Embezzlement versus abuse of office for judicial bailiff misappropriating secured funds during pending execution objection

Deliberând asupra apelurilor declarate de inculpatul A. şi de partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 120 din 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 295 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 47/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 471/A din data de 18.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 47/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 471/A din data de 18.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu cele două pedepse de 1 an, respective 6 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 47/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 471/A din data de 18.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, formată din pedeapsa principală de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 6 luni.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de executor judecătoresc) C. pen., până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. B. S.A. şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 594.778,58 RON.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.500 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/2017 din 17 mai 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în calitate de executor judecătoresc, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile legale (fiind încălcate dispoziţiile art. 7 lit. a) şi art. 54 din Legea nr. 188/2000 precum şi cele ale C. proc. civ. în materie de executare silită - respectiv art. 721 alin. (1), (4), art. 722 şi art. 784 alin. (6) în legătură cu gestionarea sumei de 642.812,64 RON consemnată potrivit art. 721 (fostul art. 720) din C. proc. civ. în dosarele de executare nr. 47/2014 şi nr. 112/2015 ale BEJ A. (suma fiind folosită în interes personal şi pentru îndestularea creditorilor din alte dosare execuţionale), fapt ce a cauzat o pagubă patrimoniului B. S.A. în cuantum de 642.812,64 RON şi în mod corespondent un folos material pentru sine şi pentru altul. Infracţiunea, strâns legată de calitatea de funcţionar public (executor judecătoresc) a inculpatului, a fost săvârşită în perioada 25.03.2014 - 18.12.2015.

În actul de sesizare a instanţei s-au reţinut, următoarele:

Prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 685/C/04.01.2001, inculpatul A. a fost numit în funcţia de executor judecătoresc. Începând cu această dată şi-a exercitat activitatea în cadrul BEJ A., cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Dorohoi, jud. Botoşani.

A deţinut această calitate până la data de 18.12.2015, când Sentinţa penală nr. 47/16.07.2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, (prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual), a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat (Decizia nr. 471/A/18.12.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie). Prin Ordinul 790/C din data de 03.03.2016, Ministrul Justiţiei a constatat încetată calitatea de executor judecătoresc a inculpatului A., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, 18.12.2015. Ordinul a fost comunicat inculpatului în data de 07.04.2016, dată la care acesta a predat ştampila Biroului, sigiliul şi legitimaţia de serviciu. La data de 28.03.2016, CEJ Suceava a hotărât ca dl. executor judecătoresc C. să preia arhiva executorului judecătoresc A. în vederea asigurării continuării lucrărilor neexecutate.

În calitate de executor judecătoresc, în data de 25.04.2013, numitul D. l-a sesizat pe inculpat cu o cerere prin care solicita executarea silită împotriva debitoarei B. S.A., privind plata sumei de 3.306.793.089,00 RON vechi actualizată cu dobânda legală, conform Sentinţei civile nr. 115/1997 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. x/1996, modificată prin Decizia nr. 112/12.06.1997 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/1997 şi irevocabilă prin Decizia nr. 1870/12.05.1998 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în Dosarul nr. x/1997 şi Sentinţa civilă nr. 702/15.07.2003 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. x/2001, modificată prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava.

Prin încheierea din data de 29.04.2013 executorul judecătoresc A. a respins cererea de executare silită, pe motiv că din înscrisurile prezentate a rezultat că are calitatea de creditor S.C. E. S.R.L. Botoşani, iar nu persoana fizică D.

Dispoziţia a fost contestată la instanţa de judecată, iar prin Încheierea nr. 950/11.06.2013 pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Judecătoria Dorohoi a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de D..Instanţa de judecată a constatat că în mod corect executorul judecătoresc a procedat la respingerea cererii de încuviinţare a executării silite cu privire la Sentinţa civilă nr. 115/1997, modificată prin Decizia nr. 112/12.06.1997 pronunţată de Tribunalul Suceava, irevocabilă prin Decizia nr. 1870/12.05.1998 a Curţii Supreme de Justiţie. A dispus însă admiterea plângerii şi desfiinţarea în parte a încheierii pronunţată de BEJ A., cu privire la Sentinţa civilă nr. 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, modificată prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava. Executorul judecătoresc A. a fost obligat să deschidă procedura de executare silită împotriva debitorului B. S.A. - Sucursala Botoşani.

Faţă de aceasta, la data de 29.01.2014, creditorul D. s-a adresat din nou BEJ A., solicitând executarea silită a B. S.A. pentru recuperarea sumei de 3.306.793.089 RON actualizată cu dobânda legală. Titlu executoriu a fost indicat Sentinţa civilă nr. 702/15.07.2003, irevocabilă prin Decizia nr. 910/18.12.2009 a Curţii de Apel Suceava.

Prin încheierea din data de 29.01.2014, s-a dispus admiterea cererii, fiind deschis Dosarul de executare nr. x/2014.

Prin încheierea din data de 12.02.2014, Judecătoria Dorohoi a dispus încuviinţarea executării silite simultană asupra averii mobiliare şi imobiliare aflate pe raza Judecătoriei Dorohoi aparţinând debitorului B. S.A. - Sucursala Botoşani, precum şi a executării silite prin poprirea sumelor de bani datorate debitorului de terţii popriţi.

Prin încheierea din data de 06.03.2014 executorul judecătoresc A. a procedat la actualizarea sumei de bani reprezentând debit, fiind stabilit de plată suma de 631.200,64 RON. În aceeaşi zi, către B. S.A. a fost trimisă somaţia prin care se punea în vedere achitarea sumei de bani datorată, la care se adaugă suma de 11.612 RON cu titlu de cheltuieli de executare şi onorariu executor judecătoresc (în total suma de 642.812,64 RON), în termen de o zi.

La data de 25.03.2014, prin Ordinul de Plată nr. x, B. S.A. a consemnat în contul aparţinând BEJ A., respectiv x deschis la B. S.A., întreaga sumă urmărită, respectiv 642.812,64 RON. De asemenea, conformându-se dispoziţiilor art. 720 C. proc. civ. (actualul art. 721 C. proc. civ.), debitoarea B. S.A. a făcut dovada promovării la Judecătoria Dorohoi a contestaţiei la executare, opunându-se în mod explicit eliberării sumei până la momentul soluţionării definitive a acţiunii civile (Adresa nr. x/25.03.2014).

Luând act de aceasta, prin încheierea din data de 27.03.2014, executorul judecătoresc A. a dispus, în temeiul art. 720 alin. (4) din C. proc. civ. (actualul art. 721 alin. (4) din C. proc. civ.), suspendarea măsurilor de executare silită în Dosarul execuţional nr. x/2014 precum şi suspendarea distribuirii sumei de bani consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1533/17.09.2014 pronunţată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus admiterea contestaţiei la executare formulată de B. S.A., anularea încheierii din data de 12.02.2014, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite şi anularea actelor de executare întocmite de BEJ A. în Dosarul de executare nr. x/2014. S-a reţinut că sentinţa civilă invocată de pretinsul creditor, nr. 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, nu constituie titlu executoriu deoarece prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava, îndreptată material prin încheierea din data de 27.05.2004, s-a respins acţiunea formulată de S.C. E. S.R.L. în contradictoriu cu B. S.A.. Apelul declarat de D. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 50/15.01.2015 a Tribunalului Botoşani.

Cu toate acestea, la data de 14.05.2015, D. s-a adresat din nou BEJ A. cu o cerere prin care a solicitat executarea silită a B. S.A., fiind invocat drept temei aceeaşi Sentinţă nr. 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, irevocabilă prin Decizia nr. 910/18.12.2009 a Curţii de Apel Suceava. Prin încheierea din data de 22.05.2015, BEJ A. a dispus admiterea cererii formulată de creditorul D., fiind deschis Dosarul de executare silită nr. x/2015.

Prin încheierea din data de 22.05.2015, suma de bani reprezentând debitul invocat a fost actualizată, fiind stabilit de plată suma de 651.268,79 RON. În aceeaşi zi a fost emisă somaţia de plată.

Prin Adresa nr. x/02.06.2015, B. S.A. a comunicat că a formulat contestaţie la executare şi împotriva executării silite din acest nou dosar şi că se doreşte a se proceda în acelaşi mod, respectiv să se consemneze suma urmărită la dispoziţia executorului judecătoresc, în temeiul art. 720 alin. (4) din C. proc. civ., cu menţiunea că se opune la eliberarea sumei.

Prin încheierea din data de 19.06.2015, executorul judecătoresc a reţinut că întrucât în Dosarul de executare nr. x/2015 s-a invocat aceeaşi creanţă datorată aceluiaşi creditor, chiar dacă suma datorată este puţin mai mare decât cea din dosarul anterior de executare (nr. x/2014) cauţiunea depusă în contul Biroului de executare a rămas la dispoziţia acestuia până la finalizarea litigiului dintre B. S.A. şi D. În acest timp măsurile de executare silită, la fel ca şi distribuirea sumei consemnate, au fost suspendate.

Prin Sentinţa nr. 10354/09.11.2015 pronunţată de Judecătoria Botoşani în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus admiterea contestaţiei la executare formulată de B. S.A.. S-a reţinut, la fel ca în situaţia precedentă, că prin Decizia nr. 910/18.12.2009, Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea ca nefondate a pretenţiilor formulate de S.C. E. S.R.L. Botoşani, a cărui succesor în drepturi se consideră D.. Ca urmare, au fost anulate toate actele şi formele de executare silită efectuate în Dosarul nr. x/2015 al BEJ A. Apelul declarat de D. a fost respins ca nefondat de Tribunalul Botoşani, prin Decizia nr. 882/2016 din data de 10.05.2016.

În acelaşi timp, pretinsul creditor D. a intentat acţiune prin care a solicitat anularea încheierii din data de 19.06.2015 pronunţată de executorul judecătoresc în Dosarul nr. x/2015, precum şi înlocuirea executorului judecătoresc A., ca urmare a condamnării acestuia pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, cu consecinţa încetării calităţii acestuia.

Cererea a făcut obiectul analizei în Dosarul civil nr. x/2015 al Judecătoriei Botoşani. Prin încheierea din data de 04.12.2015, instanţa de judecată a dispus anularea ca netimbrată a contestaţiei la executare formulată de contestatorul D. Prin încheierea din data de 05.02.2016, aceeaşi instanţă a dispus înlocuirea executorului judecătoresc A. cu executorul judecătoresc F. cu sediul în mun. Dorohoi. A fost dispusă, de asemenea, trimiterea Dosarului de executare nr. x/2015 al BEJ A. către BEJ F., iar împreună cu acesta şi dovada de consemnare a sumei de către debitoarea B. S.A., conform disp. art. 721 din C. proc. civ.. Conform dispoziţiei instanţei suma trebuia transferată din contul BEJ A. în contul executorului judecătoresc F., urmând ca acesta din urmă să dispună conform dispoziţiilor legale. Din totalul cheltuielilor de executare stabilit de BEJ A., instanţa de judecată a dispus ca acesta să reţină suma de 700 RON, iar diferenţa de 11.300 RON să fie remisă către BEJ F.

Hotărârea instanţei a fost comunicată inculpatului A. în data de 26.02.2016. De altfel acesta a şi declarat apel, invocând faptul că este în imposibilitate de a da curs dispoziţiilor instanţei de judecată întrucât BEJ F. nu mai funcţiona, iar executorul judecătoresc F. îşi desfăşura activitatea în calitate de asociat în cadrul unui Birou de executare din mun. Rădăuţi.

La data de 21.06.2016, A. a încunoştinţat instanţa de judecată despre încetarea calităţii sale şi despre faptul că activitatea desfăşurată de el urmează a fi continuată de executorul judecătoresc C.

Întrucât ulterior acestei date cauza a rămas în nelucrare, prin Decizia nr. 96 A din data de 07.02.2017, instanţa de judecată a constatat perimată cererea de apel.

Cu toate acestea, astfel cum a rezultat din plângerea penală formulată de reprezentanţii B. S.A., suma de bani consemnată nu a fost restituită. Aceasta în condiţiile în care cu Adresa nr. x/15.02.2017 s-a solicitat BEJ A. restituirea sumei, fără a fi primit vreun răspuns.

În acelaşi scop au fost trimise trei adrese către SCPEJ G. şi Asociaţii (unitate desemnată de CEJ Suceava pentru continuarea activităţii desfăşurată de BEJ A. - adrese având nr. x/06.04.2017, nr. x/25.04.2017 şi nr. x/28.06.2017), fără a fi primit vreun răspuns.

În cauză s-a procedat la audierea în calitate de martor a numitului D., care a arătat că s-a adresat BEJ A. pentru punerea în executare a titlului executoriu pe care îl avea împotriva B. S.A.. în procedura declanşată pretinsul debitor a consemnat la dispoziţia executorului judecătoresc întreaga sumă datorată, concomitent cu exercitarea contestaţiei la executare. Acţiunea formulată a fost admisă, actele de executare silită au fost anulate, însă B. S.A. nu a solicitat recuperarea sumei de bani consemnată. În aceste condiţii D. arată că s-a adresat aceluiaşi executor judecătoresc, invocând acelaşi titlu executoriu. Parcursul acestui al doilea dosar de executare a fost similar primului, iar martorul a arătat că lui nu i s-a distribuit nicio sumă de bani în contul creanţei.

