Inadmissibility of annulment appeal against procedural order rejecting transfer of jurisdiction due to lack of final merits resolution and standing.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 208 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală. A fost obligată petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie în anulare, contestatorii B. şi A.

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 19 aprilie 2021, sub nr. x/2021.

Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorii B. şi A., prin prisma dispoziţiilor art. 431 alin. (2) raportat la art. 426 şi urm. C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.

Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care rezultă din dispoziţiile art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiţionată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestaţie în anulare.

Înalta Curte constată că, prin Sentinţa nr. 208 din data de 14 aprilie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale extraordinară de atac, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Astfel, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat, aceasta poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare.

În speţă, sentinţa împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare nu este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

Prin urmare, se observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic, pe cale de consecinţă, cererea de contestaţie în anulare de faţă nu întruneşte cerinţele legale de admisibilitate, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia.

De altfel, se constată că cererea este formulată, în mod formal, în condiţiile în care nu a fost invocat niciun motiv care să se circumscrie cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

În cauză, s-a formulat contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile a fi retractată prin promovarea unei astfel de căi de atac, iar motivele invocate neputând fi circumscrise niciunui caz dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 426 C. proc. pen.

Mai mult, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea acestei căi extraordinare de atac de o persoană care nu are calitatea cerută de lege, întrucât Sentinţa nr. 208 din data de 14 aprilie 2021 nu îl vizează şi pe B., pe cale de consecinţă, demersul său juridic nu întruneşte cerinţele legale de admisibilitate, ceea ce atrage inadmisibilitatea.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude. De altfel, căile de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor care le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenţii B. şi A. împotriva Sentinţei nr. 208 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petenţii B. şi A. împotriva Sentinţei nr. 208 din data de 14 aprilie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă petenţii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.

GGC - ED