Supply order jurisdiction clause invalid without defendant acceptance; competence awarded to defendant's domicile court in negative conflict resolution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by awarding territorial competence to the court of the defendant's domicile (Judecătoria Brașov), thereby rejecting the claimant's reliance on a jurisdiction clause. The dispute involved a claim for late payment penalties and litigation costs arising from a commercial supply order for limestone products, where the claimant filed suit at its home court based on a jurisdiction clause inscribed in the order document, but the defendant did not sign the document and subsequently raised a territorial incompetence exception. The Court held that the unsigned order did not constitute a valid conventional prorogation of jurisdiction under Art. 126(1) of the Code of Civil Procedure, nor could it be treated as a business record proving a constant practice under Art. 277(2), as the claimant failed to prove the defendant's consistent acceptance of such clauses; consequently, the general territorial jurisdiction rule of Art. 107(1) applied, rendering the court of the defendant's seat the only competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 126 alin. (1) C.proc.civ, art. 107 alin. (1) C.proc.civ, art. 453 C.proc.civ, art. 208 alin. (2) C.proc.civ, art. 133 alin. (2) C.proc.civ, art. 135 C.proc.civ; Supply order jurisdiction clause invalid without defendant acceptance; competence awarded to defendant's domicile court in negative conflict resolution: The dispute involved a claim for late payment penalties and litigation costs arising from a commercial supply order for limestone products, where the claimant filed suit at its home court based on a jurisdiction clause inscribed in the order document, but the defendant did not sign the document and subsequently raised a territorial incompetence exception. The Court held that the unsigned order did not constitute a valid conventional prorogation of jurisdiction under Art. 126(1) of the Code of Civil Procedure, nor could it be treated as a business record proving a constant practice under Art. 277(2), as the claimant failed to prove the defendant's consistent acceptance of such clauses; consequently, the general territorial jurisdiction rule of Art. 107(1) applied, rendering the court of the defendant's seat the only competent forum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the final operative outcome for pronouncing the jurisdictional regulator.
Full text
Conflict negativ de competență. Acțiune în pretenții decurgând din executarea unei comenzi de furnizare produse. Clauză atributivă de competență. Efecte în privința instanței competente teritorial să soluționeze cauza. Incidența dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Dispoziții generale. Competența instanțelor. Incidente procedurale privitoare la competența instanței
Index alfabetic: conflict negativ de competență
acțiune în pretenții
comandă de furnizare produse
clauză atributivă de competență
competență teritorială
C. proc. civ., art. 107 alin. (1), art. 116, art. 126 alin. (1), art. 133 alin. (2),
art. 135 alin. (4), art. 277 alin. (2)
Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C.proc.civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
Alegerea competenţei, într-un litigiu determinat de neexecutarea unei comenzi de furnizare de produse, prin inserarea clauzei atributive de competenţă în cuprinsul facturii, fără a rezulta că acceptarea acestei alegeri a exhibat de la partea căreia i se opune, nu poate avea valoarea unei clauze prin care părţile convin alegerea competenţei jurisdicţionale.
Pentru a se da relevanță menţiunii referitoare la stabilirea competenţei în caz de litigii, emitentul facturii are obligaţia de a demonstra că o asemenea clauză este în mod constant acceptată între părţi, ori că în alte litigii, în aceleaşi circumstanțe, clauza respectivă a fost asumată de cel căruia i se opune.
În cazul în care nu se face o astfel de dovadă, nefiind întrunite cerinţele referitoare la prorogarea de competenţă, nu se poate da eficienţă prevederilor art. 126 alin. (1) C.proc.civ., fiind aplicabilă regula de drept comun reglementată de art. 107 alin. (1) C.proc.civ. în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.
Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1088 din 21 aprilie 2021
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 15.05.2020, sub nr. x/318/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 4.451,61 lei, reprezentând penalități de întârziere care au fost calculate conform procentului de 1,8% pe zi din comanda de furnizare produse cu nr. 2634/20.05.2019 și la plata sumei de 317,00 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru), precum și a oricăror alte sume avansate de reclamantă cu acest titlu.
În drept, a invocat art. 1.270 și art. 1.350 C.civ, art. 453 C.proc.civ.
Prin sentința civilă nr. 5308/02.11.2020, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepția necompetenței teritoriale proprie și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că, deși în alegerea de competență reclamanta se prevalează de mențiunile din comanda nr. 2634/20.05.2019, aceasta nu are valoarea unei clauze atributive de competență, întrucât nu reprezintă o convenție însușită de ambele părți.