Întrucât prin Adresa nr. x/01.09.2017, Camera Executorilor judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Suceava a comunicat faptul că registrele, lucrările şi arhiva BEJ A. au fost preluate, după încetarea calităţii acestuia, de executorul judecătoresc C., s-a procedat şi la audierea acestuia. A declarat însă că nu a preluat Dosarele nr. x/2014 şi y/2015 de la A. decât în momentul în care au fost solicitate de procuror în instrumentarea prezentei cauze. Abia atunci a luat legătura cu A. care i le-a înmânat. Nu a fost însă sesizat cu nicio cerere şi nu a făcut acte de executare în aceste două dosare. Referitor la suma consemnată de B. S.A., martorul C. a declarat că nu a preluat de la A. decât un singur cont de consemnare, deschis la H. În acest cont nu a fost găsită însă suma de 642.812 RON consemnată de B. Despre existenţa contului la B. martorul a arătat că a aflat abia la sfârşitul anului 2017, însă A. i-a spus că soldul contului este de aproximativ 100 RON.

Având în vedere dispoziţia instanţei de judecată mai sus menţionată referitor la continuarea actelor de executare din cele două dosare de executare de către executorul judecătoresc F., s-a procedat şi la audierea acestuia în calitate de martor. A arătat că a luat la cunoştinţă despre dispoziţia instanţei de judecată în Dosarul nr. x/2015 din adresele care i-au fost înaintate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în prezentul dosar penal. Nu i-a fost comunicată încheierea instanţei de judecată şi nu a fost sesizat de creditorul D. pentru a continua activitatea de executare în cele două dosare. Abia în data de 08.02.2018 Dosarul nr. x/2015 i-a fost remis prin poştă, de Camera executorilor judecătoreşti Suceava. Din adresa de înaintare rezultă că dosarul a fost predat CEJ Suceava la data de 29.11.2017, de către Societatea Civilă Profesională de executori judecătoreşti G. şi Asociaţii. Martorul a menţionat însă că împreună cu dosarul nu i-a fost predată nici în original şi nici în copie recipisa de consemnare a sumei de 642,812,64 RON. De asemenea, suma nu a fost virată în conturile personale ori ale BEJA I. şi nici predată personal de către inculpatul A. Acesta din urmă nu l-a contactat niciodată cu acest scop (de a preda Dosarul nr. x/2005 ori suma consemnată de B. SA).

Despre modul de exercitare a activităţii de executor judecătoresc, F. a menţionat că activitatea în cadrul BEJ F. a încetat odată cu emiterea Ordinului nr. 2438/C/29.07.2015 al Ministrului Justiţiei prin care s-a aprobat asocierea executorilor judecătoreşti F. şi I. În aceste condiţii atât arhiva cât şi lucrările BEJ F. au fost preluate de noua unitate, BEJA I.; dosarele aflate în lucru la momentul încetării activităţii BEJ F. au fost preluate de unitatea nou înfiinţată. Prin faptul că BEJA I. este continuatorul activităţii BEJ F. se justifică de altfel şi împrejurarea că CEJ Suceava a dispus predarea către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi a Dosarului nr. x/2015 aparţinând BEJ A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a reţinut că inculpatul A., deşi a cunoscut că la data pronunţării hotărârii judecătoreşti în Dosarul nr. x/2015, BEJ F. nu mai funcţiona efectiv, activitatea acestuia fiind preluată de BEJA I., cu rea-credinţă nu a adus la cunoştinţa instanţei de judecată acest aspect, încercând să se prevaleze de omisiune eventuala anchetă penală declanşată ca urmare a cheltuirii sumei de bani consemnată de B. S.A. Apărarea este însă ne fondată câtă vreme activitatea BEJ F. a fost preluată de BEJA I., iar obligaţia de predare subzista faţă de această din urmă unitate.

Din rulajul contului x aparţinând BEJ A., a rezultat că la data de 20.11.2017, soldul contului era de 19,28 RON.

Aceasta în condiţiile în care la data de 25.03.2017, prin Ordinul de plată nr. x, B. S.A. a depus în cont suma de 642.812,64 RON, sumă reprezentând conform menţiunilor din cuprinsul instrumentului de plată, pretenţii - 631.200,64 RON, cheltuieli executare şi onorariu executor - 11.612 RON, Dosar de executare nr. x/2014.

Depunerea s-a efectuat în temeiul art. 720 din C. proc. civ. actualul art. 721 din C. proc. civ. în alin. (1) fiind stabilit că:

"Până la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită, debitorul sau terţul garant poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii ori de executare, consemnând la unitatea prevăzută de lege, la dispoziţia executorului judecătoresc, întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare, şi depunând dovada de consemnare la executorul judecătoresc".

De altfel, s-a menţionat că acesta este temeiul legal reţinut şi de executorul judecătoresc în încheierile prin care a constatat depunerea de către pretinsul debitor a sumei de bani (încheierea din data de 27.03.2014 în Dosarul nr. x/2014 şi din data de 19.06.2015 în Dosarul nr. x/2015) şi, potrivit art. 721 alin. (4) din C. proc. civ., a dispus suspendarea executării silite şi suspendarea distribuirii sumei. Suspendarea procedurii a fost de altfel constatată şi de instanţa de judecată în instrumentarea Dosarului nr. x/2014, când Judecătoria Dorohoi, recunoscând efectele juridice ale încheierii executorului judecătoresc, a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de B. S.A. de suspendare a procedurii de executare silită.

Textul legal (art. 721 din C. proc. civ. - fostul art. 720 din C. proc. civ. conţinând aceeaşi reglementare) are un caracter general, fiind aplicabil atât în cazul urmăririi silite imobiliare sau mobiliare, cât şi în cazul popririi. În acest sens s-a avut în vedere dispunerea textului legal în titlul I, Cartea V din C. proc. civ., titlu purtând numele "Dispoziţii generale".

Aşadar, s-a reţinut că deşi în textul legal se face referire la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită, procedura depunerii cu afectaţiune specială este aplicabilă şi în materia popririi (prin adresa din 18 martie 2014 B. S.A. i s-a comunicat că s-a instituit poprirea veniturilor). În acest sens s-au avut în vedere dispoziţiile art. 784 alin. (6) din C. proc. civ., în care se menţionează că, "Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile poprite nu va înceta decât dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, toate sumele pentru acoperirea cărora a fost înfiinţată poprirea, la dispoziţia executorului judecătoresc, în condiţiile prevăzute la art. 721. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care îl va înştiinţa de îndată pe terţul poprit".

Potrivit art. 721 alin. (4) din C. proc. civ., sediul materiei în procedura depunerii cu afectaţiune specială, "Dacă însă debitorul sau terţul garant va dovedi că a făcut contestaţie în termen şi se va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va pronunţa asupra eliberării sumei numai după ce instanţa a dat o hotărâre definitivă asupra contestaţiei respective".

Aflându-ne în ipoteza în care debitorul (B. SA) a făcut dovada depunerii contestaţiei la executare în termen şi s-a opus explicit eliberării sumei în mâinile creditorului, s-a constatat că executorul judecătoresc A. avea obligaţia legală de a se pronunţa asupra eliberării sumei după ce instanţa s-a pronunţat în mod irevocabil. Nu a făcut acest lucru după admiterea contestaţiei la executare formulată în Dosarul nr. x/2014.

S-a reţinut că este adevărat că inculpatului A. i-a încetat calitatea de executor judecătoresc mai înainte ca instanţa de judecată să se pronunţe în mod definitiv asupra contestaţiei la executare formulată în Dosarul nr. x/2015 (apelul exercitat de D. împotriva Sentinţei civile nr. 10354 din data de 09.11.2015 pronunţată de Judecătoria Botoşani a fost respins de Tribunalul Botoşani prin Decizia nr. 882/10.05.2016, în condiţiile în care inculpatului i-a încetat calitatea de executor judecătoresc la data de 18.12.2015). Cu toate acestea, la încetarea calităţii de executor judecătoresc inculpatul nu a predat dosarul de executare împreună cu suma consemnată fie executorului judecătoresc F., astfel cum a stabilit instanţa de judecată, fie către executorul judecătoresc C., astfel cum a stabilit UNEJ referitor la întreaga activitate, pentru a dispune conform art. 721 alin. (4) C. proc. civ.

Alături de aceasta, s-a reţinut că anterior naşterii obligaţiei de restituire a sumei, inculpatul a cheltuit-o în mare parte, în interes personal sau prin distribuirea către creditorii din alte dosare de executare.

Au fost astfel încălcate dispoziţiile art. 722 din C. proc. civ., "Suma consemnată de debitor sau de terţul garant, potrivit art. 721, va servi exclusiv la plata creditorului pe seama căruia s-a făcut consemnarea, precum şi la acoperirea cheltuielilor de executare, cu excepţia cazului în care sunt mai mulţi creditori urmăritori sau intervenienţi, când se va proceda la distribuire, potrivit dispoziţiilor art. 764 şi următoarele".

Raportat la aceste dispoziţii legale, s-a menţionat că inculpatul avea obligaţia de a păstra neatinsă această sumă de bani, până în momentul soluţionării definitive a conflictului de drept civil, de a nu o cheltui nici pentru nevoile proprii şi nici pentru îndestularea creditorilor, cu atât mai puţin din alte dosare de executare. În strânsă legătură cu aceasta este obligaţia care incumbă executorului judecătoresc de a dispune cu privire Ia suma consemnată, la finalizarea soluţionării contestaţiei la executare, în sensul stabilit de legiuitor (fie pentru îndestularea creditorului, fie prin restituirea către debitor, în funcţie de soluţia instanţei de judecată). Întrucât calitatea de executor judecătoresc a inculpatului A. a încetat mai înainte ca instanţa de judecată să se pronunţe în mod definitiv asupra contestaţiei la executare, în cazul său obligaţiei de restituire a sumei îi corespunde o obligaţie de predare a acesteia, împreună cu dosarul de executare, executorului judecătoresc stabilit de instanţa de judecată sau celui stabilit de CEJ drept continuator al activităţii.

Activitatea infracţională, fiind strâns legată de obligaţia executorului judecătoresc de a păstra suma de bani consemnată şi de a dispune în condiţiile legii, a început odată cu consemnarea sumei de bani, în data de 25.03.2014 şi s-a încheiat odată cu încetarea calităţii acestuia de executor judecătoresc, în data de 18.12.2015, prin condamnare definitivă.

Pentru a stabili modul în care a fost cheltuită suma de bani consemnată de B. S.A., s-a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Suceava a autoriza obţinerea de la B. S.A. rulajul contului x aparţinând BEJ A., cont în care a fost consemnată la data de 265.03.2014, suma de 642.812,64 RON. Solicitarea a fost admisă prin Încheierea nr. 25/07.11.2017, fiind emis Mandatul de supraveghere tehnică nr. 7/07.11.2017.

Din analiza rulajului contului s-a reţinut că primele plăţi din suma consemnată de B. S.A. au fost efectuate încă din data de 31.03.2014, când soldul zilnic al contului era de 631.045,62 RON, existând o diferenţă de 11.676,02 RON (642.812,64 - 631.045,62 RON). S-a avut în vedere că pentru ziua anterioară soldul contului era de 676.779,38 RON. În data de 31.03.2014 au fost efectuate două plăţi, la ora 10:35, în valoare de 28.000 şi respectiv 140 RON (în total 28.140 RON). Dacă se scade această sumă din suma existentă în cont, rezultă un rest de 648.639,38 RON, aşadar cu 5.826,74 RON mai mult decât suma consemnată. Următoarea plată, efectuată la ora 11:10 către J. (sumă recuperată de la K., conform detaliilor oferite de rulajul contului), este în sumă de 10.000 RON, aşadar superioară diferenţei de 5.826,74 RON cât se afla în cont în afara sumei consemnate. Întrucât nu există alte intrări de numerar, se consideră că diferenţa de 4.173,26 RON (10.000 RON - 5826,74 RON) a fost achitată din suma consemnată de B. S.A.

În aceeaşi zi au fost înregistrate trei operaţiuni de retragere numerar (la ora 13:30, la ora 15:11 şi la ora 16:47) în valoare de 500 RON, 3.000 RON şi respectiv 4.000 RON, fără a exista intrări (banii fiind retraşi de executorul judecătoresc A. întrucât nu existau alţi împuterniciţi pe cont), situaţie ce duce la concluzia că a fost folosită tot suma consemnată de B. S.A.

În perioada următoare (01.04.2014 - 06.04.2014) au fost efectuate plăţi către diverşi creditori din dosare de executare (cea mai importantă fiind cea către S.C. L. S.R.L. în valoare de 317.840 RON, în data de 04.04.2014, ora 09:01, reprezentând restituire cauţiune), retrageri numerar şi chiar plăţi în interes propriu către diverşi agenţi comerciali (vezi plata din data de 02.04.2014 ora 13:46 către S.C. M.) fără a exista intrări de bani în cont, ceea ce a îndreptăţit a concluziona că au fost efectuate din suma de bani consemnată de B. S.A.

În acest mod la data de 06.04.2014 soldul contului era de 307.112,76 RON, valoare inferioară sumei consemnate.

