Cassation of corruption convictions rejected due to non-reexamination of facts and constitutional compliance with primary law for official duties

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A.,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 270 din 04.12.2015 pronunţată de Tribunalul Sălaj, printre altele, au fost respinse, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror.

Văzând prevederile art. 4 şi 5 din C. pen. considerentele Deciziei nr. 265 din 06.05.2014 a Curţii Constituţionale a României, precum şi prevederile art. 386 din C. proc. pen., s-a constatat legea veche (cu referire la C. pen. din 1969, Legea nr. 78/2000 şi Legea nr. 241/2005 anterioare modificărilor aduse prin intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009) ca fiind lege penală mai favorabilă tuturor inculpaţilor.

Prin admiterea în parte a cererilor de schimbare a încadrărilor juridice şi văzând cele puse în discuţie din oficiu, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în inculpatului A., din infracţiunile prevăzute de:

- art. 323 din C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

- art. 254 din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- art. 255 din C. pen. coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

- art. 26 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000;

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunile prevăzute de:

- art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din C. pen. din 1969

- art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969

- toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) din C. pen. din 1969

I.1. În baza art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii în legătură directă cu infracţiuni de corupţie de asociere în vederea comiterii de infracţiuni.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii .

În baza art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de dare de mită.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de corupţie de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii .

În baza art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru comiterea, în asociere, a infracţiunii de complicitate la obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii .

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. din 1969 rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 din C. pen. din 1969 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) teza a III-a din C. pen. din 1969, s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracţiunii de luare de mită prev. şi ped. de art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969.

S-a constatat că inculpatul A. nu a fost reţinut sau arestat preventiv.

II. În baza art. 397 şi 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 19 şi art. 23 din C. proc. pen., respectiv art. 998 - 999, 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., au fost admise, în parte, printre altele, următoarele cereri în despăgubiri formulate în cauză şi, în consecinţă:

S-a constatat recuperate de SC B., sumele de 333.146 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar şi de 457.009 RON reprezentând T.V.A. suplimentar de plată, prejudiciile efectiv create; au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., D., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca (în subordinea căreia se află A.J.F.P Maramureş - fără personalitate juridică), la plata sumei de 342.384 RON (din care 109.783 RON majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, iar 232.601 RON majorări de întârziere aferente TVA, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii debitului principal) către bugetul statului, reprezentat de ANAF.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., D., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata, către SC B., a sumei de 65.607 RON achitată de societate în baza RIF x din 10.07.2009, respectiv - a Deciziei de impunere nr. x din 10.07.2009.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea SC B. privind obligarea inculpatului F. (în solidar cu inculpaţii C., D., E., A. şi cu partea responsabilă civilmente) la despăgubiri.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea SC B. privind obligarea în solidar a inculpaţilor C., D., E., A. şi a părţii responsabile civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata diferenţei de 335.384 RON, majorări de întârziere, solicitată în cererea de constituire ca parte civilă, sumă care nu a fost achitată bugetului statului.

S-a constatat că SC "G." SRL (CUI x, cu sediul în Baia Mare, Aleea x, jud. Maramureş) a achitat în cursul urmăririi penale suma reprezentând prejudiciul efectiv creat, inclusiv ca urmare ale altor abateri fiscale, A.N.A.F. prin DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureş nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză cu privire la sume datorate de această societate.

S-a constatat că SC "G." SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză până la citirea actului de sesizare a instanţei (13.01.2012).

S-a constatat că, potrivit proiectului de divizare parţială a SC "G." SRL, în baza încheierii nr. 1855 din 02.06.2010 a Tribunalului Maramureş, SC "G." SRL a fost preluată de SC H. SRL Baia Mare.

S-a constatat că SC H. SRL Baia Mare (cu sediul în Baia Mare, Aleea x, jud. Maramureş) s-a constituit parte civilă la data de 17.12.2014 cu suma de 190.702 RON, preluată de la SC "G." SRL, conform proiectului de divizare parţială a SC "G." SRL, potrivit încheierii nr. 1855/02.06.2010 a Tribunalului Maramureş.

A fost respinsă ca nefondată cererea de despăgubiri formulată de SC H. SRL Baia Mare.

În baza art. 254 alin. (4) din C. pen. 1969 rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat suma de 1.000 euro de la inculpatul A., bani folosiţi la comiterea infracţiunii de dare de mită.

