Withdrawal of Doctoral Title as Sanction vs. Administrative Revocation: Lawfulness of CNATDCU Procedure Under Doctoral Studies Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, să dispună: anularea Ordinului Ministrului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4662/01.08.2016 privind luarea măsurilor prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011 (urmare a soluţionării unor sesizări referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului în cadrul tezei de doctorat prin care s-a dispus retragerea titlului ştiinţific de doctor în domeniul drept conferit reclamantului prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 5663 din 15.12.2003); şi, pe cale de consecinţă - prin raportare la prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - constatarea nelegalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii Ordinul Ministrului nr. 4662/01.08.2016 (constând în operaţiunile şi actele succesive nelegale efectuate de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi de către pârât pentru sancţionarea reclamantului prin emiterea ordinului a cărui anulare se solicită).

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 363/7.02.2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată ca nelegală, în raport de motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele argumente:

1. Instanţa de fond a realizat o încălcare şi aplicare greşită a dispoziţiilor legale, reţinând dreptul intimatului de a revoca pe cale administrativă un act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016, intimatul-pârât a realizat o încălcare gravă a prevederilor legale aplicabile, din a căror analiză reiese - prin raportare la situaţia de fapt privind teza de doctorat a recurentului -că a fost revocat titlul de doctor conferit în anul 2003 prin Ordin al intimatului şi că, cauzele care au stat la baza revocării sunt determinate de presupusele "nerespectări ale standardelor de calitate sau de etică profesională" de la momentul desfăşurării şi susţinerii tezei de doctorat.

Acţionând cu exces de putere, pârâtul intimat a procedat la revocarea nelegală a propriului Ordin emis în anul 2003, prin care i-a fost conferit titlul de doctor recurentului, nu ca urmare a unor abateri săvârşite ulterior de către recurent, ci având la bază presupusele "nerespectări ale standardelor de calitate". Instanţa de fond avea obligativitatea de a analiza, prin raportare la prevederile legale aplicabile, natura Ordinului nr. 4662/2016 şi de a constata că s-a realizat o revocare administrativă după o perioadă de 13 ani a propriului act administrativ prin care i-a fost conferit titlul de doctor, act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice în toată această perioadă, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, fiind nesocotit principiul neretroactivităţii, expres prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, şi adusă o atingere gravă principiului securităţii raporturilor juridice [în acest sens, prin Decizia nr. 569 din 2 februarie 2011 pronunţată de I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a statuat că, prin emiterea unui act administrativ, cu nesocotirea principiului neretroactivităţii, se aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, autoritatea emitentă manifestând un evident exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004].

Principiul nerevocabilităţii actelor administrative intrate în circuitul civil şi care au produs efecte juridice reprezintă un principiul de aplicabilitate general, prin raportare la stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice. Dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 consfinţesc acest principiu şi limitează posibilitatea entităţii administrative de a reveni asupra actelor emise, care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.

Eludând prevederile legale aplicabile şi urmărind în mod abuziv sancţionarea recurentului, intimatul a procedat la revocarea propriului act, în temeiul unor acte emise de către un organism necompetent (C.N.A.T.D.C.U.) din punct de vedere material şi personal, a unor operaţiuni prealabile proprii nelegale, precum şi cu încălcarea principiului neretroactivităţi a legii.

Considerentele instanţei de fond sunt în contradicţie cu practica C.J.U.E., si jurisprudenţa I.C.C.J., care au reţinut că retragerea unui act este posibilă doar dacă intervine în anumite condiţii strict prevăzute de lege, astfel încât retragerea trebuie să intervină într-un termen rezonabil (un termen de două luni de la emitere sau mai mult este considerat rezonabil, iar un termen mai mare de doi ani trebuie considerat excesiv - Hotărârea T20/69). Insecuritatea juridică determinată de către intimat conduce în mod evident şi la încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime, având în vedere că după aproximativ 13 ani de la emiterea primului act administrativ prin acţiuni şi acte nelegale se realizează de către intimat revocarea propriului act emis în 2003 şi sancţionarea recurentului.

Atât principiul securităţii juridice cât şi principiul protecţiei încrederii legitime se bucură de protecţie constituţională, fiind recunoscute de către Curtea Constituţională în cadrul deciziilor pronunţate, inclusiv în cadrul Deciziei nr. 624/2016 (§. 49 şi 50).

Prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016, intimatul şi-a depăşit în mod evident competenţa, eludând prevederilor legale care privesc securitatea raporturilor juridice, în raport de prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, raportate la dispoziţiile constituţionale, precum şi prin refuzul de a lua în considerare un act administrativ asupra căruia şi-a asumat răspunderea juridică - Hotărârea nr. 879/2012, iar instanţa de fond, în mod eronat, a reţinut obligativitatea pentru intimat de a emite Ordinul nr. 4662/2016, în condiţii evidente de nelegalitate şi de exces de putere prin aplicarea retroactiva a legii.

2. Instanţa de fond în mod eronat a reţinut obligativitatea pentru intimat de a emite Ordinul nr. 4662/2016, în condiţii evidente de nelegalitate şi de exces de putere prin aplicarea retroactiva a legii.

În raport de dispoziţiile materiale general aplicabile în cauză - art. 170 din Legea nr. 1/2011 - încălcarea abuzivă a principiului securităţii juridice rezultă din emiterea Ordinului nr. 4662/2016 şi prin refuzul de a lua în considerare Hotărârea nr. 879 din data de 18.07.2012 emisă de către singurul organ competent, respectiv Consiliul National de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologiei si Inovării (C.N.E.C.S.D.T.I.).

Instanţa de recurs va trebui să constate că dispoziţiile art. 50 din H.G. nr. 681/2011 nu sunt aplicabile, întrucât cadrul legislativ instituit prin modificarea Legii nr. 206/2004, prin O.G. nr. 28/2011 (după intrarea în vigoare a H.G. nr. 681/2011), impune, în raport de ierarhia actelor normative, ca singură entitate competentă să soluţioneze suspiciunile de plagiat C.N.E.C.S.D.T.I., prin raportare la momentul depunerii sesizărilor.

Această concluzie se impune în raport de dispoziţiile relevante care reglementează cadrul competenţei C.N.E.C.S.D.T.I. - art. 42 alin. (3) din Legea nr. 206/2004, şi de calitatea de Prim-ministru a recurentului, la momentul formulării sesizărilor privind suspiciunea de plagiat a tezei de doctorat. Dispoziţiile precitate - art. 42 alin. (3) din Legea nr. 206/2004 - şi-au produs efectele până în data de 25.01.2016, data publicării în M. Of. a O.G. nr. 2/2016 pentru modificarea Legii nr. 206/2004, prin care au fost abrogate prevederile art. 42 alin. (3).

Concluzia instanţei de fond privind "împrejurarea că pârâtul şi-a asumat răspunderea juridică pentru Hotărârea nr. 879/2012 nu determină inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011 sau a Codului studiilor universitare de doctorat" este de natură a susţine în mod nelegal excesul de putere cu care intimatul a acţionat. Dar, contrar opiniei instanţei de fond, Hotărârea nr. 879/2012 reprezintă un act administrativ valabil însuşit de către intimat prin adresa nr. x/19.07.2012 şi pentru a cărui legalitate şi conformitate, intimatul şi-a asumat răspunderea juridică în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

2.1. C.N.A.T.D.C.U. este un organism consultativ, necompetent pentru soluţionarea sesizărilor formulate începând cu anul 2012, si însuşirea unor sesizări formale a fost făcută exclusiv pentru a atrage în mod abuziv competenţa de soluţionare a C.N.A.T.D.C.U.

Instanţa de fond a reţinut, în mod netemeinic, că formularea şi indicarea în cadrul Ordinului nr. 4662/2016 a unor sesizări începând cu 2012 (anterioare Ordinului nr. 3482/2016) nu determină nelegalitatea procedurii desfăşurate, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că sesizările fuseseră soluţionate şi că aceste sesizări sunt ulterioare Codului studiilor universitare de doctorat, aceste fiind nelegale pentru următoarele aspecte:

- competenţa şi cadrul de soluţionare a unei sesizări sunt determinate de momentul depunerii respectivei sesizări - tempus regit actum - iar prin eventuale completări ale acestor sesizări, pentru a determina aplicabilitatea actului normativ propriu considerat favorabil (Ordinul nr. 3482/2016), se conturează excesul de putere şi abuzul de drept săvârşite de către intimat;

- sesizările formulate de către semnatarul ordinului, Ministrul Educaţiei în anii 2012, 2014 şi 2015 nu puteau fi soluţionate de către C.N.A.T.D.C.U. deoarece la acel moment nu avea competenţa necesară;

- de la data formulării primei sesizări şi până în 25.01.2016, competenţa exclusivă de soluţionare a suspiciunilor de plagiat privind teza de doctorat a recurentului aparţinea exclusiv C.N.E.C.S.D.T.I., în conformitate cu prevederile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 206/2004.

- organismul consultativ C.N.A.T.D.C.U. aplică retroactiv Ordinul nr. 3482/2016 pentru sancţionarea recurentului, raportându-se la sesizări primite în urmă cu 4 ani;

- intimatul, prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016, validează aplicarea retroactivă a legii civile;

- nu a fost prezentată/depusă nicio sesizare care să conţină aspecte noi, care să nu fie definitiv soluţionate în anul 2012 de către C.N.E.C.S.D.T.I. prin Hotărârea nr. 879/2012, putând a fi reţinută chiar identitatea obiectului sesizărilor (838/02.07.2012 - 627/15.03.2016).

