Eligibility of technical assistance costs and validity of percentage reductions for public procurement qualification failures in EU fund projects

Şedinţa publică din data de 7 februarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.A.T. Municipiul Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 coroborate cu dispoziţiile art. 8 şi dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 şi 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generala Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional:

- Anularea Informării nr. 32386/28.04.2016, înregistrată în evidenţele PMB - Primar General sub nr. x/28.04.2016 şi în evidenţele PMB - U.I.P. Monumente sub nr. x/04.05.2016 aferenta proiectului "Consolidare, restaurare şi conservare Arcul de Triumf";

- Anularea Adresei nr. x/21.06.2016, înregistrată în evidenţele PMB - Primar General sub nr. x/21.06.2016 şi în evidenţele PMB - Direcţia Generală de Dezvoltare şi Investiţii sub nr. x/23.06.2016;

- Anularea Deciziei nr. 171/16.06.2016 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Unitatea Soluţionarea Contestaţii POR;

- înlăturarea măsurii reducerilor procentuale aplicate şi constatarea că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora;

- Obligarea pârâtului la plata sumei precizată în Cererea de rambursare nr. x aferentă proiectului "Consolidare, restaurare şi conservare Arcul de Triumf";

- constatarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate a tuturor cheltuielilor solicitate şi rambursarea cheltuielilor excluse prin acest document.

- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1876 din 22 mai 2017, a respins ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamanta UAT Municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta UAT Municipiul Bucureşti a declarat recurs.

În recursul său, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti a arătat, în esenţă, următoarele:

Toate documentele solicitate au fost puse la dispoziţia M.D.R.A.P. odată cu depunerea Cererii de rambursare nr. x Astfel, adresele indicate fac dovada faptului ca S.C. A. S.R.L. a justificat cheltuielile de editare/printare, motiv pentru care argumentul reţinut de către instanţa de fond în sensul că "reclamanta nu a făcut dovada justificării acestor cheltuieli prin punerea la dispoziţia autorităţii finanţatoare a documentelor aferente valorilor rezultate din facturile fiscale depuse odată cu cererea de finanţare [...]" este nejustificat şi nu reflecta o analiză corectă şi completă a documentelor existente la dosarul cauzei.

În primul rând, soluţia instanţei de fond este criticabilă prin prisma faptului că nu prezintă niciun motiv pentru care a respins argumentul cu privire la aplicarea în timp a O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, aceste reduceri au fost stabilite în mod nelegal de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţie Publice - Direcţia Generală Programe Europene, întrucât la data aplicării acestei măsuri, Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 fusese modificată prin O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, în vigoare de la 28.06.2014.

La momentul aplicării corecţiilor, respectiv la data de 09.12.2014. motivele pentru care s-au stabilit corecţiile, potrivit pct. 2.3 si 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, au fost eliminate prin O.U.G. nr. 47/2014, drept pentru care Municipalitatea a fost sancţionată în mod nelegal, luându-se în considerare dispoziţii legale abrogate, ce nu mai sunt în vigoare.

În măsura în care instanţa de fond ar fi făcut o analiză corectă a documentelor depuse la dosarul cauzei, ar fi constatat că ofertantul S.C. A. S.R.L., a respectat în totalitate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 cât şi cele ale H.G. nr. 925/2006, prezentând copii lizibile conform cu originalul.

Instanţa de fond trebuia să aibă în vedere faptul că, faţă de cele solicitate prin fişa de date la pct. III.2.3.a) - Capacitatea tehnică şi/sau profesională, ofertantul nu a prezentat la momentul depunerii ofertei procesul-verbal de recepţie pentru contractul de proiectare nr. xR din 16.11.2007, dar a prezentat odată cu oferta şi recomandare din partea beneficiarului, document doveditor conform cerinţelor din fişa de date. Ca urmare a solicitării de clarificări din partea comisiei, ofertantul a precizat, în Răspunsul la adresa nr. x/29.11.2012 că "nu poate fi prezentat procesul-verbal de recepţie a finalizării prestării serviciilor de asistenţă tehnică din partea proiectantului, întrucât lucrările nu au fost finalizate " iar actul prin care se certifica finalizarea prestării îl constituie procesul-verbal de recepţie al lucrărilor executate şi în conţinutul recomandării, beneficiarul S.C. B. S.A. acordă calificativ foarte bun.

Însuşi legiuitorul a precizat în mod clar, în cuprinsul disp. art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, modificată şi completată, iar autoritatea contractantă prin Comisia de evaluare s-a conformat şi a considerat îndeplinită cerinţa, prin însuşi faptul că " (...) în cazul în care beneficiarul este un client privat şi din motive obiective operatorul economic nu are posibilitatea obţinerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestării serviciilor se realizează printr-o declaraţie a operatorului economic".