S-a constatat recuperată de SC I. SRL (CUI x, sediul în Baia Mare, str. x, jud. Maramureş) suma reprezentând prejudiciul creat, A.N.A.F. prin DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureş nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză cu privire la sume datorate de această societate.

S-a constatat că SC I. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că SC J. SRL Baia Mare (CUI x, cu sediul în Baia Mare, str. x, jud. Maramureş) a recuperat suma de 642.585 RON, reprezentând TVA şi 34.774 RON, reprezentând alte impozite.

S-a constatat că SC J. SRL Baia Mare a intrat în insolvenţă la data de 23.12.2013.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., A., K., E., F. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş, la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 333.163 RON reprezentând T.V.A. rambursată nelegal şi nerecuperată, precum şi a accesoriilor datorate până la data intrării în insolvenţă (23.12.2013) şi neachitate, exceptând accesoriile calculate în raport de suma de 20.000 RON TVA dedusă nelegal pentru luna octombrie 2008 de SC "J." SRL.

S-a constatat recuperată de către SC L. SRL suma reprezentând prejudiciul creat, A.N.A.F. prin DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureş nemaiconstituindu-se parte civilă în cauză cu privire la sume datorate de această societate.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii C., E., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş, la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 139.520 RON reprezentând majorări de întârziere aferente sumei de 400.579 RON TVA rambursată nelegal către SC M. SRL, în lunile iulie şi august 2008.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de D.R.G.F.P. Cluj Napoca (iniţial în numele A.J.F.P. Maramureş, apoi - în numele A.J.F.P. Satu Mare) privind obligarea inculpaţilor şi la plata altor sume constatate ca abateri fiscale ale SC M. SRL în perioada 01.10.2007 - 31.05.2009.

A fost respinsă cererea părţii civile ANAF cu privire la obligarea inculpaţilor la plata celorlalte prejudicii constatate cu ocazia reverificărilor efectuate în cauză, întrucât aceste sume nu au fost create ca urmare a săvârşirii infracţiunilor reţinute în prezenta cauză.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii N., C., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 207.556 RON (din care 205.770 RON TVA rambursată nelegal SC O. SRL (CUI x) în baza RIF nr. x din 02.06.2008 pentru luna aprilie 2008 şi 1.796 RON impozit pe profit pentru anul 2007 datorat ca urmare a înregistrării de cheltuieli de protocol peste limita legală admisă), precum şi a majorărilor de întârziere aferente, datorate până la data de 09.03.2009, când societatea a intrat în insolvenţă.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii N., C., E., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca - A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 387.642 RON TVA dedusă/rambursată nelegal SC O. SRL în baza RIF nr. x din 23.06.2008, pentru luna mai 2008, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, datorate până la data de 09.03.2009, când societatea a intrat în insolvenţă.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C., E., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 643.344 RON dedusă/rambursată nelegal către SC P. SRL, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 15.07.2010, când societatea a fost radiată.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea părţii civile ANAF, privind obligarea inculpaţilor la plata diferenţei de 45.296 RON şi a accesoriilor calculate până la data de 15.07.2010.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii C., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 336.346 RON TVA rambursată nelegal SC Q. SRL(CUI x) în baza R.I.F. nr. x din 05.08.2008, precum şi a accesoriilor (dobânzi şi penalităţi de întârziere) calculate în raport de această sumă, datorate până la data de 05.12.2010, când societatea a intrat în insolvenţă.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de A.N.A.F. - prin D.R.G.F.P. Cluj Napoca privind diferenţa de despăgubiri solicitată în raport de SC Q. SRL.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii R., S., E., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 1.062.664 RON (din care 362.769 RON, reprezintă TVA rambursată/dedusă nelegal, 305.490 RON reprezintă impozit pe profit suplimentar şi 394.412 RON reprezintă accesorii calculate până la data de 28.04.2010, când societatea a intrat în insolvenţă).

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., E., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 1.548.238 RON (din care 707.739 RON impozit pe profit şi 840.499 RON TVA rambursată/dedusă nelegal), precum şi a accesoriilor calculate până la data de 28.09.2010, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 52.888 RON (din care 2.768 RON impozit pe profit şi 50.120 RON TVA rambursată/dedusă nelegal), precum şi a accesoriilor calculate până la data de 28.09.2010, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 48.468 RON TVA rambursată/dedusă nelegal în baza R.I.F. nr. 2.593/25.11.2008, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 28.09.2010, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 256.239 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010, când societatea a intrat în insolvenţă.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii R., S., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 148.900 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii R., S., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 3.730 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 22.478 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 17.039 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 183.092 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 01.09.2010 .

