lui D., s-au deplasat la Bucureşti pentru a lăsa în gaj două autoturisme marca x şi y, în această acţiune fiind cooptaţi V., F. şi G.

Pentru o completă analiză a probelor, Înalta Curte notează că declaraţiile martorilor UU. şi G. în sensul că pentru a strânge suma de 50.000 euro, DD. a vândut un y şi un x, nu se coroborează între ele din moment ce unul dintre martori a spus că autoturismele au fost vândute la Constanţa, iar celălalt că au fost vândute în Târgul Vitan din Bucureşti, cu atât mai mult cu cât un autoturism s-a aflat ulterior în posesia martorului G.

De asemenea, se reţine că, pentru a avea la dispoziţie banii pretinşi de inculpatul A. pentru traficarea influenţei, soţii DD. au vizat vânzarea fermei de animale din localitatea Modelu, judeţul Călăraşi, cum rezultă din declaraţiile lor şi transcriptul convorbirilor telefonice din 26.08.2010, ora 16:49:00, când martorul D., în discuţia cu C., îi transmite acesteia "să-mi dea banii ăia de la fermă mai repede ... Ai auzit? ... Dacă nu poate să facă actele şi alea, să nu mai ...", martora răspunzând "trebuie să mă duc şi la notariat cu pământu ăla, iară", şi transcriptul convorbirii telefonice din 15.10.2010, ora 16:33:51, când martorul D. întreabă "Ăia cu ferma ce-a mai zis, mă?", ocazie cu care, datorită răspunsului primit de la C. -"Ăia cu ferma ce să mai zică!", martorul îşi exprimă îngrijorarea că nu au banii - "Aoleu!" . Relevantă este şi discuţia din 24.10.2010, ora 10:17:59, în care a fost abordat subiectul "dacă răspunde cineva de bani", când, martora C., ştiind că este necesar să aibă bani înainte de termenul de judecată, afirmă:

"eu am vândut ferma (...) eu cum iau banii, ţi-am venit şi ţi-am adus banii" .

Înalta Curte consideră că, independent de modalitatea în care au fost procuraţi cei 50.000 euro (fie că a fost exclusiv un împrumut, fie că a lăsat în gaj autoturisme pentru o sumă de bani), ceea ce este esenţial, în cauză, este că probele administrate dovedesc că C. a făcut rost de suma de 50.000 euro şi că banii a fost primiţi de inculpatul B., după cum au perceput nemijlocit martorii D. E., F. şi G.

În dovedirea efectivei procurări a sumei de 50.000 euro, a concluziei la care martorii C. şi D. au ajuns că predarea sumei de 50.000 euro trebuie remisă înainte de termenul de judecată în recurs şi a conivenţei infracţionale dintre cei doi inculpaţi, instanţa de apel reţine şi transcriptul următoarelor convorbiri telefonice:

- între C. şi D. din 23.10.2010, ora 22:51:35:

(...) C.: Ştii când ai instanţă? Marţi ai instanţă.

D.: Păi, de-asta mă gândesc. Tu-i spui, tu pregăteşte ăia (n.n. banii) ... (neinteligibil) ... nu contează, cincizeci. Dau şi o sută pentru bărbatu-meu. M-ai înţeles? (...) - fila x d.u.p.

- între C. şi D. din data de 24.10.2010, ora 01:05:33:

(...) C.: Da, am ajuns. Ia uită-te, ascultă-mă ce zic ceva. Ă, eu i-am zis lu’ F . . . . . . . . . .e prietenul tău! Vrea să te ajute, da? Ă, am zis că banii eu nu-i dau până nu te văd afară pe tine. Oamenii nu vrea aşa!

D.: Şi?

C.: ... (neinteligibil) ... (n.n. vorbeşte ţigăneşte) Omul vrea aşa, să rămână E. aicea, să lase mâinile ... mâine amanet, maşinile în 30 de milioa..., în 30 de mii, şi că, zice că mai pune F. 20 de mii .

D.: Da.

C.: ... şi să banii marţi, la om. Da’ să dea banii înainte.

D.: Îhî!

C.: Zi-mi ce fac?

D.: Păi cine răspunde de bani?

C.: Cine răspunde! Zice că dacă nu se dă, nu se face nimica, că se dă banii înapoi!

D.: Bine! Dă-i babo!

C.: Acum tu ce zic, ce zici?

D.: Dă-i!

C.: Că trebuie ... (neinteligibil) ... pe E. aici, până mâine.

D.: Ă?

C.: Să-l las pe E. aici-şa şi să se ducă să dea F., banii!

D.: Păi şi când este ... mai încet, nu mai ...

C.: ... (neinteligibil) ...

D.: Când ... când e instanţa?

C.: Ă, păi nu e măi, tu nu eşti luni! Ei zicea că luni! Da’ tu ai marţi, cred!

D.: Marţi, nu?

C.: Marţi tre’ să ai instanţă, tu.

D.: Aha!

C.: Zii, ce faci?

D.: Păi şi după tine aşa ce zici?

C.: ... (neinteligibil) ... Cum vrei tu! Cum vrei tu! Eu, cum zici tu, aia fac!

D.: CC. mai e acolo?

C.: E toţi aici-şa!

D.: Aha!

C.: Cum zici tu! Eu aia fac, ce zici tu aia fac!

D.: Aşa i-a spus că dacă nu, se dă banii înapoi, nu?

C.: Da. A zis că se dă banii înapoi. Că dă banii înapoi la maşini şi.

D.: Bine, babo! Dă-i să ... las să se ducă să-i ia.

C.: Da?

D.: Să rămână E., acolo, da!

C.: Bine, D.! Hai!

D.: Şi tu ... voi cu ce plecaţi?

C.: Eu plec cu JJ. şi cu LL. Văd eu dup-aia cu ce plecăm!

D.: Bine! Hai!

C.: Hai! Bine! Poate ... (neinteligibil) ... (n.n. vorbeşte ţigăneşte) .

D.: Nu e, babo! Nu! Stai fără grijă că nu e ... Ai auzit?

C.: Ei zice că V. face treaba asta! Da’ eu încredere în V. nu am, că a mai zis odată că face şi nu mi-a făcut nimic! M-a dus pe la unul pe la hotel, am dat şi 500 euro, nu mai a dat nici banii înapoi!

D.: Bine! Zii lu’ CC. să mă sune acuma!

C.: Ă?

D.: Las că-l sun eu pe CC. acum.

C.: Bine! Hai!" (filele x d.u.p.)

- între C. şi D. din data de 24.10.2010, ora 01:10:50, din care reiese că D. îi spune martorei să plece de la întâlnirea cu martorul F. şi V., să nu mai fie discuţii, şi să-l lase acolo pe E.

- între C. şi D. din 24.10.2010, ora 01:13:07

C.: Stai, uite plecăm acuma! Stai aici că zice că ... i-auzi ce zice F. acuma, că maşinile n-are la cine să le lase, i-auzi! Auzi ce zice, să-l las pe E. aicea, mâine! (...)

D.: Da.

C.: Maşinile n-are de unde, n-are la cine să le lase, să luăm decât o maşină acasă şi ... fac ei rost de bani şi pe urmă se descurcă cu tine.

D.: Da, mă, da, şi cum zici tu! M-auzi? Du-te şi vorbeşte cu F. şi zi-i: Bă, F., ... (neinteligibil) ... se răspunde de bani imediat" (...) - file x d.u.p.

- între C. şi D. din data de 24.10.2010, ora 01:32:26:

C.: Da D.

D.: Hai, luaţi copii şi plecaţi acas’.

C.: Gata. Suntem în maşină acum. Mergem să luăm maşina la băiat din partea aia.

D.: De unde?

C.: Că i-am lăsat-o la hotel, acolo, la F.

D.: Ăhă!

C.: Da. Ai auzit?

D.: Da, da, da, da.

C.: Hai.

D.: Ce zice JJ.?

C.: Ce să zică?

D.: JJ. zice că-i bine cum a vorbit ăla ... (neinteligibil) ...

C.: Cum ... a zis F. acuma ultima dată, da.

D.: Da.

C.: Da’, cum a zis ei prima, cum a zis V. că ... prima dată i-a zis, D., că să, că nu te scoate nimeni dacă nu se dă banii înainte.

D.: Ăhă!

C.: Ştii? A venit încă unu, care ... Eu ştiu cine e ăla? Mai venise unu acolo.

D.: Cine ... (neinteligibil) ...?

C.: Că noi am vorbit cu F. afară. Mai era unu. Nu ştiu cine ... (neinteligibil) ... şi cu V. şi a zis că banii, dacă nu se dă banii înainte nu ... nu le scoate nimenea, a zis. Ştii?

D.: Da fă, îi dau, da’ să răsp ... cine răspunde de ei?

C.: Păi şi cine-mi răspunde mie de banii ăştia 50 de mii?

D.: Păi vezi!

C.: E...Cum i-am zis eu. Nu e 10 mii, e 50 de mii zic.

D.: Păi, n-auzi fă!

C.: Da.

D.: Las să ia ăla, cum a zis, ăla cu mustaţă, aşa, cum a zis el ...

C.: Da’ să-i ia..., da’, să-i ia el şi dacă este să-ţi dea drumu’ ...

D.: Da.

C.: ... vom să facem plata la om. Nu?

D.: Da.

C.: Păi! Şi dăm dobândă 2500 euro şi gata.

D.: Taci dracu de ... nebuni ... (neinteligibil) ...

C.: Ce e?

D.: Taci dracu le-o fi foame şi lor!

C.: Când auzi D. că am zis că nu dau, că dau maşinile, da’ banii nu-i dau până nu te văd afară, gata, a înţepenit toţi.

D.: Ăhă!

C.: Să mor eu. Şi i-am zis lu’ F., nu 50 de mii. Îţi dau o sută de mii, da’, numai să-l daţi... să-l dea afară ... şi să garanteze cineva pentru banii ăştia. Şi a zis F.: "Da, are dreptate femeia ce zice". Le e foame la ăştia, la bucureştenii ăştia D. Numai d-ăia ... şmecheriţi. Da.

D.: Ăla e un fomist, fă, V. ăla, fă, dă-l în p...

C.: Ăla ce dracu, că ... a vorbit V., că a vorbit cu nea B . . . . . . . . . .(n.n. inculpatul B.)

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: ... că are nea B. baruri. Păi, lasă-le dracu de baruri.

D.: N-avem toţi baruri!

C.: Da.

D.: P... pe ele de baruri!

