Inapplicability of absence-based refusal ground to European Arrest Warrants issued for criminal prosecution rather than sentence execution

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 90 din data de 29 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania cu privire la executarea mandatelor europene de arestare emise la data de 17 septembrie 2020 şi, respectiv, la data de 24 septembrie 2020, de către Judecătoria din Nűrnberg - Germania, faţă de persoana solicitată A. (aflat în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mureş), în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor de criminalitate organizată şi şantaj, fapte prevăzute de art. 255, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 249 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) din C. pen. german, respectiv tentativă la infracţiunea de omor/vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 212 alin. (1), art. 224 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 52 din C. pen. german.

Astfel, în consecinţă, în baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Germania, precum şi menţinerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate luată prin Încheierea penală nr. 2 din data de 20 aprilie 2021 pe o durată de 30 zile, începând cu data de 29 aprilie 2021 şi până la data de 28 mai 2021.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea şi nu a renunţat la regula specialităţii, conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În temeiul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a constatat că persoana solicitată A. nu doreşte, în caz de condamnare, să fie transferată în România în vederea executării pedepsei.

De asemenea, s-a mai constatat că persoana solicitată A. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19 aprilie 2021, ora 21:25 până la data de 20 aprilie 2021, ora 21:25 şi a fost arestată provizoriu începând cu data de 20 aprilie 2021 până la data de 29 aprilie 2021.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, prin propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată la data de 20 aprilie 2021, s-a solicitat, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, luarea măsurii arestării provizorii, în vederea predării, faţă de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile, începând de la data expirării reţinerii, în scopul comunicării şi traducerii mandatelor europene de arestare emise de către autorităţilor judiciare din Germania.

Sesizarea a avut la bază semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, SID: SID nr. x din data de 19 aprilie 2021, transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - BIROUL SIRENE, cu privire la faptul că autorităţile judiciare din Germania au solicitat arestarea persoanei solicitate A., ca urmare a emiterii a două mandate europene de arestare, în vederea urmăririi penale, sub aspectul săvârşirii, în datele de 14 august 2020 şi, respectiv, 16 august 2020, a infracţiunilor de criminalitate organizată şi şantaj, fapte prevăzute de art. 255, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 249 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) din C. pen. german, respectiv tentativă de omor/vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 212 alin. (1), art. 224 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 52 din C. pen. german, constând în aceea că, în data de 14 august 2020, împreună cu persoanele urmărite separat B. şi C., s-a întâlnit cu persoana vătămată D. în barul "E." din Nűrnberg şi cei trei au solicitat persoanei vătămate să le plătească suma de 10.000 euro în decurs de o săptămână, ameninţând-o că în caz contrar îi vor scoate ficatul cu un cuţit, că o vor obliga pe soţia persoanei vătămate să muncească pentru ei în cazul în care nu va plăti, că vor face rău familiei persoanei vătămate, comunicându-i acesteia că ei fac parte din organizaţia "F.". Fapta din 16 august 2020 a constat în aceea că, împreună cu persoana urmărită separat "C.", a atacat şi agresat fizic persoana vătămată aflată în localul "E." situat pe x din Nűrnberg, lovind-o cu pumnul în zona feţei şi cauzându-i leziuni la ochiul drept, palma dreaptă şi degetele mâinii stângi, în zona pelvisului şi în alte zone corporale, leziuni care i-ar fi cauzat decesul dacă nu ar fi primit tratament medical de urgenţă.

S-a procedat la identificarea şi, ulterior, la audierea persoanei solicitate A. de către procuror.

Prin Ordonanţa din data de 19 aprilie 2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 101 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 19 aprilie 2021, ora 21:25 până la data de 20 aprilie 2021, ora 21:25.

Prin Încheierea penală nr. 2 din 20 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost admisă propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate A. formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în baza Semnalării din Sistemul Informatic Schengen, SID: SID nr. x din data de 19 aprilie 2021, transmisă prin IGPR, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - BIROUL SIRENE şi, în consecinţă, s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 20 aprilie 2021 şi până la data de 4 mai 2021, faţă de persoana solicitată A., s-a dispus emiterea mandatului de arestare şi s-a stabilit termen pentru prezentarea de către procuror a mandatelor europene de arestare în limba română pentru data de 29 aprilie 2021.

Examinând actele dosarului, curtea a reţinut că persoanei solicitate A. i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile procesuale conferite de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Procedându-se în conformitate cu art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoanei solicitate A. i-au fost transmise la locul de deţinere mandatele europene de arestare şi i s-a adus la cunoştinţă conţinutul acestora.