S-a constatat că SC T. SRL a recuperat 47.112 RON TVA.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 103 RON impozit pe profit, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012, când societatea a intrat în faliment.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., F., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 9.564 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 13.968 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 29.004 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 08.05.2012.

S-a constatat că SC U. a recuperat 1.830 RON TVA şi 527 RON impozit pe profit.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., F., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 450.505 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 30.03.2010.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii R., S., E., A. şi partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş la plata, către bugetul statului, reprezentat de ANAF, a sumei de 780.351 RON TVA rambursată/dedusă nelegal, precum şi a accesoriilor calculate până la data de 30.03.2010.

S-a constatat disjunsă cauza cu privire la:

- alte rambursări ilegale de TVA şi infracţiuni de evaziune fiscală la SC Q. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL, SC X. SRL, SC Y. S.A., SC Z. SRL, SC AA. SRL, SC BB. S.A., SC CC. SRL, SC DD. SRL, SC P. SRL.

- infracţiunile de abuz în serviciu şi complicitate la rambursare nelegală de TVA către mai multe societăţi comerciale, printre care SC W. SRL, SC X. SRL, SC P. SRL.

- comiterea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 la SC EE. SRL, SC T. SRL, SC FF. SRL, SC U. SRL, SC GG. SRL şi SC HH. SRL.

În baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., în vederea reparării pagubelor, au fost menţinute măsurile asiguratorii ale sechestrului instituite în cursul urmăririi penale, după cum urmează:

În baza art. 397 alin. (2) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4), (6) şi 8 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, în vederea confiscării speciale şi a recuperării prejudiciului creat bugetului statului, în cuantum de 8.403.602 RON (la care se vor calcula accesorii), s-a dispus luarea - în limitele răspunderii solidare - a măsurilor asiguratorii ale sechestrului asupra oricăror bunuri mobile sau imobile aparţinând inculpaţilor C., E., N., R., II., A., F., K., D., S., altele decât cele identificate, ridicate şi sechestrate de organele de urmărire penală şi popririi (în limitele prevăzute de lege) sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpaţilor de către o a treia persoană, urmând ca măsurile instituite să fie aduse la îndeplinire în acord cu prevederile art. 129 alin. (6) şi urm. C. proc. fisc.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) din din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) din din C. proc. pen., au fost declarate false şi au fost desfiinţate în întregime, printre altele, următoarele înscrisuri:

- 10 facturi fiscale fictive B. emise de SC B. SRL către SC G. SRL

- 1 factură fiscală fictivă emisă de SC "L." SRL către SC G. SRL

- 58 facturi fiscale fictive şi 51 chitanţe fictive emise de SC B. SRL către SC I. SRL

- 5 facturi fiscale fictive emise de SC X. SRL către SC J. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC V. către SC J. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC Q. SRL către SC J. SRL

- 12 facturi fiscale fictive emise de SC "L." SRL către SC J. SRL

- 1 factură fiscală fictivă emisă de SC "L." SRL către SC J. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC "L." SRL către SC M. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC M. SRL către SC "L." SRL

- 7 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC "L." SRL

- 14 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC JJ.

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC KK. SRL + 2 chitanţe

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC LL. SRL + 2 chitanţe

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC MM. SRL + 2 chitanţe

- 21 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL pentru SC NN. SRL + chitanţe

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC Q. SRL pentru SC NN. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL pentru SC OO. SRL

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC O. SRL pentru SC OO. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC L. SRL pentru SC OO. SRL.

- 10/2 facturi fiscale fictive emise de SC X. SRL către SC O. SRL

- 5 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC O. SRL

- o factură fiscală fictivă emisă de SC O. SRL către SC PP. SRL

- 23 facturi fiscale fictive emise de SC QQ. SRL pentru SC O. SRL

- 9 facturi fiscale fictive emise de SC RR. SRL pentru SC O. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC V. SRL către SC J. SRL

- 3 facturi fiscale fictive emise de SC SS. SRL către SC U. SRL

- 1 factură fiscală fictivă emisă de SC TT. către SC U. SRL

- 2 facturi fiscale fictive emise de SC UU. SRL către SC U. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC U. SRL

- 10 facturi fiscale fictive emise de SC B. SRL către SC G. SRL

- 12 facturi fiscale fictive emise de SC FF. SRL către SC G. SRL

- 4 facturi fiscale fictive emise de SC G. către SC SC Z. SRL .

