Extradition suspended due to pending asylum application in another EU member state

Şedinţa publică din data de 04 noiembrie 2020

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 7/F din 17 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 599 raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen., a fost respinsă contestaţia la executare formulată de persoana extrădată A. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus ca onorariul interpretului de limbă rusă să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019 din data de 18.12.2019, formulată de persoana extrădată A., s-a solicitat revocarea extrădării dispusă prin sentinţa penală nr. 76/F/02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II - a penală în dosarul nr. x/2018 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 450 pronunţată la data de 11.05.2018 de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală.

S-a mai notat că la data de 19.06.2019, via fax, persoana extrădabilă A. s-a adresat Ambasadei Republicii Polone pentru protecţie internaţională, având în vedere că situaţia în care se află are o strânsă legătură cu Statul Polon (Anexa nr. 3).

În data de 01.07.2019, la invitaţia consilierului B. din cadrul Ambasadei Polone în România, în cadrul ambasadei a detaliat acest subiect, iar la final acesta l-a rugat să-i trimită pe e-mail unele documente scanate.

La data 05.07.2019 a trimis 3 e-mail-uri care conţineau 14 înscrisuri (Anexa nr. 4), anexate prezentei cereri de revocare a extrădării, acte care au fost redirecţionate de către domnul consilier în Polonia.

În data de 31.07.2019 a primit o adresă de la Oficiul pentru Străini nr. x/2019 din data de 19.07.2019, prin care i se comunică care este procedura de acordare a protecţiei străinilor pe teritoriul Republicii Polone, si să specifice în mod clar dacă A. solicită acordarea azilului sau o protecţie internaţională pe teritoriul României (Anexa nr. 5).

În data de 05.08.2019 (şi transmisă la 06.08.2019 Direcţiei pentru Străini) A. a formulat cerere privind acordarea de azil în Republica Polonă (Anexa 6) în conformitate cu Convenţia ONU de la Geneva privind statutul refugiaţilor din 28.07.1951, Protocolului ONU de la New York din 31.01.1967 privind statutul refugiaţilor si Regulamentul Dublin nr. 604/2013.

Prin Adresa din 07.10.2019 autorităţile poloneze, respectiv Oficiul pentru afaceri civile, secţia IV Proceduri privind refugiaţii - departamentul Proceduri privind Refugiaţii a confirmat înregistrarea cererii de azil ce formează obiectul dosarului numărul DPU.422.14.2019. precum şi faptul că procedura administrativă este în curs de desfăşurare (Anexa nr. 24). Adresa menţionată i-a fost comunicată la data de 15.10.2019.

S-a reţinut că, în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 6 din Legea nr. 122/2006, art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului si Regulamentul Dublin.

La cererea adresată instanţei au fost ataşate 34 de anexe (la care persoana extrădabilă a făcut referire în cuprinsul cererii), un memory stick şi un dvd. La solicitarea instanţei a fost ataşat dosarul x/2018

Examinând cauza în raport de lucrările dosarului de judecată şi de motivele invocate în contestaţie, precum şi din oficiu, prima instanţă a constatat următoarele:

1. a. La data de 03.04.2018 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, având ca obiect solicitarea de arestare provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării către Federaţia Rusă a persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru executarea unei pedepse de 5 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa nr. 10143 a Tribunalului din Shchelkovo, pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă la scară deosebit de largă şi spălare de bani, prevăzute de sec. 4 art. 159, sec. 2 art. 174. 1 din C. pen. rus.

b. La data de 20.04.2018, ulterior examenului de regularitate internaţională, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis Curţii cererea de extrădare şi actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - Federaţia Rusă.

