Inadmissibility of annulment remedy against non-final order refusing cassation appeal

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 216 din data de 18.12.2020 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunţată în Dosarul nr. x/2020. A fost obligat recurentul la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Nemulţumit fiind de această soluţie, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei încheieri.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 martie 2021, sub nr. x/2021.

În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a susţinut, în esenţă, că s-au pronunţat soluţii contrare legii, urmărind favorizarea inculpatului B. şi interpuşi ai acestuia.

Înalta Curte, examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A., prin prisma dispoziţiilor art. 431 alin. (2) raportat la art. 426 şi urm. C. proc. pen., constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este calea extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale.

Conform dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare, care rezultă din dispoziţiile art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care există în dosar.

Prin urmare, admiterea în principiu este condiţionată, între altele, de constatarea că hotărârea împotriva căreia este declarată calea de atac este susceptibilă de a fi atacată cu contestaţie în anulare.

Înalta Curte constată că, prin Încheierea nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, împotriva căreia s-a exercitat prezenta cale extraordinară de atac, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 216 din data de 18.12.2020 a Judecătoriei Vatra Dornei, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Astfel, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, indiferent de motivul invocat, aceasta poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot face obiectul unei contestaţii în anulare.

În speţă, încheierea penală împotriva căreia contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare nu este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

Prin urmare, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită de către contestatorul A. cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă unui astfel de demers juridic, pe cale de consecinţă, cererea de contestaţie în anulare de faţă nu întruneşte cerinţele legale de admisibilitate, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia.

De altfel, se constată că, în mod formal, contestatorul a solicitat anularea încheierii penale atacate, în condiţiile în care nu a invocat niciun motiv care să se circumscrie cazurilor de contestaţie în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

În cauză, contestatorul A. a formulat contestaţia în anulare împotriva unei hotărâri definitive, dar nesusceptibile a fi retractate prin promovarea unei astfel de căi de atac, iar motivele invocate neputând fi circumscrise niciunui caz dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 426 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 125/RC din data de 23 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.

GGC - NN