Effect of ECtHR interim non-extradition measure on maintaining provisional arrest pending handover under Romanian extradition law

I. Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021, s-a hotărât astfel:

În temeiul art. 598, alin. (1), lit. c), teza a II-a din C. proc. pen., s-a admis contestaţia la executare, formulată de Biroul "Executări penale" al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

S-a constatat ivită o împiedicare la predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., dispusă prin Sentinţa penală nr. 51/F din 1 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din dosarul nr. x/2020, convenită pentru data de 12 mai 2021.

S-a menţinut măsura arestării, în vederea predării, a persoanei extrădate.

S-a dispus informarea autorităţilor judiciare din Statele Unite ale Americii, prin intermediul Ministerului Justiţiei din România, precum şi a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi Biroului Naţional Interpol, cu privire la această sentinţă penală şi la dispoziţiile art. 57, alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

În temeiul art. 275, alin. (3), C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în temeiul art. 275, alin. (6), C. proc. pen., onorariul interpretului autorizat de limbă engleză, pentru 4 ore, în regim de urgenţă, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 7 mai 2021, pe rolul acestei instanţe de judecată a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de Biroul "Executări penale" din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

În motivare, s-a arătat că, prin Sentinţa penală nr. 51/F din 1 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din dosarul nr. x/2020, s-a dispus extrădarea şi predarea, cu respectarea regulii specialităţii, către autorităţile judiciare americane a persoanei extrădabile A., cetăţean al Noii Zeelande, faţă de care a fost menţinută măsura arestării, în vederea predării, constatându-se că a fost reţinută şi arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 19 noiembrie 2020 la zi.

Biroul Naţional Interpol a informat că persoana extrădată va fi preluată la data de 14 mai 2021, potrivit adresei nr. x din martie 2021, apoi pe data de 12 mai 2021, conform adresei nr. x din mai 2021.

Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin adresa nr. x/2020 din 19 aprilie 2021, a informat că persoana extrădată a formulat plângere, înregistrată sub nr. x/21, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a acordat cauzei un regim prioritar, potrivit art. 41 din Regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi care, totodată, a decis, conform art. 39 din Regulamentul de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României până la data de 6 mai 2021, iar, prin adresa nr. x/2020 din 6 mai 2021, a informat că s-a dispus prelungirea, pe întreaga durată a procedurii, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea, de pe teritoriul României, a persoanei extrădate, atrăgând atenţia că nerespectarea măsurii poate constitui o încălcare a art. 34 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

În drept, au fost invocate disp. art. 598, alin. (1), lit. c), teza a II-a, C. proc. pen.

În dovedire, au fost ataşate fotocopiile adreselor la care s-a făcut referire.

A fost ataşat dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu dosarele asociate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat ca fiind întemeiată contestaţia la executare.

Astfel, s-a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 51/F din 1 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267 din 26 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. x/2020, s-a dispus extrădarea şi predarea, cu respectarea regulii specialităţii, către autorităţile judiciare americane a persoanei extrădabile A., cetăţean al Noii Zeelande, faţă de care a fost emis Mandatul de arestare provizorie, în vederea extrădării nr. x/19 noiembrie 2020, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost menţinută măsura arestării, în vederea predării, constatându-se că a fost reţinută şi arestată provizoriu, în vederea extrădării, de la data de 19 noiembrie 2020 la zi.

Conform adresei nr. x din mai 2021, Biroul Naţional Interpol a informat că persoana extrădată va fi preluată la data de 12 mai 2021, iar Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin adresa nr. x/2020 din 19 aprilie 2021, a informat că persoana extrădată a formulat plângere, înregistrată sub nr. x/21, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a acordat cauzei un regim prioritar, potrivit art. 41 din Regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi care, totodată, a decis, conform art. 39 din Regulamentul de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României până la data de 6 mai 2021, apoi, prin adresa nr. x/2020 din 6 mai 2021, a informat că s-a dispus prelungirea, pe întreaga durată a procedurii, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea, de pe teritoriul României, a persoanei extrădate, atrăgând atenţia că nerespectarea măsurii poate constitui o încălcare a art. 34 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Mai întâi, Curtea a constatat că măsura extrădării a intrat în puterea de lucru judecat. După rămânerea definitivă a sentinţei penale prin care s-a dispus extrădarea, a intervenit un impediment la predare, constând în măsura de neîndepărtare de pe teritoriul României a persoanei extrădate, dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe durata desfăşurării procedurii în faţa sa, în cauza înregistrată sub nr. x/21. În aceste condiţii, Curtea a constatat că predarea, care fusese convenită pentru data de 12 mai 2021, nu mai poate fi efectuată. Întrucât impedimentul este de natură vremelnică, doar pentru data de 12 mai 2021, urmează ca statul solicitant şi statul solicitat să urmeze procedura de punere în executare a hotărârii judecătoreşti naţionale, rămasă definitivă, şi să convină asupra unei alte date de predare, potrivit dispoziţiilor art. 57, alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 96/F din data de 7 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a formulat contestaţie persoana extrădată A..