Prin cererea de extrădare s-a arătat că, la data de 14.12.2011, Judecătoria oraşului Şciolkovo din regiunea Moscova l-a recunoscut în contumacie culpabil pe A.. de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 159 alin. (4) (escrocheria, adică sustragerea de bunuri din avutul proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, săvârşită de o persoană cu folosirea situaţiei de serviciu în proporţii deosebit de mari, - în redacţia Legii Federale nr. 26-Φ3 din 07.03.2011), art. 174.1 alin. (2) lit. "б" (operaţii financiare şi alte tranzacţii cu mijloace băneşti obţinute în urma săvârşirii infracţiunii (cu excepţia infracţiunilor prevăzute de articolele 193, 194, 198, 199, 199.1 şi 199.2 din C. pen. al Federaţiei Ruse), spre atribuirea unui aspect legal posedării, folosirii şi administrării mijloacelor băneşti menţionate, săvârşite în proporţii mari de o persoană cu folosirea situaţiei de serviciu, - în redacţia Legii Federale nr. 420- Φ3 din 07.12.2011) din C. pen. al Federaţiei Ruse, şi în privinţa acestuia a fost aplicată pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate pe o perioadă de 5 ani, fără amendă, fără reducerea libertăţii, cu executarea pedepsei în colonie de muncă corecţională cu regim comun. Sentinţa a devenit irevocabilă la data de 26.12.2011.

S-a garantat că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenenţa rasială, religia practicată, apartenenţa naţională sau opiniile politice. S-a arătat că persoanei extrădabile i se vor oferi toate posibilităţile de apărare, inclusiv asistenţa avocaţilor; nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (articolele 3 şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din 04.11.1950, precum şi convenţiile respective ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului European şi protocoalele sale).

S-a precizat că în conformitate cu articolul 3 din al doilea Protocol adiţional din 17.03.1978 la Convenţia Europeană de Extrădare din 13.12.1957, persoanei extrădabile îi va fi acordat dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i garanteze drepturile de apărare.

2. a. Prin sentinţa penală nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul x/2018, s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse şi s-a dispus extrădarea către Federaţia Rusă a persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile ruse, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a fost amânată predarea către autorităţile ruse a persoanei solicitate A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă în cauză şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 1/ex din 04.04.2018, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, dacă nu se află sub puterea măsurii reţinerii ori arestării preventive în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a soluţiei vizând revocarea măsurii arestării provizorii, dar nu mai târziu de data de 04.05.2018.

S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 04.04.2018-03.05.2018, inclusiv.

b. Prin decizia penală nr. 450 din data de 11 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul x/2018, cu opinie majoritară, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

3. a. La data de 05.08.2019, persoana extrădabilă A. a formulat o cerere privind acordarea de azil în Republica Polonă . La cererea privind acordarea de azil în Republica Polonă au fost ataşate înscrisuri din care rezultă împrejurările semnificative care reprezintă motivul solicitării azilului şi un material cuprinzând repere autobiografice

b. Prin adresa din 07.10.2019 autorităţile poloneze, respectiv Oficiul pentru afaceri civile, secţia IV Proceduri privind refugiaţii a confirmat înregistrarea cererii de azil ce formează obiectul dosarului numărul DPU.422.14.2019. precum şi faptul că procedura administrativă este în curs de desfăşurare, având termen de finalizare la data de 23 februarie 2002 .

4. a. Prima problema ridicată în cererea formulată de persoana extrădată A. vizează posibilitatea revocării deciziei în baza căreia s-a dispus extrădarea acesteia şi arestarea în vederea predării sale către autorităţile din statul solicitant, în lipsa unei atari proceduri reglementate de Legea nr. 302/2004.

Astfel, s-a arătat că, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădaţi din România solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante.

În considerarea alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 302/2004, calitatea de cetăţean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză.

Pe de o parte, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face şi în cazul în care se iveşte vreo împiedicare la executare. Astfel, contestaţia la executare este mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive prin care s-a dispus extrădare pasivă, până la predarea şi preluarea persoanei extrădate în condiţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004. Analiza prevăzută de art. 19 alin. (2) C. proc. pen. nu se poate face într-o procedură de sine stătătoare, diferită de procedura contestaţiei la executare, întrucât s-ar eluda astfel limitele procesuale stabilite de legiuitor.