Rezultă, aşadar, neregularităţile săvârşite de către intimat pentru emiterea ordinului a cărui anulare se solicită:

- revocarea propriului act administrativ după 13 ani de la intrarea în circuitul civil şi de la momentul la care a început să producă efecte, cu încălcarea gravă a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004;

- refuzul de a lua în considerare existenţa unui act administrativ, asupra căruia şi-a asumat răspunderea juridică în anul 2012, respectiv Hotărârea nr. 879/2012 emisă de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării;

- nerespectarea dispoziţiilor legale privind avizarea juridică, determinate în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 3482/2016.

Având în vedere prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanţa de recurs va constata nelegalitatea operaţiunilor administrative săvârşite de către intimat prin avizarea juridică propunerii C.N.A.T.D.C.U., cât şi nelegalitatea Ordinului nr. 4662/01.08.2016.

2.2. Aspectele de nelegalitate privind neîndeplinirea cerinţelor de admisibilitate ale sesizării, întocmirea dosarului de analiză înainte de completarea sesizării şi lipsa caracterului de imparţialitate.

Instanţa de fond, în baza unei analize superficiale a cauzei, nu a reţinut aspectele de nelegalitate ale Ordinului a cărui anulare se solicită, acceptarea unei sesizări şi întocmirea dosarului de analiză înainte ca această să îndeplinească condiţiile de conformitate reprezentând aspecte de nelegalitate privind procedura desfăşurată; solicitarea de conformare a sesizării cu prevederile intrate în vigoare (art. 2 Anexa 2 Ordinul nr. 3482/2016) fiind efectuată chiar de către intimat.

Probatoriul administrat de către intimat indică nerespectarea procedurii pentru constituirea dosarului de analiză, cu încălcarea prevederilor art. 5 şi 6 din Anexa nr. 2 a Ordinului 3482/2016; Decizia C.N.A.T.D.C.U. nereprezentând un act care să producă efecte prin ea însăşi, în condiţiile în care prin aceasta se propune aplicarea măsurii unei sancţiuni, fiind supusă aprobării de către intimat, prin reprezentantul legal - Ministru. Prin aprobarea acestei Decizii prin Ordin, intimatul avea obligativitatea să îi analizeze legalitatea, atât în etapa premergătoare a avizului juridic cât şi ulterior prin emiterea Ordinului.

De asemenea, instanţa de fond, în mod netemeinic, nu a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 980/2015 a I.C.C.J. în cadrul unui dosar având ca obiect anularea unui Ordin al Ministru al Ministerului Educaţiei Naţionale, prin care s-au stabilit următoarele: "motivarea actului administrativ, prezentarea raţiunilor de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii acestuia, reprezintă o garanţie a respectării legii, permiţând, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, făcând posibilă exercitarea controlului de legalitate.

(...) O astfel de menţiune nu poate fi asimilată unei motivări a deciziei de invalidare a propunerii unei comisii formată din specialişti în domeniul în care a concurat reclamanta, cu atât mai mult cu cât instanţa a observat că standardul minim legal cerut de art. 3 din Ordin M.E.CT.S. nr. 3548/2006 a fost îndeplinit.

Nu rezultă care este informaţia relevantă în raport de care s-a format convingerea cu privire la neîndeplinirea criteriului de evaluare în discuţie, convingere contrară celei exprimate de Comisia de specialişti.

Toate cele arătate evidenţiază caracterul arbitrar/discreţionar al deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. şi în final al ordinului prin care aceasta a fost aprobată doar formal, fără vreo analiză a îndeplinirii condiţiilor legale în desfăşurarea procedurilor şi, pe cale de consecinţă, vătămarea adusă drepturilor recunoscute de lege intimatei-reclamante".

Instanţa de fond trebuia să ia în considerare că, în mod faptic, persoana semnatară a Ordinului de sancţionare a recurentului este aceeaşi persoană cu semnatara sesizărilor formulate şi, în contextul în care Ministrul este persoana semnatară a sesizărilor, precum şi persoana care şi-a asumat în mod public declaraţiile privind retragerea titlului de doctor în drept recurentului, înainte de a deţine calitatea de Ministru, în mod evident că se poate discuta de o totală lipsă de imparţialitate şi de o justificare nelegală a refuzului de a lua în considerare un act administrativ valabil, necontestat, care îşi produce în continuare efectele, respectiv Hotărârea nr. 879/2012 emisă de C.N.E.C.S.D.T.I.

2.3. Recurentului nu i-a fost comunicată depunerea unei sesizări privind teza de doctorat.

Prevederile art. 13 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 3482/2016 prevăd în mod expres obligaţia de informare privind depunerea unei sesizări, însă recurentul nu a fost niciodată informat nici despre sesizările formulate în 2012 şi 2014-2016, depuse chiar de către Ministru; şi nici cu privire la sesizarea formulată de B. în 15.03.2016 şi la care a revenit în data de 10.05.2016, fiind astfel grav încălcat dreptul la apărare stabilit în conformitate cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Dispoziţiile art. 170 din Legea nr. 1/2011 stabilesc că în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, intimatul (pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de C.N.A.T.D.C.U., de C.N.C.S., de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării) poate lua măsurile stabilite de lege şi, deci, în raport de acesta reglementare, avea obligaţia de a analiza legalitatea Deciziei Consiliului Naţional al C.N.A.T.D.C.U., prin care s-a reţinut aplicarea sancţiunii de retragere a titlului de doctor.

3. Superficialitatea cu care instanţa de fond a analizat Raportul C.N.A.T.D.C.U. şi a ignorat aplicarea cu retroactivitate a unor prevederi legale exclusiv pentru retragerea titlului de doctor recurentului.

Determinarea cadrului legal aplicabil în raport de momentul elaborării şi susţinerii tezei de doctorat este esenţială pentru respectarea principiului fundamental al neretroactivităţii legii, toate prevederile legale care stabilesc cerinţele de formă şi de conţinut, precum şi definirea standardelor aplicabile de bună conduită în cercetare fiind adoptate după data susţinerii tezei de doctorat (2003).

Instanţa de fond a reţinut, în mod netemeinic, că "împrejurarea că până la adoptarea acestui act normativ (Legea nr. 206/2004) dreptul intern nu prevedea o definiţie a standardelor de calitate sau a noţiunii de plagiat nu determină inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011". În condiţiile aplicării unei sancţiuni precum cea de retragere a titlului de doctor (ce produce efecte negative asupra drepturilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale recurentului), actul administrativ trebuia să răspundă cerinţelor constituţionale de legalitate şi de neretroactivitate a legii, însă considerentele indicate de către instanţa de fond indică superficialitatea cu care a fost analizată cauza şi ignorarea prevederilor constituţionale privind neretroactivitatea legii.

C.J.U.E. a reţinut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea, să permită instanţelor efectuarea revizuirii actului, insuficienţa motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea (relevantă în acest sens, este cauza C-509/1993, în care s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat).

Conform prevederilor legale aplicabile la momentul susţinerii tezei de doctorat şi acordării titlului de doctor prin Ordinul Ministrului nr. 5663 emis în data de 15.12.2003, C.N.A.T.D.C.U. a verificat îndeplinirea cerinţelor tezei de doctorat a recurentului şi a propus validarea acesteia în sensul acordării titlului de doctor, dar după scurgerea unei perioade de aproape 13 ani, acelaşi organism consultativ - C.N.A.T.D.C.U. - îşi invocă propria culpă şi propune retragerea titlului de doctor, profitând de modificări ale propriilor acte normative care să îi permită sancţionarea recurentului.

Singurul cadru legal aplicabil oricărei analize a tezei de doctorat a recurentului implică raportarea la următoarele acte normative: Legea nr. 84/1995, H.G. nr. 37/1999 şi Legea nr. 8/1996; simpla susţinere a încălcării unor standarde şi norme de etică nefiind suficientă pentru retragerea calităţii de doctor. Nici în cadrul Ordinului nr. 4662/2016 şi nici în cadrul documentelor emise de către C.N.A.T.D.C.U. nu se indică în mod expres standardele de etică a cercetării ştiinţifice încălcate de către recurent, care au determinat sancţionarea acestuia cu retragerea titlului de doctor. Aceste standarde nu reprezintă noţiuni abstracte care să fie interpretate după bunul plac, ci reprezintă un set de norme aplicabile; în perioada 1999-2003, perioada de referinţă, nefiind identificat niciun standard aplicabil şi care să nu fie respectat de către recurent. Dezvoltarea ulterioară a acestora, începând cu anul 2004, respectiv la aproape 1 an de la susţinerea tezei de doctorat de către recurent nu justifică aplicarea retroactivă a acestora în raport de teza de doctorat a recurentului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

1. În mod corect instanţa de fond a reţinut că instituţia retragerii titlului de doctor este o instituţie distinctă faţă de instituţia revocării ori a anulării actelor administrative, chiar dacă legiuitorul nu stabileşte întinderea şi consecinţele sale juridice. Astfel, în mod corect s-a reţinut că în această "cauză nu a fost revocat sau anulat ordinul prin care a fost atribuit reclamantului titlul de doctor, ci acest titlu a fost retras prin aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011, art. 69 din H.G. nr. 681/2011 şi art. 35 din Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016".