În motivarea contestaţiei, contestatorul persoana extrădată, prin apărătorul ales, a precizat expres că motivele acesteia se referă exclusiv la dispoziţia de menţinere a măsurii arestării persoanei extrădate în vederea predării.

S-a solicitat, în principal, să se constate încetarea de drept a măsurii arestării provizorii în vederea predării, întrucât la data de 17 mai 2021 s-a împlinit termenul de 180 de zile prevăzut de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în care poate fi menţinută starea de arest provizoriu a persoanei extrădate.

În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a suspendat procedura de predare, neexistând o dată certă şi predictibilă de predare.

Examinând contestaţia formulată de persoana extrădată A., prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale, se constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 598, alin. (1), lit. c), teza a II-a din C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de Biroul "Executări penale" al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat ivită o împiedicare la predarea către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii a persoanei extrădate A., convenită pentru data de 12 mai 2021 şi a menţinut măsura arestării, în vederea predării, a persoanei extrădate.

Astfel, ulterior rămânerii definitive a sentinţei penale prin care s-a dispus extrădarea, a intervenit un impediment la predare, constând în măsura de neîndepărtare de pe teritoriul României a persoanei extrădate, dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe durata desfăşurării procedurii în faţa sa, în cauza înregistrată sub nr. x/21. Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin adresa nr. x/2020 din 19 aprilie 2021, a informat că persoana extrădată a formulat plângere, înregistrată sub nr. x/21, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a acordat cauzei un regim prioritar, potrivit art. 41 din Regulamentul Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi care, totodată, a decis, conform art. 39 din Regulamentul de procedură, ca persoana extrădată să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României până la data de 6 mai 2021, iar, prin adresa nr. x/2020 din 6 mai 2021, a informat că s-a dispus prelungirea, pe întreaga durată a procedurii, a măsurii provizorii privind neîndepărtarea, de pe teritoriul României, a persoanei extrădate.

Acest impediment la predare, fiind determinat de decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a dispus, ca măsură provizorie, conform art. 39 din Regulamentul său de procedură, ca aceasta să nu fie îndepărtată de pe teritoriul României pe întreaga durată a procedurilor desfăşurate în faţa sa, în condiţiile în care art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este parte, obligă statul român să nu împiedice, prin nicio măsură, exerciţiul eficace al dreptului de care a uzat persoana extrădată, sesizând instanţa europeană cu o cerere întemeiată pe acel articol din Convenţie.

Însă, această împrejurare nu produce, în prezent, niciun efect cu privire la măsura arestării persoanei extrădate, menţinută prin hotărârea definitivă de extrădare, în vederea predării acesteia, având în vedere că obiectul prezentei cauze se referă exclusiv la împiedicarea la predare, faţă de informaţiile furnizate prin adresa Ministerului Justiţiei. Drept urmare, contestaţia la executare poate fi analizată doar sub aspectul măsurii provizorii ce a fost dispusă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nepronunţându-se şi cu privire la măsura arestării, ci dispunând ca, până la soluţionarea cauzei din faţa acelei Curţi, persoana solicitată să nu fie predată. În speţa, nu există o soluţie pe fond, ci doar o măsură provizorie, care a fost luată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a nu fi prejudiciate drepturile persoanei solicitate, în cazul în care s-ar pune în executare predarea ei către Statele Unite ale Americii.

În consecinţă, menţinerea măsurii arestării persoanei extrădate, în vederea predării, reprezintă o chestiune distinctă, Biroul Executări Penale raportându-se la adresa primită din partea Ministerului Justiţiei, care priveşte strict existenţa unui caz de împiedicare la predarea acelei persoane.

În ipoteza extrădării unei persoane în Statele Unite ale Americii, în cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare şi hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, menţinerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeaşi lege, dispoziţiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 constituind dreptul comun şi fiind aplicabile în condiţiile în care Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, nu conţine dispoziţii privind menţinerea arestării provizorii în vederea extrădării.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile menţionate constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 statuează că în situaţia în care prin legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Aşadar, arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, care este dispusă şi, eventual, prelungită/menţinută, pe câte cel mult 30 de zile, conform dispoziţiilor art. 43 alin. (3), (5) din Legea nr. 302/2004 (republicată), în cursul soluţionării cererii de extrădare, prin încheiere, de către completul învestit cu acea cerere, este o instituţie diferită de arestarea persoanei extrădate, în vederea predării, care se dispune odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă.

