Cassation dismissed as unfounded for drug trafficking recidivism and rehabilitation claims, upholding prior convictions and costs
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by a defendant, thereby upholding the Court of Appeal's rejection of his appeal and leaving the lower court's conviction in force. The case involved criminal charges for drug trafficking and possession under Law No. 143/2000, where the defendant challenged the first-instance sentencing on the grounds that the court incorrectly applied the aggravation of recidivism, claiming that his legal rehabilitation had taken effect. The Court held that the appeal was unfounded because the grounds raised concerned the discretionary assessment of recidivism and the failure to grant judicial rehabilitation, rather than the specific legal error required for cassation under Article 438(1)(12) of the Code of Criminal Procedure, which is limited to errors in the application of the penalty within statutory limits. Relying on the prior Criminal Code provisions and the specific recidivism rules, the Court confirmed that the imposed sentences of imprisonment and complementary penalties were within the legally prescribed limits and that the retention of the recidivist status was legally justified due to the commission of a new offense within the rehabilitation period.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 5 C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 33 lit. a) C. pen, art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen, art. 71 C. pen; Cassation dismissed as unfounded for drug trafficking recidivism and rehabilitation claims, upholding prior convictions and costs: The case involved criminal charges for drug trafficking and possession under Law No. 143/2000, where the defendant challenged the first-instance sentencing on the grounds that the court incorrectly applied the aggravation of recidivism, claiming that his legal rehabilitation had taken effect. The Court held that the appeal was unfounded because the grounds raised concerned the discretionary assessment of recidivism and the failure to grant judicial rehabilitation, rather than the specific legal error required for cassation under Article 438(1)(12) of the Code of Criminal Procedure, which is limited to errors in the application of the penalty within statutory limits. Relying on the prior Criminal Code provisions and the specific recidivism rules, the Court confirmed that the imposed sentences of imprisonment and complementary penalties were within the legally prescribed limits and that the retention of the recidivist status was legally justified due to the commission of a new offense within the rehabilitation period.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to impose judicial costs on the appellant as part of the final dispositive.
Full text
Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1423 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin Sentinţa penală nr. 500 din data de 1 iulie 2017 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-au dispus următoarele:
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, inculpatul B., deţinut în Penitenciarul Mărgineni (arestat în altă cauză), a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani.
Conform art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 37 lin. 1 lit. b) C. pen. anterior, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani.
Conform art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a luat act de faptul că inculpatul B. este arestat în altă cauză.
De asemenea, s-a luat act de faptul că s-a dispus confiscarea, de la inculpatul C., prin Sentinţa penală nr. 102 din 31.01.2015 a Tribunalului Dâmboviţa, a cantităţii de 1,92 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada seria x nr. x din 29.02.2012 (din cantitatea totală de 2,43 grame cannabis procurată la data de 09.01.2012, de către colaboratorul cu nume de cod D., prin intermediul lui B.; că s-a dispus confiscarea, de la inculpatul E., prin Sentinţa penală nr. 102 din 31.01.2015 a Tribunalului Dâmboviţa, a cantităţii de a cantităţii de 1,58 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada seria x nr. x din 07 mai 2012 (din cantitatea totală de 1,88 grame cannabis procurată la data de 28.04.2012, de către colaboratorul cu nume de cod D., prin intermediul lui B.
Conform art. 274 C. proc. pen., inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 2.600 RON, cheltuieli de judecată avansate de Statul român, din care suma de 2.000 RON reprezintă cheltuielile stabilite în cursul urmăririi penale (cheltuielile suportate cu onorariul avocatului din oficiu desemnat în cursul urmăririi penale rămânând în sarcina Statului român), iar suma de 600 RON este reprezentată de cheltuielile avansate pe parcursul procedurii de cameră preliminară, respectiv, al cercetării judecătoreşti.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, inculpatul A., deţinut în Penitenciarul Mărgineni (arestat în altă cauză), a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani.
