Inadmissibility of appeal against final order on judge recusal under non-appealable procedural norms

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondată cererea de abţinere formulată de doamna judecător A., membră a completului de judecată C4 PEN, în Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut următoarele:

Actualul C. proc. pen. stabileşte, expres şi limitativ, cazurile în care un judecător este incompatibil să soluţioneze o cauză penală. Unul dintre acestea este şi cel stipulat de prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din acest act normativ, în care se menţionează că o astfel de situaţie este dată atunci când "există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată".

Trebuie observat că textul de lege anterior menţionat nu delimitează în concret situaţiile în care o astfel de suspiciune să fie apreciată ca existentă, aici intervenind rolul magistratului chemat să decidă asupra cererii de abţinere prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei deduse judecăţii.

În operaţiunea de apreciere, s-a avut în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care, prin unele hotărâri pronunţate, a analizat cu mare atenţie problemele legate de imparţialitatea unui judecător şi a unei instanţe de judecată, în sensul conferit de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Din analiza textului mai sus arătat şi având în vedere motivele invocate de doamna judecător A. în cererea de abţinere,a rezultat că aceasta ar putea să procedeze la judecarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2021, fără să existe din partea celor implicaţi în proces o suspiciune că imparţialitatea judecătorului ar fi afectată.

Astfel, Dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, are ca obiect contestaţie formulată de contestatorul B. împotriva Sentinţei penale nr. 266 din data de 29.09.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa mai sus-menţionată s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. cu privire la Sentinţa penală nr. 7 din data de 07.01.2020 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. x/2019.

Prin Sentinţa penală nr. 7 pronunţată la data de 07.01.2020 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Suceava invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, formulată de B. împotriva încheierii de şedinţă din data de 21.10.2019, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei în Dosarul nr. x/2019, în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin încheierea din data de 03.07.2020 pronunţată în Dosar nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, s-a admis cererea de abţinere formulată de doamna judecător A. în Dosarul nr. x/2019.

Din considerentele încheierii de mai sus, rezultă că s-a procedat la admiterea cererii de abţinere, având în vedere motivele invocate (memorii insultătoare, postări articole insultătoare şi calomnioase pe pagina de C., plângeri făcute la inspecţia judiciară) şi pentru a nu exista nici măcar aparenţa unei lipse de imparţialitate a doamnei judecător în soluţionarea contestaţiei formulată de petent împotriva Sentinţei penale nr. 7 pronunţată la data de 07.01.2020 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava.

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege".

În interpretarea constantă a acestui text convenţional, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, pe cale jurisprudenţială, că imparţialitatea constă în lipsa prejudecăţii sau părtinirii, iar existenţa sau absenţa acesteia se poate verifica în mai multe moduri (hotărârea Micallef contra Maltei, parag. 93).

Astfel, existenţa imparţialităţii, în sensul conferit de art. 6 parag. 1, se determină, pe de o parte, prin aplicarea unui test subiectiv, constând în examinarea convingerilor personale ale unui judecător anume într-o cauză dată şi, pe de altă parte, pe baza unui test obiectiv, al cărui scop este de a stabili dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a elimina orice dubiu legitim în cauza respectivă (hotărârea De Cubber contra Belgiei, par. 24).

În ceea ce priveşte aspectul subiectiv, în jurisprudenţa curţii este afirmat în mod constant principiul că imparţialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară (hotărârea Gajewski contra Poloniei, parag. 41), acesta trebuind să fie considerat liber de orice opinii personale sau prejudecăţi (hotărârea Kyprianou împotriva Ciprului, parag. 119), având în vedere faptul că ea pune în discuţie forul interior al judecătorului.

De asemenea, examenul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în interpretarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului conduce la concluzia că, "tribunalul" trebuie să fie, de asemenea, imparţial din punct de vedere obiectiv (imparţialitate funcţională), şi anume trebuie să ofere garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă cu privire la acest aspect. În urma acestui test, trebuie să se stabilească dacă, indiferent de conduita personală a magistratului, există fapte sau împrejurări verificabile, care pot ridica îndoieli cu privire la imparţialitatea acestuia.

În speţă, simplul fapt că doamnei judecător i-a fost anterior admisă o cerere de abţinere nu poate conduce în mod automat la admiterea cererii de abţinere.

Curtea de Apel a reţinut că şi în alte cauze s-au formulat cereri de abţinere ce au vizat aceleaşi aspecte de fapt, aspecte pe care această instanţă le-a avut în vedere, parte dintre ele respinse în ultima perioadă, apreciind că motivele ce au stat la baza acestei ultimei cereri nu au totuşi forţa, dată fiind şi perioadă scursă, de a conduce la constatarea existenţei unei suspiciuni cu privire la imparţialitatea judecătorului, nici măcar la aparenţa unei lipse de imparţialitate a acestuia.

Elementele teoretice invocate nu au justificat în mod obiectiv anumite îndoieli cu privire la imparţialitatea magistratului, curtea apreciind că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei respectă standardul din Convenţie conform testului obiectiv.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul B. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04.05.2021 sub numărul x/2021/a1.

În cauză, cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea căii de atac formulate de contestator ca inadmisibilă, întrucât este îndreptată împotriva unei hotărâri definitive.

Examinând contestaţia formulată de petentul B., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce vor fi expuse:

Prealabil analizării aspectelor invocate de petent, Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen. "încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac."

Înalta Curte constată că prin încheierea din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca neîntemeiată cererea de abţinere formulată de unul dintre membrii completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei penale nr. 258/39/2021/a1,or, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, această încheiere nu este supusă niciunei căi de atac.

Potrivit art. 4251 C. proc. pen. alin. (1):

"calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

În acest context, Înalta Curte reţine inadmisibilitatea căii de atac, sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva încheierii din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul B. împotriva încheierii penale din data de 15 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 iunie 2021.

GGC - NN