Restitution appeal inadmissible as final judgments fall outside recourse under Law No. 10/2001.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, invocată de apelanta-reclamantă. A fost respins apelul ca nefondat.

Prin Decizia civilă nr. 870 A din data de 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV -a civilă.

Împotriva Deciziei civile nr. 870 A din data de 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a Deciziei civile nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 29 ianuarie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 27 februarie 2019 şi comunicat părţilor la data de 14 martie 2019.

Recurenta-revizuentă a formulat punct de vedere la raport, arătând că recursul este admisibil.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la recursul declarat împotriva Deciziei nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Cererea de chemare în judecată ce a învestit în primă instanţă Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 26 şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor anterior menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Se reţine, totodată, că potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) - (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Având în vedere textele legale anterior menţionate, reiese că Decizia civilă nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este definitivă, considerent pentru care nu este supusă prin lege căii de atac a recursului.

Cu privire la recursul declarat împotriva Deciziei nr. 870 A din data de 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de revizuire:

Împotriva Deciziei civile nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire - cale de atac respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 870 A din 26 septembrie 2018, instanţa constatând că aspectele invocate nu pot fi încadrate nici în pct. 1 alin. (1) al art. 509 C. proc. civ. şi nici în vreun alt motiv de revizuire.

Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speţă, hotărârea revizuită - Decizia civilă nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, este definitivă, pentru considerentele anterior prezentate (fiind o hotărâre pronunţată în soluţionarea apelului declarat într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001).

Or, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. anterior enunţate, reiese că şi Decizia civilă nr. 870 A din data de 25 septembrie 2018, fiind pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în soluţionarea cererii de revizuire formulate împotriva unei decizii definitive, este de asemenea definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru considerentele prezentate, din coroborarea textelor legale anterior redate, rezultă că Deciziile nr. 870 A din data de 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sunt definitive, nefiind supuse prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunţate în soluţionarea unui apel, respectiv a unei cereri de revizuire, căi de atac declarate împotriva unor hotărâri supuse numai apelului.

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 870 A din data de 25 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a Deciziei civile nr. 797 A din data de 5 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - GV