C.: Îmi zicea mie de baru’ ăla de la munte, nu ştiu cum! Păi lasă bre zic, că ştiu, nu ştii că am ... tot tu’ m-ai dus la el prima dată când era D. pă arest? Şi ce-a făcut? Trebuia să ne scoată d-acolo, de când era pă arest.

D.: Şi ce-a făcut?

C.: Până să ... (neinteligibil) ... Bucureşti-u.

D.: A făcut p... mea!

C.: Da.

D.: Aia a făcut.

C.: Şi pă urmă umblam după ei, p-aicea şi nici nu mai răspundea la telefon (...) - filele x d.u.p.

Cu conţinutul acestor convorbiri telefonice se coroborează depoziţia martorei C. care a declarat în faza de urmărire penală:

"fiind vorba de o sumă foarte mare de bani, mi-a fost frică să o dau înainte, gândindu-mă că ar fi mai bine să o dau după punerea efectivă în libertate a soţului meu. Am vorbit şi cu soţul meu despre aceste lucruri (...) am hotărât cu soţul meu să îi dăm suma de 50.000 euro avocatului A. înainte de recursul de la Tribunalul Argeş (...) am mers la Bucureşti cu cele două autovehicule ale noastre marca x pentru a le gaja în vederea obţinerii unui împrumut de 50.000 euro (...) ne-am deplasat la un local, unde era un botez, iar în faţa localului, într-o parcare ne-am întâlnit cu V. În parcare a venit şi F., zis F., care era la botez, şi un bărbat căruia i se spune G.. Îmi aduc aminte că am discutat cu F., zis F., şi cu V. despre persoana care garantează în cazul în care soţul meu nu va fi pus în libertate la recurs, banii ni se vor restitui, însă în acel moment V. mi-a spus că eu nu am ce căuta la Piteşti, deoarece avocatul A. nu vrea să fiu şi eu prezentă când se vor da banii. Eu l-am întrebat pe V. cum pot eu să ştiu că cei 50.000 se vor da, şi atunci F. a zis că eu pot pleca acasă şi va merge fiul meu E., împreună cu ei la Piteşti, lucru pe care l-au şi făcut. Am lăsat la Bucureşti o singură maşină, iar cu cealaltă m-am întors la Călăraşi împreună cu prietenul lui E. La Bucureşti, a rămas şi JJ. să-l aştepte pe fiul meu E. să se întoarcă de la Piteşti. Fac menţiunea că autoturismul a rămas parcat în faţa localului în care ne-am întâlnit, în parcare. După ce E. s-a întors acasă, acesta mi-a spus că s-au dat banii şi că, la recurs, D. va fi pus în libertate" .

Afirmaţia inculpatului A., invocată în apărare, în sensul că este inexplicabil de ce trebuia să se meargă la Z. şi banii să fie daţi lui B., dacă martora C. ştia unde locuieşte şi, astfel, banii îi puteau fi aduşi acasă, nu poate constitui un argument pentru achitarea inculpatului A.

După cum rezultă din materialul probator, martorii D. şi C. au urmărit să existe garanţia că suma importantă de bani, pe care au acceptat să o remită pentru influenţa pe care A. a lăsat să se creadă că o are la instanţa de judecată şi poate determina punerea în libertate a lui D., va fi restituită dacă nu se atinge scopul urmărit. Or, pentru asigurarea acestui scop a fost implicat V. - care îl cunoştea pe B., care era în relaţii apropiate cu A. şi totodată se cunoştea şi cu F., la care D. a apelat şi care a fost de faţă când E. a dat suma de bani inculpatului B.

Acest mod de acţiune exprimă periculozitatea mecanismului infracţional adoptat de inculpaţi şi martorii denunţători care derivă din activarea relaţiilor interpersonale, în scop infracţional.

Situaţia de fapt relevată de proba testimonială este susţinută şi cu conţinutul transcrierii convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate:

- între C. şi D. din data de 24.10.2010, ora 10:17:59:

(...) "C.: Tu ce faci? Vezi, că pă E. şi pă JJ. i-am lăsat aco ... aseară.

D.: De ce?

C.: Păi, a zis ... ăla cu mustaţă!

D.: Ăhă.

C.: Să rămână băiatu’ acolo şi să facă rost de d-ăia (n.n. bani) şi să ducă până la nea B. acela, cu V.

D.: Ăhă!

C.: Ai auzit?

D.: Da.

C.: Şi i-am lăsat acolo pă ei. A zis că la zece pleacă colo.

D.: Păi ăla ţine aproape, fă. Ăla cu mustaţă.

C.: Cine? Cine?

D.: Ăla cu mustaţă. Da’ nu ştiu cine morţii lor băga-mi-aş p ... nu cred că AA. ăla sau cine dracu (tuşeşte), că nu vrea să-mi zică.

C.: Ce?

D.: Că ... vrei tu să stau eu aici.

C.: Ce?

D.: Că vrei tu să stau eu aici.

C.: Da. Că vrei tu, că vreau eu să stai acolo. Auzi?

D.: Da. Că ei s-a supărat când te-a văzut pă tine, aseară acolo.

C.: Ăhă. Că a zis că le-a zis avocatu’, moşu’, D.

D.: Nu avocatu’. Nu vrea să-ţi spună el ţie. A zis că-mi spune când ies afar’.

C.: El ... (neinteligibil) ... domne, mi-a zis F.

D.: Nu de asta...

C.: ... (neinteligibil) ... mi-a zis F.

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: A zis că i-a spus avocatu’, ăla tânăru’, băiatu’ lu’ moşu.

D.: Mi-a zis că...

C.: Că nu vreau să dau banii. Auzi? Păi, cum să dau banii înainte dacă ...

D.: ... (neinteligibil) ... cineva dintr-al nostru’ d-acolo, care stă pă la noi, pân casă. I-a zis că, degeaba, noi ... (...)

C.: ... că a zis moşu’ că nu i-am dat nici banii de benzină. Păi câţi bani să-i dau? Nu i-am dat cinci mii cinci sute? Câţi bani vrea moşu’? Şi nu ştii că ţi-am zis că el mi-a zis să-i dau banii înainte.

D.: Ăhă!

C.: Ia zi-mi. Când eram la Tribunal. Nu ştii? Că mi-a zis să-i dau banii înainte să vadă banii. Auzi, că nu vreau eu să te scot. Păi de ce nu vreau să te scot. Mai ... îmi convine să stai la puşcărie.

D.: M-auzi? Eu ştiu ce am la uşa mea. Ai auzit.

C.: Ă? Ăi.

D.: Eu ştiu ce am la uşa mea. Că mă cert cu nevasta, e nevasta mea, e baba mea, m-ai înţeles? Asta este. Da, lumea nu ştie.

C.: Hai D., taci din gură ...

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: ... că-s parşivi, dă-i dracu să-i ia! De ce n-a zis, hai ... uite, ai văzut, cum am dat la băiat atuncea. Ai văzut cum ţi-am zis?

D.: . . . . . . . . . . . (neinteligibil) ...

C.: . . . . . . . . . . . (neinteligibil) ... "racleo", iese "şi auriu" afară şi pă urmă dai caşcavalu’. Nu?

D.: Da, da.

C.: Păi, aşa e ...

D.: Treaba... n-auzi?

C.: Ă?

D.: Cum a zis omu’ aşa e bine. Că doar n-o avea lumea încredere. N-o răspunde. M-ai înţeles? Cum a zis F. că ia el şi că ... plătit aia ... când ies afară că ... M-ai înţeles? E bine.

C.: El prima dată când a văzut maşi ... CC. a zis: "Hai să aducem maşinile". El când a văzut că am adus maşinile a zis omu’: "De ce aţi adus maşinile, că maşinile eu n-am la cine să le las". A zis.

D.: Ăhă!

C.: Şi...

D.: Aţi fost la el, acolo, la hotel?

C.: Da. Am fost la hotel, la el, acolo.

D.: Cum e hotelul?

C.: Ă? E micuţ, e în ţigănie, aşa, o stradă urâtă. Şi, n-auzi? Şi a zis: "Eu, maşinile n-am unde să le las". Şi pă urmă, mai era unu care era cu el, acolo, că era la un botez ei, la un bar. Şi ne-am lăsat maşinile la hotel şi ne-a luat un băiat d-ăla, de la hotel şi ne-a dus acolo, la baru’ ăla, la botezu’ ăla unde era ei.

D.: Ăhă.

C.: Şi a ieşit e ... ei i-a chemat înăuntru şi i-am zis că eu nu intru înăuntru, acolo. Şi a ieşit F. afar’, acolo, lângă gretar şi cu CC., V., ăla ... Că-i zicea lu’ V.: "Zii mă V.". Păi V. ăla e un ... un panaramă de om.

D.: Un jegos!

C.: Da. Păi nu mai m-a dus pă mine V. odată acolo şi i-am dat lu’ ăla "panşela" ... şi i-am dat degeaba.

D.: E un carditor ăla.

C.: Da. Şi că-i zicea lu’ V.: "Zi-i V., răspunde cineva de banii ăştia? Să dă banii înapoi dacă să dă banii pentru om". Păi şi ce? De unde îmi dădea mie V. banii înapoi, 50 de mii?

D.: Păi îl mierleam dracu de viu. Îl ... (neinteligibil) ...

C.: Ce dracu mă, D., mă?

D.: ... (neinteligibil) ...

C.: Şi pă urmă a zis omu’: "Lasă, nu mai dăm, lăsăm maşinile că şi aşa nu avem unde să lăsăm maşinili. Fac eu rost, şi mă duc astăzi şi arăt "joielili" la om, acolo, lu’ nea B., ăla ...". Că şi nea B. ăla, e o panaramă de om, D.. E o javră, un mincinos.

D.: Ăhă!

C.: Atuncea m-a minţit că dă ... dă ăia "panşela" să ia d-alea, pentru ăia, acolo, unde erai tu, jos, şi n-a dat nimica.

D.: Ce să dea?

C.: Bani i-a oprit el. Să ia două d-astea, crocodile. Că a cerut ăia două crocodile. Vrăjeală.

D.: Ăhă.

C.: Da. Şi eu i-am zis lu’ F.: "Eu, şi ... uite, eu am dat ferma, dacă zici că îl scoţi pă D. şi o sută de mii euro, eu cum iau banii, ţi-am venit şi ţi-am adus banii".

D.: (tuşeşte)

C.: Da’ să-l văd pă bărbată-meu afară, zic, nu să dau banii şi să nu-l văd afară.

D.: Ăhă!

C.: Da. Şi că lasă pă băiat...

D.: E.?

C.: ... aicea. Că dacă nu facem săptămâna asta, peste două săptămâni. D-astea aşa, d-ali lor.