Instituţia retragerii titlului de doctor este prevăzută de Legea educaţiei naţionale, act normativ cu aceeaşi putere normativă ca şi Legea contenciosului administrativ, ambele fiind legi organice, fiecare dintre ele reglementând un domeniu major şi distinct al vieţii sociale.

Din expunerea motivelor de recurs, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că reclamantul suprapune instituţia revocării actului administrativ cu instituţia retragerii titlului de doctor, argumentele sale fiind concentrate pe nelegalitatea operaţiunii de revocare a Ordinului nr. 5663/15.12.2003 prin care i-a fost atribuit titlul de doctor, chiar dacă Ordinul nr. 4662/01.08.2016 nu conţine niciun articol privind revocarea actului administrativ anterior, ci cuprinde doar dispoziţii sancţionatorii permise de art. 170 din Legea nr. 1/2011, prin urmare nefiind încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

2. Cu privire la argumentul rezultat din considerentele Deciziei nr. 642/26.10.2016 a Curţii Constituţionale, deoarece această decizie a fost pronunţată în exercitarea controlului anterior de constituţionalitate a unor modificări aduse Legii nr. 1/2011, aceste modificări în prezent nu sunt în vigoare, astfel că nu sunt aplicabile în prezenta cauză.

Cu toate acestea însă, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 642/2016, "Curtea Constituţională a statuat că, dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua masuri sancţionatorii cu privire la retragerea titlului în cauză"; şi deci, Curtea Constituţionala a constatat că nu există identitate între retragere şi revocare/anulare a actului administrativ.

3. In ceea ce priveşte neretroactivitatea legii, în contraargumentaţie, este făcută referire la excepţia statuată de doctrină privind retroactivitatea, atunci când ea este stipulată în textul legii expres ori tacit.

4. Cu referire la critica privind încălcarea principiului securităţii juridice, în mod corect instanţa de fond a reţinut că Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, emitentul Ordinului nr. 4662/01.08.2016, nu a făcut decât aplicarea art. 170 din Legea nr. 1/2011, a dispoziţiilor H.G. nr. 681/2011 şi a Ordinului nr. 3482/2016, care raportate la instituţia de "retragerii titlului de doctor", a condus la respectarea atât a principiului "tempus regit actum", cât şi a principiului securităţii juridice.

5. În ceea ce priveşte legalitatea Ordinului nr. 4662/2016, acesta a fost emis cu respectarea prevederilor legale în materie, fiind emis la propunerea motivată a organului competent din punct de vedere legal să analizeze sesizările cu privire la încălcarea normelor care reglementează standardele de calitate în susţinerea unei teze de doctorat.

Potrivit art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011 "Orice persoană fizică sau juridică inclusiv membrii C.N.A.T.D.C.U. şi I.O.S.U.D. poate sesiza în scris prin U.E.F.I.S.C.D.I. Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesionala, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia şi de data acordării titlului de doctor"; iar la data emiterii Ordinului nr. 4662/2016, respectiv 1.08.2016, acest text de lege se afla în vigoare.

6. Referitor la competenţa C.N.A.T.D.C.U. de a analiza sesizările privind existenţa plagiatului în cadrul tezelor de doctorat, aceasta rezultă în primul rând din interpretarea art. 50 alin. (2) invocat anterior, precum şi din interpretarea art. 50 alin. (3) din H.G. nr. 681/2011, care prevede în mod expres:

"Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării poate fi sesizat cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul I.O.S.U.D, potrivit prevederilor art. 323 din Legea nr. 1/2011".

C.N.E.C.S.D.T.I. a fost competent în perioada 2011-2016, însă prin O.G. nr. 2/2016, prin care a fost abrogat art. 42 alin. (3), C.N.E.C.S.D.T.I. nu mai este entitatea competentă în soluţionarea sesizărilor privind plagiatul pentru persoanele cu funcţie de demnitate publică şi, prin urmare, prin O.U.G. nr. 4/2016, competenţa exclusivă în materia soluţionării sesizărilor privind existenţa plagiatului în lucrările de doctorat, revine exclusiv C.N.A.T.D.C.U.

În atare situaţie, din interpretarea aliniatelor (2) şi (3) ale art. 50 din H.G. nr. 681/2011, rezultă fără echivoc că C.N.A.T.D.C.U. este competent să soluţioneze sesizările privind nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională (inclusiv cu privire la existenţa plagiatului) în cadrul tezelor de doctorat, iar Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (ca organ considerat a fi competent de către reclamant în motivarea cererii de anulare), este competent să soluţioneze în fapt încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare săvârşită de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul I.O.S.U.D.

La momentul susţinerii tezei de doctorat, respectiv anul 2003, actul normativ care reglementa organizarea şi desfăşurarea doctoratului era H.G. nr. 37/25.01.1999, iar teza de doctorat se elabora conform cerinţelor I.O.D. prevăzute în regulamentul propriu de organizare şi desfăşurare a doctoratului [art. 23 alin. (1)].

Conform prevederilor art. 15 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat, aprobat în şedinţa Senatului Universităţii Bucureşti din 22.09.2005, "în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, poate lua pe baza unui raport extern de evaluare întocmit de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare următoarele măsuri: . . . . . . . . . . . .c) retragerea titlului de doctor".

Ulterior, prin art. 6 alin. (3) al H.G. nr. 567/2005, atribuţiile C.N.A.T.D.C.U. în acest sens au fost mai nuanţate, fiind reglementate prin hotărâre de guvern astfel:

"În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, pe baza unui raport extern de evaluare întocmit de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, poate lua următoarele masuri: . . . . . . . . . .lit. c) retragerea titlului de doctor" [art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 567/2005]. Acest din urmă act normativ a fost în vigoare până la data adoptării H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, ale căror prevederi au fost invocate mai sus.

In consecinţă, rezultă fără echivoc că de la data susţinerii tezei de doctorat în cauză şi până în prezent, C.N.A.T.D.C.U. a fost şi este organul competent din punct de vedere legal să soluţioneze sesizările privind abaterile de la standardele de calitate şi etică profesională care trebuie respectate în elaborarea şi susţinerea unei teze de doctorat.

Actul a cărui anulare se cere nu are caracter constatator cu privire la existenţa plagiatului şi nici nu a generat prin esenţa sa raportul juridic dedus judecăţii. El este doar un act declarativ al constatărilor organului competent (C.N.A.T.D.C.U.) şi a măsurilor stabilite de către acesta; ministerul neavând (conform art. 35 din Ordinul nr. 3482/24.03.2016) facultatea de a lua altă măsură decât cea stabilită de către C.N.A.T.D.C.U. ci, dimpotrivă, are obligaţia expresă de a lua măsura stabilită de către C.N.A.T.D.C.U.

II. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 25 octombrie 2019.

III. Soluţia instanţei de recurs

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că actul a cărui anulare se cere nu are natura intrinsecă a unui act administrativ, nu are caracter constatator cu privire la existenta plagiatului şi nici nu a generat prin esenţa sa raportul juridic dedus judecăţii, fiind doar un act declarativ al constatărilor organului competent (C.N.A.T.D.C.U.) şi a măsurilor stabilite de către acesta. Actul nu are caracterul intrinsec al unui act administrativ, întrucât, acesta nu este nici constitutiv şi nici restrictiv de drepturi prin natura sa, el având doar un caracter declarativ, de natură să aducă la îndeplinire decizia forului competent privind soluţionarea plângerilor având ca obiect plagiatul.

În ceea ce priveşte această excepţie, a inadmisibilităţii acţiunii, s-a reţinut că actul atacat constituie un act unilateral individual, emis de o autoritate publică, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, în exercitarea atribuţiilor sale, în vederea organizării executării legii.

Pentru a putea fi supus cenzurii instanţei de judecată, actul emis de o autoritate publică trebuie să producă efecte juridice, să fi creat, modificat sau suprimat o situaţie juridică.

Prin Ordinul nr. 4662/1.08.2016, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice i-a retras reclamantului titlul ştiinţific de doctor şi, chiar dacă, în baza deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice are obligaţia de a lua una dintre măsurile prevăzute de art. 170 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, ordinul emis reprezintă el însuşi un act administrativ.

Efectul juridic al actului atacat îl reprezintă retragerea titlului de doctor, astfel că s-a dispus respingerea excepţiei invocate.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată s-a reţinut că reclamantul a invocat excesul de putere exercitat de către pârât prin revocarea pe cale administrativă după o perioadă de aproape 13 ani a ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5663 din 15.12.2003, act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Conform procesului-verbal din data de 15.07.2003, Comisia de doctorat aprobată prin ordinul rectorului Universităţii nr. 252/29.05.2003 a hotărât să i se confere reclamantului titlul de doctor în Ştiinţe Juridice, domeniul Drept.

Prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5663 din 15.12.2003 i-a fost atribuit reclamantului titlul ştiinţific de doctor.

Ordinul contestat în prezenta cauză face doar aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 681/2011 şi Ordinului nr. 3482 din 24 martie 2016, conform cărora, în situaţia emiterii deciziei prin care se constată nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, dacă aceasta este avizată juridic, ministrul are obligaţia de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011.

Prin urmare, în prezenta cauză, emitentul actului a îndeplinit obligaţia prevăzută de actele normative în vigoare sus-menţionate, neputându-se reţine că a încălcat astfel principiul securităţii raporturilor juridice.

Reclamantul a invocat decizia Curţii Constituţionale nr. 624/26.10.2016, prin care Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 este neconstituţională, în ansamblul său.

