Unresolved request to refer unconstitutionality of revision grounds in criminal procedure

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondată excepţia nulităţii absolute a cadrului procesual.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., aşa cum a fost precizată prin cererea din data de 12.02.2021.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cadrului procesual, aşa cum a fost invocată de revizuentul A., Curtea a respins-o, ca nefondată întrucât o asemenea excepţie nu este prevăzută de C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cererea de constatare a unui mijloc de probă ca fiind falsificat, Curtea a apreciat că este nefondată, în această fază procesuală a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri (aşa cum a fost precizată cererea revizuentului A.), instanţa învestită fiind limitată la cadrul procesual prevăzut de lege în soluţionarea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, astfel încât cererea de constatare a unui mijloc de probă ca falsificat nu este fondată.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire a petentului A., aşa cum a fost precizată prin înscrisul aflat la Dosarul nr. x/2019, Curtea a apreciat că este inadmisibilă deoarece nu sunt întrunite condiţiile niciunui caz de revizuire prevăzut de art. 453, alin. (1) C. proc. pen. (şi, evident, nici condiţiile prevăzute de art. 453, lit. e) şi f) C. proc. pen.).

Prin cererea scrisă, revizuentul a invocat faptul că un număr de mai multe hotărâri nu se pot concilia (Hotărârea nr. 84/2000 din Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Ploieşti, Hotărârea nr. 3/2019 din Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, Hotărârea nr. 1/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, Hotărârea nr. 3/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, Hotărârea nr. 7/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, Hotărârea nr. 6/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti), invocând în subsidiar şi temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1), lit. f) C. proc. pen.

Curtea a constatat faptul că nu există nici un argument juridic în sensul unei neconcilieri a respectivelor hotărâri judecătoreşti (prin unele s-au soluţionat cereri de revizuire, prin altele cereri de strămutare, prin altele contestaţii în anulare), din analiza acestora nerezultând că ar exista contradicţii între ele (de altfel, nici petentul nu a indicat în concret condiţiile cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1), lit. e) C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art. 453, lit. f) C. proc. pen., Curtea a constatat că în cauză nu a fost admisă nicio excepţie de neconstituţionalitate).

Împotriva acestei decizii penale recurentul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât Curtea de Apel Ploieşti a omis a se pronunţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. c) şi art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că se impune o prezentare succintă a parcursului cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul A., în economia actelor dosarului, de la momentul depunerii acesteia şi până la momentul pronunţării asupra cauzei prin decizia penală recurată, astfel:

La data de 11.02.2021, prin mail, recurentul a transmis la dosarul cauzei o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. c) şi art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Curţii de Apel Ploieşti.

Examinând înscrisul aflat la fila x, Înalta Curte constată că la data de 16.02.2021, judecătorul cauzei a pus viza "în discuţie la termen".

Ulterior, prin încheierile din data de 23.02.2021, din data de 23.03.2021, din data de 24.03.2021 s-au formulat cereri de abţinere de către judecătorii iniţial învestiţi, în mod succesiv, stabilindu-se termen la data de 22.04.2021 pentru soluţionarea cauzei, dată la care completul de judecată a fost compus din alţi judecători.

În şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021 au avut loc dezbaterile şi susţinerile părţilor, pronunţarea fiind amânată la data de 27 aprilie 2021.

În acest context, analizând punctual toate actele dosarului, precum şi decizia penală pronunţată în cauză de Curtea de Apel Ploieşti, Înalta Curte constată că aceasta vizează exclusiv soluţionarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A., fără a exista nicio soluţie privind cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. c) şi art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., transmisă de recurent la dosarul cauzei la data de 11.02.2021.

Aşadar, Înalta Curte notează că, în raport de decizia penală anterior menţionată, precum şi de motivele invocate de recurent, Curtea de Apel Ploieşti a omis a se pronunţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurentul A.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în sarcina instanţei revine obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a tuturor solicitărilor invocate de părţi, întrucât orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanţă care să hotărască asupra cererilor formulate în cauză.

Or, în speţă, procedând astfel, instanţa a încălcat nu numai dispoziţiile procesual penale, cât şi dreptul recurentului la un proces echitabil, care este în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală.

Înalta Curte constată că este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicţie prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de control judiciar. O astfel de soluţie ar fi în defavoarea recurentului.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la nesoluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. c) şi art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., formulată de recurentul A.

Va trimite cauza spre rejudecare în aceste limite la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la nesoluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. c) şi art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., formulată de recurentul A.

Trimite cauza spre rejudecare în aceste limite la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2021.

GGC - NN