D.: Păi cum, peste două săptămâni, cum?

C.: Da. Că ... când o fi ...

D.: Da. ..

C.: ... la al doilea recurs. La al doilea ...

D.: Ă...

C.: ... termen.

D.: Vrăjeală!

C.: Da, D., să mor eu! Păi nu i-am zis? Da. Să iese bărbatu’ meu afară să dăm "joielili" în a ... la oameni, fac plata la oameni. Să vedem acuma ce zice la băiat. A, când m-a văzut CC. că am zis aşa, că ... eu banii nu-i dau înainte, până nu ieşi tu afară. Că lasă şi el două, trei maşini. Că maşinile noastre nu face ci... cinci sute de mii euro.

D.: Cincizeci de mii.

C.: Da. Să mor, D.. A zis că nu face nici 17 mii, a zis că nu-ţi dă p-ăla marile.

D.: Ăhă.

C.: Da.

D.: Păi, nu vrea să i-l dau degeaba?

C.: Da. Păi tu ţi-ai riscat viaţa pentru ... să iei două maşini la copilu’ tău.

D.: E!

C.: Şi stai la puşcărie şi ei vrea degeaba maşinili. Şi i-am zis lu’ F.: "Se face plata. Dacă iese D. afară, eu vă fac plata la bani."

D.: Dau 50 de mii euro să mă ... stau afară două luni de zile, trei. Şi pă urmă să mă condamne (...)"

În aceeaşi zi, 24.10.2010, ora 11:29:48, prin telefon, martorul D. îi transmite lui C. că "E. a plecat încolo" şi îi cere să sune pe avocat, pe cineva să afle dacă a doua zi are termen la instanţă, iar martora C. îi comunică faptul că "d-abia mâine pleacă dosarul de la Curtea de Argeş la tribunal, şi tu marţi ai recurs. Marţi aveţi toţi recurs, nu numai tu. Ăia care şi-a făcut!" .

Ulterior, la 24.10.2010, ora 16:39:42, cu prilejul unei discuţii telefonice dintre C. şi D., acesta din urmă află de la E., pe care îl cere la telefon, cum s-a desfăşurat predarea banilor şi că va fi pus în libertate:

C.: Da.

D.: Ce zice mă, băiatu’?

C.: Păi ... D. zice că ... a "diclit" el când a dat ăla cu mustaţă, ăia, banii ... 50 de mii. Ai auzit?

D.: Ce. .. (neinteligibil) ... Ce a zis ăla?

C.: Că a zis că mâine te dă afar’.

D.: Dă pă E. încoa.

C.: Ia E.

E.: Da!

D.: Aşa a zis, că mâine?

E.: Da.

D.: Ai auzit tu?

E.: Dacă a zis în faţa mea!

D.: Şi ce mai zicea tati, ăia?

E.: Ce să zică? Era supărat cu fii-so.

D.: Ăhă! Şi tu crezi băi, tati?

E.: Păi eu ştiu tati ce să zic? Vedem mâine (...)

C.: Da.

D.: La ce oră avem fată, la unşpe jumate?

C.: La unşpe jumate, da.

D.: La vizită nu mai vii, nu?

C.: Ba da. Viu dă dimineaţă, la opt şi ... la opt jumate sunt la vizită şi pă urmă plec la Tribunal" .

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate ulterior între D. şi C., tot în ziua de 24.10.2010, rezultă că banii au fost daţi lui nea B. (n.n. inculpatul B.), de faţă fiind martorii E., F., G. şi V. care a vorbit cu nea B., martorii D. şi C. manifestându-şi, totuşi, îngrijorarea pentru situaţia în care D. nu va fi pus în libertate, şi consecinţele unui astfel de fapt, în contextul în care suma importantă de bani a fost deja dată.

Înalta Curte remarcă faptul că din nicio probă şi nici din cuprinsul acestor convorbiri telefonice nu rezultă susţinerea martorului E., făcută la Curtea de Apel Piteşti, că a luat suma de 50.000 euro de acasă, din sertarul unui dulap, după cum nereală este şi declaraţia că nu i-ar fi cunoscut pe V. şi F.

Martorul F., în faţa primei instanţe, a relatat că: "La aproape o lună-două după ce am fost eliberat din penitenciar, ulterior datei de 9 iunie 2010, la domiciliul meu a venit E. cu mama sa, C., zisă EE., pentru a obţine un împrumut de 50.000 euro (...) La scurt timp după, în urma unor telefoane şi a unei vizite pe care i-am făcut-o lui D. la Penitenciarul AAA., acesta m-a rugat să-l însoţesc pe fiul său pentru ca acesta să înmâneze o sumă de bani (...) Când am ajuns la Piteşti ne-am deplasat la un restaurant din centrul Piteştiului, Z. Am intrat împreună cu E., V. şi CC., împreună cu noi a venit şi G.. Nu mai ţin minte cum ne-am aşazat la masă, însă precizez că, la un moment dat, eram la masă cu E., iar lângă noi a venit o persoană "VV.", pe care l-am văzut în faţa instanţei, recunoscându-l în persoana lui B.. De faţă cu mine, E. i-a înmânat un plic cu suma de 50.000 euro, pe care a primit-o această persoană. Cunosc că suma de bani ce urma să ajungă la această persoană, urma să ajungă ulterior la un judecător, pentru ca D. să ajungă în libertate. Nu ştiu dacă suma de bani a fost dată judecătorului, însă arăt că la trei zile după acest moment, D. a fost pus în libertate (...) La primirea sumei de bani, B. nu i-a numărat, i-a luat şi i-a băgat în buzunar (...) De faţă când suma de bani a ajuns la B., am fost eu, dar se afla la masa alăturată şi CC. şi G. (...) am cunoştinţă că suma de 50.000 euro era compusă din bancnote de 500 euro, pentru a fi plicul mai subţire (...) La întrebarea inculpatului A., arăt că în momentul în care am dat declaraţii la Direcţia Naţională Anticorupţie, am omis să spun că banii urmau să ajungă de la B. la A. şi de la A. la judecător, însă nici organele de urmărire penală nu mi-au adresat această întrebare" .

Concordant cu ceea ce a declarat în instanţă, în faza de urmărirea penală, martorul F. a arătat:

"E. mi-a spus că trebuie să ne întâlnim la restaurantul Z. din Piteşti, cu o persoană importantă, pentru ca aceasta să-l ajute pe tatăl său D. să se elibereze, acesta fiind arestat preventiv (...) Când am ajuns la Z., la o masă în restaurant, l-am văzut pe B., zis B., pe care eu îl cunoşteam din vedere de mai mult timp (...) B. a spus că banii vor ajunge la judecătorul care avea dosarul lui D., la instanţa de recurs, urmând ca, în câteva zile, D. să fie pus în libertate (...) Cu acel prilej, B. l-a întrebat pe E. dacă a adus toţi banii, respectiv suma de 50.000 euro, acesta din urmă spunând că dacă nu se rezolvă problema cu eliberarea tatălui său, la recurs, să i se restituie banii" .

Prin declaraţia dată în faţa primei instanţe, martorul G. a relatat că C. a cerut ajutor pentru a face rost de bani şi a-l scăpa pe soţul ei, D., de arest, respectiv avea nevoie de 50.000 euro. În concordanţă cu declaraţia martorului F., G. a precizat că s-a deplasat la Z. din Piteşti, cu E., F., acolo fiind şi V., arătând că "B. l-a întrebat pe E. dacă i-a adus banii, acesta i-a confirmat şi a înmânat un plic alb, cu 50.000 euro, pe care i-a observat, şi fără să-i numere, i-a băgat în buzunarul de la cămaşă (...) B. i-a spus lui E. să stea liniştit, că tatăl său va fi eliberat, dând de înţeles că are totul aranjat la instanţa de judecată."

Totodată, martorul a precizat că, din discuţiile avute cu C., a aflat că "avea nevoie de bani pentru că a găsit un avocat bun, care urma să obţină eliberarea lui D., soţul ei. De la soţia lui D. am aflat că numele avocatului este A." .

La urmărirea penală, martorul G. a mai declarat că avocatul A. i-a fost recomandat lui C. de o persoană cu numele B., zis nea B., asociat la Z. din Piteşti, persoană pe care martorul a recunoscut-o după ce a vizualizat fişa de evidenţă pentru CNP.

Declaraţiile martorilor privind remiterea sumei de 50.000 euro sunt confirmate de transcriptul convorbirilor telefonice din data de 24.10.2010, care susţin aceleaşi elemente factuale, astfel încât apare ca nereală susţinerea inculpatului B. că, la acea dată, nu s-a remis vreo sumă de bani.

Cu conţinutul convorbirilor telefonice şi declaraţiile martorilor C. şi D., precum şi cu declaraţiile martorilor F. şi G., se coroborează declaraţia dată de martorul E., în faza de urmărire penală:

"spre sfârşitul lunii octombrie 2010, cu o zi sau două ca tatăl meu D. să fie pus în libertate, am venit din Bucureşti împreună cu F., zis F., şi un şofer al acestuia, în Piteşti, la Z., unde conform indicaţiilor tatălui meu, trebuia să mă întâlnesc cu nea B., pe care l-am recunoscut din fotografii cu ocazia audierilor anterioare şi am luat cunoştinţă că se numeşte B. (n.n. inculpatul a fost recunoscut de martor din fişa de evidenţă pentru CNP cu ocazia audierii din 25.09.2013 - fila x d.u.p.) . Am intrat în restaurant cu F. şi ne-am aşezat la o masă. La scurt timp, la noi la masă, a venit B.. Am discutat cu B., acesta m-a întrebat dacă am adus toţi banii, adică 50.000 euro, iar eu i-am răspuns afirmativ (...) i-am spus lui B. că dacă tatăl meu nu este pus în libertate, să îmi dea banii înapoi (...) B. mi-a spus că problema este rezolvată şi tatăl meu va fi liber. Atunci am scos plicul cu bani, i l-am înmânat lui B. şi i-am spus să-i numere, dar nu a realizat acest lucru, afirmând că are încredere. Cu toate acestea, B. s-a uitat la banii din plic, după care a pus plicul cu banii, pe care îi remisesem, într-un buzunar de la piept, din partea dreaptă, de la sacou sau cămaşă. După ce a luat banii în modalitatea descrisă anterior, B. mi-a spus încă o dată că totul se rezolvă, şi, dacă nu se rezolvă, îmi restituie banii (...) încă de la început, înainte de deplasarea la Bucureşti şi apoi la Piteşti, în condiţiile descrise anterior, am înţeles de la părinţii mei că suma de 50.000 euro, cerută de avocatul A., trebuia dată lui B. şi, din acest motiv, am venit la Z. din Piteşti, unde aşa cum am arătat i-am remis lui B. suma de 50.000 euro. Din câte îmi amintesc, suma de 50.000 euro era compusă din bancnote de 500 euro" .

