Inadmissible appeal against final criminal ruling; appeal rejected and costs awarded.

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019 s-a dispus, respingerea, ca inadmisibil, a apelului declarat de A. împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, secţia penală, a instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că petentul a exercitat calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri nesupuse niciunei căi de atac (Decizia penală nr. 580 din data de 26 iunie 2020) prin care a fost respins, ca inadmisibil, un alt apel declarat de acelaşi petent împotriva Sentinţei penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.

Prin această din urmă sentinţă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Încheierii nr. 232/30.09.2019 pronunţate în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava prin care s-a rezolvat un incident procedural, respectiv o cerere de recuzare.

Asemenea, secţia penală, a instanţei supreme a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentinţa prin care a fost respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea. Or, în speţă, A. a exercitat în mod succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile de a fi supuse controlului judiciar al instanţelor ierarhice superioare, ceea ce atrage sancţiunea inadmisibilităţii, aplicabilă atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători Penal 1 - 2021, sub nr. x/2021, primul termen de judecată fiind fixat în mod aleatoriu la data de 7 iunie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petentul A., constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dându-se eficienţă principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţia României, precum şi principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Astfel, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora cu respectarea dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

C. proc. pen. prevede o singură cale ordinară de atac - apelul, dându-se eficienţă principiului dublului grad de jurisdicţie, prevăzut de art. 2 parag. 1 al Protocolului 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, în reglementarea C. proc. pen., recursul este o cale extraordinară de atac (denumită "recurs în casaţie"), ce poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

În prezenta cauză, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac.

Prin această din urmă decizie s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de acelaşi petent împotriva Deciziei penale nr. 580 din data de 26 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

La rândul său, prin Decizia nr. 580 din data de 26 iunie 2020 s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 5 din data de 07.01.2020 pronunţate de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2019.

Or, dispoziţiile legale nu reglementează posibilitatea exercitării succesive a acestor căi de atac şi nici posibilitatea exercitării recursului (cale de atac, de altfel, neprevăzută de legea procesual penală, care prevede recursul în casaţie posibil a fi formulat strict pentru motive de nelegalitate) împotriva unei decizii de respingere ca inadmisibil a apelului, aceasta din urmă hotărâre fiind definitivă.

Prin urmare, se constată că petentul A. a exercitat, în condiţii nereglementate de C. proc. pen. şi în mod repetitiv, căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii, respectiv a principiului unicităţii căilor de atac şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 55/A din data de 17 februarie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 iunie 2021.

GGC - GV