Wartime refugee compensation: Pension authority appeal dismissed, refugee status and benefits confirmed under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the pension authority, upholding the appellate decision that ordered the agency to grant the claimant benefits under Law No. 189/2000 for the specific refugee periods of January–December 1941 and February 1944–March 1945, and awarded the claimant 4,000,000 lei in legal costs. The dispute concerned the administrative refusal to recognize the claimant's status as a refugee who fled from Northern Bukovina (then occupied by Soviet authorities) and settled definitively in Romania, which was challenged through an action for the annulment of the administrative decision. Relying on notarized witness testimonies, the claimant's birth certificate proving minority during the initial flight, and a prior recognition of refugee status for her mother, the court applied Law No. 189/2000 and procedural rules to find that the claimant met the statutory criteria for compensation for wartime refugee status, rendering the pension authority’s partial recognition of only the post-June 1944 period legally insufficient.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 274 C. proc. civ; Wartime refugee compensation: Pension authority appeal dismissed, refugee status and benefits confirmed under Law 189/2000: În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată să achite reclamantei, suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței prezentate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
G.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 5743 din 8 iulie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea unei noi hotărâri conforme cu realitatea.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 18 ianuarie 1941 s-a refugiat împreună cu mama sa, din Bucovina de Nord, la Siret și apoi la Mitocul Dragomirnei, până la 31 decembrie 1941, când au revenit la domiciliul inițial și că la 4 februarie 1944 s-au refugiat din nou, pe teritoriul României, unde au rămas definitiv.
A mai arătat că, deși a depus actele necesare pentru dovedirea perioadelor de refugiu, pârâta nu i-a luat în considerare, decât perioada de după 7 iunie 1944.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1943 din 19 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și, constatând că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, a obligat pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la 1 noiembrie 2002, pentru perioadele 17 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 și 4 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Instanța a reținut că reclamanta, cu actele prezentate, a făcut dovada susținerilor sale privind perioada de refugiu și localitatea de unde s-a refugiat.
Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada că împreună cu mama sa, în cele două perioade menționate, a fost nevoită să plece din localitatea de domiciliu, stabilindu-se apoi, după cel de-al doilea refugiu, în România.
A mai reținut că și mamei sale, S.E. i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 1 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 și 4 februarie 1944 - 6 martie 1945, iar reclamanta s-a născut la 17 ianuarie 1941, în timpul refugiului mamei sale.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.
Recurenta a susținut, în esență, că în raport cu actele prezentate, comisia de specialitate a emis hotărârea a cărei anulare se solicită prin acțiune, cu respectarea prevederilor legale în materie.
Critica este neîntemeiată.
Așa cum corect s-a reținut în sentință, din declarațiile notariale date de B.C. și C.M., persoane care s-au aflat, de asemenea, în situația de refugiate, reiese că reclamanta a fost nevoită să plece din localitatea Sinăuți (aflată în prezent pe teritoriul Ucrainei), împreună cu mama sa, la 18 ianuarie 1941, după ocuparea acesteia, de autoritățile sovietice și s-a înapoiat în localitatea respectivă, la 31 decembrie 1941.
Martorii au menționat că la 4 februarie 1944, reclamanta a părăsit din nou localitatea Sinăuți, urmare a înaintării trupelor sovietice, stabilindu-se împreună cu mama sa, în localitatea Paroșeni și de atunci nu a părăsit teritoriul României.
De altfel, și mamei sale i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, prin hotărârea de revizuire nr. 258 din 7 ianuarie 2003 a Casei Județene de Pensii Alba, pentru perioadele 1 ianuarie 1941 - 31 decembrie 1941 și 4 februarie 1944 - 6 martie 1945.
Din certificatul de naștere depus la dosar, rezultă că reclamanta s-a născut la 17 ianuarie 1941 și, minoră fiind, era normal să fie luată de mama sa, în refugiu.
Prin urmare, față de considerentele expuse, se constată că hotărârea curții de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de pârâtă, se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată să achite reclamantei, suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1943 din 19 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta Casa de Pensii a municipiului București, să plătească intimatei G.O., suma de 4.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.