De asemenea, în faţa primei instanţe din cadrul Curţii de Apel Piteşti, înainte de strămutarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, martorul E. a declarat că a dat "domnului B., inculpatul B., aici de faţă, suma de 50.000 euro, înainte ca tatăl său să fie liberat din penitenciar (...) la întâlnire era prezent şi V.. Nu s-a numărat niciun ban, i-am dat inculpatului B. plicul şi am plecat (...) Pe mine m-a sunat tatăl meu şi mi-a spus să fac acest lucru şi eu am avut încredere datorită faptului că mi-a spus tatăl meu (...); cele relatate în legătură cu plicul cu bani, în faţa procurorului, respectiv că i-am înmânat plicul lui B. şi acesta a spus că nu îi numără, că are încredere, s-a întâmplat întocmai". Despre V., a arătat că "mi l-a recomandat tata, şi a mers şi el cu mine, tot la solicitarea tatălui meu, la întâlnirea cu B. şi atunci când s-au dat banii", precum şi că l-a cunoscut pe B. prin intermediul lui V.

Alte afirmaţii făcute de martorul E., cu prilejul audierii sale de către Curtea de Apel Piteşti, în sensul că "Eu nu ştiu pentru ce s-au dat banii şi nu am purtat nicio discuţie, doar am lăsat banii şi am plecat" şi "nu cunosc să se fi dat vreo sumă de bani pentru a fi pus în libertate tatăl meu", sunt contrazise de probele administrate în cauză, cu evidenţă de convorbirea telefonică purtată între E. şi D., din data de 24.10.2010, ora 16:39:42, din care rezultă că martorul E. cunoştea motivul pentru care a remis cei 50.000 euro. De altfel, martorul E. a declarat, la Curtea de Apel Piteşti, că banii nu i-au fost restituiţi.

Înalta Curte mai reţine că, în timpul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, la Curtea de Apel Bucureşti, martorul E. a declarat că, la solicitarea tatălui său, D., a dat suma de 50.000 euro domnului B., pe care l-a recunoscut în sala de judecată ca fiind inculpatul B., când s-a deplasat în Piteşti, la Z., precizând:

"i-am înmânat suma de 50.000 euro, împăturită într-un plic de culoare albă, deplasându-mă în acest sens, la Piteşti, împreună cu V. (...) în momentul în care i-am dat banii lui B., suma era pusă în plic şi inculpatul nu i-a numărat" .

Deopotrivă, relativ la predarea banilor, martorul denunţător D. a declarat:

"din discuţiile purtate cu soţia mea şi cu fiul meu E., am aflat că suma de 50.000 euro a fost dusă de la Bucureşti la Piteşti, la Z., şi i-a fost dată lui nea B. Îmi amintesc că fiul meu mi-a spus că a venit de la Bucureşti împreună cu F. şi V. şi, la restaurantul Z., fiul meu i-a dat banii lui nea B. care, încă o dată, l-a asigurat că voi fi pus în libertate. La scurt timp după ce s-au dat banii, cred că a doua zi, am fost la instanţa de judecată unde s-a judecat recursul, respectiv la Tribunalul Argeş. În faţa instanţei am fost susţinut de avocatul A., care a solicitat punerea mea în liberate. În momentul în care eram conduşi la duba penitenciarului, soţia mea mi-a spus că voi fi pus în libertate" .

Tot la urmărire penală, martorul D. a relatat că:

"în ziua în care s-a judecat recursul, înainte de începerea şedinţei de judecată, am discutat cu avocatul A., iar acesta mi-a garantat că voi fi liber în cursul zilei respective" .

Martora C. a declarat, în faţa instanţei de apel:

"Peste o zi sau două din momentul în care banii au fost daţi lui B. de către fiul meu, soţul meu a fost pus în libertate, de către Tribunalul Argeş (...) În ziua judecării recursului la Tribunalul Argeş, avocatul A., după dezbateri, mi-a spus să rămân în sală la pronunţare, pentru că este posibil ca soţul meu să fie pus în libertate. În acea zi, am rugat un avocat din oficiu să se uite în registrul electronic şi să îmi spună soluţia în cazul recursului declarat de soţul meu, împrejurare în care am aflat că soţul meu a fost pus în libertate, după care am mers la gardul tribunalului şi i-am spus acestuia că a fost pus în libertate şi că o să merg la penitenciar să îl iau. După punerea efectivă în libertate a soţului meu, atunci când eram în maşină cu acesta, l-am sunat pe dl. A., iar soţul meu a fost cel care a vorbit cu A.".

Martorul J., arestat în acelaşi dosar cu martorul D., a relatat că:

"după ce am ieşit din sala de judecată, mai multe persoane care îl aşteptau pe D., i-au strigat şi i-au spus că o să fie liber (...) m-am mirat că acesta a fost singurul pus în libertate dintre toţi cei arestaţi (...) din discuţiile avute cu el ştiu că s-au dat nişte bani pentru a fi pus în libertate (...) mi-a zis că a dat bani grei unor magistraţi, prin intermediul soţiei sale, pentru a fi pus liber (...) în acelaşi dosar eram arestaţi 12 sau 13 inculpaţi" . În acelaşi sens, în faza de urmărire penală, martorul a relatat că ceilalţi arestaţi au fost surprinşi când la penitenciar a sosit comunicarea privind punerea în libertate a martorului D., care era inculpat pentru cele mai grave infracţiuni în aceeaşi cauză, fiind coordonatorul grupului infracţional organizat, adeverindu-se cuvintele strigate de C., "stai liniştit, e bine, eşti ca liber" .

Cu aceste probe se coroborează declaraţiile martorului N. care a afirmat că, cu prilejul uneia dintre deplasările la instanţă, a aflat de la D. (unchiul său cu care a fost arestat în aceeaşi cauză), că a dat 50.000 euro pentru a fi eliberat din penitenciar, iar la momentul în care au ieşit din sala de judecată, C. i-a spus acestuia că urmează să fie eliberat. Mai mult, martorul a precizat că, iniţial, în momentul în care au coborât din duba cu care au fost transportaţi la instanţă, înainte de a se judeca recursul, C. i-a spus lui D. să stea liniştit că va fi eliberat şi va veni la penitenciar, în seara respectivă, să-l ia acasă cu maşina .

La rândul său, martorul M. a declarat că martora C. i-a transmis lui D. să stea liniştit pentru că va fi eliberat, atât la momentul în care toţi inculpaţii au coborât din duba penitenciarului, în faţa intrării Tribunalului Argeş, cât şi după încheierea şedinţei de judecată, chiar înainte de a urca în dubă .

Acest element factual a fost prezentat şi de martorul D.:

"în momentul în care atât eu, cât şi ceilalţi inculpaţi în cauză am coborât din duba penitenciarului, la Tribunalul Argeş, precum şi în momentul în care, după terminarea şedinţei de judecată am fost urcaţi din nou în dubă, în ambele situaţii, în prezenţa celorlalţi inculpaţi, soţia m-a asigurat că voi fi pus în libertate, dându-mi de înţeles că totul este aranjat la instanţă, spunându-mi că va veni să mă ia de la penitenciar" .

Despre faptul că martorului D. i s-a spus de către soţia sa, C. că va fi eliberat, precum şi că a existat o surprindere relativ la împrejurarea că, din întregul lot de inculpaţi arestaţi în aceeaşi cauză, a fost pus în libertate numai D., în raport şi de infracţiunile de care era acuzat fiecare, au declarat şi martorii H., I. şi L., cercetaţi în aceeaşi cauză penală cu D.

Martorul K., arestat la rândul său în aceeaşi cauză cu D., a relatat:

"am asistat la discuţiile purtate de cei arestaţi preventiv, printre care şi D. şi fiii acestuia şi s-a vehiculat că s-au dat sume de bani pentru punerea lor în libertate .

Instanţa de apel constată că declaraţiile martorilor S. şi T. prin care au susţinut că, în ziua de 24.10.2010, după ce martorul F. a ajuns la Z., însoţit de mai multe persoane, acesta nu a făcut decât să îl salute pe inculpatul B. şi s-a aşezat la o altă masă decât cea ocupată de inculpat, cu care nu a purtat vreo discuţie, sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor F., E. şi G. care se coroborează cu transcriptul convorbirilor telefonice .

Apoi, susţinerea martorilor S., T. şi U. în sensul că inculpatului B. i se spunea B., nu este de natură a înlătura faptul că, în acţiunea desfăşurată în legătură cu punerea în libertate a martorului D., acest inculpat era cunoscut şi sub numele de B., nea B., VV. dovadă fiind probele administrate în cauză, inclusiv recunoaşterea în sala de judecată de către martorii E., G., F., C. a inculpatului B. ca fiind persoana cunoscută sub aceste apelative. De altfel, martorii S. şi T. au menţionat că inculpatul B. este cunoscut ca B., în Piteşti, iar cei din DD. au domiciliul în altă localitate.

Din declaraţiile martorilor S. şi T., instanţa de apel mai reţine că, la data de 24.10.2010, a avut loc un parastas în memoria fotbalistului NN. cu care inculpatul B. s-a aflat în relaţii speciale, întâlnirea din cadrul Z. având loc după acest eveniment, martorul T. precizând, totodată, că inculpatul B. se îmbrăca de obicei în ţinute sport şi că l-a văzut purtând costum în ocazii speciale.

Instanţa de apel consideră că aceste detalii oferite de martori combat apărarea inculpatului că nu avea cum să introducă plicul cu 50.000 euro în vreun buzunar de cămaşă, pentru că obişnuieşte să se îmbrace sport iar tricoul nu are buzunare, având în vedere că, în ziua de 24.10.2010, a avut loc un eveniment special pentru care, conform celor relatate de martorul T., inculpatul B. avea motive să nu poarte o vestimentaţie sportivă.

Importantă este, de altfel, certitudinea creată prin probele administrate că suma de 50.000 euro a fost remisă de D. şi că aceasta a intrat în posesia inculpatului B. care a predat-o inculpatului A.

