Negative jurisdictional conflict settled: Galati court venue affirmed over București Sector 1, claims proceed.

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 06.02.2018, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL şi D., au solicitat obligarea pârâtei D. la plata sumei de 150.000 RON daune morale reprezentând prejudiciul creat reclamanţilor ca urmare a executării silite efectuate împotriva lor de către această pârâtă, deşi aceasta nu avea calitatea de creditoare, precum şi ca urmare a multiplelor acţiuni civile şi penale pe care pârâta D. le-a intentat reclamanţilor, constatarea nulităţii absolute a contractului de tranzacţie încheiat la 14.12.2015 încheiat între pârâte, obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a daunelor morale de 100.000 RON pentru încercarea de eludare a dispoziţiilor legale la momentul încheierii contractului a cărui nulitate se solicită şi cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanţii au arătat că în primăvara anului 2012 au primit o adresă din partea BNP E., sector Bucureşti prin care li se solicita prezenţa reclamanţilor în vederea eliberării unui duplicat după contractul de împrumut autentificat sub nr. x/2006, contract pe care reclamanţii contestă că l-ar fi încheiat vreodată.

Prin contractul de cesiune de creanţă încheiat la data de 26.10.2011, pârâta D. a cesionat către SC C. SRL creanţa rezultată din contractul de împrumut nr. x/10.04.2006.

Mai arată reclamanţii că, în baza contractului de cesiune a creanţei, SC C. SRL a solicitat executarea silită a reclamanţilor, în calitate de împrumutaţi, la BEJ F. în dosarul de executare nr. 81/2012, iar pârâta D. a solicitat executarea silită a reclamanţilor la BEJ G. în cadrul Dosarului de executare nr. x/RC/2012.

Prin Sentinţa civilă nr. 1273 din data de 4 februarie 2015, pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 243 din data de 8 mai 2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a admis contestaţia la executare în contradictoriu cu pârâta D., formulată de reclamanţii din prezenta cauză şi s-au anulat toate actele de executare silită întocmite în Dosar nr. x/2012 de BEJ G..

Prin Sentinţa civilă nr. 4682 din 09.05.2014, pronunţată de Judecătoria Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 234 din data de 14.12.2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a admis contestaţia la executare în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, formulată de reclamanţii din prezenta cauză, şi s-au anulat toate actele de executare silită întocmite în Dosar nr. x/2012 al BEJ F..

La data de 14.12.2015 pârâtele D. şi SC C. SRL au încheiat contractul de tranzacţie de stingere a laturii civile din dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, precum şi dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava în scopul de a stinge definitiv oricare pretenţii ce ar putea rezulta ca urmare a constituirii de parte civilă, declarând totodată contractul de cesiune nul.

În baza contractului de tranzacţie la data de 18.01.2018 a fost emisă o nouă somaţie de BEJ F. în Dosarul nr. x/2017.

În prezenta cauză, reclamanţii au solicitat anularea contractului de tranzacţie din 14.12.2015, arătând că acesta a fost încheiat cu fraudarea legii, şi daune morale.

Prin Sentinţa civilă nr. 788 din data de 8 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Galaţi a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

S-a reţinut în motivare că, potrivit prevederilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoare la momentul formulării prezentei acţiuni, regula generală în privinţa competenţei teritoriale a instanţei judecătoreşti este aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul.

Art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prevede şi o competenţă teritorială alternativă, pentru instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.

Potrivit clauzelor contractului de tranzacţie cap. II pct. 2.5 Orice litigiu decurgând din prezentul contract sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv cele referitoare la validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui vor fi soluţionate pe cale amiabilă. Dacă părţile nu vor ajunge la o înţelegere amiabilă, atunci litigiile vor fi înaintate spre soluţionare instanţelor competente material din Bucureşti.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 116, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1), părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanţe decât acelea, care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

În cauza de faţă, potrivit clauzelor contractului de tranzacţie cap. II pct. 2.5 Orice litigiu decurgând din prezentul contract sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv cele referitoare la validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui vor fi soluţionate pe cale amiabilă. Dacă părţile nu vor ajunge la o înţelegere amiabilă, atunci litigiile vor fi înaintate spre soluţionare instanţelor competente material din Bucureşti.

Astfel, instanţa apreciază că în speţă, atât raportat la domiciliul unuia dintre pârâţi, D., cu domiciliul în Bucureşti, cât şi raportat la clauzele contractuale, care au stabilit alegerea de competenţă în favoarea unei instanţe competente material din Bucureşti, reclamanţii erau datori să introducă acţiunea la instanţa competentă teritorial din Bucureşti.