Conform art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 37 lin. 1 lit. b) C. pen. anterior, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii.
Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani.
Conform art. 71 C. pen. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a luat act de faptul că inculpatul A. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A., a cantităţii de 6,83 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada seria x nr. x din 16 februarie 2012; a cantităţii de 3,84 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada seria x nr. x din 29 martie 2012; a cantităţii de 4,28 g cannabis, aflată în Camera de corpuri delicte, predată prin dovada seria x nr. x din 29 martie 2012.
Conform art. 274 C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 2.600 RON, cheltuieli de judecată avansate de Statul român, din care suma de 2.000 RON reprezintă cheltuielile stabilite în cursul urmăririi penale (cheltuielile suportate cu onorariul avocatului din oficiu desemnat în cursul urmăririi penale rămânând în sarcina Statului român), iar suma de 600 RON este reprezentată de cheltuielile avansate pe parcursul procedurii de cameră preliminară, respectiv, al cercetării judecătoreşti.
II. Prin Decizia penală nr. 1423 din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 500 din 01.07.2016 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
Au fost obligaţi apelanţii la câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat.
III. Împotriva Deciziei penale nr. 1423 din 21 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul A. a formulat recurs în casaţie.
Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În susţinerea cazului de recurs în casaţie invocat, inculpatul a susţinut, în esenţă, că pedeapsa aplicată a fost stabilită în limite nelegale, întrucât s-a reţinut că la data săvârşirii faptei era recidivist, deşi intervenise reabilitarea de drept.
Examinând recursul în casaţie, se constată că acesta este nefondat.
Prin sentinţa instanţei de fond, definitivă prin decizia recurată în cauză, inculpatul A. a fost condamnat la: pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pentru ambele cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 37 lin. 1 lit. b) C. pen. anterior.
Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 33 lit. a) C. pen. anterior, s-a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi lit. b) C. pen. anterior, pentru o perioadă de 2 ani.
Examinând recursul în casaţie din perspectiva cazului de recurs în casaţie invocat de recurentul inculpat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că în motivarea acestuia se formulează obiecţiuni care nu se subsumează acestui temei de casare, respectiv critici ce vizează în realitate modul de aplicare al pedepsei, incidenţa unei cauze de agravare a pedepsei reţinută de către primele instanţe sau a omisiunii reţinerii instituţiei reabilitării în favoarea inculpatului.
În cauză, s-a reţinut, ca stare de fapt, că în perioada 2012 - 2013 în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpaţii B. şi A., împreună cu coinculpaţii C. şi E. au intermediat pe raza judeţului Dâmboviţa mai multe tranzacţii cu droguri de risc, respectiv cannabis, pentru diverşi consumatori.
În raport cu fişa de cazier judiciar existentă în dosar, la fila x, rezultă că inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postexecutorie, raportat la hotărârea pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rămasă definitivă la data de 27 ianuarie 2010.
În cauză, în mod corect s-a reţinut că legea penală mai favorabilă este vechiul C. pen., întrucât în raport cu dispoziţiile noului C. pen. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune s-ar fi majorat cu jumătate.
Reabilitarea de drept intervine doar în temeiul legii şi este obligatorie îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: 1. persoana în cauză să fi fost condamnată la pedeapsa amenzii sau la pedeapsa închisorii de până la 1 an; 2. să se fi împlinit termenul de reabilitare de 3 ani; 3. în termenul de reabilitare să nu se fi comis o nouă infracţiune.
Conform prevederilor art. 134 C. pen. anterior, dacă s-a săvârşit o nouă infracţiune în acest termen, nu mai operează reabilitarea de drept, ci cea judecătorească.
Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedepsele aplicate inculpatului sunt legale şi se încadrează în limitele minimului şi maximului pedepsei prevăzute de textul de lege, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi şi închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 37 lin. 1 lit. b) C. pen. anterior.
Având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1423 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1423 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2015.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2018.
GGC - ED