Pension authority's appeal rejected; refugee-status beneficiary upheld, new decision mandated.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice dismissed the pension authority's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's ruling that the claimant qualifies as a beneficiary under Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000), and confirming the order that the pension authority must issue a new decision granting that status. The claimant had challenged the pension authority's refusal to recognize her entitlement, citing her birth in December 1943 to parents who had fled their home locality of Bicaciu, Bihor County, between 1940 and 1945 due to ethnic persecution and had resettled in Ianoșda, Bihor County. The decisive legal basis was the interpretation of Article 1 of Law No. 189/2000, which grants refugee status based on displacement for ethnic reasons; the court found the claimant's refugee status established despite her mother's temporary return to the home locality for the birth, since the ethnic persecution—the forced move to another locality—was proven by witness testimony and archival records showing the father's name in a 1940 refugee index. The court held that the lower court had correctly applied the law and assessed the evidence, rendering the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000; Pension authority's appeal rejected; refugee-status beneficiary upheld, new decision mandated: Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. În acest sens a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau refugiu în altă localitate, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.M. a chemat în judecată, pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6189 din 10 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii sale, astfel cum a fost precizată, reclamanta a arătat că hotărârea contestată, este nelegală, întrucât ea s-a născut în refugiu și a dobândit statutul de refugiată, ca și părinții săi.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 589/CA/2003 - P din 15 decembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada refugiului părinților, din motive etnice, neavând relevanță faptul că mama acesteia s-a întors pentru nașterea ei, în localitatea de domiciliu.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând în esență că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea. În acest sens a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada unei persecuții etnice și nici a situației de strămutare sau refugiu în altă localitate, conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile autentificate ale martorilor C.Ș. și P.N., rezultă că familia reclamantei a fost refugiată în perioada 1940 - 1945, din localitatea Bicaciu, județul Bihor, în localitatea Ianoșda, județul Bihor.
Acest fapt este atestat și de mențiunile din extrasul nr. 2409/2003, eliberat de Direcția Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, din care rezultă că tatăl reclamantei, C.V., figurează în indexul refugiaților întocmit la 2 noiembrie 1940.
Este adevărat că reclamanta s-a născut în localitatea Bicaciu, județul Bihor, de unde s-au refugiat părinții săi, însă în raport cu data nașterii acesteia, 17 decembrie 1943, este de necontestat că nașterea a avut loc în perioada de refugiu al părinților.
Faptul că mama s-a întors în localitatea de domiciliu, pentru nașterea reclamantei, acolo având condiții mai bune, asistență și sprijin din partea rudelor, așa cum corect a reținut instanța de fond, nu are relevanță, persecuția etnică constând în mutarea din localitatea de domiciliu, în alta, ceea ce în speță este dovedit.
În consecință, față de cele de preced, se constată că hotărârea curții de apel este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 589/CA/2003 - P din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.