European Arrest Warrant execution: Mandatory nature of custodial detention for surrender and inadmissibility of substitution with house arrest

Asupra contestaţiei de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 97/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 109, alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 104 alin. (7) şi art. 110, alin. (2), teza I din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 aprilie 2021, de către prim-procurorul din Oslo, Norvegia, în baza Deciziei judiciare de arestare din data de 26 aprilie 2021 a Tribunalului din Oslo, Norvegia, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. (cetăţean român ) şi, în consecinţă, s-a dispus arestarea acesteia, în vederea predării, pe perioadă de 30 zile, respectiv 7 mai 2021 - 5 iunie 2021, inclusiv.

În temeiul art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare, în vederea predării.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare norvegiene, cu respectarea regulii specialităţii.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută, pe o perioadă de 24 ore, începând cu data de 7 mai 2021, ora 13:00.

În temeiul art. 115 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus indisponibilizarea şi predarea telefonului mobil marca x, serie x 1: x, IMEI 2: x, al persoanei solicitate, ridicat prin procesul-verbal din data de 7. V.2021.

S-au reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 7 mai 2021, a fost înregistrată sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 aprilie 2021, de către prim-procurorul din Oslo, Norvegia, în baza Deciziei judiciare de arestare din data de 26 aprilie 2021 a Tribunalului din Oslo, Norvegia, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare norvegiene, precum şi indisponibilizarea şi predarea telefonului mobil marca x, aparţinând persoanei solicitate, ridicat prin procesul-verbal din data de 7 mai 2021, în vederea confiscării de către autorităţile norvegiene.

A fost depus dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, conţinând actele şi măsurile în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare.

Curtea de apel a procedat la audierea persoanei solicitate, care nu a consimţit la predare şi nu a renunţat la regula specialităţii, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosar .

Analizând actele şi lucrările dosarelor, Curtea de apel a apreciat că sesizarea Ministerului Public de punere în executare a mandatului european de arestare şi de predare a persoanei solicitate este întemeiată.

Astfel, s-a constatat că persoana solicitată este urmărită penal, de către autorităţile judiciare norvegiene, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 257 alin. (1) din C. pen. norvegian, comisă în perioada mai - iulie 2018, respectiv, prin abuz de situaţie vulnerabilă, în calitate de complice la exploatarea persoanei vătămate B., pe care a însoţit-o prin Norvegia şi căreia i-a făcut fotografii, pentru a fi folosite în anunţuri, i-a făcut programări pentru clienţi şi s-a ocupat de plată.

Prima instanţă a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut, prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, că infracţiunile pentru care este cercetată de autorităţile judiciare norvegiene sunt sancţionate de legea statului respectiv cu pedeapsa închisorii de 6 ani, că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, întrucât fapta penală respectivă este incriminată şi de legea penală română (trafic de persoane, prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen.) şi, totodată, că nu este incident niciun motiv obligatoriu sau opţional de refuz prevăzute, în mod expres, de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) lit. a) - i) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului său, nu a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare norvegiene, precizând totodată că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.

II. Împotriva sentinţei penale sus-menţionate a formulat contestaţie persoană solicitată A., în termen legal, solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate şi înlocuirea măsurii arestării cu cea a arestului la domiciliu.

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele căii de atac, se constată că prima instanţă a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate pe o durată de maxim 30 zile.

Potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, care reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, "În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului. Durata iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (6) din legea menţionată, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.

Alin. (11) al aceluiaşi text de lege, prevede că, "... în situaţia în care, ulterior, instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".

Instanţa de control judiciar constată că în cauză s-a dispus prin sentinţa primei instanţe punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 aprilie 2021, de către prim-procurorul din Oslo, Norvegia, în baza Deciziei judiciare de arestare din data de 26 aprilie 2021 a Tribunalului din Oslo, Norvegia, în Dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. şi şi, în consecinţă, s-a dispus arestarea acesteia, în vederea predării, pe perioadă de 30 zile, respectiv 7 mai 2021 - 5 iunie 2021, inclusiv.

În ce priveşte temeinicia şi legalitatea măsurii arestării în vederea predării, se constată că din interpretarea dispoziţiilor art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, rezultă că, odată cu dispunerea executării mandatului european de arestare, în vederea predării persoanei solicitate, prin sentinţă, judecătorul dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Drept urmare, măsura arestării este de esenţa procedurii de executare a mandatului european de arestare, decurgând automat din dispunerea acestuia în vederea predării persoanei solicitate.

În consecinţă, susţinerile apărării cu privire la înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu, nu pot fi primite, deoarece dispoziţiile legale sus-menţionate conferă instanţei această posibilitate doar în cadrul măsurii arestării provizorii, dispusă pe parcursul soluţionării mandatului european de arestare.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, împrejurarea că persoana solicitată nu se sustrage este lipsită de relevanţă în cadrul actualei proceduri, în care fiind pronunţată o hotărâre de punere în executare a mandatului european de arestare în vederea predării este obligatorie arestarea persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 97/F din data de 7 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2021.

GGC - CL