Pe de altă parte, s-a apreciat că pe calea contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre şi nu se pot invoca probleme de legalitate sau temeinicie, ci numai chestiuni ce privesc punerea acesteia în executare.

Prin interpretarea coroborată a art. 19 alin. (2) teza finală din Legea nr. 302/2004 şi a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea a notat că poate reprezenta o împiedicare la executarea hotărârii prin care s-a dispus extrădarea pasivă şi amânarea predării, dobândirea de către persoana extrădată, între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, a uneia dintre calităţile prevăzute limitativ de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

În consecinţă, raportat la natura mijlocului procesual al contestaţiei la executare şi la limitele stabilite de legiuitor în cuprinsul alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 302/2004, s-a arătat că analiza Curţii referitoare la dobândirea uneia dintre calităţile speciale se impune a fi realizată fără a se repune în discuţie probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat, cu ocazia judecării extrădării pasive.

De asemenea, Curtea a constatat că prin motivele invocate, persoana extrădată pune în discuţie şi un aspect ce vizează în mod exclusiv punerea în executare a hotărârii definitive de extrădare, împiedicarea la executare constând în posibila dobândire a uneia dintre calităţile prevăzute în cuprinsul art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, calitate care ar împiedica predarea către autorităţile judiciare din Federaţia Rusia. Întrucât acest motiv nu a fost analizat în procedura extrădării pasive şi nici în cadrul unei alte contestaţii la executare, Curtea a apreciat că este admisibilă cererea formulată de contestatorul persoană extrădabilă.

b. Referitor la aspectele invocate de către persoana extrădată A. care privesc probabilitatea ca viaţa ori libertatea sa să fie pusă în pericol sau posibilitatea ca acesta să fie supus la tortură, tratamente inumane şi degradante în Republica Rusia, Curtea a constatat că susţinerile au fost analizate, iar prin pronunţarea deciziei penale nr. 450 din data de 11 mai 2018, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul x/2018, dezlegarea referitoare la această situaţie a dobândit putere de lucru judecat după expirarea acestui termen limită. Nicio cale de atac suplimentară nu mai există la dispoziţia persoanei extrădate A. în această privinţă.

Astfel, s-a reţinut că în cuprinsul cererii de extrădare, autorităţile ruse au oferit garanţii şi că persoana extrădabilă nu va fi supusă la torturi, pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

De asemenea, s-a precizat că persoana extrădabilă beneficiază de dreptul la o nouă procedură de judecată, pentru garantarea dreptului său la apărare, potrivit art. 3 din al doilea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de Extrădare încheiată la 13.12.1957.

S-a mai precizat şi că persoana extrădabilă va executa pedeapsa de 5 ani închisoare într-o instituţie penitenciară, cu luarea în considerare a standardelor în materie prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

5. Cu privire la îndeplinirea condiţiei referitoare la dobândirea uneia dintre calităţile prevăzute limitativ de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea a făcut următoarele precizări:

Potrivit prevederilor art. 14 C. pen., extrădarea poate fi acordată sau solicitată în temeiul unui tratat internaţional la care România este parte ori pe bază de reciprocitate, în condiţiile legii.

Analiza textului scoate în evidenţă că ordinea extrădării este stabilită în mod concret începând cu tratatele internaţionale, continuând cu asigurarea de reciprocitate, în ambele cazuri cu respectare legii interne.

S-a arătat că instrumentul internaţional folosit de România în domeniul extrădării, în relaţia cu Federaţia Rusia, stat care nu este membru al Uniunii Europene, este Convenţia europeană de extrădare, cu cele două Protocoale Adiţionale ale sale.

Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 31 decembrie 1957 şi Protocoalele Adiţionale încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978, ratificată prin Legea nr. 80/1997, modificată prin Legea nr. 74/2005 (M. Of. nr. 324 din 18 aprilie 2005) este în vigoare, astfel că instanţa este obligată să aplice prevederile sale.