Sub acest aspect, termenul de 180 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. 143 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată), este un termen substanţial ce a fost invocat în contestaţia la executare cu care a fost sesizată instanţa, şi acesta se referă la arestarea provizorie a persoanei extrădabile, în vederea extrădării, în cursul soluţionării cererii de extrădare, durata totală a acesteia neputând depăşi, conform dispoziţiilor respective, acel termen.

Or, în cauza de faţă, a fost deja admisă cererea de extrădare, prin sentinţa definitivă a instanţei române, fiind aplicabile dispoziţiile art. 143 alin. (6), (7) din Legea nr. 302/2004 (republicată), care prevăd că, odată cu admiterea cererii de extrădare, prin sentinţă, instanţa dispune şi arestarea persoanei extrădate, în vederea predării şi, respectiv, că această măsură (a arestării, în vederea predării) încetează de drept dacă persoana extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeaşi lege (potrivit căruia, în caz de forţă majoră, care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autorităţile române şi cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare, fiind aplicabile, sub acest aspect, dispoziţiile art. 56 alin. (3) din lege - care prevăd că, dacă data predării nu este fixată în termen de 15 zile, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române trebuie să informeze asupra demersurilor făcute şi motivelor pentru care data predării nu a putut fi stabilită în acel interval).

Totodată, în acelaşi sens, art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) prevede că, atunci când hotărăşte admiterea cererii de extrădare, instanţa dispune, totodată, menţinerea arestării provizorii, până la predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeaşi lege, cum, în speţă, s-a şi dispus prin sentinţa definitivă de extrădare, alin. (5) al articolului respectiv (art. 57) prevăzând că, sub rezerva cazului reglementat la alin. (6) al aceluiaşi articol, anterior citat (referitor la cazul de forţă majoră), dacă persoana extrădată nu va fi preluată la data stabilită, ea va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la acea dată, iar acest termen nu va putea fi prelungit decât, cel mult, cu încă 15 zile.

Mai mult decât atât, astfel cum s-a menţionat anterior, Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii (ratificat prin Legea nr. 111/2008) nu prevede termene de predare a persoanei extrădate, făcând trimitere la legislaţia internă a statelor semnatare. Astfel, dispoziţiile art. 13 alin. (3), (4) din Tratat prevăd că, în cazul în care cererea de extrădare este aprobată, autorităţile statului solicitant şi cele ale celui solicitat vor conveni asupra datei şi locului predării, iar, în cazul în care persoana căutată nu este preluată de pe teritoriul statului solicitat în perioada de timp reglementată de legislaţia acelui stat, persoana respectivă poate fi pusă în libertate, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Aşadar, Înalta Curte constată că decizia din data de 6 mai 2021 a Curţii Europene a Drepturilor Omului dispusă în cauza înregistrată sub nr. x/21 nu se referă la arestarea persoanei extrădate, în vederea predării (menţinută de instanţa română, prin hotărârea definitivă de extrădare, până la predare), prin acea decizie dispunându-se numai ca această persoană să nu fie îndepărtată ("extrădată") de pe teritoriul României pe durata procedurilor desfăşurate în faţa Curţii respective, ca măsură provizorie, potrivit art. 39 din Regulamentul său de procedură, pentru a nu îi fi prejudiciate drepturile.

Totodată, Înalta Curte apreciază că aplicarea art. 39 din Regulamentul Curţii Europene poate fi întreruptă în orice moment, tot printr-o decizie a acelei Curţi şi, întrucât măsura provizorie se află în relaţie cu procedurile din faţa Curţii respective, aceasta poate fi ridicată, dacă cererea nu este continuată.

Cu privire la solicitarea de înlocuire a măsurii arestului provizoriu cu o măsură mai puţin restrictivă, respectiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că, în cauză, nu este admisibilă o astfel de cerere, nefiind prevăzută de lege în condiţiile predării persoanei extrădabile decât măsura arestării, aşa încât se impune menţinerea arestării persoanei extrădabile.

Aşadar, Înalta Curte reţine că hotărârea de extrădare pronunţată de instanţa română este definitivă, având autoritate de lucru judecat, iar prin acea hotărâre s-a dispus menţinerea arestării persoanei extrădate, până la predare (dispoziţie ce continuă să producă efecte la acest moment), doar predarea sa către statul solicitant, la data convenită (12 mai 2021), fiind împiedicată, în prezent, de măsura provizorie decisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 5 mai 2021.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinţei penale nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana extrădată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de persoana extrădată A. împotriva Sentinţei penale nr. 96/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoana extrădată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana extrădată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2021.

GGC - CL