În continuare, instanța a arătat că pentru a opera prorogarea convențională de competență este necesar a fi îndeplinite anumite condiții, respectiv părțile să aibă capacitatea procesuală de exercițiu, iar consimțământul lor să fie liber și neviciat; convenția părților să fie expresă, în sensul că din cuprinsul său să rezulte explicit opțiunea pentru o altă instanță; părțile să prevadă în mod explicit, în convenție, instanța căreia i se atribuie competența teritorială, în caz de litigiu ivit între acestea ori să indice anumite criterii de determinare a acesteia; instanța aleasă de părți să nu fie necompetentă absolut.
În raport cu aceste condiții, instanța a constatat că, deși în comanda nr. 2634/20.05.2019 adresată pârâtei s-a prevăzut că instanța competentă în caz de litigii este Judecătoria Târgu-Jiu/Tribunalul Gorj, această comandă emană de la reclamantă, fără a fi semnată de către pârâtă, dispozițiile legale impunând cerința unei convenții scrise privind alegerea de competență anterior nașterii litigiului.
Prin urmare, s-a apreciat că mențiunile din comanda nr. 2634/20.05.2019 nu satisfac exigențele impuse de normele legale privind alegerea de competență, astfel că devine aplicabilă regula de drept comun reglementată de art. 107 alin. (1) C.proc.civ., cauza fiind declinată Judecătoriei Târgu-Jiu, instanță în raza căreia își are sediul pârâta.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 20.11.2020, sub nr. x/318/2020.
Prin sentința civilă nr. 2748/01.04.2021, Judecătoria Brașov a admis excepţia de necompetenţă teritorială proprie și a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că prevederile din comanda nr. 2634/20.05.2019 satisfac exigenţele impuse de normele legale privind alegerea de competenţă și că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca necompetenţa teritorială a instanţei, potrivit art. 208 alin. (2) C.proc.civ., ca urmare a depunerii întâmpinării peste termenul legal prevăzut de legiuitor.
Prin urmare, s-a apreciat că reclamanta a introdus cererea la o instanţă competentă, respectiv Judecătoria Târgu-Jiu, instanță căreia îi revine competența de soluționare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a civilă la 15.04.2021.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C.proc.civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C.proc.civ., a pronunţat regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, acţiunea în pretenţii are la bază comanda nr. 2634/20.05.2019.
Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C.proc. civ., conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C.proc.civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.
Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C.proc.civ. prevăd că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
Prin comanda nr. 2634/20.05.2019 privind livrarea produsului „piatră calcaroasă 0-63 mm” s-au stabilit mai multe clauze, printre care şi alegerea de competenţă, potrivit căreia „Instanţa competentă în caz de litigii: Judecătoria Târgu Jiu/Tribunalul Gorj”.
Această alegere de competenţă din cadrul comenzii nr. 2634/20.05.2019 prin care s-a convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligațional dintre părţi să fie soluționate de o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, alegerea fiind în favoarea Judecătoria Târgu-Jiu/Tribunalul Gorj, nu poate avea valoarea unei clauze atributive de competenţă, având în vedere că nu a fost însuşită de către ambele părţi.
Din acest punct de vedere, sunt relevante dispoziţiile art. 277 alin. (2) C.proc.civ. care arată că „Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic”.
Factura neînsușită prin semnătură de către destinatarul său nu constituie o probă împotriva acestuia dacă nu se dovedește, în condiţiile dispoziţiei legale arătate, faptul conex că destinatarul îşi organizează afacerea în mod constant, în relația cu emitentul facturii, în condiţiile stipulate în factură.
În alte cuvinte, în cauză, pentru a se da relevanță menţiunii referitoare la stabilirea competenţei în caz de litigii, cum este cazul în speţă, emitentul facturii avea obligaţia de a demonstra că o asemenea clauză era în mod constant acceptată între părţi, ori că în alte litigii, în aceleaşi circumstanțe, clauza respectivă a fost asumată de cel căruia i se opune.
Pe cale de consecinţă, nefiind întrunite cerinţele referitoare la prorogarea de competenţă, nu se poate da eficienţă prevederilor art. 126 alin. (1) C.proc.civ., în speţă fiind aplicabilă regula de drept comun reglementată de art. 107 alin. (1) C.proc.civ., astfel că instanţa competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Braşov.
Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C.proc.civ., Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.