Instanţa de apel consideră că declaraţia martorului U., propus a fi audiat în cursul cercetării judecătoreşti, nu se coroborează cu alte probe deoarece a relatat că, fiind angajat ca şofer al FF., l-a condus pe acesta, pe G. şi pe alte persoane la Piteşti unde trebuiau să se întâlnească cu alte persoane, deplasarea fiind făcută cu un BMW, deşi martorii F. şi G. au precizat că deplasarea (care interesează cauza) la Z. din Piteşti s-a realizat cu două sau trei maşini. De asemenea, U. a menţionat că, în maşină cu ei, nu s-a aflat E. sau C. şi nici nu a putut preciza dacă vreunul dintre aceştia a fost în acelaşi timp cu ei în incinta hotelului, deşi martorii F. şi G. au declarat că l-au însoţit pe E. la Z. din Piteşti, după cum a declarat şi E., fapt ce rezultă şi din transcriptul convorbirilor telefonice. Se mai reţine că martorul U. a afirmat că F. şi G. s-au întâlnit cu o anumită persoană, diferită de inculpatul B. pe care însă l-a observat în hotel, precizând că nu ştie cu cine a discutat inculpatul B. cât timp au stat ei în hotel, spre deosebire de martorii F., G. şi E. care au relatat că, la masă, s-a purtat o discuţie cu inculpatul B. căruia i s-au remis cei 50.000 euro. De asemenea, contrar celorlalte probe administrate în cauză, martorul U. a menţionat că la întâlnirea de la Z. din Piteşti, nu a fost prezent martorul V.

În aceste condiţii, sunt luate sub beneficiu de inventar afirmaţiile martorului U. că nu a fost de faţă şi nu poate da informaţii despre maşinile lăsate gaj pentru un împrumut de bani solicitat de C., precum şi că atunci când a fost la Z. a observat că inculpatul B. purta un tricou albastru sau verde şi că nu l-a văzut luând vreun plic cu bani, fiind de subliniat faptul că, potrivit propriei declaraţii, în singura sa deplasare la Z., din Piteşti, s-a aşezat la o masă diferită de cea ocupată de F. şi că a stat de vorbă cu un prieten, bodyguard în acel hotel.

În examinarea materialului probator, Înalta Curte ia în considerare faptul că discuţiile telefonice au fost purtate de interlocutori astfel încât să nu fie clare, intenţia fiind de a ascunde subiectul discuţiei, acest aspect fiind urmărit şi exprimat clar de D. în convorbirile cu C. căreia i-a spus:

"Lasă că nu pot să vor ... (neinteligibil) ... Vorbesc când vii la mine, tu, luni ... mâine", "Păi şi când este ..., mai încet, nu mai ...", această grijă având-o martora şi cu alţi interlocutori "nu mai vorbi nimica prin telefon" .

Din probe rezultă că acesta a fost şi mesajul inculpatului A. atunci când D. l-a întrebat, prin telefon, dacă are blat, inculpatul replicând, potrivit martorului, că astfel de lucruri nu se vorbesc prin telefon, conştient fiind, probabil, că pot exista autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice, mai ales în virtutea faptului că, anterior profesiei de avocat, fusese magistrat.

Faptul pretinderii sumei de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului Argeş, ca şi faptul primirii sumei de 50.000 euro de către inculpatul A. reies şi din împrejurarea relatată de martorul D. în conformitate cu care, după punerea sa în libertate, inculpatul A. i-a solicitat o altă sumă de bani, cu motivarea că lui nu i-a rămas nimic, martorul declarând:

"După ce am fost eliberat, la câteva zile, maxim o săptămână, m-am întâlnit cu avocatul A., în faţa Z. din Piteşti, şi atunci mi-a dat de înţeles că lui nu i-a rămas nimic din suma de 50.000 euro, cerându-mi încă 5.000 euro pentru că m-a pus în libertate şi pentru ca să rămână ca pedeapsă ceea ce eu executasem. Am fost de acord şi, a doua zi, l-am trimis pe B., cu (...) suma de 5.000 euro." Prin aceeaşi declaraţie, martorul D. a afirmat că după întâlnirea cu inculpatul A., a discutat şi cu inculpatul B., care i-a confirmat că "a primit suma de 50.000 euro" .

În acord cu această afirmaţie este declaraţia martorei C., care în faza judecăţii în apel, a precizat că:

"În momentul în care soţul meu a fost pus în libertate, A. i-a spus acestuia că acum merit şi eu ceva, iar soţul meu i-a dat 5000 euro (...) şoferul meu a fost cel care i-a înmânat efectiv cei 5000 euro lui A., însă nu ştiu în ce loc anume" .

Similar, a declarat martora C. în faţa Curţii de Apel Piteşti, respectiv că D. i-a spus, după punerea în libertate, că doreşte să-i dea inculpatului A. suma de 5.000 euro pentru "că a umblat pentru el", expresie care exprimă un ajutor oferit (sub forma promisiunii că îi va determina pe judecători să dispună eliberarea lui D.) dincolo de asigurarea asistenţei juridice, întrucât un avocat nu umblă pentru clientul său, ci asigură apărarea în condiţiile legii .

Martorul P. a declarat că a fost şoferul DD. şi că "într-una din zile, după eliberare, D. mi-a solicitat să mă duc la Piteşti pentru a-i înmâna avocatului A. o sumă de bani restantă. Deplasarea s-a făcut după ce, în prealabil, D. vorbise cu inculpatul A.. D. mi-a înmânat un plic cu bani, însă nu i-am numărat, ci doar am văzut că erau formaţi din bancnote de 100 RON. M-am întâlnit cu avocatul A., la tribunal şi i-am dat plicul cu bani, spunându-i că sunt banii de la D. (...) În momentul în care inculpatul A. a primit plicul de bani de la mine, în prezenţa mea, acesta nu l-a deschis şi nici nu a numărat banii." Cu prilejul luării declaraţiei, martorul l-a recunoscut pe inculpatul A. despre care a precizat că a fost avocatul lui D. . Martorul nu a confirmat susţinerea lui D. că i s-ar fi dat inculpatului A. şi un porc tăiat.

Relevantă sub aspectul temeiniciei acuzaţiei aduse inculpatului B. este şi împrejurarea relatată de martorul D. în faza de urmărire penală, în sensul că a fost căutat de B.:

"după ce am fost pus în libertate, în condiţiile pe care le-am expus în declaraţiile anterioare, am fost căutat la ferma familiei din comuna Modelu, de B., însă nu am vrut să vorbesc cu el şi l-am trimis pe un şofer să-i spună că nu sunt acasă. Ulterior, V., mi-a spus că fusese contactat de B. care îi reproşase că m-a ajutat, iar eu acum nu vreau să stau de vorbă cu el .

Despre această împrejurare au declarat şi martorii F. şi G., în faţa instanţei de judecată .

În acelaşi sens, martora C. a relatat la judecata în apel:

"după punerea în libertate a soţului, B. l-a contactat telefonic pe şoferul meu, căutându-l, de fapt, pe soţul meu, D., care i-a spus şoferului că nu este acasă. Soţul meu nu s-a întâlnit cu B. şi nu i-a dat nicio sumă de bani" .

Relativ la probe, Înalta Curte notează că, prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că termenul "determinant" trebuie interpretat într-un sens restrâns ca desemnând o probă de o asemenea relevanţă sau importanţă încât este în măsură să determine soluţia în cauză (cauza Al Khawaja şi Tahery contra Regatului Unit) .

Instanţa de apel consideră că, în prezenta cauză, niciuna dintre declaraţiile martorilor denunţători D. şi C. nu este determinantă sub aspectul faptic analizat, în cauză fiind administrate probe având aceeaşi importanţă care, coroborate între ele, susţin acuzaţia adusă inculpaţilor prin actul de sesizare.

Deopotrivă, se notează că declaraţiile acestora au fost analizate şi interpretate în raport de întregul material probator administrat în cauză şi au fost evidenţiate şi valorificate numai în măsura în care nu erau singulare în dovedirea unui aspect factual sau altul.

Prin prisma celor de mai sus, se reţine că martora denunţătoare C. a relatat la instanţa de fond, Curtea de Apel Piteşti, înainte de strămutarea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, că nu a discutat cu inculpatul A. despre blatul de la instanţă, că acesta nu ar fi asigurat-o că are cunoştinţe în rândul judecătorilor şi nu i-a pretins vreodată bani să dea la judecători, că nu ar fi declarat că inculpatul B. ştia că avocatul A. avea influenţă asupra unor judecători şi că nu este reală împrejurarea referitoare la împrumutul de 50.000 euro, despre aceşti bani aflând la Direcţia Naţională Anticorupţie .

Înalta Curte consideră că aceste afirmaţii trebuie luate sub beneficiu de inventar deoarece unele dintre acestea vin în contradicţie cu alte susţineri făcute în cuprinsul aceleiaşi declaraţii date de martoră, ca de exemplu că a ştiut înainte de eliberarea lui D. că s-au dat 50.000 euro numitului B. la indicaţia lui D., iar alte afirmaţii sunt în contrast total cu alte probe. Mai mult, această declaraţie este contrară celor afirmate de martoră nu numai la urmărirea penală, dar şi în cursul cercetării judecătoreşti în apel.

Se constată, totodată, că prin declaraţia ulterioară dată la Curtea de Apel Bucureşti, martora a arătat, printre altele, că la un termen de judecată în care trebuia judecat recursul lui D., vizând măsura preventivă, inculpatul A. i-a spus să aibă pregătiţi 20.000 euro pentru a-i remite completului de judecată pentru admiterea recursului .

Or, în aceste condiţii, instanţa de apel apreciază că adevărul este reflectat prin afirmaţiile martorei care susţin acuzarea întrucât acestea se coroborează cu celelalte probe.

Suplimentar, se notează că nu există nicio probă că martora a fost împiedicată ca, la judecata în apel, să-şi fi menţinut depoziţia dată faţa Curţii de Apel Piteşti, cu atât mai mult cu cât, la momentul audierii sale la Înalta Curte, aceasta era deja condamnată definitiv pentru favorizarea făptuitorului şi mărturie mincinoasă, în legătură cu unele dintre afirmaţiile făcute în cuprinsul declaraţiei pe care a dat-o în prezenta cauză, la Curtea de Apel Piteşti (Sentinţa penală nr. 19 din 12.02.2016 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă prin Decizia penală nr. 209 din 18.05.2016 a ICCJ, secţia Penală) . În aceste condiţii, nu se poate admite că, de teama unei condamnări, aceasta a dat depoziţie într-un anume sens.

Declaraţiile date de martorul D., în timpul cercetării judecătoreşti, sub anumite aspecte, au fost evazive sau contradictorii.