Art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, reprezintă o transpunere în legislaţia naţională a art. 6 din Convenţia europeană de extrădare, astfel că interpretarea dată calităţilor de "solicitanţi de azil, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România", nu poate fi altă decât cea asumată de România prin ratificarea convenţiei.

S-a mai susţinut că potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) - c) din Convenţia europeană de extrădare, orice parte contractantă are dreptul să refuze extrădarea resortisanţilor săi. Fiecare parte contractantă va putea, printr-o declaraţie făcută o dată cu semnarea sau cu depunerea instrumentului său de ratificare sau de aderare, să definească, în ceea ce o priveşte, termenul de resortisant în înţelesul prezentei convenţii.

O astfel de declaraţie prin care a fost definit termenul de "resortisant" a fost făcută de România prin Legea nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenţiei europene de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, şi a protocoalelor sale adiţionale, încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978.

Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 80/1997 stipula că "prin termenul resortisant, în sensul prezentei convenţii, se înţelege cetăţeanul român sau persoana care a obţinut drept de azil în România.". Legea nr. 74/2005 privind modificarea Legii nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenţiei europene de extrădare a menţinut înţelesul termenului.

Ca atare, contrar susţinerilor persoanei extrădate A., interpretând prevederile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 gramatical, dar şi teleologic şi sistematic, Curtea a reţinut că doar dobândirea calităţii de solicitant de azil în România, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus extrădarea, împiedică executarea predării. Categoriile de persoane care intră sub incidenţa principiului neextrădării sunt propriii cetăţeni, propriii justiţiabili şi azilanţi.

Or, s-a arătat că la data de 05.08.2019, persoana extrădată A. a formulat o cerere privind acordarea de azil în Republica Polonă . Potrivit adresei nr. x/2019 străinul aflat în străinătate, care depune cererea privind acordarea azilului, este obligat să ataşeze la cerere o fotografie şi după ce se află pe teritoriul Poloniei, în baza vizei naţionale cu scopul de a intrat din motive umanitare, ţinând cont de interesul statului sau obligaţiile internaţionale - să se prezinte în vederea prelevării amprentelor digitale. În cazul în care străinul nu îndeplineşte această cerinţă formală, cererea privind acordarea azilului nu va fi analizată .

S-a mai reţinut că principiul neextrădării este absolut, legea neprevăzând niciun fel de excepţii în privinţa solicitanţilor de azil într-o altă ţară membră a Uniunii Europene. Totodată, Curtea a constatat că, în mod greşit a susţinut persoana extrădată A. că actuala legislaţie ar putea conferi drepturi mai mari solicitanţilor de azil într-o altă ţară a Uniunii Europene, decât propriilor cetăţeni în ceea ce priveşte extrădarea, în sensul că în timp ce cetăţenii români pot fi extrădaţi (în anumite condiţii prevăzute în art. 20 din legea nr. 302/2004), cei care sunt solicitanţi de azil într-o altă ţară membră a Uniunii Europene să nu poată fi extrădaţi.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi faţă de argumentele expuse, Curtea a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. pentru admiterea contestaţiei la executare, întrucât nu există indicii că persoana extrădată A., contestatorul din prezenta cauză, ar fi obţinut calitatea de azilant în România, calitate care ar putea să atragă împiedicarea la extrădarea dispusă prin sentinţa penală nr. 76 din 02.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018.

*

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana extrădabilă A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data 28.01.2020, fiind fixat termen de judecată 11.03.2020, cu citarea contestatorului şi cu asigurarea apărării şi a unui traducător autorizat de limba rusă.

Prin motivele de contestaţie formulate, contestatorul A. a susţinut că hotărârea primei instanţe este netemeinică.

Sub un prim aspect, contestatorul a susţinut că, deşi are calitatea de solicitant de azil, această calitate nu îi este recunoscută de statul român, întrucât solicitarea de protecţie s-a adresat statului polonez. Astfel, a criticat argumentul primei instanţei, în sensul că doar dobândirea calităţii de solicitant de azil în România, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus extrădarea, împiedică executarea predării.