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, inculpatul A., părţile civile SC G. SRL, SC H. SRL, părţile vătămate VV., WW., SC B. SRL, părţile civile SC L. SRL, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice ANAF, părţile responsabile civilmente Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Satu Mare, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj.

Prin Decizia penală nr. 459/A din 23.03.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis, printre altele, apelurile declarate de către partea civilă SC G. SRL, SC H. SRL, partea responsabilă civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş şi Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 270 pronunţată în data de 4.12.2015 de Tribunalul Sălaj, pe care a desfiinţat-o, doar cu privire la intervenţia prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26. din C. pen. 1969 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplic. art. 41.alin. (2) şi art. 13 din C. pen. anterior pentru inculpaţii R., F., precum şi a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului F. pentru comiterea, în asociere, a infracţiunii de complicitate la obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41.alin. (2) din C. pen. din 1969 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969 şi art. 13 din C. pen. din 1969, cu privire la acţiunea civilă a părţii civile SC G. SRL, SC H. SRL şi respectiv a greşitei confiscări speciale, precum şi a greşitei obligări în solidar a părţii responsabile civilmente DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş şi a pronunţat o nouă hotărâre în aceste limite.

A constatat că persoana vătămată SC G. SRL, preluată de SC H. SRL Baia Mare, s-a constituit parte civilă în cauză în termenul prevăzut de art. 20 din C. proc. pen.

A obligat inculpatul C. în solidar cu inculpaţii A., R., F. şi K. la plata către partea civilă SC G. SRL a sumei de 275.000 RON din care suma de 190.702 RON, preluată prin protocolul de divizare de către SC H. SRL Baia Mare, şi pe inculpatul II. către aceeaşi parte civilă a sumei de 3.000 RON.

A înlăturat obligarea în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile a DRGFP Cluj-Napoca pentru A.J.F.P Maramureş, constatând că aceasta nu are calitate de parte responsabilă civilmente.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, printre altele, ca nefondat, apelul inculpatului A.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat prezentul recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie, inculpatul A. a susţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. de la 1969 raportat la art. art. 17 lit.

b) din Legea nr. 78/2000, fapta sa nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite cerinţele necesare nici pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii, nici pentru existenţa laturii subiective. În consecinţă, soluţia de condamnare dispusă în cauză este una greşită câtă vreme nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa. În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul lipsei intenţiei, ca element constitutiv al infracţiunii, cât şi sub aspectul unor ale elemente ale laturii obiective.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 din C. pen. de la 1969, a arătat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât au fost ignorate atribuţiile sale de serviciu, cu consecinţa reţinerii ca fiind adevărate a unor împrejurări stabilite în mod neîntemeiat de către acuzare. A subliniat faptul că această concluzie se impune întrucât, în urma Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, atribuţiile de serviciu trebuie să fie prevăzute de lege, în sensul de normă primară.

Însă, în cazul său, atribuţiile de serviciu nu sunt reglementate prin norme primare, ci prin regulamente, ordine şi metodologii. În privinţa infracţiunii prev. de art. 26 din C. pen. rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005 şi art. 17 lit.

g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, a arătat că a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală, raportat la lipsa intenţiei în săvârşirea infracţiunii, ca element constitutiv al acesteia. Cu privire la latura civilă a cauzei, recurentul A. a arătat faptul că achitarea sa, va duce, în mod obligatoriu, la o soluţie contrară în cauză şi în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, în sensul respingerii acesteia. În plus, a solicitat a se constata că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au soluţionat, în mod greşit, latura civilă a cauzei, în condiţiile în care au adoptat soluţia solidarităţii.