Începând cu data de 07.04.2014, în cont au existat atât intrări de sume de bani aferente dosarelor de executare cât şi ieşiri de bani cu aceeaşi destinaţie mai sus menţionată (plăţi în interes propriu (ex. în data de 11.04.2014, ora 14:53, suma de 55 RON a fost plătită către N., în data de 16.04.2014, ora 09:30 suma de 190,59 RON a fost plătită către O., în data de 08.05.2014, ora 11:55 către O. a fost achitată suma de 1524,67 RON reprezentând plată facturi, etc.), retrageri numerar (ex. în data de 25.04.2014, ora 13:13 a fost retrasă suma de 1.000 RON, în data de 26.04.2014, ora 20:22 a fost retrasă suma de 400 RON, în data de 29.04.2014 ora 14:05 a fost retrasă suma de 400 RON, în data de 03.05.2014, ora 14:39 a fost retrasă suma de 1.000 RON, în data de 26.05.2014 ora 16:31 a fost retrasă suma de 1.000 RON, în data de 02.06.2014 a fost retrasă suma de 2.700 RON, în data de 25.06.2014 suma de 2.000 RON, pentru ca a doua zi, 26.06.2014 să fie retrasă din nou aceeaşi sumă, etc.), iniţiere schimb valutar (în data de 15.04.2014 - ora 09:59- suma de 49.812,4 RON) precum şi plăţi în dosare de executare.

Întrucât sumele cheltuite au depăşit sumele încasate în dosarele de executare, diferenţa, în mod corespondent, a fost cheltuită din suma consemnată de B. S.A., iar soldul contului a scăzut, cea mai mică valoare fiind atinsă în data de 06.12.2014, când soldul contului de consemnare era de 48.034,06 RON. Pe întreaga perioadă analizată până acum (25.03.2014 - 06.12.2014) soldul contului a fost inferior sumei consemnate de B. S.A. Aceasta înseamnă că la această dată din suma consemnată de B. S.A. a fost cheltuită suma de 594.778,58 RON (642.812,64 RON - 48.034,06 RON).

Ulterior acestei date, până la încetarea calităţii de executor judecător, legat de care s-a reţinut existenţa infracţiunii de abuz în serviciu, soldul contului este superior sumei rămase necheltuite din cea consemnată de B. S.A. (48.034,06 RON), ceea ce a condus la concluzia că nu a mai fost cheltuită din suma consemnată de B. S.A., existând un disponibil pentru plăţile efectuate şi ridicările de numerar.

S-a menţionat că este adevărat că în perioada analizată au existat depuneri de numerar, transfer din alte conturi ale inculpatului şi iniţiere schimb valutar efectuate de inculpatul A. (vezi depunerea numerar în valoare de 58.725 RON din data de 09.03.2015,în valoare de 28.900 în data de 07.03.2016, iniţiere schimb valutar din data de 09.03.2015 în valoare de 195.881,54 RON şi din data de 16.06.2015 în valoare de 86.541 RON, transferurile de numerar din data de 31.08.2015 în valoare de 1.500 RON, din data de 18.11.2015 în valoare de 15.000 RON).

Situaţia încasărilor provenind de la inculpat, în perioada 09.07.2014 - 03.07.2017, este menţionată în anexa 3 a raportului de constatare întocmit de inspectorii antifraudă detaşaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În perioada 09.03.2015 - 04.05.2015, soldul contului este chiar superior sumei consemnată de B. S.A.

Nu s-a putut reţine însă că inculpatul a încercat refacerea sumei consemnate şi cheltuită, de vreme ce, aşa cum s-a menţionat şi mai sus, legiuitorul nu permite ca suma consemnată să fie folosită sau împrumutată şi ulterior reîntregită. Aceasta are o destinaţie strictă, respectiv pentru îndestularea creditorului, sau în condiţiile în care se admite contestaţia la executare, pentru a fi restituită debitorului. Altminteri legiuitorul nu ar fi folosit în exprimarea art. 722 cuvântul "exclusiv".

De altfel, dincolo de aceste aprecieri, nu s-a putut reţine că sumele depuse de inculpatul A. în cont au avut ca scop reîntregirea sumei consemnată, câtă vreme şi aceste sume au fost cheltuite în mod similar, respectiv prin retrageri numerar, diferite plăţi cu caracter personal şi plăţi efectuate în dosare de executare.

Astfel, la data pronunţării hotărârii definitive de condamnare a inculpatului, dată începând cu care s-a dispus ulterior încetarea calităţii de executor judecătoresc (18.12.2015), în contul de consemnare exista suma de 286.478,48 RON (din care suma de 48.034,06 RON rămasă necheltuită din suma consemnată de B. SA). Şi această sumă a fost cheltuită în acelaşi mod, astfel încât la data de 07.11.2017 soldul contului era de 52,28 RON.

Folosind un alt raţionament, la aceeaşi concluzie au ajuns şi inspectorii antifraudă detaşaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Şi aceştia au constatat că la data de 31.03.2014, ora 11:10, cu ocazia plăţii sumei de 10.000 RON către K., soldul creditor a fost de 638.639,38 RON, mai mic decât suma consemnată de B., respectiv 642.812,64 RON. S-a reţinut aşadar că pentru efectuarea plăţii a fost folosită suma consemnată, în proporţia dată de suma negativă de 4.173,26 RON.

Urmărind cronologic rulajul contului, dat fiind faptul că în perioada 31.03.2014 - 07.04.2014 nu au avut loc încasări care să alimenteze contul bancar, ci doar plăţi, s-a concluzionat că acestea au fost realizate din suma de bani consemnată de B. În total plăţile în această perioadă, au fost de 335.699,88 RON, fiind demonstrată distribuirea sumei de 335.699,88 RON, din suma consemnată de B. S.A. la dispoziţia executorului judecătoresc rămâne suma de 307.112,76 RON.

Pentru a stabili modul în care această sumă a fost cheltuită, inspectorii antifraudă au avut în vedere inclusiv încasările de la persoana fizică A., calculate la suma totală de 460.464,53 RON, aplicând următorul raţionament logic: au procedat la eliminarea sumei de 307.112,76 RON şi a sumei de 460.454,53 RON din soldul creditor al contului x, procedându-se la calcularea soldului zilnic creditor prin adiţionarea încasărilor şi a plăţilor realizate de BEJ A. în vederea determinării soldului zilnic cumulat al contului. În situaţia în care soldul a devenit debitor (adică s-au plătit bani care nu există în cont, sold indicat cu minus) s-a considerat că plăţile efectuate, care depăşesc încasările, au ca fapt generator suma de bani depusă de persoana fizică A., continuând apoi cu suma rămasă din suma consemnată, respectiv 307.112,76 RON.

S-a concluzionat astfel că la data de 08.12.2015 şi respectiv 07.04.2016 din suma consemnată a rămas suma de 48.034,06 RON, diferenţa fiind cheltuită astfel:

81.017,15 RON sumă retrasă în numerar, 7.364,79 RON reprezentând plăţi către diverşi furnizori, 505.961,24 RON reprezentând plăţi către diverşi creditori din activităţi de executare silită, 435,38 RON reprezentând comisioane bancare.

Din analiza ansamblului probator administrat în cauză s-a apreciat că nu pot fi reţinute apărările formulate de inculpat.

Audiat fiind în calitate de suspect, acesta a susţinut că în mod greşit suma de bani a fost consemnată într-un cont curent aparţinând executorului judecătoresc, în loc de contul de consemnare al Biroului executorului. Faţă de aceasta, suma de bani a fost depusă în contul bancar indicat de inculpat în adresa de înfiinţare a popririi, comunicată B. la data de 18.03.2014.

De asemenea, s-a reţinut că este adevărat, contul de la H. - Agenţia Suceava (cont având IBAN nr. x) a fost indicat în adresa de înfiinţare a popririi emisă de BEJ A. şi înaintată către B. S.A. în anul 2015, prin care se aducea la cunoştinţă obligaţia de plăti suma de 651.268,79 RON.

Cu toate acestea, prin încheierea din data de 19.06.2015, executorul judecătoresc a constatat legalitatea depunerii, apreciind că nu este în interesul creditorului a restitui suma depusă ca şi garanţie pentru ca apoi să fie încasată cu acelaşi titlu în scopul suspendării şi acestei executări, pentru aceleaşi considerente.

Contrar celor invocate de inculpat, contul deschis la B. S.A. având IBAN x avea natura unui cont de consemnare.

S-a reţinut aceasta din analiza rulajului de cont, având în vedere că prin intermediul său au fost încasate sume de bani de la debitori din alte dosare şi au fost efectuate plăţi către diverşi creditori. S-a apreciat că un cont nu poate fi considerat de consemnare ori personal decât prin analiza operaţiunilor financiare efectuate prin intermediul său, iar nu după propria apreciere, subiectivă, a executorului judecătoresc.

Potrivit Hotărârii UNEJ nr. 47/16.10.2014 invocată de inculpat, toţi executorii judecătoreşti au obligaţia de a deţine un cont de consemnare în vederea efectuării operaţiunilor caracteristice profesiei, precum şi obligaţia conexă de a nu retrage din contul de consemnări sume de bani în numerar cu titlu de onorariu şi cheltuieli de executare silită. Sumele de bani cuvenite cu titlu de onorariu şi cheltuieli de executare sunt virate în contul bancar corespunzător fiecărui birou de executor judecătoresc sau societate profesională, după caz.

Dispoziţii similare au fost introduse la data de 10.12.2015 şi în Hotărârea nr. 19/03.09.2010 - privind aprobarea statutului UNEJ şi al profesiei de executor judecătoresc în art. 657, fiind stabilit că este interzisă cu desăvârşire efectuarea oricăror operaţiuni cu debite propriu-zise, constând în sume cuvenite creditorilor, în şi prin conturile bancare de operaţiuni curente ale executorilor judecătoreşti, altele decât conturile de consemnaţiune, cu excepţia onorariilor şi a celorlalte cheltuieli de executare silită, precum şi a oricăror sume cuvenite lor potrivit legii. (2) În cazul în care, din eroare, debitorul sau plătitorul a achitat sumele cuvenite creditorului în contul bancar curent, executorul judecătoresc va lua de îndată măsura virării sumelor în contul de consemnări, o copie a dovezii efectuării viramentului fiind depusă totodată la dosarul de executare.

De altfel, astfel cum a rezultat din documentaţia înaintată de B. S.A., contul analizat a fost deschis pe numele Biroului Executorului judecătoresc A., iar nu pe numele persoanei fizice A.

În situaţia în care BEJ A. avea mai multe conturi de consemnare, îi revenea obligaţia de a ţine evidenţa contabilă a sumelor de bani intrate şi a le distribui conform dispoziţiilor legale. De asemenea, în situaţia în care contul în care s-a efectuat consemnarea nu avea această destinaţie, suma de bani trebuia virată în contul deschis pentru consemnări, lucru care însă nu s-a întâmplat.

De asemenea, cu ocazia audierii în calitate de inculpat, precum şi în memoriul ataşat dosarului, A. a arătat că de fapt C., executorul judecătoresc care i-a continuat activitatea, şi-a însuşit sume de bani care aparţineau BEJ A. Apărarea nu a putut fi primită. Fiind audiat, C. a arătat că nici nu a cunoscut despre existenţa unui cont deschis la B. S.A. mai înainte ca acest lucru să îi fie adus la cunoştinţă de organele de anchetă în contextul prezentului dosar penal. De altfel, potrivit înscrisurilor înaintate de B. S.A., acesta nu era împuternicit pe cont. Mai mult decât atât, toate tranzacţiile efectuate din contul analizat (contul în care a fost depusă cu titlu de cauţiune suma de 642.812,64 RON) ulterior datei de 07.04.2016 - data predării sigiliului, arhivei şi ştampilei biroului - au fost efectuate on-line sau cu cardul (retrageri numerar sau plăţi către diverşi agenţi economici). Cel care însă avea parolele necesare pentru efectuarea acestor tranzacţii era A.. În apărarea sa acesta a invocat faptul că o perioadă de câteva zile calculatorul de pe care erau efectuate tranzacţiile a fost în posesia martorului C., sub pretextul reinstalării sistemului de operare. Apărarea nu a putut însă fi reţinută câtă vreme pentru efectuarea tranzacţiilor era necesar nu neapărat să te afli în posesia calculatorului (tranzacţiile putând fi efectuate de pe orice alt sistem informatic), ci să deţii dispozitivul specific şi parolele necesare pentru conectare. Or, câtă vreme inculpatul nu a reclamat sustragerea cardului bancar sau a dispozitivului de conectare şi anterior prezentei anchete nici faptul că sunt efectuate tranzacţii frauduloase, nu a putut fi reţinută apărarea formulată de el în sensul că tranzacţiile au fost efectuate de C.

De altfel, în acelaşi scop a fost şi declaraţia numitei P., angajată a BEJ A. Şi aceasta a arătat că într-adevăr, pentru efectuarea tranzacţiilor on-line era folosit calculatorul (laptop-ul) pe care A. în avea la sediul BEJ. Pentru conectarea la sistemul informatic al Băncii erau însă necesare un ciframatic eliberat de Bancă, obiect care se afla în posesia inculpatului. De asemenea, tot el cunoştea parolele pentru logare.

În activitatea curentă era ajutat şi de martoră, care realiza corespondenţa între sumele de bani intrate în cont de la debitori şi sumele corespondente care trebuiau plătite creditorilor. Aceste tabele erau însă verificate de A. şi tot el era cel care efectua plăţile.

S-a apreciat de către procurorul de caz ca irelevantă apărarea în sensul că tranzacţiile efectuate prin intermediul BEJ A. erau de natură complexă şi uneori contul de la B. era folosit pentru plata unor creditori, urmând ca suma să fie reîntregită prin încasarea efectivă a banilor de la debitorul corespondent, întrucât o astfel de modalitate de lucru depăşeşte cadrul legal.

