Admissibility of revision by accessory intervenor absent primary party request; nullity of cassation appeal lacking grounds of illegality

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1444 din 24.09.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins, ca neavenită, cererea de revizuire formulată de intervenientul-accesoriu A. împotriva Deciziei nr. 3290 din 11 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 67 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât numitul A. a formulat în nume propriu cererea de revizuire împotriva deciziei de apel, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod şi arogându-şi calitatea de apelant şi intervenient accesoriu, fără ca reclamanta B. să formuleze, la rândul său, cererea de revizuire întemeiată pe contrarietatea de hotărâri, situaţie în care, având o poziţie procesuală subsidiară, intervenientul accesoriu nu poate exercita această cale de atac.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs părţile, în motivarea căii de atac formulate, susţinându-se, în esenţă, că prin decizia atacată s-a reţinut greşit că B. nu a formulat cerere de revizuire în Dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, anexând, drept probă, o copie a înscrisului intitulat "Tichet recomandate" din 26.11.2018 şi susţinând că "sunt suspiciuni că cererea de revizuire a fost furată".

Prin încheierea din 15 martie 2021, Completul de filtru a dispus întocmirea unui supliment la raport şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi act normativ, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurent.

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ instituind sancţiunea nulităţii pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar, dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege.

Înalta Curte constată că recurenţii au indicat ca temei de drept al cererii dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., însă, în susţinerea recursului, au făcut trimitere la situaţia de fapt şi şi-au exprimat dezacordul faţă de soluţiile pronunţate, or, această situaţie este incompatibilă cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei.

Prin urmare, pentru aceste considerente şi având în vedere că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi de atac, Înalta Curte va anula recursurile declarate de B. şi A. împotriva Deciziei nr. 1444 din 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de B. şi A. împotriva Deciziei nr. 1444 din 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 17 mai 2021.

GGC - NN