Prin încheierea din data de 14.11.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 459/A din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

Examinând, pe fond, recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţionează că analiza efectuată în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie vizează exclusiv elemente de legalitate, prin raportare la cazurile de casare prevăzute de lege. De aceea, controlul judiciar nu poate fi extins cu privire la alte motive de nelegalitate echivalente celor limitativ enumerate în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Această limitare a recursului în casaţie doar la anumite probleme de drept, nu îngrădeşte accesul la justiţie prin încălcarea dreptului la un recurs efectiv (art. 13 din Convenţie), atâta timp cât inculpaţilor li s-a oferit posibilitatea de a exercita o cale ordinară de atac efectivă (apelul) în cadrul căreia şi-au putut susţine apărările. Instanţa europeană a subliniat că efectivitatea unei căi de atac nu depinde de certitudinea unei soluţii favorabile pentru reclamant, ceea ce interesează pe temeiul art. 13 este însăşi existenţa ei (Vilvarajah şi alţii c. Regatului Unit).

Se constată că inculpatul A. şi-a întemeiat recursul în casaţie pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situaţia în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", precum şi pe dispoziţiile art. 448 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii în legătură directă cu infracţiunea de corupţie de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a infracţiunii de corupţie de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din C. pen. din 1969 şi a infracţiunii de complicitate la obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969.

Totodată, constată că faptele concrete reţinute în sarcina inculpatului constau în aceea că:

- în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008, în calitate de şef de serviciu la D.G.F.P. Maramureş, s-a asociat cu inculpaţii R., C., F., S., E., A., cu numitul XX. - toţi funcţionari în cadrul D.G.F.P. Maramureş, precum şi cu administratori ai unor societăţi comerciale, a sprijinit această asociere, iar asocierea a fost urmată de comiterea unor infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie şi în legătură directă cu infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000 (infracţiunea în legătură directă cu infracţiunile de corupţie de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969)

Sub aspectul laturii obiective, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii constă în acţiunile inculpatului de a se asocia cu coinculpaţii şi administratori ai unor societăţi comerciale sau de a sprijini această asociere, care a existat pentru un timp şi a pregătit, a organizat şi a dus la îndeplinire planurile de comitere a unor infracţiuni grave, altele decât cele enumerate în art. 167 C. pen. din 1969 ori art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv - care a fost urmată de comiterea unor infracţiuni de corupţie, asimilate infracţiunilor de corupţie şi în legătură directă cu infracţiuni de corupţie.

Infracţiunea s-a comis cu vinovăţie sub forma intenţiei directe calificată prin scop - săvârşirea de infracţiuni de corupţie, asimilate infracţiunilor de corupţie şi în legătură directă cu infracţiuni de corupţie.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pentru statul de drept şi relaţiile de convieţuire socială, legătura de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi urmarea produsă rezultând ex re.

- în cursul lunii mai 2008 a remis suma de 1.000 euro martorilor YY., ZZ., AAA. - auditori publici externi la Camera de Conturi Maramureş, în scopul ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să nu constate ilegalitatea rambursărilor de T.V.A. efectuate în anul 2007 la SC "G." SRL şi, de asemenea, să nu constate încălcarea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarii publici în cazul acestor rambursări ilegale de T.V.A., (infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969.)

Sub aspectul laturii obiective, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii constă în acţiunea inculpatului de oferire a sumei de 1.000 euro auditorilor publici externi la Camera de Conturi Maramureş.

Sub aspectul laturii subiective, din materialul probator rezultă că fapta a fost comisă cu intenţie directă, în accepţiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. din 1969. Intenţia inculpatului rezultă din împrejurarea că, având cunoştinţă de faptul că auditorii publici au constatat, în cazul unor rambursări ilegale de T.V.A., încălcarea atribuţiilor de serviciu de către A., dar şi de către alţi funcţionari publici ai D.G.F.P. Maramureş,după promisiuni repetate de oferire a unor foloase, a remis organelor de control suma de 1.000 euro, ascunsă într-o Biblie.

- în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008, în calitate de şef de serviciu la D.G.F.P. Maramureş, în mod repetat, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu în scopul de a obţine pentru sine sau pentru alţii (coinculpaţii şi administratori ai unor societăţi comerciale) avantaje patrimoniale şi prin aceasta a cauzat un prejudiciu în sumă de peste 200.000 RON bugetului statului şi a generat o tulburare însemnată bunului mers al D.G.F.P. Maramureş. (infracţiunea asimilată infracţiunilor de corupţie de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din C. pen. din 1969)

Sub aspectul laturii obiective, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii constă în acţiunile repetate ale inculpatului care, în calitate de funcţionar public în cadrul D.G.F.P. Maramureş, şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, prin efectuarea de inspecţii fiscale cu încălcarea dispoziţiilor legale şi prin neluarea măsurilor ce se impuneau în cazul inspecţiilor fiscale efectuate nelegal de coinculpaţii pe care i-a avut în subordine.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, calificată prin scop - obţinerea, pentru sine sau pentru coinculpaţi, a unor sume de bani provenind din rambursări/restituiri ilegale de T.V.A. ori compensări nelegale ale unor sume datorate bugetului general consolidat.