În acest context, Comisia de evaluare a aplicat corect criteriul minim de calificare, când a evaluat ca fiind îndeplinită cerinţa referitoare la experienţa similară, prin analizarea şi acceptarea documentelor prezentate ca fiind edificatoare, concludente.

Ca urmare a solicitării de clarificări, S.C. A. S.R.L., depune ca documente suport un punct de vedere, recomandări din partea beneficiarilor celor trei contracte cu calificativul,"foarte bun" precum şi declaraţie pe proprie răspundere din care rezultă că pentru contractul nr. xR/16.11.2007 încheiat cu S.C. B. S.A., valoarea asistenţei tehnice este de 208.584 RON, respectiv circa 15% din valoarea proiectării.

În consecinţă, documentele depuse de către ofertantul S.C. A. S.R.L. nu pot fi interpretate drept insuficiente, aşa cum face instanţa de fond, considerând în mod cu totul nejustificat că, în fapt, toate aceste aspecte ar constitui " împrejurări care conduc la concluzia că în mod legal pârâta a reţinut existenţa acestei nereguli, fiind irelevantă existenţa unei identităţi de CPV între aceste contracte şi contractul în litigiu", din moment ce toate documentele depuse de către acest ofertant şi care constituie dosarul de achiziţie publică, dovedesc experienţa similară. În momentul în care Comisia de Evaluare a luat decizia de declarare a ofertei S.C. A. S.R.L. drept câştigătoare a respectat întru totul disp. art. 11 alin. (4) - (6) din H.G. nr. 924/2006.

În ceea ce priveşte reducerea procentuală de 5%, soluţia instanţei de fond de menţinere a acestei măsuri este neîntemeiată.

Autoritatea contractantă are dreptul de a folosi criterii de calificare şi selecţie ce ţin de capacitatea tehnică şi/sau profesională a ofertanţilor. Cerinţa stabilită constituie o cerinţă rezonabilă şi necesară în vederea îndeplinirii obiectivului contractului de achiziţie publică.

Autoritatea contractantă a respectat principiul proporţionalităţii atunci când a stabilit criteriile de calificare şi selecţie, iar aceste criterii stabilite au avut o legătură concretă cu obiectul contractului care urma să fie atribuit. În acest sens, nivelul cerinţelor minime solicitate prin documentaţia de atribuire, precum şi documentele care probează îndeplinirea unor astfel de cerinţe s-au limitat numai la cele strict necesare pentru a se asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului respectiv, luând în considerare exigentele specifice impuse de valoarea, natura şi complexitatea acestuia.

Autoritatea contractantă a considerat că ofertantul va trebui să dispună de resursele umane (personal de specialitate şi experţi care vor avea roluri esenţiale în îndeplinirea contractului) responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii, iar cerinţele minime solicitate au fost strict necesare îndeplinirii în bune condiţii a contractului, respectând legislaţia în vigoare la acea dată.

Precizarea criteriilor de calificare şi selecţie au avut ca fundament legal dispoziţiile art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.

În concluzie, autoritatea contractantă nu a restricţionat participarea la procedură a potenţialilor ofertanţi prin stabilirea unor criterii de calificare şi selecţie restrictivi, întrucât cerinţele impuse au fost proporţionale cu obiectul procedurii în cauză, fiind strict necesare pentru a asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului de achiziţie publică.

Autoritatea contractantă a dorit să atribuie contractul unor operatori economici cu personal calificat, competent în realizarea de activităţi ce implică proiecte de o asemenea anvergură.

În ceea ce priveşte presupusa nerespectare a Anexei nr. 1 la Ordin 509/2011

Instanţa de fond consideră, în mod eronat, că solicitarea cazierului judiciar/fiscal nu s-ar fi impus în prezenta cauză, nefiind "necesară în raport de obiectul contractului şi de situaţia personală a ofertanţilor".

Un asemenea argument contrazice rigurozitatea de care trebuie să dea dovadă o autoritate contractantă în momentul în care atribuie un contract de achiziţie publică.

Totodată, inclusiv instanţa de fond menţionează că legiuitorul permite autorităţilor contractante să solicite astfel de documente pentru dovedirea bonităţii şi caracterului fiecărui ofertant care participă la o procedură de achiziţie publică. Astfel, instanţa de fond trebuia să ţină cont de un aspect esenţial, respectiv de faptul că reducerile procentuale se aplică pentru eventuale nereguli în aplicarea dispoziţiilor privind achiziţiile publice. Or, din moment ce autoritatea contractantă a respectat, în ceea ce priveşte solicitarea de cazier judiciar/fiscal, dispoziţiile imperative ale legii, menţinerea măsurii reducerii procentuale pentru acest motiv este neîntemeiată şi neavenită.