Însă chiar dacă s-ar reţine apărarea formulată, ar însemna ca sumele de bani să se regăsească în alte conturi deţinute de A. sau BEJ A. Ori, astfel cum a rezultat din adresele înaintate de B. S.A., H., Q., R. şi S. soldul conturilor deţinute de A. şi BEJ A. era zero. Aşadar dacă, potrivit apărării inculpatului, debitorii ai căror creditori au fost îndestulaţi din suma de bani virată de B. au vărsat sumele corespondente în alte conturi ale inculpatului, înseamnă că inculpatul şi-a însuşit acele sume de bani, dispunând ulterior ca plăţile să fie realizate din suma consemnată, conduită ce intră în sfera ilicitului penal. Acesta a fost concluzia care s-a impus avându-se în vedere plata efectuată în data de 04.04.2014, când inculpatul, în contul analizat nu avea alte sume de bani decât cea depusă de B. şi totuşi face o plată către S.C. L. S.R.L. în valoare de 317.840,00 RON.

Singurul cont despre care inculpatul a menţionat că a fost predat executorului judecătoresc C. a fost cel de la H.. De altfel şi acesta din urmă recunoaşte primirea contului şi efectuarea de tranzacţii specifice necesare pentru continuarea activităţii.

Urmare a consultării aplicaţiei informatice specifice de către inspectorii antifraudă detaşaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a rezultat că mai multe conturi au fost deschise la H. începând cu luna ianuarie 2015 - aşadar ulterior datei reţinută în prezentul act că ar fi fost cheltuită cea mai mare parte din banii consemnaţi de B. S.A., respectiv 06.12.2014 (a fost cheltuită suma de 594.778,58 RON, rămânând un rest de 48.034,06 RON). Ca urmare, nu a putut fi primită nici apărarea formulată de inculpat în sensul că din suma consemnată de B. ar fi fost îndestulaţi alţi creditori, ai căror debitori corespondenţi au depus sumele de bani în contul de la H., sume de bani care au fost însuşite ulterior de C.

Mai mult decât atât, în niciunul din conturile deschise la H. nu s-a găsit suma consemnată de B. S.A. La data de 07.04.2016 în contul nr. x de la H. era suma de 86.101,33 RON, iar în contul cu nr. x era suma de 20.521,08 RON. La data întocmirii rechizitoriului ambele conturi aveau soldul zero.

Sumele de la H. deţinute de inculpat au avut o afectaţiune specială (îndestularea creditorilor pe seama cărora au fost depuse) care nu interesează prezenta cauză.

De asemenea, din actele dosarului nu a rezultat că inculpatul i-ar fi predat numitului C. Dosarele de executare nr. x/2014 şi nr. x/2015, împreună cu suma aferentă, moment în care obligaţia de păstrare şi distribuire ar fi trecut în sarcina noului executor judecătoresc. Oricum acest aspect a depăşit cadrul anchetei câtă vreme obligaţia inculpatului era una clară, aceea de a păstra neatinsă suma de bani depusă drept cauţiune.

Faţă de cele expuse, constatând întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, în forma agravată a faptei prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, faţă de inculpatul A. s-a dispus trimiterea în judecată.

Ca mijloace de probă în dovedirea acuzaţiilor aduse inculpatului A., procurorul a evidenţiat: plângerea penală formulată de reprezentanţii B. S.A.; declaraţia reprezentantului părţii civile; Adresa nr. x/01.09.2017 emisă de CEJ Suceava; copie după Dosarele de executare nr. x/2014 şi 112/2015; Adresele nr. x/2017 şi y/2017 emise de BEJA I.; extras de cont aferent perioadei 25.03.2014 - 07.11.2017 şi înscrisuri ataşate acestuia; raport de constatare tehnico ştiinţifică; Adresele nr. x/02.02.2018 şi nr. y/13.03.2018 emise de CEJ Suceava; declaraţia martorului D.; declaraţia martorului C.; declaraţia martorului F.; declaraţia martorului P.; copie după Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Botoşani; corespondenţă (înscrisuri) Bănci; declaraţiile inculpatului A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 21 mai 2018 sub nr. x/2018, la aceeaşi dată fiind creat primul dosar asociat având ca obiect "măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară" Dosar nr. x/2018.

În conformitate cu prevederile art. 344 alin. (2) C. proc. pen., s-a comunicat inculpatului copia certificată a rechizitoriului, acesta având posibilitatea formulării de cereri sau invocării de excepţii în termen de 20 zile. De asemenea, acuzatului i s-a adus la cunoştinţă obiectul procedurii în cameră preliminară şi posibilitatea angajării unui avocat.

Prin Încheierea nr. 47 din 18.06.2018 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară în Dosarul asociat nr. x/2018, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării Curţii de Apel Suceava cu Rechizitoriul nr. x/2017 din data de 17.05.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000. S-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu", faptă prevăzută şi pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei soluţii, inculpatul A. a formulat contestaţie, iar prin Încheierea nr. 793 din data de 26 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul A.

Împotriva Încheierii nr. 793 din data de 26 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2018, inculpatul A. a formulat contestaţie în anulare, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 880 din 6 noiembrie 2018 pronunţată în Dosar nr. x/2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

La termenul din 11 ianuarie 2019, s-a dat citire actului de sesizare a instanţei şi s-au adus la cunoştinţa inculpatului drepturile procesuale pe care le are în cursul procesului penal.

Prezent în instanţă inculpatul A. nu a dat declaraţie în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere. La termenul din 31 ianuarie 2019, fiind asistat de avocat ales T., inculpatul a arătat că nu doreşte să uzeze de prevederile art. 375 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la aplicarea procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii.

Prin încheierea din 16 mai 2019, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut că ceea ce se reproşează în esenţă inculpatului este împrejurarea că având calitatea de funcţionar public şi având atribuţii referitoare la "gestionarea sumei de 642.812,64 RON" (chiar aceasta fiind formularea utilizată în cuprinsul actului de sesizare), care a fost consemnată la dispoziţia sa în temeiul unor prevederi legale, ar fi folosit această sumă în interes personal (deci şi-ar fi însuşit-o) şi pentru îndestularea creditorilor din alte dosare execuţionale (deci ar fi dispus de aceste sume pe nedrept în folosul altor persoane). Faţă de inculpat s-a reţinut că ar fi săvârşit faptele în calitate de funcţionar public (executor judecătoresc).

Analizând dispoziţiile legale relevante în materie, instanţa a constatat că prin noua lege penală infracţiunea de delapidare, deşi şi-a păstrat în esenţă acelaşi conţinut constitutiv din reglementarea anterioară, a fost inclusă de către legiuitor în cuprinsul infracţiunilor de serviciu, categorie din care face parte şi infracţiunea de abuz în serviciu. Cu privire la această din urmă infracţiune, doctrina şi jurisprudenţa au reţinut în mod constant şi unanim că are un caracter subsidiar cel puţin faţă de alte infracţiuni al căror subiect activ este un funcţionar. Astfel, pentru a fi reţinut caracterul subsidiar al unei norme de incriminare trebuie verificat dacă în lipsa unei norme speciale fapta s-ar fi putut încadra în dispoziţiile normei generale şi dacă relaţiile sociale ocrotite prin norma cu caracter special sunt parte din ansamblul relaţiilor sociale ocrotite de norma cu caracter general.

În speţă instanţa a constatat că raportat la situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare şi care face obiectul judecăţii în prezenta cauză, sunt îndeplinite cerinţele legii, iar infracţiunea de abuz în serviciu este subsidiară celei de delapidare: s-a reţinut că inculpatul ar îndeplini cerinţele de subiect pasiv specifice celor două infracţiuni, iar sfera relaţiilor sociale ocrotite prin infracţiunea de delapidare face parte din sfera mai largă a relaţiilor sociale ocrotite prin infracţiunea de abuz în serviciu.

Chiar dacă acest caracter subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu nu este reglementat ca atare în vreo dispoziţie legală, cunoaşte totuşi o constantă aplicare jurisprudenţială şi este tratat ca atare în doctrină, ţinând în esenţă de interpretarea logică a dispoziţiilor legale.

În continuare, faţă de conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni, prin rechizitoriu s-a reţinut că dispoziţiile din C. proc. civ. încălcate de inculpat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sunt art. 721 alin. (1) alin. (1), (4), art. 722 şi art. 784 alin. (6). Din interpretarea acestor dispoziţii legale ar rezulta conform Parchetului că "inculpatul A. avea obligaţia de a menţine această sumă în contul de consemnare, respectiv de a nu o folosi cu altă destinaţie decât cea prevăzută de legiuitor (cea de îndestulare a creditorului sau de restituire către debitor în cazul în care contestaţia la executare ar fi admisă)." Or, însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public a banilor cu privire la care are obligaţia de a-i menţine ca atare în cont (respectiv de a-i gestiona, cum s-a şi reţinut prin rechizitoriu la redarea situaţiei de fapt), poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare - reglementare specială ce trebuie aplicată prioritar celei cu caracter general (abuzul în serviciu).

Din examinarea materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 25.04.2013 martorul D. a solicitat inculpatului (executor judecătoresc la data respectivă) executarea silită a debitoarei B. S.A., privind plata sumei de 3.306.793.089,00 RON vechi actualizată cu dobânda legală, conform Sentinţei civile nr. 115/1997 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. x/1996, modificată prin Decizia nr. 112/12.06.1997 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/1997 şi irevocabilă prin Decizia nr. 1870/12.05.1998 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în Dosarul nr. x/1997 şi Sentinţa civilă nr. 702/15.07.2003 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosarul nr. x/2001, modificată prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava.

Din analiza hotărârilor judecătoreşti invocate de către creditor, a rezultat în mod clar că Sentinţa civilă nr. 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, nu putea constitui titlu executoriu deoarece prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava, îndreptată material prin încheierea din data de 27.05.2004, s-a respins acţiunea formulată de S.C. E. S.R.L. în contradictoriu cu B. S.A.

S-a reţinut că acest aspect nu a fost însă observat, iar inculpatul a respins cererea de executare silită pe motiv că din înscrisurile prezentate a rezultat că are calitatea de creditor societatea E. S.R.L. Botoşani, iar nu persoana fizică D. (încheierea din data de 29.04.2013). Ulterior însă, prin Încheierea nr. 950/11.06.2013, Judecătoria Dorohoi a dispus admiterea în parte a plângerii formulate de D. şi executorul judecătoresc A. a fost obligat să deschidă procedura de executare silită împotriva debitorului B. S.A. - Sucursala Botoşani cu privire la Sentinţa civilă nr. 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, modificată prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava.

Prin încheierea din data de 29.01.2014, s-a dispus admiterea cererii, fiind deschis Dosarul de executare nr. x/2014, iar Judecătoria Dorohoi a dispus ulterior încuviinţarea executării silite.

Prin încheierea din data de 06.03.2014 executorul judecătoresc A. a procedat la actualizarea sumei de bani reprezentând debit, fiind stabilit de plată suma de 631.200,64 RON. În aceeaşi zi, către B. S.A. a fost trimisă somaţia prin care se punea în vedere achitarea sumei de bani datorate, la care se adaugă suma de 11.612 RON cu titlu de cheltuieli de executare şi onorariu executor judecătoresc (în total suma de 642.812,64 RON), în termen de o zi. Din analiza acestei somaţii şi practic a tuturor actelor de executare efectuate în acest prim dosar de executare (x/2014), a rezultat în mod clar că singurul cont bancar indicat de către inculpat a fost x deschis la B. Dorohoi. De altfel, din actele dosarului, inclusiv din cele susţinute de către inculpat sau învederate prin apărător ales, nu a rezultat că la data respectivă biroul de executor judecătoresc în cadrul căruia activa inculpatul ar mai fi avut deschis vreun alt cont bancar în RON. Din Adresa nr. x/19.02.2019 a H. rezultă în mod clar că abia în luna ianuarie 2015 au fost deschide patru conturi la această instituţie bancară, de consemnare şi curente, în RON şi euro.

La data de 25.03.2014, prin ordinul de plată nr. x, B. S.A. a consemnat în contul indicat de BEJ A., respectiv x, întreaga sumă urmărită, 642.812,64 RON. De asemenea, conformându-se dispoziţiilor art. 720 din C. proc. civ. (actualul art. 721 din C. proc. civ.), debitoarea B. S.A. a făcut dovada promovării la Judecătoria Dorohoi a contestaţiei la executare, opunându-se în mod explicit eliberării sumei până la momentul soluţionării definitive a acţiunii civile (Adresa nr. x/25.03.2014). În mod corespunzător, prin încheierea din data de 27.03.2014, executorul judecătoresc A. a dispus, în temeiul art. 720 alin. (4) din C. proc. civ. (actualul art. 721 alin. (4) din C. proc. civ.) suspendarea măsurilor de executare silită în Dosarul execuţional nr. x/2014 precum şi suspendarea distribuirii sumei de bani consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare. Deşi ulterior debitorul a solicitat eliberarea acestei sume, inculpatul nu a dat curs acestei cereri.

Însă de la data suspendării executării şi a distribuirii sumei (27.03.2014) şi până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare (15.01.2015), inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a nu dispune de suma consemnată.

În primul rând, s-a evidenţiat că inculpatul îşi desfăşura în mod evident deficitar activitatea de executor judecătoresc prin aceea că la data respectivă nu avea deschis un cont de consemnare. Atât prin natura operaţiunilor efectuate din contul x, cât şi prin însăşi denumirea sa, acesta a fost tot timpul un cont curent. Astfel, din acest cont s-au plătit cheltuielile de funcţionare ale biroului de executor judecătoresc, s-au retras sume de bani cash de către inculpat pentru cheltuieli neprecizate, s-au efectuat cheltuieli către diferiţi comercianţi, dar au fost efectuate şi plăţi constând în sume recuperate ca urmare a diferitelor executări silite.