O altă critică a vizat faptul că prima instanţa a reţinut că aspectele privind riscul ca viaţa sau libertatea sa să fie puse în pericol sau ca acesta să fie supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante în Federaţia Rusă, au fost examinate anterior, cu ocazia soluţionării cererii de extrădare, intrând, astfel, sub puterea autorităţii de lucru judecat.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A., prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi, în raport de motivele invocate de contestator, Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, instanţa notează că potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face şi în cazul în care se iveşte vreo împiedicare la executare.

Prin urmare, se apreciază că este admisibil mijlocul procesual la care a recurs contestatorul persoană extrădabilă A., având în vedere că analiza incidenţei dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 este generată de o împrejurare ulterioară rămânerii definitive a hotărârii care s-a dispus extrădare pasivă, până la predarea şi preluarea persoanei extrădate în condiţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 şi se circumscrie, astfel, unei împrejurări de împiedicare la punerea în executare a dispoziţiilor definitive privind extrădarea.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că aprecierea naturii juridice a cererii de protecţie internaţională adresată autorităţilor din Polonia şi implicit a statutului pe care l-a dobândit persoana extrădabilă A. urmare acestui demers, reprezintă condiţia sine qua non a soluţionării prezentei cauze.

Texte legale incidente:

Legea 302/2004 - privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală

Art. 19 -Persoane exceptate de la extrădare

(1) Nu pot fi extrădaţi din România:

a) cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanţii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecţiei subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în ţara de origine sau în orice alt stat în care viaţa ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuşi la tortură, tratamente inumane şi degradante;

(...)

(2) Calitatea de cetăţean român, solicitant de azil sau beneficiar al statutului de refugiat ori al protecţiei subsidiare în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare, se va pronunţa o nouă hotărâre în cauză.

Art. 58 - Predarea amânată

(1) În situaţia în care persoana extrădată este cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

(2) Predarea poate fi amânată atunci când:

(...)

c) din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia. În acest caz, predarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.

(...).

Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

Art. 1 - Obiectul de reglementare

Prezenta lege stabileşte regimul juridic al străinilor care solicită protecţie internaţională în România, regimul juridic al străinilor beneficiari ai protecţiei internaţionale în România, procedura de acordare, încetare şi anulare a protecţiei internaţionale în România, procedura pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil, precum şi condiţiile de acordare, excludere şi încetare a protecţiei temporare.

Art. 2 lit. b) solicitant sau solicitant de azil - cetăţeanul străin sau apatridul care şi-a manifestat voinţa de a obţine protecţie internaţională în România, atât timp cât procedura de azil cu privire la cererea sa nu s-a finalizat;

Art. 6 alin. (1) Împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forţată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Art. 34 - Declanşarea procedurii de azil

(1) O persoană este considerată solicitant de azil din momentul manifestării de voinţă, exprimată, în scris sau oral, în faţa autorităţilor competente, din care să rezulte că aceasta solicită protecţia statului român.

(2) Din momentul manifestării de voinţă, exprimată în condiţiile prevăzute la alin. (1), solicitantul de azil beneficiază de drepturile şi are obligaţiile prevăzute la art. 17-19.

(3) În situaţia în care cererea de protecţie internaţională este depusă pe teritoriul României, dar este adresată autorităţilor unui alt stat membru, străinul este considerat solicitant de azil în sensul alin. (1) de la momentul manifestării de voinţă în faţa autorităţilor române competente.

Art. 2 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 - de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecţie internaţională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau de către un apatrid

În sensul prezentului regulament:

(a) "resortisant al unei ţări terţe" înseamnă orice persoană care nu este cetăţean al Uniunii în sensul articolului 20 alin. (1) al TFUE şi care nu este cetăţean al unui stat care participă la prezentul regulament în virtutea unui acord cu Uniunea Europeană;

(b) "cerere de protecţie internaţională" înseamnă o cerere de protecţie internaţională, astfel cum este definită la articolul 2 litera (h) din Directiva 2011/95/UE;

(c) "solicitant" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecţie internaţională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;

(d) "examinarea unei cereri de protecţie internaţională" înseamnă orice măsură de examinare, decizie sau hotărâre pronunţată cu privire la o cerere de protecţie internaţională de către autorităţile competente în conformitate cu Directiva 2013/32/UE şi cu Directiva 2011/95/UE cu excepţia procedurilor de determinare a statului membru responsabil în conformitate cu prezentul regulament (...).