Astfel, după ce a menţionat că l-a întrebat pe inculpatul A., la telefon, dacă are blat şi acesta i-a răspuns că nu are blat şi că "astfel de lucruri nu se vorbesc la telefon", martorul D. a mai arătat că despre "realizarea blatului" a discutat cu soţia lui, C., de la care a aflat "despre existenţa blatului", aspect care se coroborează cu afirmaţia acesteia, făcută în timpul cercetării judecătoreşti în apel:

"personal, l-am întrebat pe A. dacă are blat la instanţa de judecată, iar acesta mi-a spus să stau liniştită (...); Soţul meu m-a întrebat odată dacă avocatul A. are blat la instanţă, eu la rândul meu i-am adresat aceeaşi întrebare avocatului, iar acesta mi-a spus să stau liniştită, fără a purta alte discuţii" .

În acest context, apare neverosimilă afirmaţia martorului D., din faţa Curţii de Apel Bucureşti, că "nu mai pot preciza, la acest moment, dacă anterior eliberării mele din arest, la termenele de judecată de la Judecătoria Curtea de Argeş şi de la Tribunalul Argeş, au existat discuţii despre realizarea blatului" .

Se constată că, în faţa instanţei, contrar probatoriului administrat, D. a intenţionat să acrediteze ideea că nu au existat nici măcar discuţii privind punerea sa în libertate, prin traficarea influenţei la judecătorii Tribunalului Argeş.

Ilustrativ pentru adevărata situaţie de fapt este, însă, şi transcriptul convorbirii telefonice purtată la 12.10.2010, ora 18:40:58, în conformitate cu care martorul D. îi comunică martorei C.:

"aş da oricât să ies de aici, că nu mai suport" .

De asemenea, nu poate fi credibil motivul pentru care martorul D. a susţinut, într-una din declaraţii, că inculpatul A. nu i-a lăsat impresia că ar avea influenţă la judecătorii de la Tribunalul Argeş, şi anume că "dacă ar fi avut influenţă, nu mi-aş fi luat 14 ani pentru furt".

Cu privire la această afirmaţie este de precizat că nu are legătură cu acuzaţia adusă inculpaţilor A. şi B. deoarece pretinderea şi primirea sumei de 50.000 euro s-au făcut pentru unicul scop ca martorul D. să fie pus în libertate, iar nu pentru obţinerea unei anumite soluţii la judecata pe fondul cauzei penale care-l privea pe martor, iar, pe de altă parte, s-a promis exclusiv exercitarea influenţei la judecători din cadrul Tribunalului Argeş, iar hotărârea definitivă de condamnare a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.

Că numai acesta a fost scopul activităţii infracţionale rezultă, cu prisosinţă, chiar din propria afirmaţie a martorului D., făcută cu prilejul unei convorbiri telefonice cu martora C., din 24.10.2010, ora 10:17:59:

"(...) Dau 50 de mii euro să mă ... stau afară două luni de zile, trei. Şi pă urmă să mă condamne".

Înalta Curte apreciază că nu este veridică declaraţia din faţa Curţii de Apel Piteşti prin care martorul D. a arătat că banii au fost daţi inculpatului B. pentru că acesta este cel care i-ar fi spus că are blat la judecători şi îl poate scoate din penitenciar.

Dacă inculpatul B. ar fi fost cel cu care D. ar fi convenit să-i obţină punerea în libertate prin exercitarea influenţei la judecători, în schimbul unei sume de bani, nu ar fi existat niciun motiv ca D. să accepte, după punerea lui în libertate, să-i plătească inculpatului A. suma de 5000 euro, pentru ce a făcut pentru el/pentru că a umblat pentru el.

Pe de altă parte, este greu de crezut că D. ar fi fost de acord să dea acea sumă importantă de bani inculpatului B. cu care nu s-a cunoscut înainte de punerea sa în libertate (aşa cum a relatat la Curtea de Apel Bucureşti) şi despre care nu a declarat niciun moment în ce modalitate şi cu ce argumente i-ar fi câştigat încrederea în legătură cu faptul că, acesta personal, ar fi avut trecere la judecători pentru a-i determina să-l pună în libertate. Dimpotrivă, este probat că singurul motiv pentru care inculpatul B. a fost implicat în activitatea infracţională a fost relaţia sa cu inculpatul A., avocat, despre care martorul D. a avut informaţii că îşi poate trafica influenţa la judecătorii de la Tribunalul Argeş, ceea ce acesta, ulterior, a şi lăsat să se înţeleagă.

Dintr-o altă perspectivă, referirea martorului D. la faptul că încrederea sa, în legătură cu punerea în libertate, i-a fost câştigată de către martorul V., constituie o diversiune, acesta fiind o persoană faţă de care, din transcriptul convorbirilor telefonice dintre D. şi C., rezultă că cei doi şi-au exprimat nemulţumirea (spre exemplu, transcriptul convorbirii telefonice din 24.10.2010, ora 01:05:33, C.: Da’ eu încredere în V. nu am, că a mai zis odată că face şi nu mi-a făcut nimic!) .

În această ordine de idei, Înalta Curte reţine şi afirmaţia martorei C. din faţa Curţii de Apel Bucureşti prin care a arătat că pe V. l-a cunoscut prin intermediul soţului său, D., care era prieten cu inculpatul B., însă nu avea suficientă încredere în acesta, motiv pentru care suma de bani a fost dată lui B. de fiul ei, E., "neavând încredere să-i înmâneze lui V. această sumă de bani" .

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte consideră că, prin declaraţia din faţa Curţii de Apel Piteşti, D. a încercat să-l exonereze de răspundere penală pe inculpatul A.

Înalta Curte apreciază ca neverosimilă susţinerea martorului D. în sensul că a fost obligat să semneze autodenunţul făcut în cauză, în contextul în care, poziţia sa procesuală, prin actul de sesizare a instanţei, a condus la emiterea soluţiei de clasare pentru cumpărare de influenţă, dându-se eficienţă denunţului, ca şi cauză de nepedepsire, soluţie dispusă prin rechizitoriu şi faţă de martora C.

În aceste condiţii, nu se poate considera nici că martorul a fost constrâns să facă anumite declaraţii în perspectiva de a beneficia de art. 19 din Legea nr. 682/2002 (aceasta fiind o cauză legală de reducere a pedepsei), aşa cum a declarat la Curtea de Apel Bucureşti. Oricum, este de remarcat inconsecvenţa martorului care, la Curtea de Apel Piteşti menţionase că declaraţiile de la urmărire penală le-a dat pentru ca soţia sa, C. să beneficieze de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ceea ce n-ar fi fost posibil căci, pentru pentru aplicabilitatea acestui text legal, denunţul trebuie făcut de beneficiarul cauzei de reducere a pedepsei.

De altfel, se constată că, în timpul audierii de către Curtea de Apel Bucureşti, martorul a precizat expres:

"atunci când am dat declaraţii la organul de urmărire penală, nu au fost exercitate presiuni asupra mea."

Totodată, se observă faptul că, la Curtea de Apel Piteşti, martora C. a afirmat expres că nu a semnat declaraţiile din faza de urmărire penală pentru că i s-ar fi promis că va beneficia de art. 19 din Legea nr. 682/2002 într-o altă cauză penală. Tot aceasta a arătat că motivul pentru care, iniţial, a refuzat să dea declaraţie la urmărire penală a fost determinat de faptul că nu a ştiut de ce este chemată la Direcţia Naţională Anticorupţie, subliniind totodată că soţul său, D. nu i-a cerut decât să declare ceea ce ştie. Prin depoziţiile sale, martora C., a prezentat elemente de amănunt ale situaţiei de fapt, care se coroborează cu celelalte probe.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu s-a adus atingere principiului loialităţii administrării probelor deoarece nu au fost utilizate strategii sau manopere care să fi avut drept scop administrarea, cu rea-credinţă, a unui mijloc de probă şi, din această perspectivă, nu s-a adus atingere dreptului inculpaţilor la un proces echitabil.

Înalta Curte consideră că fapta inculpatului A. care, în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Argeş, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive, a pretins, începând cu prima jumătate a anului 2010, suma de 50.000 euro de la martorii C. şi D., promiţând că îi va determina pe judecători să-l pună în libertate pe martorul D., şi a primit în data de 24.10.2010, prin intermediul inculpatului B., suma de 50.000 euro, în acelaşi scop, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă incriminată, în prezent, prin art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000) .

Fapta inculpatului B. care l-a sprijinit pe A. prin întărirea convingerii martorilor C. şi D. că acesta ar avea influenţă asupra magistraţilor de la Tribunalul Argeş şi îi poate determina să dispună punerea în libertate a martorului D., după care în data de 24.10.2010 a primit de la martorul E. suma de 50.000 euro, pe care a remis-o inculpatului A. care, lăsând să se creadă că are influenţă asupra membrilor completului de judecată din cadrul Tribunalului Argeş învestit cu soluţionarea recursului împotriva încheierii instanţei de fond privind menţinerea măsurii arestării preventive, promisese că poate obţine punerea în libertate a martorului D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 48 rap. la art. 291 C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, săvârşită în calitate de complice.

Infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune care se consumă la momentul realizării oricăreia dintre modalităţile alternative ale elementului material.

În atingerea folosului urmărit, este posibil, ca şi în prezenta cauză, traficantul de influenţă să comită două din acţiunile tipice, prevăzute alternativ în textul incriminator, să pretindă şi ulterior să primească, suma de bani.

Aceste acţiuni reprezintă, în ansamblu, acte de executare a infracţiunii şi, ca atare, indiferent dacă prin pretinderea banilor infracţiunea s-a realizat, activitatea ulterioară de primire a banilor nu este lipsită de relevanţă penală şi constituie, alături de actele anterioare, o unitate infracţională.

Deopotrivă, pretinderea repetată a sumei de bani care a fost urmată de primirea acesteia, nu influenţează unicitatea infracţiunii atunci când banii au fost pretinşi şi daţi pentru aceeaşi intervenţie/în acelaşi scop, în speţă pentru punerea în libertate a martorului D., în calea de atac a recursului având ca obiect contestarea menţinerii măsurii arestului preventiv.

Totodată, se menţionează că pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu este necesar ca suma de bani să fie determinată în mod absolut în momentul pretinderii.

Elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă există şi în situaţia în care pretinderea este aluzivă, dar neechivocă, fiind suficient ca ea să fie inteligibilă, adică să aibă capacitatea de a fi înţeleasă de cel căruia i se adresează. Or, faptul pretinderii sumei de bani de către inculpatul A. pentru influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra completului de judecată învestit cu judecarea recursului martorului D., în vederea punerii acestuia în libertate, a fost înţeles exact de martorii denunţători, semnificativ fiind conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate:

"zice moşu (n.n. A.), D. ţie că nu vreau să plătesc şi nu vreau să fac", "da eu nu simt ce vrea el? El vrea bani! Avocaţii ce vrea, EE.? Bani!", "Când iese bărbat-su, atuncea se dă banii la avocat ... că avocaţii numai să mănânce.", " I-am zis, bre, am maşi ... am banii în maşină. Că nu, că vrea să-i arăt, ca să nu-i fac ... Să-i dau ţeapă şi pe urmă să plec", " Că el a zis că ... că are şanse acuma să-l scoată", " Da, să-l sune pă moşu, că moşu tot zice, dă ... joieli şi ... Dă caşcaval." (n.n. banii), "El merge acuma la două capete. Dacă aia se lega acolo şi ieşea, gata, dă-mi caşcavalu", "Nu ştii că ţi-am zis că el a zis să-i dau banii înainte", " Când eram la Tribunal. Nu ştii? Că mi-a zis să-i dau banii înainte, să vadă banii. Auzi, că nu vreau eu să te scot. Păi de ce nu vreau să te scot. Mai ... îmi convine să stai la puşcărie."

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu se cere ca funcţionarul să fie determinat, în concret, cu indicarea numelui, fiind suficient să se arate că acesta lucrează la o instituţie în atribuţiile căreia intră rezolvarea chestiunii în discuţie sau să se precizeze actul pentru a cărei îndeplinire urmează a se exercita influenţa făptuitorului.

În cauză, s-a promis intervenţia pe lângă judecătorii completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului promovat de martorul denunţător D. împotriva încheierii de menţinere a măsurii arestării preventive luate faţă de acesta, aceştia având atribuţia de a soluţiona cererea martorului D. de punere în libertate, la nivelul Tribunalului Argeş.

Influenţa presupusă a inculpatului A. şi promisiunea acestuia că îi va determina pe judecători să-l pună în libertate pe martorul D. au constituit motivul determinant al tranzacţiei între inculpaţi şi martorii denunţători D. şi C. (cumpărătorii de influenţă) .

Pentru consumarea infracţiunii de trafic de influenţă nu are relevanţă dacă a avut loc sau nu intervenţia pe lângă funcţionar ori dacă acesta a exercitat sau nu actul determinat ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

În speţă, se mai reţine că, la momentul pretinderii sumei de bani de către inculpatul A., actul de serviciu vizat prin traficarea influenţei nu era îndeplinit.

Prin faptele sale, inculpatul B. a ajutat la comiterea traficului de influenţă de către A., în sprijinul căruia a acţionat, înlesnind primirea sumei de 50.000 euro de către acesta din urmă care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra judecătorilor de la Tribunalul Argeş, a pretins suma de bani şi a promis că îi va determina să-l pună în libertate pe D., acţiunea inculpatului B. constituindu-se într-o complicitate materială.

Mai mult, inculpatul B. a susţinut convingerea martorilor denunţători că inculpatul A. are influenţa pretinsă, aşa cum acesta afirmase, această acţiune a inculpatului B. îmbrăcând forma complicităţii morale.

Probatoriul administrat în cauză dovedeşte că inculpaţii A. şi B. au comis infracţiunile cu intenţie directă, între aceştia existând o conivenţă dovedită prin probele administrate.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este suficient ca scopul să fie cel puţin afirmat, fiind indiferent dacă scopul s-a realizat sau nu, deoarece dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptelor de cumpărare de influenţă şi trafic de influenţă priveşte tocmai scopul urmărit de făptuitori.

Întrucât urmarea imediată constă într-o stare de pericol, legătura de cauzalitate în cazul infracţiunii de trafic de influenţă rezultă din însăşi materialitatea activităţii desfăşurate de inculpaţi (ex re) .

Apărarea inculpatului A., în sensul că nu există nicio convorbire telefonică a sa cu C. din care să rezulte măcar afirmaţia despre o sumă de bani, este infirmată prin transcriptul convorbirilor telefonice dintre cei doi, din data de 30.08.2010, ora 13:43:00 şi ora 14:05:30, potrivit cu care, după şedinţa de judecată din acea dată când D. a avut termen de recurs privind măsura preventivă, inculpatul A. i-a cerut martorei să vină pe treptele Tribunalului Argeş în "2 minute", apoi i-a reproşat că nu a venit cum i-a cerut, iar martora C., care a întârziat, i-a comunicat:

"Păi, am fost ... Dacă mai îmi trebuia nişte bani şi am scos nişte bani, domnu avocat. Nu v-am spus că viu" (din probe rezultând că, la acea dată, martora nu reuşise să facă rost de cei 50.000 euro) .

De asemenea, nu poate fi primită apărarea inculpatului A. că discuţiile telefonice transcrise nu-l privesc deoarece fac referire la "avocat" sau la "moşu".

Dincolo de faptul că vârsta inculpatului A. a fost probabil motivul pentru utilizarea apelativului "moşu", din transcrierea convorbirii telefonice din 29.08.2010, ora 21:15:11, reiese fără dubiu că, folosind acest apelativ, D. şi C. vorbeau de inculpatul A., întrucât pe data de 30.08.2010 a fost termen de recurs privind măsura preventivă când apărarea martorului D. a fost asigurată de acest inculpat (C.:

"Dacă zice ceva avocat şi nu sunt acolea? Aşa, sunt dracu ... (neinteligibil) ... poate facem ceva şi poate...Ă? ... Păi, da! Să ştiu ce faci. Că pe urmă, ştii ce zice moşu, ieri? Da. Nu?") .

Apărarea inculpatului A. este combătută şi prin procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 30.08.2010, ora 09:50:03 şi ora 10:21:43, când martora C. comunică telefonic discuţiile pe care le-a purtat cu "moşu", "bătrânu", înainte de şedinţa de judecată de la Tribunalul Argeş:

"la zece jumate ăsta bătrân. Că zice...dacă face ceva acuma, că am banii, să-i dau banii? (...) Păi şi el acuma zice să nu-i fac ceva, să nu-i dau banii şi ... Că a zis că acuma când intră, să vedem cine intră, că intră aia a lui (...) I-am zis, bre, am maşi ..., am banii în maşină. Că, nu, că vrea să-i arăt, ca să nu-i fac ... Să-i dau ţeapă şi pe urmă să plec şi ... Na (...) Că el a a zis că ... că are şanse acuma să-l scoată (...) Da. Să-l sune pă moşu, că moşu tot zice, dă ... joieli şi ... Dă caşcaval (...) Hai că te sun eu pă urmă, să vedem care intră. Dacă a intrat aia a lui."

Din cuprinsul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice mai rezultă că s-a folosit explicit numele A., precum şi că apelativele moşu, bătrânu se refereau la acesta şi se datorau şi împrejurării că inculpatul A. are un băiat care se numeşte tot A., la rândul său avocat, fapt cunoscut de C.:

"A zis că i-a spus avocatu, ăla tânăru, băiatu lu moşu (...) Că nu vreau să dau banii. Auzi? Păi, cum să dau banii înainte dacă (...) că a zis moşu că nu i-am dat nici banii de benzină. Păi câţi bani să-i dau? Nu i-am dat cinci mii cinci sute? Câţi bani vrea moşu? Şi nu ştii că ţi-am zis că el mi-a zis să-i dau banii înainte. (...) Când eram la Tribunal. Nu ştii? Că mi-a zis să-i dau banii înainte, să vadă banii. Auzi, că nu vreau să te scot. Păi, de ce nu vreau să te scot? Mai ... îmi convine să stai la puşcărie".

Că martora C. a spus adevărul în această convorbire telefonică din data de 24.10.2010 rezultă din elementul de detaliu afirmat de aceasta - moşu i-a reproşat că nu i-a dat nici banii de benzină, aspect cu privire la care s-a referit şi inculpatul A. în declaraţia dată în apel, afirmând că C. nu i-a plătit nici contravaloarea combustibilului aferent deplasării, fiind de la sine înţeles, pe de altă parte, de ce inculpatul A. nu a declarat în instanţă şi despre suma de bani pretinsă pentru traficarea influenţei, din moment ce nu a recunoscut acuzaţia adusă.

Totodată, Înalta Curte consideră că martora C., atunci când face trimitere în convorbirile telefonice, la banii pe care inculpatul A. a vrut să-i vadă înainte, nu se referă la onorariu de avocat sau la contravaloarea expertizei medicale privind pe D. (despre care avocatul a spus că este necesară pentru punerea martorului în libertate), fiind evident că nici plata onorariului de avocat şi nici plata unei asemenea expertize nu presupune vizualizarea prealabilă a banilor de către avocat.

Apelantul inculpat B. a declarat că a auzit prima dată de D. ulterior momentului în care acesta s-a eliberat din penitenciar, aflând de la A. despre faptul eliberării pe motive medicale .

Or, este cel puţin curios cum inculpatul A. a ţinut să-i comunice lui B. că D. a fost pus în libertate (chiar şi pentru motive medicale), în condiţiile în care prin declaraţiile date, inculpatul B. a respins orice implicare în mecanismul infracţional.

În contrast cu aceste afirmaţii sunt cele relatate de inculpatul B. în faza de urmărire penală când a arătat că nu cunoaşte dacă s-a încheiat contract de asistenţă juridică cu A. pentru D. şi nici nu a aflat dacă acesta a fost pus în libertate .

Se mai observă că inculpatul B. a confirmat, prin declaraţia dată în instanţă, existenţa unor discuţii despre bani care să fie daţi judecătorilor pentru eliberarea lui D., precizând însă că acestea s-ar fi purtat între V. şi numitul CC.

Este însă, de neînţeles, dacă aceasta ar fi fost situaţia, de ce inculpatul B. nu i-a transmis această informaţie lui A., pentru a-l proteja, faţă de împrejurarea relatată de inculpatul B. că era în relaţii apropiate cu A., motiv pentru care nici nu-i dădea bani când îl reprezenta în calitate de avocat, prin motivele de apel, inculpatul B. arătând că l-a cunoscut pe A. cu mulţi ani în urmă pentru că a susţinut interesele procesuale ale SC Z. SA şi pe cele individuale ale salariaţilor firmei, precum şi ale unor prieteni sau cunoscuţi de-ai săi.