În ceea ce priveşte presupusa nerespectare a dispoziţiilor art. 79 din H.G. nr. 925/2006

Instanţa de fond a considerat că ofertantul şi-a modificat conţinutul ofertei financiare, susţinând că această modificare ar fi operată prin permisiunea acordată acestuia de a-şi modifica termenul de prestare a serviciilor (în ofertă a fost indicat 30 de luni, iar prin răspunsul la solicitarea de clarificări din data de 13.07.2012).

Acest aspect este întru totul nejustificat din moment ce, prin Formularul nr. 5, S.C. C. S.R.L. a indicat suma de 59.500 fără TVA, drept ofertă financiară pentru servicii de consultanţă şi management pentru finalizarea proiectului " Consolidare, restaurare şi conservare Arcul de Triumf.

Prin Adresa nr. x/16.07.2012, înregistrată la PMB - DPA sub nr. x/12.07.2017, S.C. C. S.R.L. nu şi-a modificat oferta financiară, ci a depus facturi justificative ale contractului ce dovedeşte experienţa similară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte cheltuielile neeligibile:

Instanţa de judecată a reţinut că în cadrul cererii de rambursare numărul 10 finală, reclamanta a solicitat spre decontare, la linie bugetară 3.5 Asistenţă tehnică, factura nr. x din 22 august 2014 emisă de executantul lucrărilor A. S.A., printre altele, cu privire la suma de 1.780 RON şi 4.027,20 RON TVA reprezentând cheltuieli de editare/printare desene, conform centralizatorului pe luna iunie aferent contractului de servicii nr. x/6 februarie 2013. A mai reţinut instanţa de judecată că, cu nerespectarea condiţiilor din caietul de sarcini, capitolul 18, care stipulează că este obligatorie identificarea cheltuielilor, iar nu o menţionare globală a acestora, nu au fost detaliate aceste cheltuieli, că deşi s-a solicitat prezentarea schiţelor, respectiv a desenelor justificative pentru a proba cheltuielile de editare/printare desene, aceste înscrisuri nu au fost depuse nici la dosarul cererii de rambursare nr. x, nici mai târziu când s-au cerut explicaţii reprezentanţilor beneficiarului.

Aceeaşi situaţie a fost constatată şi în privinţa sumelor de 890 RON şi 213,60 RON TVA aferentă liniei bugetare 3.5 "asistenţă tehnică" pentru care reclamanta nu a depus înscrisurile solicitate pentru a demonstra existenţa lucrărilor respective, respectiv a cheltuielilor .

Situaţia s-a repetat, de asemenea, în decursul lunilor iulie 2015, septembrie 2015, octombrie 2015 şi noiembrie 2015 .

În mod corect au reţinut organele de control şi instanţa de judecată, constată Înalta Curte, că reclamanta nu a prezentat documentele solicitate, limitându-se să furnizeze justificări cu privire la aceste cheltuieli, iar documentele prezentate - rapoarte de activitate, minute, fişă de pontaj, nu reprezintă schiţă/desene pe specialităţi, fiind incluse în obligaţiile prestatorului, conform caietului de sarcini, incluse fiind în tariful asistenţei tehnice, iar schiţele sau desenele, atunci când era cazul, trebuiau să fie facturate separat. Cum reclamanta nu a prezentat, conform solicitării îndreptăţite a organelor de control, schiţele/desenele pe specialităţi, rezultă cu evidenţă că aceasta nu a demonstrat eligibilitatea respectivelor cheltuieli, astfel încât instanţa de judecată în mod legal a considerat că acestea sunt neeligibile şi a respins acţiunea reclamantei, sub acest aspect.

De remarcat că în cadrul criticilor formulate în cadrul memoriului de recurs, reclamanta nu face decât să reitereze poziţia exprimată atât în faţa organelor de inspecţie fiscală, cât şi în faţa instanţei de fond. Cu alte cuvinte, aceasta nu demonstrează că a depus documentele solicitate de către organele de control, şi prin aceasta să dovedească eligibilitatea cheltuielilor efectuate cu printarea schiţelor şi desenelor în discuţie. Pur şi simplu, reclamanta prezintă pasaje din poziţia exprimată de către executantul lucrărilor A. S.R.L. care furnizează explicaţii în sensul celor furnizate şi în faţa instanţei de fond şi a organelor de control, dar nu prezintă schiţe şi desene printate, aşa cum se solicitase.