Prin declaraţia susţinută în cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că B. ar fi trebuit să fi depus suma în contul de consemnare şi nu în contul curent (caz în care şi-ar fi dat seama de situaţia juridică specială a acestei sume de bani), iar la data respectivă ar fi avut deschise la B. două conturi de consemnare şi contul curent. În realitate însă, instituţia bancară a depus banii în chiar contul indicat în cuprinsul somaţiei, iar prin Adresa nr. x din 20.02.2019 B. a comunicat instanţei că abia la data de 5.11.2014 BEJ A. a deschis un cont de consemnare pentru executorii judecătoreşti (exemplificativ, la acea dată, soldul contului curent x era de 312.892 RON). Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a avut cunoştinţă de situaţia juridică particulară a sumei depuse rezultă din chiar încheierea din 27.03.2014 în baza căreia a suspendat executarea silită şi distribuirea sumei.

Modalitatea efectivă de lucru, aşa cum rezultă din cele precizate mai sus, s-a menţionat că este confirmată de martora P. (angajată la BEJ A. în perioada de referinţă), care a indicat în mod expres că în activitatea biroului au fost folosite un număr mare de ani două conturi la B., în RON şi valută, iar în acestea nu se încasau separat onorariile. De asemenea, martora a precizat că ea era cea care făcea tabele cu corespondenţa creditor-debitor, respectiv verifica sumele intrate în baza extraselor de cont şi stabilea căror creditori li se cuveneau sumele. Martora a menţionat că proceda astfel doar în cazul sumelor mai mici, de câteva mii de RON (în cazul consemnării unor sume mai mari ţinându-se legătura direct cu executorul) şi că în toate cazurile doar executorul era cel care făcea efectiv plăţile, online.

În acest sens, s-a reţinut că este şi declaraţia martorului C., executor judecătoresc, care a arătat că la începutul activităţii în noul cadru normativ, prin anul 2001, toată lumea avea un singur cont bancar în care intrau toate sumele şi din care se făceau toate plăţile, respectiv modalitatea de lucru pe care încă o desfăşura inculpatul la nivelul anului 2014. Ulterior (iar în cazul martorului cu siguranţă anterior anului 2014) modalitatea de lucru s-a schimbat şi executorii aveau un cont de consemnări în care intrau sumele din executări, iar cheltuielile şi veniturile biroului erau în alt cont, cel de onorarii. Însă nu toţi executorii au schimbat modalitatea de lucru în acelaşi timp.

Dincolo însă de modalitatea deficitară de lucru şi indiferent de natura contului bancar în care suma de bani fost depusă, s-a menţionat că în mod cert inculpatul avea obligaţia de a nu dispune cu privire la suma respectivă până la clarificarea juridică a situaţiei executării, prin soluţionarea contestaţiei la executare. Aceasta rezultă în mod indubitabil din dispoziţiile legale în materie, precum şi din însăşi propriile dispoziţii ale inculpatului, care prin încheierea din data de 27.03.2014 a dispus atât suspendarea executării cât şi a distribuirii sumei de bani consemnate. Pentru a respecta în concret aceste dispoziţii legale, inculpatul ar fi trebuit fie să transfere suma în integralitatea ei către un cont de consemnare (însă la data respectivă inculpatul nu avea un astfel de cont) sau la Q., fie să-şi desfăşoare activitatea astfel încât în nici un moment soldul contului curent să nu fie mai mic decât valoarea sumei consemnate, respectiv 642.812,64 RON (soldul contului curent la data de 24.03.2014, anterior plăţii, fiind de 869,55 RON).

În realitate, revenind la intervalul de timp circumscris între suspendare (27.03.2014) şi soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare (15.01.2015), instanţa a reţinut că inculpatul a dispus în mod nelegal de suma consemnată. Aşa cum în mod cert rezultă din rulajul contului şi cum s-a reţinut şi prin actul de sesizare, primele plăţi din suma consemnată au fost efectuate la data de 31.03.2014, când soldul zilnic al contului era de 631.045,62 RON, existând o diferenţă de 11.676,02 RON (642.812,64 - 631.045,62 RON). Şi mai exact, prin plata efectuată la ora 11:10 către J. (sumă recuperată de la K., conform detaliilor oferite de rulajul contului), în sumă de 10.000 RON, soldul contului a coborât sub cuantumul sumei consemnate de B. În aceeaşi zi au fost înregistrate trei operaţiuni de retragere numerar (la ora 13:30, la ora 15:11 şi la ora 16:47) în valoare de 500 RON, 3.000 RON şi respectiv 4.000 RON, fără a exista intrări (banii fiind retraşi de executorul judecătoresc A. întrucât nu existau alţi împuterniciţi pe cont). Această situaţie, pe de o parte duce la concluzia că a fost folosită tot suma consemnată de B. S.A., iar pe de altă parte dovedeşte destinaţia mixtă a sumelor din contul bancar.

Instanţa de fond a reţinut că situaţia a continuat să se agraveze în perioada următoare, soldul contului scăzând în mod constant ca urmare a plăţilor către diferiţi creditori (plata cea mai importantă fiind cea către S.C. L. S.R.L. în valoare de 317.840 RON, în data de 04.04.2014, ora 09:01, reprezentând restituire cauţiune), retrageri numerar şi chiar plăţi în interes propriu către diverşi agenţi comerciali, fără a exista intrări de bani în cont. Deşi nu constituie obiectul prezentei cauze, instanţa a constatat cu surprinde că plata cea mai importantă a fost efectuată tot cu titlu de "restituire cauţiune", respectiv o sumă de bani care prin natura ei are destinaţia de garanţie şi nu poate fi folosită în alte scopuri, iar dacă partea civilă din prezenta cauză nu ar fi depus suma ce face obiectul prezentului dosar, probabil că inculpatul nu ar fi dispus de fonduri pentru a restitui cauţiunea de 317.840 RON la data de 04.04.2014. De altfel, inclusiv la data încetării calităţii de executor (18.12.2015 - data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi punctul terminus al activităţii infracţionale astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare), soldul contului curent era de 286.478,48 RON, ceea ce corespunde unei sume cheltuite de 356.334,16 RON, cu doar aproximativ 40.000 RON mai mult decât cuantumul cauţiunii restituite la data de 4.04.2014.

În continuare, din analiza extrasului de cont a rezultat că dinamica operaţiunilor a fost una ridicată, specifică totuşi unui cont de executor judecătoresc, însă în mod constant sumele încasate (primele intrări figurând începând cu data de 7.04.2014) au fost mai mici decât ceea ce s-a cheltuit. În acest mod, soldul minim a fost de 48.034,06 RON la data de 6.12.2014, rezultând o diferenţă de 594.778,58 RON faţă de suma de 642.812,64 RON depusă de partea civilă.

În consecinţă, s-a reţinut că inculpatul a desfăşurat acte repetate de însuşire şi folosire a sumelor de bani aparţinând părţii civile şi care erau în gestiunea sa în temeiul unor dispoziţii legale specifice în materie de executare silită. Împrejurarea că o parte a sumei cheltuite a fost folosită în interes propriu, iar o altă parte pentru plata de creanţe recuperate în calitate de executor (pentru plata cărora nu avea însă rezerve financiare suficiente, probabil din cauza unor cheltuieli exagerate anterioare), s-a apreciat că nu prezintă relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii. Practic infracţiunea de delapidare a fost săvârşită în mod repetat, prin acte de executare succesive în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în baza unui mod deficitar de organizare al activităţii şi probabil pentru acoperirea unor cheltuieli anterioare. De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi însă vorba de săvârşirea unei infracţiuni în formă continuată, întrucât actele repetate de retragere de numerar sau de plăţi către terţi (uneori chiar mai multe în decursul aceleiaşi zile), sunt separate în timp doar de întreruperile fireşti pe care le implică săvârşirea unei astfel de fapte şi relevă astfel o rezoluţie unică şi un proces execuţional unic. Pe de altă parte, întrucât banii sunt bunuri fungibile, iar prin contul curent au fost efectuate multiple operaţiuni de creditare şi/sau debitare, s-a reţinut că este imposibil de stabilit (ulterior datei de 7.04.2014 când încep să fie şi încasaţi bani în contul curent), provenienţa banilor în cazul fiecărei plăţi sau retrageri efectuate de inculpat. În consecinţă, instanţa a avut în vedere soldul contului curent şi a reţinut că infracţiunea s-a săvârşit prin fiecare tranzacţie în urma căreia soldul acestui cont a scăzut, într-o măsură mai mare sau mai mică, sub valoarea cauţiunii depuse şi s-a epuizat la data încetării calităţii de executor judecătoresc (18.12.2015 - data reţinută ca punct terminus al activităţii infracţionale prin actul de sesizare).

Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 1533/17.09.2014 pronunţată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus admiterea contestaţiei la executare formulată de B. S.A., anularea încheierii din data de 12.02.2014, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite şi anularea actelor de executare întocmite de BEJ A. în Dosarul de executare nr. x/2014. La acea dată, respectiv 17.09.2014, soldul contului curent era de 384.126,06 RON. S-a reţinut de către instanţă că sentinţa civilă invocată de pretinsul creditor, nr. 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, nu constituie titlu executoriu deoarece prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava, îndreptată material prin încheierea din data de 27.05.2004, s-a respins acţiunea formulată de S.C. E. S.R.L. în contradictoriu cu B. S.A.. Apelul declarat de D. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 50/15.01.2015 a Tribunalului Botoşani - soldul contului fiind de 478.850,88 RON. De altfel, între momentul pronunţării în primă instanţă şi soluţionarea apelului, soldul contului a ajuns la minimul de 48.034,06 RON la data de 6.12.2014, crescând apoi în principal ca urmare a încasării unor sume aferente unor adjudecări, la data de 10.12.2014 şi nu ca urmare a unor demersuri efectuate de inculpat.

Din declaraţiile martorului D. rezultă că acesta a avut în mod permanent convingerea că Sentinţa civilă 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, modificată prin Decizia nr. 910/18.12.2003 a Curţii de Apel Suceava, constituie un titlu executoriu valabil, inclusiv după anularea formelor de executare de către instanţă (de altfel şi în prezentul proces martorul şi-a exprimat în continuare această convingere). În consecinţă, considerând că este vorba de o posibilă culpă a executorului (inculpatul A.), i-a solicitat acestuia restituirea titlului executoriu în vederea introducerii unei noi cereri de executare silită printr-un alt executor. Martorul a relatat de asemenea că, aflând despre intenţia sa, inculpatul a tergiversat restituirea titlului executoriu şi l-a convins în cele din urmă să introducă o nouă cerere de executare tot la biroul său.

Declaraţia martorului, s-a apreciat că este semnificativă şi prin raportare la soldul contului în perioada de timp dintre soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare (15.01.2015) şi până la introducerea noii cereri de executare silită (14.05.2015). Astfel, în intervalul de timp 9.03 - 4.05.2015 soldul contului a fost superior sumei consemnate de partea civilă, inculpatul fiind conştient de situaţia juridică în care se afla şi de împrejurarea că poate fi în cele din urmă obligat să restituie suma consemnată de către B. Însă, în contextul în care instituţia bancară a omis să solicite suma plătită (la dosar nefiind vreo dovadă în acest sens), iar în cele din urmă martorul D. a acceptat să declanşeze o nouă executare silită tot la biroul de executor al inculpatului, acesta din urmă a reînceput să dispună de suma respectivă. În consecinţă, la data formulării noii cereri de executare (14.05.2015), soldul contului a scăzut corespunzător la cuantumul de 362.000,29 RON.

Astfel, instanţa a reţinut că la data de 14.05.2015, D. s-a adresat din nou BEJ A. cu o cerere prin care a solicitat executarea silită a B. S.A., fiind invocat drept temei aceeaşi Sentinţă nr. 702/15.07.2003 a Tribunalului Botoşani, irevocabilă prin Decizia nr. 910/18.12.2009 a Curţii de Apel Suceava. Prin încheierea din data de 22.05.2015, BEJ A. a dispus admiterea cererii formulate de creditorul D., fiind deschis Dosarul de executare silită nr. x/2015. Prin încheierea din aceeaşi dată, suma de bani reprezentând debitul invocat a fost actualizată, fiind stabilit de plată suma de 651.268,79 RON şi a fost emisă somaţia de plată.

Prin Adresa nr. x/02.06.2015, B. S.A. a comunicat că a formulat contestaţie la executare şi împotriva executării silite din acest nou dosar şi că se doreşte a se proceda în acelaşi mod, respectiv să se consemneze suma urmărită la dispoziţia executorului judecătoresc, în temeiul art. 720 alin. (4) din C. proc. civ., cu menţiunea că se opune la eliberarea sumei. Prin încheierea din data de 19.06.2015, executorul judecătoresc a reţinut că întrucât în Dosarul de executare nr. x/2015 s-a invocat aceeaşi creanţă datorată aceluiaşi creditor, chiar dacă suma datorată este puţin mai mare decât cea din dosarul anterior de executare (nr. x/2014) cauţiunea depusă în contul Biroului de executare a rămas la dispoziţia acestuia până la finalizarea litigiului dintre B. S.A. şi D. În acest timp măsurile de executare silită, la fel ca şi distribuirea sumei consemnate, au fost suspendate, iar debitorul a solicitat şi în acest caz fără succes distribuirea sumei de către executor.

