Inadmissibility of appeal against final duration-of-proceedings ruling due to lack of statutory appellate route

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 73 din data de 23 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A., împotriva Încheierii nr. 149 din data de 23 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din prezentul cadru procesual.

Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Încheierea nr. 149 din data de 23 martie 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de către contestatorul A., vizând cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, a reţinut judecătorul că la data de 27 octombrie 2020 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, sub nr. x/2020, cererea contestatorului A. intitulată "contestaţie - odată cu fondul cauzei - cale de excepţie pe incidenţă procedurală", în care menţionează că este formulată împotriva încheierii din 21 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosar nr. x/2020, motivele pe care a înţeles să le invoce în susţinerea acesteia fiind expuse pe larg în scris

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 4881 şi următoarele C. proc. pen., art. 522 C. proc. civ., art. 427 C. proc. pen., art. 301 C. pen. rap. la Legea nr. 78/2000, art. 266 C. pen. şi art. 38 C. pen.

Distinct, contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în caz de neprezentare.

În baza rezoluţiei, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava în sistemul informatic ECRIS având iniţial ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art. 340 noul C. proc. pen..) - stadiul procesual contestaţie, fiind repartizată automat spre soluţionare completului C1NC.

Prin Încheierea camerei de consiliu din data de 25 noiembrie 2020, completul colegial de judecători de cameră preliminară C1NC de la nivelul acestei instanţe, având în vedere motivarea contestaţiei formulată de contestatorul A., constatând că în conţinutul cererii face referire la tergiversarea procesului penal, ţinând cont şi de temeiurile de drept invocate, respectiv art. 4881 C. proc. pen. şi urm. C. proc. pen., după punerea în discuţie şi primirea concluziilor reprezentantului Ministerului Public, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia pe cale administrativă preşedintelui secţiei penale din cadrul Tribunalului Suceava pentru a dispune potrivit competenţelor legale ce îi revin.

Procedându-se la o nouă repartizare aleatorie, cu soluţionarea prezentei cauze al cărui obiect a fost recalificat ca fiind contestaţie durată proces (art. 4882 Noul C. proc. pen.) - stadiul procesual fond, a fost învestit C6F.

În interesul soluţionării cauzei s-a solicitat şi a fost pus la dispoziţie spre ataşare dosarul vizat nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Petentul, deşi legal citat, nu s-a prezentat pentru a-şi susţine personal cauza.

La primul termen de judecată fixat la data de 8 februarie 2021, judecătorul de cameră preliminară a dispus amânarea judecării cauzei pentru a se repeta procedura de citare cu contestatorul şi a i se pune în vedere prin actul procedural de notificare să semneze cererea fie personal, cu semnătură olografă, fie prin semnătură electronică, în sensul Legii nr. 455/2001.

Ulterior, luându-se în examinare cauza la termenul de judecată din 8 martie 2021, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, deşi contestatorul a fost citat cu menţiunea de a semna contestaţia privind durata procesului penal formulată în cauză, acesta nu s-a conformat dispoziţiei.

În condiţiile în care, deşi i s-a pus în vedere, contestatorul A. nu a semnat cererea formulată ce formează obiectul prezentului dosar, la acelaşi termen de judecată, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţie inadmisibilitatea contestaţiei cu care a fost învestit privind durata procesului penal.

Analizând contestaţia privind durata procesului penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei formulată de contestatorul A., judecătorul de cameră preliminară a reţinut că aceasta este inadmisibilă, context în care notează:

În prezentul cadru procesual, judecătorul de cameră preliminară, raportându-se la dispoziţiile legale pertinente, aduce în atenţie prioritar că, în respectarea dispoziţiilor art. 4883 C. proc. pen., "Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:

a) numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice, respectiv denumirea şi sediul persoanei juridice, precum şi calitatea în cauză a persoanei fizice sau juridice care întocmeşte cererea;

b) numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional;

c) adresa de corespondenţă;

d) denumirea parchetului sau a instanţei şi numărul dosarului;

e) motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază contestaţia;

f) data şi semnătura."