Constatările Curţii Constituţionale, la care face referire reclamantul, privesc însă dispoziţiile care modificau art. 168 alin. (72) din Legea nr. 1/2011, conform cărora "actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor."

În prezenta cauză nu s-a făcut aplicarea unui text legal similar, nefiind emis un act de revocare sau de anulare a actului administrativ prin care a fost atribuit titlul de doctor.

Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a statuat că, dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatorii cu privire la retragerea titlului în cauză. Însă, a reţinut Curtea Constituţională, dacă opţiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condiţiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Textul art. 170 din Legea nr. 1/2011, care prevede posibilitatea Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice de a lua măsura retragerii titlului de doctor pe baza unor rapoarte externe întocmite de CNATDCU sau de alte entităţi, nu a fost declarat neconstituţional.

De asemenea, astfel cum s-a menţionat anterior, nu au fost anulate textele H.G. nr. 681/2011 şi Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 care prevăd obligaţia Ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011, în situaţia în care, prin decizia, avizată juridic, a Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. s-a stabilit că nu au fost respectate standardele de calitate sau de etică profesională.

Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la care face referire reclamantul în cadrul acestei critici nu se referă la retragerea unui titlu, ci la o altă situaţie juridică, privind o acţiune în anularea unui ordin emis de ministrul justiţiei, prin care s-a dispus numirea unei persoane în funcţia de notar public.

În consecinţă, critica reclamantului a fost apreciată ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte critica reclamantului referitoare la încălcarea principiului securităţii juridice a procesului administrativ prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016 de retragere a titlului de doctor şi prin refuzul de a lua în considerare Hotărârea nr. 879/18.07.2012, emisă de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologiei şi Inovării, s-a reţinut că în baza deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice are obligaţia de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011, fără a efectua o nouă analiză a respectării standardelor de calitate sau de etică profesională.

O astfel de analiză se efectuează de către Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., care decide dacă au fost respectate sau nu standardele de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat.

În cauză nu a fost revocat sau anulat ordinul prin care a fost atribuit reclamantului titlul de doctor, ci acest titlu a fost retras, prin aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011, art. 69 din H.G. nr. 681/2011 şi art. 35 din Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016.

Instituţiei retragerii titlului de doctor, având o reglementare specifică, nu îi sunt aplicabile, prin analogie, principiile care guvernează instituţiile revocării sau anulării actelor administrative.

Reclamantul a făcut referire la jurisprudenţa comunitară, invocând hotărârile pronunţate în cauzele C-178/1995, C-239/1999, C.346/03 şi C-529/03, potrivit căreia, atunci când partea îndreptăţită să formuleze o acţiune în anulare împotriva unui act comunitar depăşeşte termenul limită pentru introducerea acestei acţiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv şi nu va mai putea solicita în instanţă controlul de legalitate al acelui act; în cauză însă, nu s-a solicitat anularea ordinului prin care i s-a atribuit reclamantului titlul de doctor.

Textul art. 170 din Legea nr. 1/2011 nu condiţionează posibilitatea retragerii titlului de doctor de formularea sesizării într-un anumit termen şi procedura finalizată prin retragerea titlului de doctor este aplicabilă, conform art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 şi art. 1 din Anexa 2 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, indiferent de data susţinerii tezei de doctorat şi de data acordării titlului de doctor.

În lipsa unei dispoziţii contrare în cuprinsul actelor normative sus-menţionate, procedura de verificare are loc şi în situaţia în care anterior, au avut loc alte verificări, pentru soluţionarea unor sesizări distincte.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantului privind competenţa exclusivă a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologiei şi Inovării, s-a reţinut că, potrivit art. 170 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, în forma iniţială, art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat şi completat prin H.G. nr. 134/2016, art. 1 din Legea nr. 206/2004 şi art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004, rezultă că respectarea regulilor de bună conduită de către personalului de cercetare-dezvoltare este monitorizată şi verificată de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării.

Prin urmare, aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în cazul reclamantului, indiferent de calitatea deţinută la data formulării sesizărilor.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului referitoare la asumarea de către pârât a hotărârii nr. 879/2012 emisă de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării tehnologiei şi Inovării şi la valabilitatea acestei hotărâri s-a reţinut că în cuprinsul acesteia a fost aprobat raportul final nr. 878 din data de 18.07.2012, privind soluţionarea sesizărilor înregistrate la A.N.C.S. cu nr. 811/21.06.2012 şi nr. 838/2.07.2012, fiind supusă avizării de către Direcţia Generală Juridică din cadrul M.E.C.T.S.

Prin raportul aprobat au fost soluţionate două sesizări formulate în anul 2012 şi conform art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, în forma iniţială, art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat şi completat prin H.G. nr. 134/2016, art. 69 din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat şi completat prin H.G. nr. 134/2016, Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. are obligaţia de a analiza toate sesizările formulate şi de a decide asupra acestora, chiar dacă anterior au fost efectuate verificări de către o altă entitate, cu privire la alte sesizări şi au fost emise hotărâri de soluţionare a sesizărilor.

Împrejurarea că pârâtul şi-a asumat răspunderea juridică pentru hotărârea nr. 879/18.07.2012 nu determină inaplicabilitatea prevederilor art. 170 din Legea nr. 1/2011 sau a Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, în lipsa unor dispoziţii legale care să prevadă o altă soluţie.

În raport de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, nu se poate reţine că a acţionat cu exces de putere.

Referitor la susţinerile reclamantului privind necompetenţa C.N.A.T.D.C.U. de a soluţiona sesizările formulate începând cu anul 2012 şi privind emiterea ordinului contestat cu aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legale s-a reţinut că în cuprinsul ordinului contestat sunt menţionate sesizările înregistrate la M.E.N.C.S. şi U.E.F.I.S.C.D.I. cu nr. 9828/27.06.2012, nr. 18351/17.10.2012, nr. 41787/17.12.2014, nr. 31198/27.11.2015, nr. 5447/1.03.2016, nr. 11016/10.05.2016 şi nr. 627 din 15.03.2016, completată prin documentele suplimentare înregistrate la U.E.F.I.S.C.D.I. cu nr. 1103 din 10.05.2016 şi înregistrată la M.E.N.C.S. cu nr. 15927/11.05.2016.

Prin urmare, susţinerile pârâtului în sensul că a fost analizată exclusiv sesizarea nr. 627 din 15.03.2016, completată la data de 10.05.2016 nu pot fi reţinut, având în vedere că, în forma sa iniţială, aflată în vigoare în perioada formulării sesizărilor nr. 9828/27.06.2012, nr. 18351/17.10.2012, nr. 41787/17.12.2014, nr. 31198/27.11.2015, nr. 5447/1.03.2016, Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 prevedea, la art. 50 alin. (2), posibilitatea de a sesiza C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia.

Art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat şi completat prin H.G. nr. 134/2016, prevede că pot fi adresate sesizări Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia şi de data acordării titlului.

Art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ stabileşte competenţa Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. de a decide cu privire la respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat.

Din analiza acestor dispoziţii rezultă că sesizările sunt soluţionate de Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U., de la momentul aprobării Codului, în anul 2011, şi că acestea pot privi teze de doctorat susţinute anterior emiterii acestui act normativ.

Dispoziţii similare sunt cuprinse în Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016.

Conform Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011, astfel cum a fost modificat şi completat prin H.G. nr. 134/2016 şi a Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, în baza deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice are obligaţia de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011.

Actele administrative cu caracter normativ sus-menţionate, care impun aplicabilitatea lor indiferent de momentul susţinerii tezei de doctorat şi acordării titlului de doctor nu au fost anulate iar dispoziţiile lor nu contravin prevederilor Legii nr. 1/2011.

Referitor la critica privind însuşirea unor sesizări formale, exclusiv pentru a atrage competenţa de soluţionare a C.N.A.T.D.C.U., s-a apreciat că, împrejurarea că sesizările analizate au fost formulate anterior emiterii Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, sesizarea din data de 15.03.2016 fiind completată ulterior, nu poate conduce la concluzia nelegalităţii procedurii desfăşurate.

Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 cuprinde norme privind procedura de soluţionare a sesizărilor şi, în principiu, normele de procedură sunt de imediată aplicare, cu excepţia situaţiilor în care legea dispune altfel.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că sesizările formulate anterior emiterii Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 fuseseră deja soluţionate de către CNATDCU până la data emiterii acestui act administrativ cu caracter normativ.

Pe de altă parte, toate sesizările menţionate în cuprinsul ordinului contestat sunt ulterioare aprobării Codului studiilor universitare de doctorat, prin H.G. nr. 681/2011. Acest cod prevede, în cuprinsul art. 50 şi art. 69, încă din momentul aprobării sale în anul 2011, competenţa Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. de soluţionare a sesizărilor şi de constatare a nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat şi, prin urmare, C.N.A.T.D.C.U. nu şi-a însuşit competenţa de soluţionare a sesizărilor prin Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016.

Împrejurarea că, prin Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016 şi prin H.G. nr. 134/2016 s-a realizat dezvoltarea cadrului legal de soluţionare a sesizărilor nu poate conduce la o altă concluzie. Este adevărat că atât sesizările soluţionate prin hotărârea nr. 879/2012 cât şi sesizările soluţionate prin decizia Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. privesc suspiciunea de plagiat a aceleiaşi tezei de doctorat; însă, astfel cum s-a arătat însă anterior, prin raportare la dispoziţiile Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 şi la Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, acte administrative care nu au fost anulate, Consiliul general al CN.A.T.D.C.U. soluţionează toate sesizările care îi sunt adresate, fiind irelevantă împrejurarea că, anterior, o altă entitate a efectuat, la rândul său verificări.