Sunt nefondate şi criticile referitoare la reducerile procentuale aplicate .

În opinia recurentei, soluţia instanţei de fond este criticabilă prin prisma faptului că nu motivează pentru ce a fost respins argumentul referitor la aplicarea în timp a O.U.G. nr. 66/2011. În concret, reclamanta a arătat că la momentul aplicării corecţiilor, 9 decembrie 2014, motivele pentru care au fost stabilite corecţiile - pct. 2.3 şi 2.4 din anexa la ordonanţa de urgenţă au fost eliminate prin O.U.G. nr. 47/2014, drept pentru care reclamanta a fost sancţionată în mod nelegal .

În realitate, observă Înalta Curte, prima instanţă nu a ignorat argumentul dezvoltat de către reclamantă, ci a împărtăşit opinia exprimată în acest sens de către pârâtă. Astfel, s-a reţinut în cuprinsul sentinţei recurate, modificările legislative intervenite în baza O.U.G. nr. 47/2014 nu sunt aplicabile în speţă deoarece măsurile dispuse prin informarea nr. 31.604 din 9 decembrie 2014 nu au fost aplicate la data respectivă, acestea fiind stabilite anterior adoptării actului normativ invocat de către reclamantă, respectiv prin nota de neconformitate 95.906 din 11 februarie 2014 în ceea ce priveşte reducerea de 10%, respectiv prin nota de neconformitate 86.029 din 25 aprilie 2013 în ceea ce priveşte reducerea de 5%. Prin informarea 31.604 din 9 decembrie 2014 nu au fost constatate nereguli şi nu s-au aplicat, aşadar, sancţiuni, ci doar au fost aplicate reducerile procentuale stabilite anterior .

În ceea ce priveşte criticile referitoare la chestiunile privind reducerile procentuale de 10 % şi 15 % o primă observaţie care se impune, în consonanţă cu cele reţinute de către judecătorul cauzei, este aceea că aplicarea reducerilor procentuale a fost cenzurată de către instanţa de judecată cu ocazia verificării legalităţii informării numărul 31.604 din 9 decembrie 2014, fiind confirmată legalitatea acestui act administrativ prin sentinţa civilă nr. 1469 din 28 aprilie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul numărul x/2015, nerecurată. Prin urmare, chestiunile privitoare la neîndeplinirea cerinţelor minime de calificare de către ofertantul desemnat câştigător, valoarea experienţei minime şi nici a prestării serviciilor aferente contractelor evocate în dovedirea îndeplinirii acestei cerinţe, cerinţă ce vizează calitatea de membru UAR/OAR pentru expertul nominalizat la poziţia "arhitect " nu mai pot fi puse în discuţie în prezentul dosar, fiind tranşate cu caracter definitiv în cauza menţionată mai sus .

Referitor la cerinţa de experienţă similară, prima instanţă, cu îndreptăţire, a arătat că evocarea unor contracte, pentru a demonstra îndeplinirea acestei cerinţe, nu este suficientă, fiind necesar a se face dovada prestării serviciilor în valoarea consemnată în documentaţie, precum, de asemenea, insuficientă este şi prezentarea unui calificativ cu privire la calitatea lucrărilor, în vederea dovedirii cerinţei respective. Nici procesele-verbale şi recomandările beneficiarilor serviciilor nu acoperă cerinţa în discuţie, deoarece nici aceste documente nu clarifică aspectul esenţial în cauză - dacă ofertantul a participat efectiv la realizarea activităţilor. Or, a arătat judecătorul cauzei, în mod corect, potrivit art. 11 alin. (4)-(6) din H.G. nr. 925/2006, pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare deşi iniţial poate depune doar o declaraţie pe proprie răspundere care să confirme îndeplinirea cerinţelor de calificare, în cazul în care uzează de dreptul prevăzut la alin. (4), ofertantul este obligat să completeze documentaţia cu înscrisuri care confirmă îndeplinirea acestor cerinţe de calificare .

Or, după cum se poate observa şi din recurs, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bucureşti insistă doar asupra aspectului că ofertantul posedă îndrituirea legală de a prezenta o declaraţie pe proprie răspundere, însă evită să se refere la obligaţia legală ce se degajă neechivoc din prevederile alin. (5) şi (6) din acelaşi art. 11 al H.G. nr. 925/2006 că ulterior, în condiţiile prescrise de aceste dispoziţii legale, acel ofertant are obligaţia să completeze documentaţia cu înscrisuri care să demonstreze îndeplinirea cerinţelor de calificare. Judecătorul cauzei a subliniat existenţa acestei obligaţii legale, însă recurenta nu formulează propriu-zis critici în privinţa raţionamentului judecătorului fondului preferând să continue a susţine că ofertantul a prezentat declaraţie pe proprie răspundere .