Art. 2 lit. i) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau pentru persoanele eligibile pentru obţinerea de protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate:

- "solicitant" înseamnă un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care a introdus o cerere de protecţie internaţională în privinţa căreia nu s-a luat încă o decizie definitivă;

Făcând un scurt istoric al cauzei se reţine că, la data de 03.04.2018 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, având ca obiect solicitarea de arestare provizorie în caz de urgenţă în vederea extrădării către Federaţia Rusă a persoanei solicitate A., urmărit internaţional pentru executarea unei pedepse de 5 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa nr. 10143 a Tribunalului din Shchelkovo, pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă la scară deosebit de largă şi spălare de bani, prevăzute de sec. 4 art. 159, sec. 2 art. 174. 1 din C. pen. rus.

La data de 20.04.2018, ulterior examenului de regularitate internaţională, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis Curţii cererea de extrădare şi actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - Federaţia Rusă.

Prin sentinţa penală nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul x/2018 s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), admiterea cererii de extrădare formulată de autorităţile judiciare ale Federaţiei Ruse şi s-a dispus extrădarea către Federaţia Rusă a persoanei extrădabile A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile ruse, cu respectarea regulii specialităţii.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a fost amânată predarea către autorităţile ruse a persoanei extrădabile A. până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

A fost revocată măsura arestării provizorii în vederea extrădării dispusă în cauză şi s-a dispus punerea în libertate a persoanei extrădabile A. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 1/ex din 04.04.2018, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, dacă nu se află sub puterea măsurii reţinerii ori arestării preventive în altă cauză, la momentul rămânerii definitive a soluţiei vizând revocarea măsurii arestării provizorii, dar nu mai târziu de data de 04.05.2018.

S-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei extrădabile A., pe o perioadă de 30 zile, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

În baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a dispus emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării, ce intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a constatat că persoana extrădabilă a fost arestată preventiv în prezenta cauză în perioada 04.04.2018-03.05.2018, inclusiv.

Prin decizia penală nr. 450 din data de 11 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul x/2018, cu majoritate, s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 76/F din 2 mai 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

La data de 05.08.2019, persoana extrădabilă A. a formulat o cerere privind acordarea de azil în Republica Polonă, la care a ataşat înscrisuri referitoare la împrejurările care reprezintă motivul solicitării azilului .

Prin adresa din 07.10.2019, autorităţile poloneze, respectiv Oficiul pentru afaceri civile, secţia IV Proceduri privind refugiaţii, a confirmat înregistrarea cererii de azil ce formează obiectul dosarului numărul DPU.422.14.2019, precum şi faptul că procedura administrativă este în curs de desfăşurare, având termen de finalizare la data de 23.02.2020 .

În prezenta cauză, Înalta Curte a acordat mai multe termene de judecată pentru a da posibilitate contestatorului să depună la dosar rezultatul soluţionării de către autorităţile din Polonia a cererii sale de azil.

Prin Hotărârea din 02.06.2020 emisă de autorităţile poloneze (Oficiul pentru Străini, Proceduri Refugiaţi, secţie IV proceduri refugiaţi) în dosarul DPU.422.14.2019, s-a stabilit termen de examinare a cererii de acordare a azilului formulate de A. pentru data de 17.08.2020 .

Prin Decizia din 17.08.2020 emisă de acelaşi autorităţi în dosarul DPU.422.14.2019 s-a stabilit un nou termen pentru examinarea cererii de azil la data de 30.09.2020 .