Urmarea imediată a constat atât în producerea unei tulburări însemnate a activităţii D.G.F.P. Maramureş, cât şi în producerea unui prejudiciu de peste 200.000 RON bugetului statului.

- în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008, în calitate de şef de serviciu la D.G.F.P. Maramureş, asociindu-se cu inculpaţii şi cu alte persoane cercetate în cauză (netrimise în judecată), a înlesnit stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabili a taxelor sau contribuţiilor datorate bugetului statului, pentru obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlul de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat, precum şi faptele aceluiaşi inculpat care a participat, direct sau indirect, la procedurile de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat către contribuabili, înlesnind acestora obţinerea unor sume necuvenite (infracţiunii de complicitate la obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969).

Sub aspectul laturii obiective, instanţa a reţinut că elementul material al infracţiunii constă în acţiunile inculpatului de înlesnire a stabilirii, cu rea-credinţă, de către contribuabili, a taxelor sau contribuţiilor pentru obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlul de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat, precum şi de participare, directă sau indirectă, la procedurile de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetul general consolidat către contribuabili,înlesnind acestora obţinerea unor sume necuvenite.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a reţinut intenţia inculpatului în comiterea infracţiunii, în accepţiunea art. 19 alin. (1) lit. a) din C. pen. din 1969, din probele administrate reieşind că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, a consecinţelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul şi a urmărit producerea lui.

În motivarea recursului în casaţie, inculpatul A. a susţinut că faptele concrete reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Cu toate acestea, din dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că inculpatul îşi întemeiază această susţinere prin raportare la o cu totul altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către instanţa de apel.

Astfel, cu privire la infracţiunea în legătură directă cu infracţiunea de corupţie de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) din C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, inculpatul susţine că nu s-a asociat cu administratorii unor societăţi comerciale în vederea creării unor beneficii pentru aceştia constând în restituirea, în mod nelegal, a unor sume reprezentând TVA, contrar celor reţinute prin hotărârea de condamnare, întrucât asocierea este apreciată a fi dovedită prin înseşi exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu a cerut niciunui inspector fiscal să comită vreo faptă nelegală sau să îşi încalce atribuţiile de serviciu şi că în mod greşit s-a reţinut că ar fi săvârşit această faptă cu intenţie directă, având în vedere că nu a urmărit scopurile asocierii şi nu a dorit să participe la săvârşirea unor pretinse infracţiuni alături de coinculpaţii din cauză.

Referitor la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, inculpatul a susţinut că fapta e nu este prevăzută de legea penală deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită reţinute în sarcina sa ca urmare a faptului că nu cunoştea că în Biblia oferită se afla o sumă de bani, nu a cerut funcţionarilor să îndeplinească sau să nu îndeplinească vreun act ce intra în atribuţiilor lor de serviciu, precum şi la faptul că pretinsa remitere a sumei de bani s-a realizat ulterior finalizării raportului auditorilor externi. A apreciat că lipseşte şi scopul special de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, în cuprinsul sentinţei menţinute prin decizia Curţii de Apel Cluj, reţinându-se, în mod neîntemeiat, faptul că remiterea bibliei care conţinea suma de bani s-ar fi făcut în scopul prevăzut de legea penală, în condiţiile în care nu a solicitat celor trei auditori externi să adopte un anume comportament sau să îşi îndeplinească în vreun mod atribuţiile de serviciu, concluzionând în sensul că scopul însă trebuie constatat şi nu prezumat.

Cu privire la infracţiunea de corupţie de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din C. pen. din 1969, a considerat că soluţia pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel este vădit netemeinică, deoarece s-a procedat la ignorarea dispoziţiilor legale privind atribuţiile de serviciu ale inculpatului, cu consecinţa aprecierii ca fiind adevărate a unor împrejurări reţinute în mod neîntemeiat de către acuzare.