În cuprinsul sesizării este menţionat site-ul http://www.x.ro, secţiunea Materialele realizate de Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti în cazul autosesizării referitor la acuzaţiile de plagiat aduse reclamantului, care cuprinde mai multe materiale printre care punctul de vedere al Comisiei de Etică a Universităţii din Bucureşti, analiză comparativă, raport cu privire la teza de doctorat. Aceste materiale, invocate de către autorul sesizării, cuprind datele de identificare a tezei de doctorat pentru care s-a formulat sesizarea şi reprezintă, totodată, documentele în baza cărora acesta a formulat sesizarea. Motivarea sesizării face trimitere, de asemenea, la aceste materiale.

Absenţa codului numeric personal al autorului sesizării nu poate reprezenta un motiv de anulare a ordinului contestat, cât timp nu se contestă identitatea acestuia şi, prin urmare, împrejurarea că sesizarea nu a fost completată cu informaţii suplimentare nu poate determina anularea ordinului contestat, îndeplinirea condiţiilor art. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016 putând fi stabilită pe baza sesizării iniţiale.

În consecinţă, nici împrejurarea, invocată prin răspunsul la întâmpinare, că au fost efectuate demersuri pentru întocmirea dosarului de analiză înainte de a fi completată sesizarea, nu poate determina anularea actului contestat.

Referitor la critica privind superficialitatea analizei realizate de C.N.A.T.D.C.U. în cadrul actelor care au stat la baza emiterii ordinului ministrului nr. 4662/2016 s-a reţinut că în cadrul acestei critici, reclamantul a făcut referire la raportul întocmit de către C.N.A.T.D.C.U. şi la ordinul nr. 4662/2016, însă acesta reprezintă un act premergător care stă la baza emiterii deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U.

În raport de art. 17 din Anexa 2 la Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016 din 24 martie 2016, art. 18 - 20 din Anexa 2 a Regulamentului, susţinerile reclamantului în sensul că se impunea ca raportul să includă anumite elemente, deşi acestea nu sunt menţionate în Codul studiilor universitare de doctorat sau în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului, nu pot fi reţinute.

Contrar criticilor reclamantului sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de formă, raportul cuprinde o analiză proprie a tezei de doctorat realizată de către comisia de lucru.

Legea nr. 1/2011, Codul studiilor universitare de doctorat sau Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului nu interzic membrilor comisiei de lucru să se facă referire, în motivarea raportului, la concluziile raportului specialiştilor în drept care a stat la baza punctului de vedere emis de comisia de etică a Universităţii din Bucureşti.

Este adevărat că nu s-a făcut dovada formulării de către fiecare membru al comisiei de lucru a unui punct de vedere scris cu privire la sesizare, anterior întocmirii raportului comun, însă această împrejurare nu poate conduce la constatarea nelegalităţii procedurii şi la anularea ordinului contestat cât timp membrii comisiei au avut acelaşi punct de vedere, expus în cuprinsul raportului.

Astfel cum rezultă din redarea anterioară a dispoziţiilor art. 35 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului şi art. 69 alin. (6) din Codul studiilor universitare de doctorat, ministrul nu efectuează o analiză proprie a tezei de doctorat, ci, în baza deciziei C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, are obligaţia de a lua măsurile prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011.

Prin urmare, nu este necesar ca ordinul să facă referire la încălcările standardelor de etică sau la dispoziţiile legale aplicabile la momentul desfăşurării studiilor doctorale.

Referitor la critica privind nemotivarea ordinului contestat, s-a reţinut că, în cuprinsul Ordinului nr. 4662/1.08.2016, emis de Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice se menţionează că au fost avute în vedere sesizările înregistrate la M.E.N.C.S. şi U.E.F.I.S.C.D.I. cu nr. 9828/27.06.2012, nr. 18351/17.10.2012, nr. 41787/17.12.2014, nr. 31198/27.11.2015, nr. 5447/1.03.2016, nr. 11016/10.05.2016 şi nr. 627 din 15.03.2016, completată prin documentele suplimentare înregistrate la U.E.F.I.S.C.D.I. cu nr. 1103 din 10.05.2016, admisă şi notificată Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice (M.E.N.C.S.) şi preşedintelui Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) şi înregistrată la M.E.N.C.S. cu nr. 15927/11.05.2016.

Totodată, se menţionează că a fost avută în vedere analizarea sesizării la nivelul C.N.A.T.D.C.U. conform prevederilor Anexei 2 a Regulamentului de organizare şi funcţionare al C.N.A.T.D.C.U., aprobat prin ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3482/2016.

Se arată, în cuprinsul ordinului, că acesta a fost emis în baza prevederilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, prevederilor art. 69 alin. (6) din Anexa la H.G. nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, cu modificările şi completările ulterioare, prevederilor Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3482/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al CNATDCU, deciziei finale a Consiliului General al CNATDCU din data de 27.07.2016, înregistrată la MENCS cu nr. 39743 din 1.08.2016, prin care s-a conformat că teza de doctorat nu respectă standardele de etică a cercetării ştiinţifice, propunându-se, în consecinţă, retragerea titlului de doctor, în baza art. 170 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, avizul juridic al M.E.N.C.S. din 28.07.2016.

Având în vedere dispoziţiile art. 69 alin. (6) din Codul studiilor universitare de doctorat şi cele ale art. 35 din anexa 2 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 3482 din 24 martie 2016, potrivit cărora, în baza deciziei C.N.A.T.D.C.U., avizate juridic, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice are obligaţia de a lua măsurile prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011, Curtea constată că nu se impunea ca actul atacat să cuprindă alte menţiuni în afara celor privind actele normative sus-menţionate, existenţa deciziei C.N.A.T.D.C.U. şi a avizului juridic.

Mai mult decât atât, potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, împrejurarea că, în actul administrativ nu sunt reluate, in extenso, toate temeiurile de fapt şi de drept consemnate în înscrisul la care actul administrativ a făcut trimitere, nu constituie, în sine, un motiv de invaliditate a acestuia act (decizia nr. 529/1.02.2011, decizia nr. 1470/11.03.2011, decizia nr. 2707/07.05.2014).

Or, în prezenta cauză, ordinul contestat face trimitere la analiza sesizării efectuată la nivelul C.N.A.T.D.C.U. şi la decizia finală a Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U. din data de 27.07.2016, înregistrată la M.E.N.C.S. sub nr. x/1.08.2016, prin care s-a confirmat că teza de doctorat elaborată de reclamant nu respectă standardele de etică a cercetării ştiinţifice, propunându-se retragerea titlului de doctor în drept.

Referitor la critica privind caracterul discreţionar şi arbitrar cu care pârâtul a acţionat pentru emiterea ordinului contestat s-a apreciat că, potrivit procesului-verbal al Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. din data de 30.06.2016, Consiliul a aprobat propunerea comisiei de lucru care a analizat sesizarea de plagiat privind teza de doctorat şi a aprobat retragerea titlului de doctor .

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie, prin care a invocat caracterul definitiv al hotărârii C.N.E.C.S.D.T.I. nr. 879/2012, inexistenţa unei activităţi de analiză independentă a fiecărui membru al comisiei de lucru, caracterul pur formal al propunerii din cuprinsul raportului, inexistenţa unor sesizări ulterioare anului 2012.

Conform procesului-verbal din data de 1.08.2016, Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. a emis decizia finală privind soluţionarea contestaţiei, confirmând decizia iniţială .

Prin raportare la dispoziţiile art. 35 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului şi art. 69 alin. (6) din Codul studiilor universitare de doctorat, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nu avea obligaţia de a efectua o analiză a deciziei C.N.A.T.D.C.U. prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de către reclamant împotriva deciziei de aprobare a propunerii comisiei de lucru şi în consecinţă, nu se impunea ca ordinul ministrului să conţină referiri la hotărârea nr. 879/2012, emisă de C.N.E.C.S.D.T.I., la sesizările luate în considerare sau la competenţa C.N.A.T.D.C.U., întrucât prin acest act nu se soluţionează criticile formulate în cuprinsul contestaţiei.

Reclamantul a invocat decizia nr. 980 din 5.03.2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitoare la contestarea unui ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului prin care s-a hotărât neacordarea titlului de cercetător ştiinţific reclamantei din acea cauză. Curtea reţine că, în cauza în care a fost pronunţată decizia sus-menţionată, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (3) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 5328/2010, potrivit căruia:

"Rezoluţia comisiei de contestaţii este validată de Consiliul general prin vot deschis. Hotărârea Consiliului general este înaintată spre aprobare prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului". Textul sus-menţionat nu instituia, în sarcina ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului obligaţia de aprobare a hotărârii Consiliului general, sau obligaţia de a decide în sensul celor stabilite prin această hotărâre.

În prezenta cauză, decizia finală emisă de Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, dă naştere, în sarcina ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, obligaţiei de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011.

Referitor la critica privind lipsa caracterului de imparţialitate cu care a acţionat ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice s-a reţinut că, reclamantul a invocat faptul că ministrul în cauză a înaintat, începând cu anul 2012, sesizări privind retragerea titlului de doctor al reclamantului, însă o astfel de critică privind lipsa caracterului de imparţialitate cu care a acţionat ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nu poate fi reţinută, cât timp acesta, prin emiterea ordinului, nu face o analiză proprie, ci execută o obligaţie prevăzută prin act normativ.