Declaraţia inculpatului B., dată în faţa instanţei, şi anume că, la 24.10.2010, când martorul F. a venit la Z., nu a făcut decât să se salute cu acesta, este combătută nu doar prin materialul probator anterior expus în cuprinsul prezentei hotărâri, ci chiar prin declaraţia dată de inculpat în faza de urmărire penală din care reiese că atunci când martorul F. a venit la Z. însoţit de persoane din familia lui D. a aflat că trebuia rezolvată "problema lui D.":

"F. cunoscut sub porecla de F. a venit la Z. din Piteşti însoţit de V. şi de alte persoane din familia numitului D. şi dorea să vorbească cu avocatul A.. Ştiu că în acea perioadă erau frământări cu dosarul lui D. (...) Ceea ce îmi amintesc este că F. zis F. vroia să vorbească cu avocatul A. care nu răspundea la telefon" .

Aşadar, se observă că, fără a exista o explicaţie plauzibilă pentru faptul că în faţa instanţei inculpatul B. şi-a modificat declaraţia, în faza de urmărire penală acesta a specificat motivul deplasării la Piteşti, la Z. a lui E., F. şi persoanele care-i însoţeau, aspect pe care nu l-ar fi putut afla decât discutând cu aceştia.

Este greu de acceptat că cei sosiţi la hotel îl căutau pe inculpatul A. pentru că nu răspundea la telefon deoarece, dacă ar fi fost aşa, în mod normal, nu la Z. trebuia căutat avocatul A., cu care exista deja încheiat contract de asistenţă juridică.

Situaţia reflectă, însă, faptul că inculpatul B. a acţionat ca un intermediar pentru inculpatul A., un rol important în menţinerea legăturii între inculpaţi şi D., aflat în stare de arest, avându-l V. cu care D. ţinea legătura telefonic prin telefonul mobil pe care l-a folosit în penitenciar, aşa cum o făcea şi cu C.

Pentru toate cele expuse, instanţa de control judiciar apreciază că s-a dovedit dincolo de orice dubiu, prin probele administrate în cauză, că inculpaţii A. şi B. au săvârşit o faptă care este prevăzută de legea penală, care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, participaţia inculpatului B. fiind cea caracteristică complicelui, aşa încât este neîntemeiată solicitarea apelanţilor inculpaţi de a se dispune achitarea lor în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nefiind incidente nici dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În privinţa inculpatului A., instanţa de apel constată că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, în conformitate cu Decizia nr. 265 din 06.05.2014 a Curţii Constituţionale care a statuat că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, respectând principiul aplicării globale a legii penale, în considerarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen. a căror aplicabilitate, în acord cu dispoziţiile constituţionale, s-a stabilit prin decizia mai sus amintită, se consideră că pentru apelantul inculpat A. sunt mai favorabile prevederile C. pen. anterior, deoarece Înalta Curte s-a orientat, în procesul de individualizare a pedepsei, spre suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Măsurile de supraveghere la care inculpatul va fi supus pe durata termenului de încercare, conform art. 863 din C. pen. anterior, sunt mai favorabile decât cele prevăzute de art. 91 din C. pen., după cum mai favorabile sunt şi dispoziţiile privind reabilitarea de drept prev. de art. 866 din C. pen. anterior.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci reprezintă rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

În procesul de individualizare a pedepsei pentru inculpatul A., instanţa de apel are în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen..anterior care fac referire la limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Sub aspectul gravităţii faptei săvârşite de inculpatul A., se reţine că, deşi în cazul traficului de influenţă comis, acţiunea ce constituie elementul material al laturii obiective nu este legată nemijlocit de activitatea instanţei de judecată, ea se răsfrânge negativ asupra actului de justiţie, prin crearea suspiciunii că judecătorii pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ceea ce denotă nivelul ridicat al gravităţii comiterii unei astfel de infracţiuni, aspect la care contribuie şi suma mare de bani ce a făcut obiectul traficului de influenţă.

Deopotrivă, este de remarcat faptul că traficantul de influenţă nu poate lua el însuşi deciziile, dar abuzează de influenţa sa reală sau presupusă asupra unor persoane, ceea ce a făcut şi inculpatul A., fiind evidenţiată periculozitatea crescută a persoanei acestui inculpat care, pentru intrarea în posesia sumei de bani pretinse s-a folosit de ajutorul unei persoane de încredere, inculpatul B.

Raportat la aceste criterii generale de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă principală de 4 ani închisoare, orientată spre minimul special de 2 ani închisoare prev. de art. 257 C. pen. anterior (minim prev. şi de art. 291 C. pen.) şi o pedeapsă complementară de 2 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. anterior (cuantumuri de pedeapsă avute în vedere şi de prima instanţă), constituie o justă individualizare a pedepsei.

În privinţa pedepsei complementare, se are în vedere gravitatea faptei, persoana inculpatului A., împrejurările comiterii faptei, apreciindu-se că săvârşirea infracţiunii creează faţă de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi dreptul de a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru a lăsa impresia că are influenţă la judecători pentru a obţine punerea în libertate a persoanelor cercetate penal.

Sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei, instanţa de control judiciar consideră că se justifică suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate apelantului inculpat A. având în vedere vârsta (79 ani) şi starea de sănătate a acestuia dovedită prin înscrisurile depuse la dosar constând în biletul de ieşire din Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Ioan - Clinica Gastroenterologie pentru perioada de internare 27.02.2017 - 03.03.2017, scrisoarea medicală eliberată în februarie 2017 de acelaşi spital - Cabinet Hematologie din care rezultă că este în evidenţă pentru diagnosticul indicat din anul 2015, rezultatele analizelor medicale, scrisorile medicale emise de XX. (din ianuarie 2017), Spitalul YY., ZZ. (octombrie 2016), biletul de ieşire din Spitalul Judeţean Argeş - Piteşti pentru perioada de internare din 2015 .

Termenul de încercare ce va fi stabilit în conformitate cu art. 861 C. pen..anterior şi măsurile de supraveghere prev. de art. 863 C. pen..anterior la care inculpatul A. va fi supus pe durata termenului de încercare, reprezintă garanţii că scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei va fi atins şi fără executarea acesteia în detenţie, un argument suplimentar fiind şi pregătirea sa juridică, de natură a contribui la atingerea acestui scop.

Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de prima instanţă apelantului inculpat B. pentru complicitate la trafic de influenţă este just individualizată, în conformitate cu art. 74 C. pen., fiind egală cu minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. şi nu există circumstanţe care să impună coborârea acestei pedepse sub acest minim.

Modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare în stare de detenţie nu se impune a fi schimbată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aşa cum a solicitat apelantul inculpat B. care a invocat circumstanţele sale personale, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreţinere şi a avut o bună conduită în societate şi în familie, sens în care a depus caracterizări de la Primăria Municipiului Câmpulung şi persoane fizice, certificatele de naştere ale copiilor .

În procesul de individualizare a pedepsei, dispoziţiile art. 74 C. pen. obligă la examinarea conjugată a criteriilor de individualizare a pedepsei, astfel că alături de circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de apel evaluează şi împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită prin incriminarea acestui tip de fapte, motivul săvârşirii infracţiunii şi contribuţia apelantului inculpat B. la activitatea infracţională, astfel că apare ca neîntemeiată critica vizând greşita individualizare a pedepsei.

Relativ la cererea subsidiară de amânare a aplicării pedepsei susţinută de apărarea inculpatului B., Înalta Curte consideră, pe cale de consecinţă, că este neîntemeiată, întrucât dacă s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu atât mai puţin se poate considera că se justifică amânarea aplicării pedepsei.

Aşadar, legea penală mai favorabilă pentru apelantul inculpat B. este legea nouă care prevede limite de pedeapsă mai reduse pentru infracţiunea de trafic de influenţă decât art. 257 din C. pen. anterior, elementul definitoriu fiind cel dat de faptul că instanţa de apel consideră că executarea în detenţie a pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de prima instanţă este singura în măsură să asigure, în cazul acestui inculpat, atingerea scopului pedepsei.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, instanţa de apel va menţine dispoziţia privind confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la data punerii în executare, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.

Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen..anterior, banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

De asemenea se notează că, potrivit art. 19 din Legea nr. 78/2000 valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în RON.

Prin urmare, în raport de aceste dispoziţii legale şi faptul că banii pretinşi au fost primiţi de autorul infracţiunii de trafic de influenţă, inculpatul A., se va menţine confiscarea de la acesta a sumei de 50.000 euro.

Înalta Curte mai reţine că, prin rechizitoriul întocmit în această cauză, s-a dispus clasarea cu privire la infracţiunea de cumpărare de influenţă prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 78/200, faţă de martorii denunţători D. şi C. întrucât există cauza de nepedepsire prev. de art. 292 alin. (2) C. pen.

Faţă de această încadrare juridică a faptelor martorilor denunţători, instanţa de apel constată că au incidenţă dispoziţiile art. 292 alin. (3) C. pen., în conformitate cu care banii se restituie dacă au fost daţi de cumpărătorul de influenţă după denunţul formulat. Per a contrario, dacă banii au fost daţi înainte de formularea denunţului, aceştia nu se restituie cumpărătorului de influenţă, chiar dacă beneficiază de cauza de nepedepsire prev. de art. 292 alin. (2) C. pen.

Or, în cauză, martorii D. şi C. au dat banii înainte de formularea denunţurilor (12.04.2013 şi, respectiv, 24.05.2013), astfel că nu există temei legal pentru restituirea sumei de 50.000 euro către aceştia, sens în care vor fi confiscaţi de la inculpatul A., după cum s-a arătat.

Pe cale de consecinţă, nu se justifică ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra bunurilor acestuia prin ordonanţa procurorului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38/F din 02 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi va menţine condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969) va interzice inculpatului A. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen. (1969) va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. (1969) .

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. (1969) va dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş conform programului stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Va atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) va suspenda executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969) pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 257 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi va menţine dispoziţia privind confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la data punerii în executare, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.

Va constata că inculpatul A. a fost reţinut în perioada 20 mai 2014 - 21 mai 2014.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat B. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A. şi B., în sumă de câte 100 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

1. Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38/F din 02 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi menţine condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b şi c C. pen. (1969), pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. (1969) interzice inculpatului A. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 alin. (1) C. pen. (1969) suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. (1969) .

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. (1969) dispune ca pe durata termenului de încercare inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

e) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş conform programului stabilit de acesta;

f) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

g) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

h) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. (1969) privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. (1969) suspendă executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 257 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000 menţine dispoziţia privind confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la data punerii în executare, obţinută în urma săvârşirii infracţiunii.

Constată că inculpatul A. a fost reţinut în perioada 20 mai 2014 - 21 mai 2014.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

2. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă apelantul inculpat B. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi A. şi B., în sumă de câte 100 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iulie 2017.

GGC - ED