În ceea ce priveşte reducerea procentuală de 5%, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, reclamanta, practic, nu formulează o critică propriu-zise a hotărârii instanţei de fond deoarece nu prezintă niciun argument care să tindă a demonstra că raţionamentul judecătorului cauzei nu a fost corect, respectiv că s-a bazat pe o interpretare invalidă a dispoziţiilor legale incidente în speţă. Aici, recurenta nu face decât să redea conţinutul unor dispoziţii legale - art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 179 din acelaşi act normativ. În continuare, recurenta susţine că este îndrituită să folosească criterii de calificare şi selecţie ce ţin de capacitatea tehnică sau profesională a ofertanţilor şi că nu a restricţionat participarea la procedură a potenţialilor ofertanţi prin stabilirea criteriilor pe care le-a fixat. Este adevărat că autoritatea contractantă are dreptul de a folosi criterii de calificare şi selecţie ce ţin de capacitatea tehnică a ofertanţilor, că aceste criterii trebuie să aibă o legătură concretă cu obiectul contractului ce urmează să fie atribuit, că autoritatea contractantă nu restricţionează participarea la procedură a potenţialilor ofertanţi prin stabilirea unor astfel de criterii de calificare dacă cerinţele stabilite sunt proporţionale cu obiectul procedurii în cauză, fiind necesare pentru a asigura îndeplinirea în condiţii optime a contractului de achiziţie publică. Însă, în speţă, recurenta nu aduce niciun argument concret pentru a demonstra de ce raţionamentul judecătorului cauzei nu este corect, respectiv de ce actele administrative contestate sunt nelegale din acest punct de vedere, situaţie în care instanţa de recurs este în imposibilitate de a efectua controlul judiciar al legalităţii sentinţei în privinţa soluţiei referitoare la reducerea procentuală de 5%, din moment ce nu a fost învestită să se pronunţe asupra unor veritabile critici ale hotărârii instanţei de fond.

Referitor la nerespectarea anexei nr. 1 la Ordinul nr. 509/2011, reclamanta invocă prevederile art. 180 din O.U.G. nr. 34/2006, conţinutul anexei nr. 1 referitor la înţelesul noţiunii de "formulări nerestrictive", precum şi instrucţiunile de completare a fişei de date standardizate, dar şi art. 182 alin. (2) doi din aceeaşi ordonanţă de guvern, şi susţine că solicitarea prezentării cazierelor judiciar şi fiscal atât de către ofertant, cât şi de către administrator este legală şi nerestrictivă.

Înalta Curte nu împărtăşeşte opinia recurentei. Aşa cum a arătat judecătorul cauzei, în baza art. 182 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, acest text legal devine incident numai în ipoteza în care autoritatea contractantă avea reale incertitudini privind situaţia personală a unor candidaţi, or, aceasta, cu depăşirea limitelor câmpului de aplicare a normei juridice în discuţie a fixat cerinţa prezentării certificatelor încă de la începutul procedurii de achiziţie, ca cerinţă minimă de calificare, ceea ce este nelegal. Invocarea de către recurentă, ca argument prin care încearcă să combată raţionamentul judecătorului, a unei pretinse rigurozităţii de care ar trebui să dea dovadă autoritatea contractantă în momentul în care atribuie un contract de achiziţie publică, nu poate fi primită în contra unei dispoziţii legale al cărei conţinut este neechivoc în sensul în care l-a interpretat instanţa de judecată.

În fine, o ultimă critică dezvoltată de către reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond vizează modul în care această instanţă a făcut interpretarea dispoziţiilor art. 79 din H.G. nr. 925/2006. În recurs, reclamanta reiterează argumentul referitor la valoarea ofertei financiare pentru servicii de consultanţă şi management pentru finalizarea proiectului, argument care pe bună dreptate a fost înlăturat de către judecătorul cauzei. În realitate, autoritatea contractantă a îngăduit ofertantului câştigător să modifice conţinutul ofertei financiare, în condiţiile în care oferta conţinea un termen de efectuare a serviciilor de 30 de luni, iar modificarea privea un termen de 32 de luni de prestare a acelor servicii. Or, rezultă cu puterea evidenţei că în felul mai sus arătat s-a produs modificarea duratei de executare a contractului în raport de oferta iniţială, contrar prevederilor art. 79 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006 .

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constatând că recursul este nefondat îl va respinge ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta- reclamantă Unitatea Administrativ- Teritorială Municipiul Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1876 din 22 mai 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2020.