S-a reţinut că modul de a proceda este de o similitudine izbitoare, astfel că sunt deplin valabile cele reţinute de către instanţă şi în ceea ce priveşte primul dosar de executare, respectiv x/2014. Deşi prin noua somaţie emisă inculpatul a indicat debitoarei un alt cont bancar, de la H., nu a mai fost efectuată nici o plată. Acest aspect are însă o importanţă redusă în cauză, în condiţiile în care inculpatul a reţinut că este suficientă cauţiunea anterior depusă şi a dispus în mod corespunzător suspendarea executării şi distribuirii. Debitoarea parte civilă în prezenta cauză a fost de asemenea de acord cu această modalitate de lucru.

S-a apreciat că modalitatea de săvârşire a infracţiunii de delapidare a fost însă în continuare aceeaşi, fără a putea fi reţinută vreo întrerupere a activităţii infracţionale sau a rezoluţiei iniţiale. Dovadă în acest sens sunt cele reţinute în cuprinsul încheierii din data de 19.06.2015, inculpatul arătând că "nu este în interesul creditorului de a restitui suma depusă ca şi garanţie pentru ca mai apoi să o încasăm din nou cu acelaşi titlu în scopul suspendării şi acestei executări pe aceleaşi considerente" la data respectivă soldul contului era de 348.797,42 RON, iar restituirea cauţiunii ar fi fost oricum imposibilă. Practic, s-a reţinut că în mod constant inculpatul a dispus după cum a considerat de cuviinţă de suma de bani consemnată, soldul menţinându-se în general sub valoarea de 300.000 RON - respectiv 286.478,48 RON la data epuizării activităţii infracţionale, 18.12.2015 (data încetării calităţii de executor judecătoresc a inculpatului ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare anterioare).

Anterior însă acestui moment, prin Sentinţa nr. 10354/09.11.2015 pronunţată de Judecătoria Botoşani în Dosarul nr. x/2015, s-a dispus admiterea contestaţiei la executare formulate de B. S.A.. S-a reţinut, la fel ca în situaţia precedentă, că prin Decizia nr. 910/18.12.2009, Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea ca nefondate a pretenţiilor formulate de S.C. E. S.R.L. Botoşani, a cărui succesor în drepturi se consideră D. Ca urmare, au fost anulate toate actele şi formele de executare silită efectuate în Dosarul nr. x/2015 al BEJ A.

Celelalte litigii între părţi sau hotărâri ale instanţelor au avut loc, respectiv s-au pronunţat ulterior datei de 18.12.2015.

Astfel, apelul declarat de D. împotriva Sentinţei civile nr. 10354/09.11.2015 a Judecătoriei Botoşani a fost respins ca nefondat de Tribunalul Botoşani, prin Decizia nr. 882/2016 din data de 10.05.2016.

Martorul D. a intentat acţiune prin care a solicitat anularea încheierii din data de 19.06.2015 pronunţată de executorul judecătoresc în Dosarul nr. x/2015, precum şi înlocuirea executorului judecătoresc A., ca urmare a condamnării acestuia pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual, cu consecinţa încetării calităţii acestuia. Prin încheierea din data de 05.02.2016 Judecătoria Botoşani a dispus înlocuirea executorului judecătoresc A. cu executorul judecătoresc F. cu sediul în mun. Dorohoi. A fost dispusă, de asemenea, trimiterea Dosarului de executare nr. x/2015 al BEJ A. către BEJ F., iar împreună cu acesta şi dovada de consemnare a sumei de către debitoarea B. S.A., conform disp. art. 721 din C. proc. civ. Conform dispoziţiei instanţei suma trebuia transferată din contul BEJ A. în contul executorului judecătoresc F., urmând ca acesta din urmă să dispună conform dispoziţiilor legale. Din totalul cheltuielilor de executare stabilit de BEJ A., instanţa de judecată a dispus ca acesta să reţină suma de 700 RON, iar diferenţa de 11.300 RON să fie remisă către BEJ F.

Hotărârea instanţei a fost comunicată inculpatului A. în data de 26.02.2016. De altfel acesta a şi declarat apel, invocând faptul că este în imposibilitate de a da curs dispoziţiilor instanţei de judecată întrucât BEJ F. nu mai funcţiona, iar executorul judecătoresc F. îşi desfăşura activitatea în calitate de asociat în cadrul unui Birou de executare din mun. Rădăuţi. La data de 21.06.2016, A. a încunoştinţat instanţa de judecată despre încetarea calităţii sale şi despre faptul că activitatea desfăşurată de el urmează a fi continuată de executorul judecătoresc C. Întrucât ulterior acestei date cauza a rămas în nelucrare, prin Decizia nr. 96 A din data de 07.02.2017, instanţa de judecată a constatat perimată cererea de apel.

Această hotărâre a fost lipsită de consecinţe practice, martorul F. nu a preluat niciodată dosarele de executare (fiindu-i trimise mult ulterior, după începerea cercetărilor în prezenta cauză), nu a avut în nici un moment la dispoziţie suma consemnată (sau cuantumul rămas din aceasta la/după data de 18.12.2015) şi a luat cunoştinţă de desemnarea sa de către instanţă abia din adresele efectuate de organul de urmărire penală.

În prezenta cauză însă, instanţa nu a fost investită a analiza împrejurările sau motivele pentru care soldul contului a scăzut de la 286.478,48 RON la data de 18.12.2015, la 2,84 RON la data de 10.01.2017 a examinat dinamica contului ulterior datei de 18.12.2015 exclusiv prin raportare la apărările formulate de inculpat în cauză.

Astfel, s-a reţinut că acesta a susţinut că o parte a sumei ar fi fost însuşită de către martorul C., executor judecătoresc delegat. Cu privire la activitatea martorului C., din relaţiile comunicate de Camera executorilor judecătoreşti a rezultat că în perioada în care inculpatul a avut calitatea de executor judecătoresc, martorul a fost delegat în mod repetat pentru a asigura îndeplinirea lucrărilor la BEJ A. în perioade în care inculpatul era în concediu. În fapt, în perioada respectivă cei doi erau în relaţii mai apropiate, martorul C. era şi preşedintele Camerei, iar inculpatul era judecat în dosarul penal anterior (876/39/2014) şi avea nevoie de timp pentru a-şi face apărările. În concret, perioadele în care martorul C. a exercitat atribuţiile inculpatului au fost 23.07 - 24.08.2015, 24.08 - 24.09.2015 şi 1.10 - 30.10.2015. De asemenea, acelaşi martor a fost desemnat prin Hotărârea 1/28.03.2016 să preia arhiva şi să continue lucrările de executare, în timp ce executorii judecătoreşti au fost desemnaţi să inventarieze şi sigileze arhiva. Întrucât aceasta nu s-a mai întâmplat, prin Hotărârea 1/5.03.2018 a fost revocat martorul C. ca executor desemnat pentru preluarea arhivei şi continuarea lucrărilor, fiind desemnat executorul G.

Din probele administrate nu rezultă încă că martorul C. ar fi efectuat plăţi, ridicări de numerar sau ar fi dispus în vreun fel de sumele de bani din conturile BEJ A. până la data de 18.12.2015, în special din contul deschis la B.

În primul rând cu privire la condiţiile în care se puteau efectua plăţi din cele două conturi, instituţiile bancare au indicat detaliat instanţei atât protocoalele de urmat în cazul plăţilor online cât şi persoane împuternicite a efectua operaţiuni bancare. Practic, singura persoană împuternicită a fost inculpatul, aspect ce rezultă şi din probatoriul testimonial dar şi din extrasele de cont.

Martora P., persoană care a lucrat la biroul de executor al inculpatului, a indicat în mod constant că doar acesta efectua plăţile online şi că uneori a fost nevoit să le efectueze de pe calculatorul ei - în consecinţă nu conta calculatorul de pe care se făceau plăţile, ci doar să deţii tokenul (cu pin-ul aferent) sau telefonul în baza căruia te puteai conecta (ambele dispozitive fiind în posesia inculpatului). Astfel, nici apărarea inculpatului în sensul că martorul C. a reinstalat la un moment dat sistemul de operare de pe calculatorul său (împrejurare de altfel recunoscută de martor) nu are vreo relevanţă în ceea ce priveşte persoana care putea efectua plăţi online.

Referitor la procesul-verbal prezentat de inculpat instanţei abia la momentul dezbaterilor iniţiale (anterior repunerii pe rol, la termenul din data de 7.06.2019), s-a reţinut că martorul a recunoscut posibilitatea existenţei unui astfel de înscris de predare-primire, fără a-şi aminti însă conţinutul concret sau data întocmirii. În ciuda acestui fapt, realitatea înscrisului şi a tuturor menţiunilor din cuprinsul acestuia este pusă de către instanţă sub semnul întrebării. În primul rând, prin Adresa nr. x/30.09.2019 a BEJ G. s-a comunicat instanţei că actul nu poate proveni de la SCPEJ G. (entitate desfiinţată din 21.05.2018) întrucât antetul de pe înscrisul prezentat de inculpat nu corespunde cu cel folosit efectiv de societatea civilă profesională, iar adresa indicată este alta - au fost înaintate instanţei înscrisuri exemplificative pentru a evidenţia diferenţele susţinute. De asemenea, actul a fost depus la dosarul cauzei în copie xerox, iar originalul cu scris olograf nu a fost identificat. În sfârşit, menţiunea cea mai importantă din cuprinsul documentului, respectiv cea referitoare la presupusa predare de către inculpat martorului a cardului bancar aferent contului curent de la B., este scrisă separat de restul textului, aparent cu un alt scris (chiar dacă oarecum similar) şi în spaţiul care pare a fi fost iniţial barat. De altfel, martorul C. deşi a indicat că este posibil ca un astfel de înscris să fi fost întocmit, nu a confirmat existenţa acestei ultime menţiuni şi a susţinut constant că nu a intrat în niciun moment în posesia cardului bancar respectiv.

De asemenea, în cazul în care, conform susţinerilor inculpatului, martorul C. şi-ar fi însuşit o parte din suma de bani consemnată, pe rulajul contului ar fi trebuit identificate indicii ale unor astfel de operaţiuni. În realitate însă, aşa cum corect a susţinut şi partea civilă prin concluziile formulate în cauză, începând cu data de 23.07.2017 şi până la sfârşitul lunii, s-au efectuat operaţiuni obişnuite, atât cu cardul cât şi cu token-ul. În data de 4 august 2015, apare o retragere la comerciant în zona Călăraşi care nu putea fi efectuată de martorul C. întrucât pe de o parte acesta a negat că ar fi avut deplasări în acea zonă, iar pe de altă parte având în grijă două birouri de executor nu putea să fie decât la serviciu. Pe data de 5 august 2015, s-a efectuat o nouă tranzacţie la comerciant în zona Călăraşi, la fel şi în data de 6 august 2015, ultima tranzacţie fiind efectuată în acea zonă pe data de 13 august 2015. În mod clar, în cele 10 zile, respectiv 04.08. - 13.08.2015, card-ul B. a fost în posesia unei persoane care putea călători, nicidecum în posesia martorului C. care se afla la serviciu pe raza Curţii de Apel Suceava. După ce se revine din zona Călăraşi se efectuează tranzacţii cu card-ul, retrageri de numerar atât în mun. Botoşani, cât şi în mun. Dorohoi, apoi apar tranzacţii cu card-ul în loc. Oneşti şi Miercurea-Ciuc la data de 24.08.2015. În mod cert inculpatul s-a aflat în posesia card-ului B.

Referitor la token, s-a reţinut că în perioada de 10 zile nu apare nicio operaţiune efectuată cu acest instrument bancar, întrucât efectuarea de operaţiuni cu token-ul presupune deţinerea mai multor elemente, ca de exemplu cont beneficiar, CUI, etc. pe care nu îţi permiţi să le foloseşti în vacanţă. Or, după cele 10 zile apar operaţiuni efectuate cu token-ul. Se poate observa că se fac plăţi pentru cafea, energie electrică birou, iar astfel de plăţi nu puteau fi efectuate de către martorul C.

Prin urmare, s-a apreciat că procesul-verbal depus la dosar de către inculpat nu poate face dovada tezei susţinute de apărare întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză. Mai mult decât atât, soldul contului la data de 23.07.2015, când s-a încheiat acel presupus proces-verbal era de 307.569 RON, deci mai puţin de jumătate din suma depusă de B., iar la sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat procesul-verbal, 24 septembrie, soldul contului este mai mic, respectiv 291.000 RON, deci o diferenţă redusă faţă de suma depusă de B.

De asemenea, deşi la dosarul cauzei s-a depus delegaţia în baza căreia martorul C. ar fi fost împuternicit să efectueze operaţiuni bancare în contul de la B. pe durata delegării, respectiv 24.08 - 24.09.2015, din conţinutul actului nu a rezultat că putea emite ordine de plată, la ghişeu sau online, ci doar eventual să ridice numerar. Analizând însă extrasul de cont nu a rezultat că martorul ar fi efectuat vreo ridicare de numerar; din contră, astfel de operaţiuni au fost efectuate de către inculpat, atât anterior, cât şi ulterior încetării calităţii de executor judecătoresc. Astfel, este vorba de 10.000 RON retraşi de la ghişeul băncii în data de 13.12.2015, ora 15:43, 5.000 RON la data de 8.12.2015, ora 11:19, respectiv 10.000 RON la data de 22.09.2016, ora 10:46 (mult după încetarea calităţii de executor).

În consecinţă, instanţa de fond a constatat că singura persoană care a dispus cu privire la sumele de bani din contul x, implicit şi de suma 642.812,64 RON reprezentând garanţia depusă de partea civilă B. S.A., a fost inculpatul, atât în perioada în care a avut calitatea de executor judecătoresc, cât şi ulterior. De altfel, abia la data de 30.03.2018 SCPEJ G. a luat măsuri cu privire la contul bancar menţionat mai sus, al fostului BEJ A., notificând banca, pentru ca ulterior să suspende dreptul de folosire a aplicaţiei online cu privire la acest cont (10.04.2018), respectiv să-l închidă în totalitate (11.05.2018).