S-a mai susţinut că, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul textului de incriminare se va înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii". Această condiţie nu ar fi îndeplinită deoarece în cuprinsul actului de sesizare se menţionează că atribuţiile de serviciu în legătură cu care se reţine pretinsa săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu nu sunt reglementate prin norme primare, ci prin regulamente, ordine şi metodologii şi pentru că atribuţiile sale de serviciu nu erau prevăzute în acte normative primare, ci în acte cu forţă juridică inferioară legii sau prin acte de drept privat (contractele de performanţă). Inculpatul a precizat că şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, indiferent de normele în care acestea erau prevăzute, nu a cunoscut ce acţiuni a întreprins inculpatul C. şi nici nu avea posibilitatea de a afla despre aceste acţiuni prin îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Totodată a precizat că nu avea nicio atribuţie privind desemnarea vreunor controale serviciului său şi nici numirea unor anume persoane care să efectueze inspecţiile fiscale, detaliind procedura dispunerii acestora. În privinţa determinării inspectorilor să îşi încalce atribuţiile de serviciu, a arătat că atât prin sentinţă, cât şi prin decizie, s-a reţinut în mod nelegal că ar fi avut loc asemenea acţiuni de instigare. A criticat şi faptul că s-a reţinut în sarcina sa că ar fi avizat în mod nelegal rapoarte de inspecţie fiscală, faţă de împrejurarea că nu era obligat să procedeze la verificarea concluziilor echipei de control, ci numai a modalităţii în care constatările se încadrează în legislaţia în vigoare. Astfel, s-a reţinut în mod greşit că ar fi avut posibilitatea să descopere că societăţile comerciale nu aveau drept de rambursare a TVA, în condiţiile în care nu avea cum să verifice şi nici nu era însărcinat cu verificarea legalităţii operaţiunilor înregistrate în contabilitatea societăţilor.

Nefondate au fost considerate de către inculpat, prin raportare la atribuţiile de serviciu ale inculpatului şi la probele administrate, cele reţinute de către instanţele de fond şi apel cu privire la faptul că nu a organizat corespunzător, nu a îndrumat şi nu a controlat activităţile desfăşurate de către inspectorii fiscali, nu a asigurat respectarea de către inspectorii fiscali a metodologiilor de impunere fiscală, constatările privind formarea echipelor de control şi a desemnării echipelor de control de mai multe ori la aceeaşi societate, la desfăşurarea de controale la aceeaşi societate de către aceeaşi echipă, faptul că nu a efectuat verificări şi sondaje privind răspândirea personalului de inspecţie fiscală şi că nu am asigurat pregătirea profesională a inspectorilor fiscali.

Referitor la infracţiunea de complicitate la obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1969 rap. la art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 coroborat cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 13 din C. pen. din 1969, a arătat că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut în mod neîntemeiat că mi-aş fi încălcat atribuţiile de serviciu în procesul de avizare a rapoartelor de inspecţie fiscală şi că nu a existat intenţia de a participa la comiterea infracţiunii.

A susţinut şi că actelor de complicitate reţinute în sarcina sa le lipseşte şi caracterul nelegal, reţinut în mod neîntemeiat de către acuzare prin raportare la o pretinsă infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţele de fond şi apel au dat eficienţă dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 405 din 15 iunie 2016, dispoziţiile legale reţinute a fi încălcate de către inculpat în exercitarea atribuţiilor de serviciu fiind reglementate de legislaţia primară, respectiv dispoziţiile art. 99 alin. (2) din Titlului VII din O.G. nr. 92/2003 - C. proc. fisc. , în vigoare la acea dată, contrar susţinerilor inculpatului.

În acest context, subliniază că o analiză a probelor şi un examen critic al raţionamentului instanţelor de fond şi de apel, inclusiv sub aspectul formei de vinovăţie, aşa cum solicită recurentul-inculpat, nu este admisibilă în calea de atac a recursului în casaţie, cale de atac limitată doar la probleme de drept, întrucât ar avea drept consecinţă modificarea situaţiei de fapt reţinută în apel.

Toate criticile expuse de către inculpatul A., atât în scris, cât şi oral, în faţa instanţei de recurs, analizează lipsa unor elemente constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat prin raportare la o altă situaţie de fapt decât cea care a stat la baza hotărârii de condamnare, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va proceda la examinarea acestora şi la soluţionarea unor probleme ipotetice de drept, ce nu se regăsesc în cauza dedusă judecăţii.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 459/A din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

Obligă recurentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2018.

GGC - ED