În situaţia în care decizia finală a C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, confirmă nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nu are posibilitatea de a respinge propunerea Consiliului şi de a nu lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011.

De asemenea, în situaţia în care decizia finală a C.N.A.T.D.C.U., avizată juridic, confirmă respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nu are posibilitatea de a aprecia în sens contrar şi de a dispune retragerea titlului.

În ceea ce priveşte critica reclamantului referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale privind neretroactivitatea legii s-a reţinut că ordinul contestat a fost emis în baza prevederilor art. 69 din Codul studiilor universitare de doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2011 şi cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al C.N.A.T.D.C.U. aprobat prin Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3482/2016.

Dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 prevăd posibilitatea sesizării Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor.

Dispoziţiile care prevăd această posibilitate şi instituie obligaţia C.N.A.T.D.C.U. de a soluţiona sesizările nu au fost atacate prin intermediul unui mijloc procesual specific şi nu au fost anulate şi prin urmare, acest acte administrative cu caracter normativ îşi produc efectele, criticile reclamantului referitoare la utilizarea de către Consiliu a modificărilor propriilor acte normative neputând fi primite.

Actul contestat nu face referire la dispoziţiile Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, pentru a se aprecia că aceasta ar fi fost aplicată în prezenta cauză cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

Împrejurarea că, până la adoptarea acestui act normativ, dreptul intern nu prevedea o definiţie a standardelor de calitate sau a noţiunii de plagiat nu determină inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 1/2011, a Codului studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 sau a Regulamentului de organizare şi funcţionare al CNATDCU aprobat prin Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3482/2016.

Astfel cum a arătat reclamantul, art. 22 din H.G. nr. 37/1999 prevedea că teza de doctorat "trebuie să conţină elemente de originalitate specifice domeniului abordat, precum şi modalităţi de validare ştiinţifică a acestora (…)."

În cuprinsul raportului specialiştilor în drept privind teza de doctorat, publicat pe site-ul www.x.ro, transmis Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice de către Universitatea din Bucureşti, la data de 10.05.2016, ale cărui concluzii au fost însuşite de către comisia de lucru, sunt menţionate regulile C. (C. Guide to Using Sources: A Publication of the C. College Writing Program).

Împrejurarea că, prin rezoluţia din 16.05.2013, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în cadrul dosarului nr. x/2012, neînceperea urmăririi penale faţă de reclamant sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 141 din Legea nr. 8/1996, nu poate atrage anularea ordinului contestat.

Ordinul contestat a fost emis în baza unei alte proceduri, prevăzută de Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. nr. 681/2011 şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.A.T.D.C.U. aprobat prin Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3482/2016, iar concluziile constatării tehnico-ştiinţifice realizate în cadrul acestui dosar sau cele ale rezoluţiei sus-menţionate nu au caracter obligatoriu pentru emitentul ordinului.

2. Analiza motivelor de casare

Din modul de redactare a argumentelor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., rezultă, în esenţă, că în cuprinsul recursului au fost avute în vedere următoarele:

1. Instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 1 alin. (6) teza I şi cea finală din Legea nr. 554/2004, relative la anularea pe cale judecătorească a unui act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, demers judiciar posibil a fi exercitat în termen de un an de la data emiterii actului; aplicând însă, în mod greşit, prevederile art. 50 şi 69 din H.G. nr. 681/2011, privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, raportate la dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011, referitoare la retragerea titlului de doctor, ca urmare a nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională de către reclamant.

S-a susţinut de către reclamant că în cauză a operat o veritabilă revocare a titlului de doctor, conduita pârâtului intimat Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - concretizată prin procedura derulată de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) - conducând la încălcarea prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care instituie o procedură unică de anulare, prin intermediul instanţei de judecată a unui act administrativ unilateral nelegal, a cărui revocare nu mai este posibilă întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Este de remarcat, însă, că aceste argumente, care susţin nelegalitatea Ordinului nr. 4662/2016, din perspectiva încălcării prevederilor precitate sunt însă nefondate, pentru următoarele motive:

Deşi s-a susţinut încălcarea principiilor neretroactivităţii, securităţii juridice şi al protecţiei încrederii legitime, prin trimiterile făcute la statuările Curţii Constituţionale din Decizia nr. 624/2016, Înalta Curte apreciază că, în cauză, procedura urmată de intimatul pârât pentru retragerea titlului de doctor al recurentului reclamant nu a fost una nelegală, care să contravină prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Fără a contesta calitatea de act cu caracter administrativ a titlului de doctor, care atrage incidenţa normelor privind contenciosul administrativ şi, implicit ale art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 (§.48 din Decizia nr. 624/2016 a Curţii Constituţionale); este de observat că, după cum a reţinut şi instanţa de fond, procedura de retragere a titlului de doctor, aşa cum este reglementată de art. 50 şi 69 din H.G. nr. 681/2011, privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, raportate la dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 şi, respectiv ale Anexei 2 din Ordinul nr. 3.482/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al C.N.A.T.D.C.U. este una diferită de cea anulării, pe cale judecătorească, a titlului de doctor.

Aceasta întrucât, pe de o parte, legalitatea procedurii de retragere a titlului de doctor este asigurată de faptul că actele normative care o reglementează sunt în vigoare, nefiind abrogate sau declarate neconforme cu legea fundamentală - Constituţia - şi, pe de altă parte, dispoziţiile precitate nu au făcut obiectul controlului de constituţionalitate în cuprinsul deciziei la care a făcut referire recurentul reclamant (Decizia nr. 624/2016).

De altfel, instanţa de control constituţional în considerentele deciziei precitate a statuat (§.50) strict cu privire la dispoziţiile modificatoare ale art. 168 alin. (72) din Legea nr. 1/2011, cuprinse în Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, care prevedeau că "actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor"; acest aspect constituind, în opinia Curţii Constituţionale, o încălcare a principiului irevocabilităţii actelor administrative individuale, cu consecinţe grave asupra drepturilor subiective născute ca urmare a intrării în circuitul civil a respectivului act.

O pretinsă coliziune a dispoziţiilor din art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care potrivit statuărilor Curţii Constituţionale "constituie consacrarea legislativă a principiului revocabilităţii actelor administrative, conţinând norme de procedură ce instituie calea prin intermediul căreia pot fi supuse controlului de legalitate, la cererea autorităţii emitente, actele administrative care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice" (§.49); şi cele relative la retragerea titlului de doctor, prevăzute de art. 50 şi 69 din H.G. nr. 681/2011, raportate la dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 1/2011 şi, respectiv ale Anexei 2 din Ordinul nr. 3.482/2016, este doar aparentă, întrucât însăşi instanţa constituţională a dat o dezlegare lipsită de echivoc acestei chestiuni.

Astfel, s-a arătat că,,…dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, Curtea reţine că actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatoare cu privire la retragerea titlului în cauză (subl. ns.). Însă, dacă opţiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condiţiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004."(§.51).

Mai mult, în aceeaşi decizie precitată - nr. 624/2016 - Curtea Constituţională a stabilit că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 operează cu noţiuni autonome, al căror regim juridic diferă în mod evident (§.52), însă acestea se referă la anulare şi revocare, şi nicidecum la anulare/revocare şi retragere.

Şi, nu în ultimul rând, susţinerile recurentului reclamant referitoare la nesocotirea principiul neretroactivităţii, expres prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, şi, implicit, atingerea gravă adusă principiului securităţii raporturilor juridice, prin indicarea drept relevantă, în cauză, a Deciziei nr. 569 din 2 februarie 2011, pronunţată de I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, sunt neîntemeiate. Aceasta întrucât instanţa supremă s-a pronunţat, în acel litigiu, asupra altei chestiuni juridice, şi anume cu privire la anularea unui ordin prin care s-a dispus suspendarea aplicării unui alt ordin, prin care a fost acordat sporul de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică; reţinându-se că "prin emiterea actului administrativ atacat, cu încălcarea principiului retroactivităţii şi a principiului securităţii raporturilor juridice, autoritatea emitentă, a manifestat un evident exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, prin atingerea adusă dreptului cert al reclamanţilor de a primi drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 în cuantumul previzionat la sfârşitul lunii iunie.".

2. Instanţa de fond în mod eronat a reţinut obligativitatea pentru intimat de a emite Ordinul nr. 4662/2016, în condiţii evidente de nelegalitate şi de exces de putere prin aplicarea retroactiva a legii.

2.1. Este indiscutabil că dispoziţiile art. 170 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 reprezintă norma juridică de bază în temeiul căreia pot fi luate de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice măsurile prevăzute de lit. a) - c), pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de C.N.A.T.D.C.U., de C.N.C.S., de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (C.N.E.C.S.D.T.I.); însă nu pot fi reţinute susţinerile recurentului reclamant potrivit cărora Ordinul nr. 4662/2016 ar fi fost emis cu încălcarea principiului securităţii juridice, ca urmare a refuzului de a acorda eficienţă juridică Hotărârii nr. 879/18.07.2012 emisă de C.N.E.C.S.D.T.I.

Această concluzie se impune din perspectiva următoarelor considerente:

2.1.1. Este de remarcat că textul legal al art. 170 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 instituie posibilitatea - deci opţiunea/facultatea şi nu obligaţia - ca în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, intimatul pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, să dispună, alternativ sau simultan, măsurile prevăzute de lit. a) - c), pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, una dintre instituţiile indicate (C.N.A.T.D.C.U., C.N.C.S., de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării).