S-a constatat că nu este întemeiată nici cea de-a doua apărare a inculpatului, respectiv că suma lipsă fie trebuia completată cu veniturile biroului (care au fost încasate de alţi executori după încetarea calităţii de executor a inculpatului), fie se regăsea în celelalte conturi ale biroului de executor al inculpatului.

În primul rând, infracţiunea s-a consumat la momentul în care inculpatul a dispus de sumele respective de bani, fără a fi relevant sub acest aspect dacă sumele existente în toate celelalte conturi ale biroului, la momentul în care inculpatul a efectuat vreo plată din suma consemnată, puteau sau nu să acopere cheltuiala efectuată. A raţiona în acest sens înseamnă practic a condiţiona infracţiunea de delapidare de situaţia financiară a autorului faptei şi a reţine existenţa faptei doar dacă făptuitorul nu are posibilitatea de a recupera prejudiciul - evident nu aceasta este voinţa legiuitorului.

Pe de altă parte, chiar în cadrul raţionamentului greşit propus de inculpat, susţinerile sale sunt nefondate. Raportat la diferenţa de 356.334,16 RON la data epuizării infracţiunii (18.12.2015) şi cu atât mai mult faţă de diferenţa maximă de 594.778,58 RON (la data de 6.12.2014), faţă de suma depusă de partea civilă, celelalte conturi ale biroului nu dispuneau de sume de bani comparabile. Contul de consemnare deschis la B. a avut un sold maxim de 72.800 RON la data de 16.03.2016, prin acesta fiind efectuate foarte puţine operaţiuni. De asemenea, în ceea ce priveşte conturile de la H., soldul maxim al contului de consemnare a fost de 165.421,80 RON la data de 31.03.2016, iar cel al contului curent a fost nesemnificativ. În ciuda susţinerilor inculpatului, din analiza extraselor de cont de la B. şi H. rezultă că trecerea de la desfăşurarea activităţii dintr-un cont în celălalt a avut loc treptat, iar la nivelul anului 2015 o parte importantă a activităţii continua să se desfăşoare prin contul de la B. unde era consemnată suma de bani depusă de partea civilă. În acest sens a fost şi declaraţia martorei P. care a indicat că s-a lucrat o perioadă în paralel pe ambele conturi, atât B. cât şi H. În orice caz, activitatea desfăşurată prin contul de la H. a avut o dinamică caracteristică unui executor judecătoresc, iar intrările în acest cont sunt reprezentate de sume recuperate prin executare silită şi care aveau o destinaţie specifică - către creditorii respectivi, neputând fi reţinute ca o presupusă recuperare a prejudiciului.

Din aceste motive instanţa nu a putut atribui relevanţă împrejurării că martorul C. a retras diferite sume de bani din conturile deschise la H. Prin declaraţiile date, acest martor a recunoscut în mod constant această împrejurare şi a arătat că sumele corespunzătoare recipiselor au fost trecute în contul Societăţii Civile G., iar diferenţa până la sold reprezenta onorariu ce i se cuvenea inculpatului şi pe care i le-ar fi înmânat acestuia ca atare. Mai mult, martorul a indicat că au fost şi alte sume cu aceeaşi destinaţie, nu doar cea cu privire la care inculpatul a produs la dosar o dovadă scrisă şi că aceste operaţiuni le-ar fi efectuat împreună cu inculpatul, la un interval de timp redus faţă de momentul încetării calităţii de executor judecătoresc. Instanţa a constatat o diferenţă evidentă de abordare a executorilor judecătoreşti delegaţi a continua activităţile de executare ale inculpatului, în sensul că s-a dispus transferul sumelor de bani şi s-au luat măsuri pentru buna administrare a acestora în legătură cu contul deschis la H., în vreme ce cu privire la contul de la B. nu au fost luate nici un fel de măsuri, pentru că ori într-adevăr nu au avut cunoştinţă de acesta, ori au considerat că sunt consemnate debite din executări mai vechi, finalizate de inculpat.

Instanţa a reţinut că suspiciunile inculpatului referitoare la desfăşurarea vreunei activităţi ilicite sau nelegale nu sunt dovedite în vreun fel. De asemenea, nu rezultă că activitatea Societăţii Civile G. ar fi fost nelegală, că s-ar fi formulat vreo plângere penală de către vreunul dintre creditorii presupus prejudiciaţi prin aceea că sumele corespunzătoare recipiselor de consemnare ar fi fost transferate de la BEJ A. la Societatea Civilă G. şi nici chiar inculpatul nu a formulat vreo plângere cu privire la presupusa împrejurare că nu i s-ar fi înmânat onorariile de executor judecătoresc cuvenite pentru executările declanşate/efectuate anterior încetării calităţii. De asemenea, aceste fapte au avut loc ulterior datei de 18.12.2015 şi nu constituie obiectul judecăţii în prezenta cauză.

De altfel, instanţa de fond a constatat că întreaga procedură desfăşurată ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale de condamnare a inculpatului a fost deficitară: ordinul ministrului a fost emis cu mare întârziere, abia în luna martie deşi calitatea de executor judecătoresc înceta ope legis de la momentul rămânerii definitive a condamnării, inventarierea arhivei şi preluarea efectivă a dosarelor s-au produs cu mare întârziere, iar abia la nivelul anului 2018 s-a făcut un prim inventar pentru ca apoi să se constate o diferenţă de 366 dosare lipsă după confruntarea evidenţei scriptice cu situaţia fizică. O succesiune succintă a evenimentelor este redată în Adresa nr. x din 25.02.2019 a Camerei executorilor, însoţită de actele relevante, însă instanţa nu a analizat detaliat aceste aspecte întrucât sunt ulterioare activităţii infracţionale cu soluţionarea căreia a fost investită. Ceea ce este important a reţine s-a menţionat că este însă că în contextul unei activităţi greoaie şi întârziate de preluare/continuare a executărilor silite a fost posibilă diminuarea soldului contului curent de la 286.478,48 RON la data de 18.12.2015 până la 2,84 RON la data de 10.01.2017 şi implicit lipsa vreunei posibilităţi reale a părţii civile de recuperare a prejudiciului.

În consecinţă, s-a constatat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., faptă pentru care instanţa a dispus condamnarea. În mod evident infracţiunea a fost săvârşită cu intenţie, în condiţiile în care pe de o parte inculpatul avea pregătire juridică corespunzătoare profesiei de executor, astfel că înţelegea şi cunoştea regimul juridic specific al sumei achitate de partea civilă, iar pe de altă parte chiar el însuşi a dispus prin încheieri suspendarea executării şi a distribuirii sumei, la solicitarea B. care i-a şi indicat în mod expres textul de lege incident.

La individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a reţinut că maximul special al infracţiunii săvârşite este de 7 ani, astfel că nu pot fi avute în vedere renunţarea sau amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, în considerarea criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., s-a reţinut că faţă de cuantumul mare al sumei de bani delapidate, de prejudiciul mare cauzat, de lipsa oricărui demers al inculpatului pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, de numărul mare şi frecvenţa ridicată a actelor de executare, toate coroborate cu gradul ridicat de instruire al inculpatului (care ar fi trebuit astfel să înţeleagă şi să conştientizeze consecinţele faptelor sale), Curtea concluzionând că aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special ar fi excesiv de blândă şi în consecinţă, a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii dedusă judecăţii.

Având în vedere că în baza art. 295 alin. (1) C. pen., s-a constatat că este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică, în baza art. 67 alin. (2) C. pen. şi a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În continuare, s-a reţinut că fapta a fost săvârşită în intervalul de timp 31.03.2014 (data când soldul contului coboară pentru prima dată sub cuantumul sumei consemnate) - 18.12.2015 (încetarea calităţii de executor judecătoresc), astfel că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 47/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 471/A din data de 18.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 85 alin. (1) C. pen. din 1969, s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 47/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 471/A din data de 18.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii cu cele două pedepse de 1 an, respectiv 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 47/2015 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 471/A din data de 18.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, formată din pedeapsa principală de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 6 luni.

Faţă de cuantumul pedepsei rezultante şi dispoziţiile art. 91 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a constatat că nu este posibilă aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, astfel că s-a dispus executarea efectivă. De altfel, faţă de gravitatea faptei săvârşite, atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, cuantumul ridicat al prejudiciului care nici nu a fost recuperat (măcar în parte), s-a apreciat că această modalitate de executare este una corespunzătoare faptelor săvârşite şi singura aptă a realiza scopurile pedepsei de prevenţie generală şi specială.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prevăzute de art. 68 alin. (1) C. pen. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (profesia de executor judecătoresc) C. pen., până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. B. S.A. şi a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 594.778,58 RON. Deşi inculpatul îşi desfăşura activitatea în cadrul unei forme de organizare a profesiei, conform art. 43 din Hotărârea 19/2010 a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România, biroul executorului judecătoresc şi societatea civilă profesională, s-a reţinut că nu sunt persoane juridice, astfel că inculpatul poartă întreaga răspundere patrimonială pentru consecinţele faptei săvârşite.

La stabilirea acestui cuantum instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea de delapidare prin acte de executare repetate în decursul a aproximativ 1 an şi 9 luni. Însă, întrucât banii sunt bunuri fungibile, iar prin contul curent au fost efectuate multiple operaţiuni de creditare şi/sau debitare, aşa cum s-a arătat şi la descrierea situaţiei de fapt, s-a constatat că este imposibil de stabilit provenienţa banilor în cazul fiecărei plăţi sau retrageri efectuate de inculpat în decursul acestui interval de timp. În consecinţă, instanţa a avut în vedere soldul contului curent şi a reţinut că infracţiunea s-a săvârşit prin fiecare tranzacţie în urma căreia soldul acestui cont a scăzut, într-o măsură mai mare sau mai mică, sub valoarea cauţiunii depuse.

În consecinţă, s-a constatat că suma totală delapidată este cea corespunzătoare soldului minim al contului, respectiv 594.778,58 RON (atinsă la data de 6.12.2014). Faptul că la data încetării activităţii infracţionale (18.12.2015) soldul contului era mai ridicat, de 286.478,48 RON, s-a apreciat că nu poate conduce la concluzia că suma delapidată a fost alta. Aşa cum s-a reţinut în cuprinsul prezentei motivări, din nici o probă administrată nu rezultă că inculpatul ar fi urmărit acoperirea prejudiciului, ci a dispus în mod constant cum a crezut de cuviinţă de suma depusă de partea civilă, dinamica soldului fiind rezultatul nevoilor sale şi nu al voinţei de acoperire a pagubei. De altfel, ulterior datei de 6.12.2014 şi până la încetarea activităţii infracţionale, soldul contului a ajuns chiar la un cuantum superior sumei consemnate (9.03 - 4.05.2015, perioada dintre cele două dosare de executare), scăzând apoi din nou.

În consecinţă, s-a reţinut că diferenţa dintre soldul minim şi cel final ar fi putut fi relevantă doar cu privire la cuantumul pagubei efectiv cauzate părţii civile, nu însă sub aspectul prejudiciului cauzat prin săvârşirea faptei. Însă, paguba efectiv cauzată părţii civile prin infracţiunea de delapidare este tot în cuantum de 594.778,58 RON în condiţiile în care ulterior datei de 18.12.2015 suma de 286.478,48 RON a fost cheltuită în împrejurări care nu constituie obiectul analizei instanţei în prezenta cauză. Partea civilă nu a putut să recupereze prejudiciul din aceşti bani, astfel că paguba efectiv cauzată este identică cu cuantumul prejudiciului produs.

Pe de altă parte, întrucât în perioada 24.03.2014 - 18.12.2015 soldul contului nu a scăzut niciodată sub valoarea de 48.034,06 RON, instanţa a reţinut că suma de 48.034,06 RON a fost retrasă din cont la o dată ulterioară celei de 18.12.2015, dată până la care instanţa a fost investită prin rechizitoriu şi în consecinţă, situaţia acestei sume nu poate constitui obiectul analizei în dosar. S-a menţionat că partea civilă are posibilitatea de a apela la alte mijloace juridice pentru recuperarea acesteia, urmând a se stabili dacă este vorba sau nu de o faptă penală şi cine ar fi eventual autorul acesteia, cert fiind însă că suma de 48.034,06 RON nu a fost delapidată de inculpat în intervalul de timp 31.03.2014 - 18.12.2015.

Împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018 au formulat apel inculpatul A. şi partea civilă B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2018.

Apelantul inculpat A., prin apărător ales, a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen.

În susţinerea apelului, a precizat că iniţial a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de abuz în serviciu, prevăzută de dispoziţiile art. 297 C. pen. cu trimitere la dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, iar în cadrul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din această faptă în infracţiunea de delapidare, în opinia sa, s-a dispus, întrucât instanţa de fond a analizat doar un singur cont al biroului executorului judecătoresc deschis la B., care în realitate era un cont curent. or, pentru analiza laturii obiective a infracţiunii de delapidare, instanţa trebuia să analizeze dacă a existat sau nu o activitate de sustragere sub forma însuşirii, folosirii sau traficării acestei sume de bani, aspect care nu a fost elucidat

Mai mult, acesta folosea şi sumele de bani consemnate pe bază de recipise la Q., toate aceste sume fiind rulate de executorul judecătoresc, fapt ce a determinat chiar Uniunea Executorilor Judecătoreşti să dea mai multe ordine la finele anului 2014 şi să le impună acestora deschiderea de conturi separate de consemnaţiuni pentru a nu se mai crea eventuale disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte restituirea sumelor de bani, cum s-a întâmplat şi în cazul de faţă.