La termenul din 21.10.2020, apărătorul contestatorului a depus la dosar un înscris emis de autorităţile de la Varşovia în data de 19.10.2020, din care rezultă că procedura de acordare a azilului pe teritoriul Republicii Polonia nu a fost finalizată .

Amintim că, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (3) din Legea nr. 122/2006, în situaţia în care cererea de protecţie internaţională este depusă pe teritoriul României, dar este adresată autorităţilor unui alt stat membru, străinul este considerat solicitant de azil de la momentul manifestării de voinţă în faţa autorităţilor române competente. Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 122/2006, împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de expulzare, extrădare sau returnare forţată de pe teritoriul României. În egală măsură, dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că solicitanţii de azil sunt persoane exceptate de la extrădare

Totodată, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale internaţionale invocate anterior (Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013), Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011), rezultă că termenul de solicitant de azil presupune că o persoană a depus o cerere de azil, urmând ca sistemele naţionale pentru azil să decidă dacă solicitantul se califică pentru a primi protecţie internaţională.

Obţinerea protecţiei internaţionale pe teritoriul României este reglementată de Legea nr. 122/2006, act normativ care prevede că solicitantul de azil (în România) nu poate fi expulzat, extrădat sau returnat forţat de pe teritoriul României.

În jurisprudenţa naţională s-a reţinut că, prin cererea de protecţie internaţională, ce urma să fie soluţionată de statul francez, persoana extrădabilă aflată pe teritoriul României a dobândit statutul de "solicitant de azil", motiv pentru care cererea de extrădare a fost respinsă (SP nr. 135/F din 13.07.2016, CAB, secţia a II-a penală, dosar nr. x/2016).

Cererea de protecţie internaţională formulată de A. a fost depusă la Ambasada Republicii Polone la Bucureşti, iar nu la una dintre autorităţile române competente prevăzute expres de art. 35 din Legea nr. 122/2006, însă, Înalta Curte văzând corespondenţa purtată de contestator cu autorităţile de la Varşovia, prin intermediul ambasadei din România reţine că, cererea sa a genert statutul necesar de solicitant de azil, fiind asimilabilă manifestării de voinţă în sensul prevăzut de art. 34 din Legea nr. 122/2006.

Instanţa de control judiciar consideră că, persoana extrădabilă A. a dobândit statutul de solicitant de azil, însă procedura de azil declanşată la solicitarea sa nu a fost finalizată până în prezent, în contextul în care cererea sa de protecţie internaţională este adresată unui stat membru U.E., respectiv autorităţilor competente din Republica Polonă, cu care există tratat de cooperare judiciară.

A interpreta altfel ar presupune lipsirea de efecte ori consecinţe juridice a procedurii desfăşurate de statul european vizat de solicitare, ar genera o paralizare eficientă şi efectivă a procedurii de care este interesat statul polonez şi ar constitui o negare a regulilor europene de cooperare asumate. Astfel că se va genera premisa ca statul polonez, prin autotităţile sale competente, să poată finaliza procedura şi să decidă, potrivit propriei evaluări şi interes, în cauza privindu-l pe solicitantul de azil.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai observă că în conformitate cu art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, predarea persoanei extrădate poate fi amânata atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, predarea imediată ar avea consecinţe grave pentru persoana extrădată sau familia acesteia.

Predarea imediată ar împiedica ori lipsi de efect cererea de azil.

În completare şi potrivit actelor depuse la dosar de către contestator, rezultă că acesta a solicitat acordarea protecţiei internaţionale din partea Poloniei motivat de faptul că au existat ameninţări reale asupra vieţii sale din partea autorităţilor ruse, care l-au urmărit şi l-au constrâns să părăsească teritoriul Federaţiei Ruse, ca urmare a participării sale, în calitate de asistent al Comandatului Şef al Forţelor Militare Aeriene din Federaţia Rusă şi specialist principal al Ministerului Apărării din Federaţia Rusă pentru certificarea aerodromurilor cu destinaţie comună, la lucrările comisiei Statului Major al Forţelor Militare Aeriene din Federaţia Rusă pentru cercetarea cauzelor catastrofei aeronavei TU-154M, în cursul cărora a elaborat şi finalizat un raport privind cauzele catastrofei aviatice din 10.04.2010 de pe aerodromul Severnâi din or. Smolensk, Federaţia Rusă. De asemenea, acesta mai susţine că a avut acces la documente "strict secrete" şi a avut posibilitatea să ia la cunoştinţă directivele scrise şi verbale şi ordinele conducerii Ministerului Apărării din Federaţia Rusă, referitoare la respectivul accident aviatic, în urma căruia au decedat preşedintele Poloniei - C., echipajul aeronavei, membri ai Guvernului, precum şi alţi demnitari polonezi.