Concluzia care se impune este, aşadar, aceea că Ministerul nu este ţinut la luarea deciziei de vreunul dintre rapoartele care se întocmesc, de concluziile acestora; în aceeaşi măsură în care nici între aceste rapoarte nu există o ierarhie care să impună constatările vreunuia în detrimentul celorlalte instituţii.

Mai mult, nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentului reclamant potrivit cărora C.N.E.C.S.D.T.I. este singurul organ competent în materia aplicării de sancţiuni în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională şi, implicit în cazul existenţei unui plagiatului în cadrul tezei de doctorat.

Aceasta întrucât C.N.E.C.S.D.T.I. a procedat la analiza tezei de doctorat şi, implicit la emiterea atât a Raportului nr. x/18.07.2012 cât şi a Hotărârii nr. 879/18.06.2012 în considerarea atribuţii şi a competenţei acordate prin Ordinul nr. 4393/2012, act normativ în vigoare la data sesizărilor avute în vedere (nr. 811/21.06.2012 şi nr. 838/2.07.2012).

2.1.2. Relativ la natura Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (C.N.E.C.S.D.T.I.), prin prisma prevederilor Ordinului M.E.C.T.S. nr. 4393/2012, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a acestui consiliu, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, "este un consiliu consultativ de nivel naţional, fără personalitate juridică, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, şi ale Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare.".

În ceea ce priveşte misiunea Consiliului, potrivit art. 2 din Regulament, acesta are rolul "de a coordona şi monitoriza aplicarea normelor de bună conduită morală şi profesională în activităţile de cercetare-dezvoltare din România"; principalele atribuţii fiind prevăzute de art. 2 şi 3 din acelaşi act normativ.

Cu relevanţă în cauza dedusă judecăţii, este de observat că în activitatea sa Consiliul "realizează rapoarte cu analize, opinii şi recomandări în legătură cu problemele de natură etică ridicate de evoluţia ştiinţei şi a cunoaşterii şi cu etica şi deontologia profesională în activitatea de cercetare-dezvoltare" (art. 2 lit. b) din Regulament) şi "emite hotărâri prin care constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită; în cazurile în care au fost constatate abateri, în hotărâri se numesc persoana sau persoanele fizice vinovate de respectivele abateri şi se stabilesc sancţiunile ce urmează a fi aplicate" (art. 2 lit. d) din Regulament).

Mai exact, în speţă, potrivit Cap. IV din Regulament - Analiza sesizărilor şi contestaţiilor - C.N.E.C.S.D.T.I. a soluţionat sesizările nr. 811/21.06.2012 şi, respectiv, nr. 838/2.07.2012 prin Raportul final nr. x/18.07.2012, pentru ca prin Hotărârea nr. 879/18.06.2012, să se aprobe acest raport, prin care s-a apreciat că titlul de doctor în Ştiinţe Juridice, domeniul Drept, a fost obţinut de recurentul reclamant în concordanţă cu legislaţia în vigoare în anul 2003 şi calificarea de plagiat în cadrul tezei de doctorat cu titlul "Curtea Penală Internaţională" nu se poate susţine.

În ceea ce priveşte natura juridică a Hotărârii nr. 879/18.06.2012, Înalta Curte apreciază că din perspectiva prevederilor art. 31 alin. (2) din Ordinului M.E.C.T.S. nr. 4393/2012, privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, aceasta nu reprezintă un act administrativ de autoritate, şi, cu atât mai puţin nu poate avea un caracter definitiv.

Această concluzie se impune pentru următoarele considerente:

a. definiţia "autorităţii publice" reglementate de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 este importantă şi necesară pentru calificarea unei entităţi ca fiind emitentă a unui actului administrativ; însă, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4393/2012, C.N.E.C.S.D.T.I. este un consiliu consultativ de nivel naţional, fără personalitate juridică, fără a deţine vreuna dintre caracteristicile avute în vedere de legiuitor pentru a-i fi conferită o asemenea natură: "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică";

b. în aceeaşi măsură, Hotărârea nr. 879/18.06.2012 nu reprezintă un act administrativ, prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu este un actul unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;

c. doar actele emise de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, de către ANCS, de către conducătorul unităţii sau instituţiei şi de către organismele ori persoanele îndreptăţite legal pentru aplicarea sancţiunilor recomandate (subl. ns.) reprezintă acte administrative de autoritate, potrivit art. 31 alin. (2) din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4393/2012, întrucât finalizează procedura de analiză a sesizărilor şi contestaţiilor, reglementată de Cap. IV al Ordinului precitat; şi, au la bază, pe de o parte, raportul final şi hotărârea de aprobare a acestuia - ambele emise de C.N.E.C.S.D.T.I. - şi, pe de altă parte, avizul Direcţiei generale juridice din cadrul M.E.C.T.S. (conform art. 323 alin. (3) din Legea nr. 1/2011);

d. şi, în fine, din perspectiva considerentelor expuse la supra a) - c), nici avizarea Hotărârii nr. 879/18.06.2012 a C.N.E.C.S.D.T.I., prin adresa nr. x/19.07.2012 a Direcţiei generale juridice din cadrul M.E.C.T.S. nu poate valora, din punct de vedere juridic, o asumare a răspunderii intimatului pârât cu privire la conţinutul şi statuările Hotărârii nr. 879/18.06.2012, pentru că prin elementele definitorii proprii "avizul nu produce efecte juridice, deci nu modifică de sine stătător realitatea juridică existentă, el contribuind doar la întărirea caracterului legal al actului administrativ", reprezentând, aşadar "o operaţiune procedurală anterioară emiterii actului" (a se vedea, D., Legea contenciosului administrativ, Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2018, p.100 şi urm.; în acelaşi sens, Decizia nr. 1923 din 6 aprilie 2012 pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Împrejurarea că în cauză nu a fost emis un ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, ca urmare a analizării sesizărilor nr. 811/21.06.2012 şi, respectiv, nr. 838/2.07.2012, nu poate să conducă la concluzia că Hotărârea nr. 879/18.06.2012 a C.N.E.C.S.D.T.I. ar avea un caracter definitiv care ar împiedica intimatul pârât să procedeze la o nouă evaluare a tezei de doctorat a recurentului reclamant, în ipoteza existenţei unor sesizări ulterioare celor analizate prin această hotărâre.

2.1.3. Nu trebuie omise nici dispoziţiile H.G. nr. 681/2011, privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, care fac trimitere la măsurile prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională în organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat - art. 50 alin. (1) - stabilind că, C.N.E.C.S.D.T.I. poate fi sesizat (subl. ns.) cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul I.O.S.U.D., potrivit prevederilor art. 323 din Legea nr. 1/2011. Concluzia care se impune este aceea că investirea C.N.E.C.S.D.T.I. nu poate avea loc din oficiu, în considerarea vreunei dispoziţii legale care să îi confere atribuţii de control sau de verificare ci, este necesară sesizarea oricărei părţi interesate.

Mai mult, potrivit art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011 instituie regula că "orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii C.N.A.T.D.C.U. şi I.O.S.U.D., poate sesiza în scris, prin intermediul U.E.F.I.S.C.D.I., Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor." (subl. ns).

Aşa fiind, nu se poate susţine, cu suficient temei, că C.N.E.C.S.D.T.I. ar fi unicul organ competent în soluţionarea sesizărilor referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului; şi, cu atât mai puţin că, prin asumarea răspunderii juridice a intimatului pârât pentru Hotărârea nr. 879/18.06.2012, emiterea ulterioară a Ordinului nr. 4.662/2016 ar conduce la o conduită a autorului actului administrativ circumscrisă sferei excesului de putere.

Investirea C.N.E.C.S.D.T.I. a avut loc, aşadar, atât ca urmare a sesizărilor formulate cu referire la teza de doctorat a recurentului reclamant, cât şi în considerarea atribuţiilor sale de la data sesizării.

2.1.4. În ceea ce priveşte argumentul că instanţa de fond, în mod eronat, ar fi reţinut obligativitatea pentru intimat de a emite Ordinul nr. 4.662/2016, în condiţii evidente de nelegalitate şi de exces de putere prin aplicarea retroactiva a legii, Înalta Curte apreciază că intimatul pârât nu a acţionat în mod discreţionar - în dispreţul şi cu nesocotirea Hotărârii nr. 879/18.06.2012 a C.N.E.C.S.D.T.I. - ci, a procedat la soluţionarea sesizărilor înregistrate în anul 2016, în raport de dispoziţiile Ordinului M.E.N.C.T.S. nr. 3.482/2016, care atribuie competenţa de soluţionare a sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, în favoarea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.

2.2. Deşi s-a susţinut competenţa C.N.E.C.S.D.T.I. în soluţionarea sesizărilor privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare, prin prisma dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 206/2004; Înalta Curte reţine că această competenţă a fost limitată temporal la perioada în care aceste prevederi s-au aflat în vigoare, de la 2.09.2011 şi până la 25.01.2016 (subl. ns.); urmare a modificării şi completării Legii nr. 206/2004, prin O.G. nr. 28/2011 (publicată în M. Of. nr. 628/2.09.2011) şi, ulterior prin abrogarea acestor prevederi prin O.G. nr. 2/2016 (publicată în M. Of. nr. 51/20.01.2016).