Totodată, a făcut referire la raportul de expertiză financiar-contabilă extrajudiciară care a fost depus la dosarul cauzei, din care rezultă că în conturile biroului se afla o sumă mult mai mare decât cea care ar fi trebuit restituită, fiind posibil să fi existat şi alte dosare de executare care să fi trebuit a fi onorate tot din această sumă, dar acest aspect nu avea cum să fie cunoscut, întrucât nu s-a putut efectua o expertiză care să verifice toate dosarele de executare pentru a stabili dacă sumele respective întregesc sumele aflate în conturi. Nefiind întrunită latura obiectivă a acestei infracţiuni, a solicitat achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege şi dintr-o neglijenţă a nedeschiderii corespunzătoare a conturilor, aşa cum prevede legea. De asemenea, nu mai pot fi analizate aici elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, iar, neexistând calea de atac a apelului exercitat de parchet cu privire la acest aspect, atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă trebuie analizate potrivit normei de incriminare cuprinsă în dispoziţiile art. 295 din C. pen.

Totodată, a solicitat ca în ipoteza în care se va reţine existenţa infracţiunii de delapidare şi vinovăţia sa, faţă de împrejurările concrete să se reţină circumstanţa atenuantă prevăzută de dispoziţiile art. 75 alin. (2) din C. pen., reducerea pedepsei aplicate şi aplicând instituţia concursului cu pedeapsa anterioară, adaptarea pedepsei sub limita de 3 ani şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 91 şi urm. C. pen. De asemenea, a solicitat instanţei să aibă în vedere şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are 3 copii în întreţinere, nu are niciun fel de venituri, iar el şi soţia sa trăiesc din munci temporare în acest moment.

Apelanta parte civilă B., prin consilier juridic, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei penale cu privire la latura civilă a cauzei, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii civile şi obligarea inculpatului la plata sumei de 642.812,64 RON (suma consemnata de B. la dispoziţia executorului judecătoresc).

În esenţă, partea civilă a precizat în motivarea apelului că a consemnat la dispoziţia BEJ A. suma de 642.812,64 RON în data de 25.03.2014, conform art. 720 din C. proc. civ., urmare a începerii executării silite împotriva sa în Dosarul nr. x/2014, la cererea pretinsului creditor D., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare promovată împotriva acestei executări, precizând expres că se opune la eliberarea sumei, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 720 alin. (4) din C. proc. civ., suspendarea de drept a executării până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Executarea silită a fost anulată de către instanţa de executare, însă suma consemnată nu a mai fost restituita, astfel încât valoarea prejudiciului suferit este de 642.812,64 RON.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că apelurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu privire la apelul formulat de inculpat:

În primul rând, Înalta Curtea constată că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut situaţia de fapt pe baza probatoriului complex administrat care a lămurit particularităţile speţei sub toate aspectele.

Prima instanţa în mod just prin încheierea din 16 mai 2019 a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.

Determinant, relativ la încadrarea juridica a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este împrejurarea că acesta având calitatea de funcţionar public şi atribuţii referitoare la "gestionarea sumei de 642.812,64 RON" care a fost consemnată la dispoziţia sa în temeiul unor prevederi legale, a folosit această sumă în interes personal şi pentru îndestularea creditorilor din alte dosare execuţionale.

Ascultat de către Înalta Curte, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul A. nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, precizând că nu se face vinovat de cele reţinute în rechizitoriu şi în hotărârea primei instanţe, şi a solicitat achitarea sa în baza art. 396 alin. (5) rap. la 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracţiunii de delapidare prev de art. 295 din C. pen.

La solicitarea inculpatului A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 28 iulie 2020 a încuviinţat administrarea probei testimoniale, sens în care au fost audiaţi sub prestare de jurământ martorii C., P. şi V., depoziţiile acestora neaducând elemente faţă de starea de fapt reţinuta de prima instanţă.

De asemenea, a fost administrată proba cu înscrisurile prezentate de inculpat, respectiv adresele formulate de apărătorul inculpatului către H. şi B., raportul de expertiză contabilă, completare la raportul de expertiză, extrasele de cont), acestea nefiind relevante în cauză.

Un observator obiectiv în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv o persoană responsabilă, cu un nivel mediu de inteligenţă, fără studii juridice, bine integrată în societate, examinând actele şi lucrările dosarului, cu siguranţă ar aprecia că starea de fapt reţinută de procuror şi confirmată de prima instanţă corespunde întru totul adevărului şi prin urmare inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de delapidare, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, prezumţia de nevinovăţie, a cărei beneficiar a fost acesta, fiind răsturnată în mod indubitabil.

Înalta Curtea, dincolo de orice dubiu rezonabil, şi-a format convingerea că susţinerea inculpatului privind nevinovăţia sa nu are suport faptic şi juridic, spre a induce ipoteza că acesta nu a săvârşit infracţiunea de delapidare.

Prima instanţă a prezentat în mod judicios argumentele sale, sub aspectul condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 295 C. pen., argumente care, de altfel, dată fiind pertinenţa şi temeinicia acestora, sunt însuşite în totalitate de către Înalta Curte însă, în completarea acestora pentru întărirea convingerii unui observator obiectiv ce ar analiza prezenta cauză se arată:

Starea de fapt, expusă în rechizitoriul parchetului, confirmată de prima instanţă şi judecătorii investiţi să soluţioneze prezentul apel corespunde, întru totul, adevărului, fiind evident ca fapta inculpatului întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. text de lege în baza căruia, în mod temeinic şi legal, prima instanţă a dispus condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare cu privare de libertate. Infracţiunea a fost săvârşită cu intenţie directa, în condiţiile în care, pe de o parte, inculpatul avea pregătire juridică corespunzătoare profesiei de executor, astfel că înţelegea şi cunoştea regimul juridic specific al sumei consemnate de partea civilă, iar pe de altă parte, chiar el însuşi a dispus prin încheieri suspendarea executării şi a distribuirii sumei, la solicitarea B. care i-a şi indicat în mod expres textul de lege incident. Inculpatul a desfăşurat acte repetate de însuşire şi folosire a sumelor de bani aparţinând părţii civile şi care erau în gestiunea sa în temeiul unor dispoziţii legale specifice în materie de executare silită. Împrejurarea că o parte a sumei cheltuite a fost folosită în interes propriu, iar o altă parte pentru plata de creanţe recuperate în calitate de executor (pentru plata cărora nu avea însă rezerve financiare suficiente, probabil din cauza unor cheltuieli exagerate anterioare), nu prezintă relevanţă sub aspectul întrunirii condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii.

Practic infracţiunea de delapidare a fost săvârşită în mod repetat, prin acte de executare succesive în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în baza unui mod deficitar de organizare al activităţii şi probabil pentru acoperirea unor cheltuieli anterioare.

Susţinerea inculpatului privind nevinovăţia sa, sfidează evidenţa, probatoriul administrat dovedind dincolo de orice dubiu rezonabil, că acesta a dispus de sumele de bani consemnate de partea civilă, singura justificare a acestuia fiind în sensul încercării "de a pasa răspunderea" în mod total nedovedit către alte persoane respectiv executorii care i-au preluat activitatea după excluderea sa din profesie.

Mai mult, această concluzie este întărită şi de împrejurarea ca practic, în mod constant inculpatul a dispus după cum a considerat de cuviinţă de suma de bani consemnată, soldul menţinându-se în general sub valoarea de 300.000 RON - respectiv 286.478,48 RON la data epuizării activităţii infracţionale, 18.12.2015, data încetării calităţii de executor judecătoresc a acestuia ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare anterioare.

Contrar susţinerilor inculpatului în sensul ca martorul C. şi-ar fi însuşit o parte din suma de bani consemnată, pe rulajul contului ar fi trebuit identificate indicii ale unor astfel de operaţiuni, Înalta Curte reţine că în realitate, începând cu data de 23 iulie 2017 şi până la sfârşitul lunii, s-au efectuat operaţiuni obişnuite, atât cu cardul cât şi cu token-ul.

Astfel, la data de 5 august 2015, se reţine că s-a efectuat o nouă tranzacţie la comerciant în zona Călăraşi, la data de 6 august 2015, iar ultima tranzacţie a fost efectuată în acea zonă la data de 13 august 2015.

Aşadar, în perioada 04 august 2015 - 13 august 2015, card-ul B. a fost în posesia unei persoane care putea călători, nicidecum în posesia martorului C. care se afla la serviciu pe raza Curţii de Apel Suceava. Ulterior, s-au înregistrat retrageri de numerar atât în municipiul Botoşani, cât şi în municipiul Dorohoi, precum şi în Oneşti şi Miercurea-Ciuc la data de 24.08.2015.

Din cele anterior menţionate, rezultă că inculpatul s-a aflat în posesia card-ului B., iar referitor la token, în perioada de 10 zile nu apare nicio operaţiune efectuată cu acest instrument bancar, întrucât efectuarea de operaţiuni cu token-ul presupune deţinerea mai multor elemente, ca de exemplu cont beneficiar, CUI, pe care nu îţi permiţi să le foloseşti în vacanţă.

Or, în fapt, apar operaţiuni efectuate cu token-ul şi se observă că s-au efectuat plăţi inclusiv pentru cafea, energie electrică birou, iar astfel de plăţi nu puteau fi efectuate de către martorul C.

Totodată, Înalta Curte, analizând însă extrasul de cont nu rezultă că martorul ar fi efectuat vreo ridicare de numerar, din contră, astfel de operaţiuni au fost efectuate de către inculpat, atât anterior cât şi ulterior încetării calităţii de executor judecătoresc, fiind vorba despre 10.000 RON retraşi de la ghişeul băncii în data de 13.12.2015, 5.000 RON la data de 8.12.2015, respectiv 10.000 RON la data de 22.09.2016.

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează că singura persoană care a dispus cu privire la sumele de bani din cont, implicit şi de suma 642.812,64 RON reprezentând garanţia depusă de partea civilă B. S.A., a fost inculpatul A., atât în perioada în care a avut calitatea de executor judecătoresc, cât şi ulterior.

De altfel, abia la data de 30 martie 2018 SCPEJ G. a luat măsuri cu privire la contul bancar menţionat mai sus, al fostului BEJ A., notificând banca, pentru ca ulterior să suspende dreptul de folosire a aplicaţiei online cu privire la acest cont, la 10.04.2018, respectiv să-l închidă în totalitate, la 11.05.2018.

Nu este întemeiată nici cea de-a doua apărare a inculpatului, respectiv că suma lipsă fie trebuia completată cu veniturile biroului (care au fost încasate de alţi executori după încetarea calităţii de executor a inculpatului), fie se regăsea în celelalte conturi ale biroului de executor al inculpatului.

Cu privire la solicitarea subsidiară relativ la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A.:

Înalta Curte, efectuând o proprie analiză a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, are în vedere modalitatea de săvârşire a infracţiunii (delapidare de către o persoană ce are calitatea de funcţionar public), scopul urmărit şi realizat (folosirea în interes personal), nivelul de educaţie (studii superioare - funcţionar public - executor judecătoresc)

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost just individualizată, în raport, cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., prima instanţă ţinând seama de circumstanţele personale ale inculpatului, de gradul de educaţie şi poziţia socială, atitudinea nesinceră avuta în faţa organelor judiciare de negare a unor aspecte vădite,clare, aplicând o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege cu privare de libertate, cu convingerea că această modalitate de individualizare a executării pedepsei este singura de natură să imprime inculpatului o atitudine corectă, onestă faţă de norma de drept şi regulile elementare de convieţuire socială.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a stabilit corespunzător pedeapsa aplicata inculpatului, neimpunându-se realizarea unei noi reindividualizări a sancţiunii aplicate.

În egală măsură, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 47/2015 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 471/A din 18.12.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni.

Cu privire la apelul formulat de partea civilă:

Înalta Curte observă că apelul formulat de partea civilă prin care se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 642.812,64 RON, este nefondat.

Prima instanţă în mod legal şi temeinic şi-a argumentat soluţia dispunând admiterea în parte a acţiunii civile şi obligarea inculpatului la plata către partea civilă S.C. B. S.A. a sumei de 594.778,58 cu titlu de despăgubiri civile, prin raportare la dispoziţiile art. 1357 C. civ. potrivit cărora " Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare" combinate cu art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, suma totală delapidată este cea corespunzătoare soldului minim al contului, respectiv 594.778,58 RON (atinsă la data de 6.12.2014). Faptul că la data încetării activităţii infracţionale (18.12.2015) soldul contului era mai ridicat, nu poate conduce la concluzia că suma delapidată a fost mai mare.

Paguba efectiv cauzată părţii civile prin infracţiunea de delapidare este în cuantum de 594.778,58 RON, prejudiciu nerecuperat, astfel că se impune repararea acestuia.

Sintetizând, Înalta Curte şi-a format convingerea că Sentinţa penală nr. 120 din 29 octombrie 2019 a Curţii de Apel Suceava este legală şi temeinică, fiind pronunţată după o analiză judicioasă şi exhaustivă a datelor cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi partea civilă B. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. îi va obliga pe apelanţi la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi partea civilă B. S.A. împotriva Sentinţei penale nr. 120 din 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul-inculpat, precum şi apelantul-parte civilă la plata sumei de câte 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 martie 2021.

GGC - NN