La dosar, contestatorul A. a depus şi un document intitulat "Avertisment" emis de Procuratura Generală din Federaţia Rusă - Procuratura Militară Principală, la data de 30.06.2020, cu privire la inadmisibilitatea încălcării legislaţiei din domeniul protecţiei secretului de stat, în legătură cu intenţia cetăţeanului Federaţiei Ruse A. de a colabora cu autorităţile competente din ţările Uniunii Europene în sfera militară, precum şi în activităţi de informaţii, contrainformaţii şi cercetări operative .

De asemenea, Înalta Curte notează că autorităţile judiciare poloneze efectuează cercetări în cauza nr. PK III Ds. 1.2016, cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 173, par. 1 şi 3 din C. pen. polonez, constând în producerea intenţionată, la data de 10.04.2010, a unei catastrofe în traficul aerian, în apropierea aeroportului militar din Smolensk (Federaţia Rusă), faptă ce a avut ca urmare decesul tuturor pasagerilor aeronavei Tu-154M, numărul 101 al Forţelor Aeriene Poloneze, inclusiv a preşedintelui Republicii Polonia şi membrilor echipajului aeronavei, context în care, prin intermediul unui ordin european de anchetă, procurorii polonezi l-au audiat în calitate de martor, în data de 14.07.2020, pe A. la sediul DIICOT - Structura Centrală .

Prin urmare, având vedere că, pe de o parte, există o implicare a persoanei solicitate în cercetarea desfăşurată în cauza poloneză menţionată şi cererea sa de azil nu a fost soluţionată până în prezent, iar, pe de altă parte, că se susţin elemente de presiune exercitate asupra sa de către statul de cetăţenie, Înalta Curte constată că se impune amânarea predării către autorităţile ruse a persoanei extrădabile A. până la data soluţionării cererii privind acordarea de azil în Republica Polonă.

Înalta Curte subliniază că prezenta amânare completează amânarea acordată de instanţa de fond.

Nu în ultimul rând, instanţa notează că, contestatorul A. a dobândit calitatea de solicitant de azil în cursul anului 2019, ulterior soluţionării definitive a cererii de extrădare (11 mai 2018), astfel că solicitarea sa privind revocarea extrădării va putea fi valorificată ori reevaluată la finalizarea procedurii în statul polonez.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 597 alin. (7) coroborat cu art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 7/F din data de 17.01.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Va desfiinţează sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Va amână predarea către autorităţile ruse a persoanei solicitate A., dispusă prin sentinţa penală nr. 76/F din data de 02.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 450 pronunţată la data de 11.05.2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, până la data soluţionării cererii privind acordarea de azil în Republica Polonă, formulată de către contestatorul persoană extrădabilă A..

În baza art. 275 alin. (3), (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 273 alin. (5) din C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă rusă desemnat de instanţă, se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 7/F din data de 17.01.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Desfiinţează sentinţa penală contestată şi, rejudecând:

Amână predarea către autorităţile ruse a persoanei solicitate A., dispusă prin sentinţa penală nr. 76/F din data de 02.05.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 450 pronunţată la data de 11.05.2018 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, până la data soluţionării cererii privind acordarea de azil în Republica Polonă, formulată de către contestatorul persoană extrădabilă A..

Cheltuielile judiciare, precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 300 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă rusă desemnat de instanţă, se va plăti din fondurile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04 noiembrie 2020.