Este adevărat că reclamanţii sunt terţi faţă de contractul de tranzacţie încheiat între părţi, alegerea de competenţă fiind făcută de părţile contractului de tranzacţie, dar, chiar şi în aceste condiţii, Judecătoria Galaţi nu este competentă, raportat la oricare dintre domiciliile pârâţilor.

Faţă de afirmaţia reclamanţilor prin care au înţeles să invoce competenţa Judecătoriei Galaţi, raportat la răspunderea civilă delictuală, în sensul că faptul prejudiciabil, prejudiciul creat reclamanţilor ca urmare a executării silite a reclamanţilor de către pârâtele D. şi SC C. SRL, deşi acestea nu aveau calitate de creditoare, respectiv cesionară a creanţei, precum şi ca urmare a multiplelor acţiuni civile şi penale pe care pârâtele le-au intentat reclamanţilor, a fost săvârşit pe raza de competenţă a Judecătoriei Galaţi, instanţa a înlăturat această susţinere, având în vedere că daunele morale solicitate de reclamanţi pot fi privite doar ca cereri accesorii cererii principale, urmând ca, doar în măsura analizării contractului de tranzacţie din data de 14.12.2015, să se constate dacă există motive de nulitate absolută a acestuia, şi dacă, prin nulitatea astfel constată, a existat un prejudiciu adus reclamanţilor.

În aceste condiţii, raportat la prevederile art. 123 C. proc. civ., prin care se stipulează că cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar de ar fi de competenţa materială sau teritorială a alte instanţe judecătoreşti, Judecătoria Galaţi a constatat că, faţă de capătul principal al cererii de chemare în judecată: constatarea nulităţii absolute a contractului de tranzacţie încheiat la 14.12.2015, competentă este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Prin urmare, faţă de considerentele expuse, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Galaţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, ca fiind instanţa competentă de la domiciliul unuia dintre pârâţi şi faţă de alegerea de competenţă prevăzută în cuprinsul tranzacţiei a cărei anulare se cere în cauză.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 1 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 1854 din data de 10 aprilie 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare cererii în favoarea Judecătoriei Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi a celor prevăzute de art. 107 C. proc. civ., a constatat că cererea de chemare în judecată are două capete de cerere principale, întemeiate pe fapte diferite, dar în strânsă legătură, având ca obiect obligaţii izvorâte din fapte ilicite, situaţie în care alegerea de domiciliu aparţine reclamantului.

S-a mai reţinut că pârâta domiciliază în Sectorul 1 Bucureşti, dar reclamanţii au ales să introducă cererea la Judecătoria Galaţi.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta D., au solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 150.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul creat reclamanţilor ca urmare a executării silite efectuate împotriva lor de către pârâta D., deşi aceasta nu avea calitate de creditoare, precum şi ca urmare a multiplelor acţiuni civile şi penale pe care pârâta D. le-a intentat reclamanţilor, constatarea nulităţii absolute a contractului de tranzacţie încheiat la 14.12.2015 încheiat între pârâte, obligarea pârâtelor la plata, în solidar, a daunelor morale de 100.000 RON pentru încercarea de eludare a dispoziţiilor legale la momentul încheierii contractului a cărui nulitate se solicită.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenţei teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Aceste ultime dispoziţii reprezintă norma ce reglementează competenţa teritorială în materia răspunderii civile delictuale, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcţie de opţiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanţele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, au fost formulate două capete de cerere principale, întemeiate pe cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, unul având drept cauză răspunderea civilă delictuală, iar celălalt fiind întemeiat pe cauză ilicită, situaţie în care competenţa teritorială este alternativă, fiind deopotrivă competente să soluţioneze cauza instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite, instanţa de la locul producerii prejudiciului şi instanţa de la domiciliul pârâtului.

În litigiul pendinte, Judecătoria Galaţi este instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta ilicită şi s-a produs prejudiciul, fiind instanţa pe rolul căreia s-au aflat dosarele civile şi penale pentru care au fost solicitate daunele morale de către reclamanţi, iar Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa de la domiciliul pârâtei D., aflat în Bucureşti, str. x, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În speţă, reclamanta a ales să sesizeze instanţa de la locul săvârşirii faptei ilicite şi producerii prejudiciului, şi, în consecinţă, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe, însă cu condiţia ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Galaţi cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu şi nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtei, fără a încălca voinţa reclamanţilor.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2019.

GGC - GV