Totodată, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine că, în considerarea art. 200 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa este datoare să verifice dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 194 - 197 C. proc. civ., deci inclusiv existenţa semnăturii iar, în situaţia în care aceste obligaţii nu sunt îndeplinite, potrivit alin. (3) al aceluiaşi text de lege, se dispune anularea cererii.

Potrivit art. 2 alin. (2) din acelaşi act normativ, dispoziţiile C. proc. civ. se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

Aplicat la speţa de faţă, se constată că cererea ce formează obiectul prezentului dosar a fost transmisă prin e-mail, fiind listată şi depusă la dosar fără ca aceasta să fie semnată de persoana care a formulat-o. Posibilitatea transmiterii către o instanţă a actelor în formă electronică este cuprinsă implicit şi în dispoziţiile art. 94 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cărora:

"Actele de sesizare a instanţei depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeaşi zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, dată certă şi număr din aplicaţia ECRIS."

Pentru validitatea cererii este însă necesar, fie ca aceasta să fie semnată electronic, fie să se transmită instanţei (în speţă judecătorului de cameră preliminară) un exemplar original semnat de către autorul cererii sau acesta să semneze exemplarul de la dosar până la primul termen de judecată.

Conform Legii speciale nr. 455/2001, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;

Judecătorul de cameră preliminară reţine că s-a pus în vedere petentului, prin menţiunea de pe citaţia emisă, să complinească lipsa semnăturii până cel târziu la primul termen de judecată, dar acesta nu s-a conformat, iar prin cererea introductivă şi-a exercitat dreptul de a solicita judecarea cauzei în lipsă în caz de neprezentare.

Atâta timp cât cererea a fost transmisă prin email şi nu este semnată, nici olograf şi nici nu conţine o semnătură electronică, nu există dovada că aceasta este asumată de persoana care a formulat-o, astfel că judecătorul de cameră preliminară nu poate fi în mod legal învestit cu judecarea acesteia.

În condiţiile date, în cauză este vorba despre o nelegală sesizare a instanţei, motiv pentru care judecătorul de cameră preliminară nu va proceda la analizarea acestei cereri pe fondul său, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă, în condiţiile completării dispoziţiilor C. proc. pen. cu dispoziţiile art. 200 alin. (2) şi art. 194 lit. f) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Inadmisibilitatea, ca sancţiune procedurală intervine în cazul în care părţile în proces efectuează acte pe care legea nu le îngăduie. În speţa de faţă ne aflăm într-o astfel de situaţie, petentul înţelegând să formuleze o cerere prin care să conteste durata procesului penal, fără însă să o semneze în vreo modalitate. Soluţia de inadmisibilitate operează indiferent de motivul invocat, legea nefăcând nici o distincţie în acest sens.

Cu argumentele de ordin juridic expuse în cele ce preced, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de către contestatorul A., vizând cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie A., pentru motivele depuse în scris .

Analizând contestaţia formulată, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4881 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror.

Contestatorul A. a formulat contestaţie durată proces penal vizând dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Potrivit prevederilor art. 4886 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care instanţa soluţionează contestaţia privind durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti neputând exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, din dispoziţiile art. 129 din legea fundamentală rezultând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea ca sancţiune procesual-penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Aceasta operează, automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Aşa fiind şi cum dispoziţiile procedural-penale în vigoare nu prevăd posibilitatea atacării încheierii prin care s-a soluţionat o contestaţie privind durata procesului penal, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 149 din data de 23 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2020.

Examinând actele dosarului şi contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că petentul A. a declarat contestaţie împotriva Deciziei penale nr. 73 din data de 23 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A., cu privire la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, secţia penală, ca inadmisibilă.

Această decizie, prin care s-a pronunţat soluţia de respingere a contestaţiei, ca inadmisibilă, este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minută, cât şi în dispozitivul acesteia.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Aşadar, căile de atac fac parte din mijloacele procesuale care apară părţile în proces. Obiectul căilor de atac este format din hotărârea judecătorească dată de către instanţă şi trebuie să se respecte principiul legalităţii caii de atac.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, astfel că nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti. Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 73 din data de 23 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de petentul A., împotriva Deciziei penale nr. 73 din data de 23 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul-petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 25 mai 2021.

GGC - CL