Acelaşi punct de vedere, relativ la cadrul legal de analiză a tezelor de doctorat - dispoziţiile art. art. 50 alin. (2) şi ale art. 69 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011, modificate şi completate prin H.G. nr. 134/2016, coroborate cu prevederile art. 170 din Legea nr. 1/2011 - a fost exprimat şi de către Direcţia Generală de Învăţământ Superior din cadrul intimatului pârât M.E.N.C.S.; soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat urmând a fi efectuată în raport de regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016.

După cum a susţinut şi recurentul reclamant, prevederile H.G. nr. 681/2011 nu erau aplicabile în perioada de activitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 206/2004, indicată anterior, tocmai ca urmare a criteriului forţei juridice a actelor normative, în considerarea caracterului de reglementări primare ale legii şi ordonanţelor adoptate în procedura delegării legislative; însă, începând cu data de 10.03.2016, urmare a modificării aduse prin H.G. nr. 134/2016 dispoziţiile art. 50 alin. (2) din H.G. nr. 681/2011, stabilesc că "Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii C.N.A.T.D.C.U. şi I.O.S.U.D., poate sesiza în scris, prin intermediul U.E.F.I.S.C.D.I., Consiliul general al C.N.A.T.D.C.U. cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor.". Dispoziţii asemănătoare sunt cuprinse şi în art. 1 al Anexei 2 Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3.482/2016.

Aceasta înseamnă că, pe de o parte, sesizările formulate după data de 10.03.2016 pot avea drept obiect nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor (subl. ns.); şi, pe de altă parte, în raport de dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3.482/2016 - Anexa nr. 2 Privind soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, competenţa de soluţionare a acestora revine C.N.A.T.D.C.U. (subl. ns.).

2.3. Şi, în fine Înalta Curte apreciază că este nerelevantă susţinerea reclamantului recurent potrivit căreia nu a fost depusă nicio sesizare care să conţină aspecte noi (în perioada 2012-2016), sau care să nu fi fost soluţionată definitiv în anul 2012 întrucât, dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Anexa nr. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.A.T.D.C.U., aprobat prin Ordinul M.E.N.C.S. nr. 3.482/2016, stabilesc regula potrivit căreia sesizările pot avea drept obiect nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor, fără a institui vreo excepţie relativă la soluţionarea anterioară a sesizărilor formulate împotriva aceleiaşi teze de doctorat sau, cu privire la caracterul definitiv al unor asemenea eventuale soluţii date asupra sesizărilor anterioare.

3. În aceeaşi ordine de idei, nu pot fi reţinute argumentele invocate de recurentul reclamant cu privire la nelegalitatea Ordinului nr. 4662/2016, ca urmare a neconformităţii sesizării, a nerespectării procedurii de constituire a dosarului de analiză, a lipsei de analiză a legalităţii deciziei finale a Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U. din data de 27.07.2016, a faptului că semnatarul ordinului de sancţionare a reclamantului este una şi aceeaşi persoană cu semnatara sesizărilor şi a faptului că sesizarea nu a fost comunicată recurentului reclamant.

3.1. Relativ la neconformitatea sesizării şi nerespectarea procedurii de constituire a dosarului de analiză, prin raportare la prevederile cuprinse în Anexa nr. 2 - Soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, a Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.N.A.T.D.C.U., aprobat prin Ordinul nr. 3482/2016, Înalta Curte reţine că argumentele recurentului reclamant sunt nefondate, având în vedere respectarea tuturor etapelor prevăzute de legiuitor, după cum rezultă din cuprinsul adresei nr. x/1.11.2016 emisă de D.G.Î.S. din cadrul M.E.N.C.S.:

- depunerea şi înregistrarea sesizărilor - potrivit art. 2-5 din Anexă;

- întocmirea dosarului de analiză - potrivit art. 6, 7 din Anexă;

- raportul comitetului de experţi externi - art. 17 din Anexă;

- procesul-verbal al Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U. din 30.06.2016 - art. 17-20 din Anexă .

3.2. În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire de către instanţa de fond a considerentelor Deciziei nr. 980/2015 a Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, sunt de observat următoarele:

- obiectului acelui litigiu l-a reprezentat solicitarea de anulare a Ordinului M.E.C.T.S. nr. 4010 din 07 mai 2012, prin care s-a hotărât neacordarea titlului de cercetător ştiinţific gradul I; şi deci, aceasta nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte susţinerile recurentului reclamant referitoare la caracterul arbitrar/discreţionar al deciziei Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U.;

- nu se poate susţine, cu suficient temei, că valorificarea concluziilor deciziei Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U. prin Ordinul M.E.N.C.S. nr. 4662/2016 a avut loc fără o analiză a legalităţii acestei decizii, în condiţiile în care recurentul reclamant a avut posibilitatea exercitării dreptului la apărare prin formularea contestaţiei prevăzute de art. 26 din Anexa nr. 2 la Regulament (demers întreprins prin depunerea acesteia la 15.07.2016 - filele x şi urm., dosar fond); pentru ca ulterior, prin Raportul comisiei de analiză a contestaţiei, din 21.07.2016 să fie analizate argumentele contestatorului.

- de asemenea, recurentul reclamant, în considerarea aceluiaşi drept la apărare, a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului nr. 4662/2016 în procedura dreptului comun în materie - prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 -, intimatul pârât soluţionând acest demers judiciar prin răspunsul nr. x/21.09.2016 (filele x şi urm., dosar fond).

3.3. Deşi s-a susţinut în cuprinsul recursului că persoana semnatară a ordinului de sancţionare este una şi aceeaşi cu persoana semnatară a sesizărilor formulate, ceea ce indică o totală lipsă de imparţialitate şi o justificare nelegală a nesocotirii Hotărârii nr. 879/2012 emisă de C.N.E.C.S.D.T.I., Înalta Curte reţine că nici aceste argumente nu justifică reformarea sentinţei atacate, pentru următoarele argumente:

- în primul rând, între semnatarul ordinului de sancţionare şi persoana semnatară a sesizărilor nu există identitare, acest aspect rezultând, cu uşurinţă, din materialul probator administrat în cauză. Astfel, autorii sesizării din 15.03.2016 despre care se face referire şi în adresa M.E.N.C.S. nr. x/7.04.2016 sunt diferiţi de persoana ministrului care a semnat ordinul atacat;

- în corespondenţa purtată de semnatarii sesizării din 15.03.2016 şi M.E.N.C.S. - U.E.F.I.S.C.D.I. se face referire la comunicatul de presă din 9.05.2016 al ministrului educaţiei de la acea dată, E., prin care acesta a solicitat C.N.A.T.D.C.U., iniţierea demersurilor necesare pentru analiza şi soluţionarea distinctă a sesizărilor din 15.03.2016; însă semnatarul ordinului de retragere a titlului de doctor al recurentului reclamant a fost altă persoană, respectiv Mircea Dumitru.

- şi, în fine, relativ la împrejurarea că ministrul educaţiei, la propunerea Consiliului General al C.N.A.T.D.C.U., a procedat la retragerea titlului de doctor al recurentului reclamant, deşi şi-a asumat, în mod public, declaraţii susţinute privind retragerea titlului de doctor în drept al reclamantului, ceea ce indică o totală lipsă de imparţialitate şi o justificare nelegală a nesocotirii Hotărârii nr. 879/2012 emisă de C.N.E.C.S.D.T.I., Înalta Curte reţine că aceste împrejurări sunt lipsite de relevanţă, din cel puţin două considerente:

a. după cum s-a arătat la 3.2., recurentul reclamant a uzat din plin de dreptul la apărare, atât prin formularea contestaţiei prevăzute de art. 26 din Anexa nr. 2 la Regulament, cât şi, mai ales, a plângerii prealabile împotriva Ordinului nr. 4662/2016 în procedura dreptului comun în materie - prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004; astfel că nu se poate susţine că pretinsa conduită neconformă a ministrului nu ar fi fost cenzurată, întrucât prin adresa nr. x/21.09.2016 a M.E.N.C.S. nu au fost constatate elemente de nelegalitate în procedura de emitere a ordinului atacat în prezenta cauză.

b. prin emiterea Ordinului nr. 4662/2016, ministrul nu a acţionat în limitele libertăţii de apreciere conferite de norme permisive, caracteristice dreptului administrativ; ci, în considerarea dispoziţiilor art. 35 din Anexa nr. 2 la Regulament, şi-a îndeplinit obligaţia de a lua măsurile prevăzute de art. 170 din Legea nr. 1/2011, procedând la retragerea titlului de doctor al recurentului reclamant.

3.4. Nu poate fi reţinută, ca întemeiată, nici critica recurentului reclamant privind necomunicarea sesizărilor privind teza sa de doctorat, întrucât, deşi prevederile art. 13 din Anexa nr. 2 la Regulament prevăd că "I.O.S.U.D. informează oficial titularul diplomei de doctor despre existenţa unei sesizări privind teza de doctorat elaborată de acesta.", această obligaţie de informare nu atrage nici nulitatea procedurii de soluţionare a sesizărilor şi nici vreo sancţiune în sarcina titularului obligaţiei de informare. Pe de altă parte, informarea titularului diplomei de doctor trebuia făcută de I.O.S.U.D. (instituţia, universitatea sau Academia Română, care a organizat sau care are dreptul de a organiza programe de doctorat), care nu are vreo rol decizional în cadrul procedurii de analiză a sesizărilor.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele precedente, Înalta Curte, apreciind că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate, potrivit art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamant, păstrând ca legală şi temeinică hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 363 din 07 februarie 2017, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iulie 2020.