De asemenea, s-a menţionat aducerea la cunoştinţa persoanei solicitate A. posibilitatea de a consimţi la predare către statul membru emitent, respectiv Germania, precum şi faptul că se poate prevala de regula specialităţii.

În conţinutul mandatului european de arestare emis de Judecătoria Nűrnberg - Germania, la data de 17 septembrie 2020, în vederea efectuării urmăririi penale, pe numele persoanei solicitate A., s-a indicat existenţa deciziei pe care se bazează mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare preventivă nr. x din data de 9 septembrie 2020, emis de către Judecătoria Nűrnberg - Germania.

Ca şi stare de fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, în data de 14 august 2020, persoana solicitată A., împreună cu persoanele urmărite separat B. şi C., s-a întâlnit cu persoana vătămată D. în barul "E." din Nűrnberg şi cei trei au solicitat persoanei vătămate să le plătească suma de 10.000 euro în decurs de o săptămână, ameninţând-o că în caz contrar îi vor scoate ficatul cu un cuţit, că o vor obliga pe soţia persoanei vătămate să muncească pentru ei în cazul în care nu va plăti, că vor face rău familiei persoanei vătămate, comunicându-i acesteia că ei fac parte din organizaţia "F.". Aceste fapte sunt reglementate de art. 255, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 249 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) din C. pen. german, infracţiuni ce se sancţionează cu o pedeapsă de până la 15 ani închisoare.

În conţinutul mandatului european de arestare emis la data de 24 septembrie 2020, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Nűrnberg - Germania, în vederea efectuării urmăririi penale, pe numele persoanei solicitate A., s-a indicat existenţa deciziei pe care se bazează mandatul european de arestare, respectiv mandatul de arestare preventivă nr. x din data de 16 septembrie 2020, emis de către Judecătoria Nűrnberg - Germania.

Ca şi stare de fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, în data de 16 august 2020, persoana solicitată A., împreună cu persoana urmărită separat "C.", a atacat şi agresat fizic persoana vătămată aflată în localul "E." situat pe x din Nűrnberg, lovind-o cu pumnul în zona feţei şi cauzându-i leziuni la ochiul drept, palma dreaptă şi degetele mâinii stângi, în zona pelvisului şi în alte zone corporale, leziuni care i-ar fi cauzat decesul dacă nu ar fi primit tratament medical de urgenţă. Această faptă este reglementată de art. 212 alin. (1), art. 224 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 52 din C. pen. german, infracţiune ce se sancţionează cu o pedeapsă de până la 15 ani închisoare.

Curtea a subliniat că infracţiunile de criminalitate organizată, şantaj şi vătămare corporală gravă sunt incluse în lista celor 32 de infracţiuni, prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată şi care nu implică verificarea îndeplinirii condiţiei a dublei incriminări, neintervenind nici prescripţia răspunderii penale.

S-a arătat că, în virtutea art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speţă cea română, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru, respectiv cel german, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea urmăririi penale, care se execută în baza principiului recunoaşterii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2021 s-a procedat la audierea persoanei solicitate A., care, fiind întrebată şi asupra consimţământului irevocabil la predare, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare din Germania.

De asemenea, s-a arătat că persoana solicitată A. a menţionat expres că nu renunţă la regula specialităţii, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal existent la fila x.

În virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, nr. L190/1 din 18 iulie 2002, precum şi raportat la dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată care reglementează mandatul european de arestare, s-a precizat că instanţa română, adică Curtea de Apel Cluj, ca şi autoritate judiciară de executare, nu are competenţa de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speţă, cea din Germania, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare şi nici asupra oportunităţii mandatului european de arestare.

Raportat la dispoziţiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Cluj nu a constatat incidenţa vreunui motiv de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare.

Cu privire la aspectul invocat de către avocatul ales al persoanei solicitate A., în sensul că, din conţinutul mandatelor europene de arestare emise pe numele clientului său nu ar rezulta că acesta ar fi fost încunoştinţat/citat, Curtea a reţinut că acesta se circumscrie motivului de refuz facultativ, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004 republicată, însă acest motiv se referă la mandatele europene de arestare emise în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, or, în speţă, ambele mandate europene de arestare au fost emise în scopul efectuării urmăririi penale.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 republicată şi nefiind constatate impedimente legale la predare, curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Împotriva Sentinţei penale nr. 90 din data de 29 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 10 mai 2021, sub nr. x/2021.

Prin motivele contestaţiei formulate, la data de 11 mai 2021, s-a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respingerea solicitării autorităţilor judiciare din Germania de executare a mandatelor europene de arestare emise la datele de 17 septembrie 2020 şi 24 septembrie 2020 de către Judecătoria din Nűrnberg faţă de persoana solicitată, cu consecinţa refuzului predării acesteia către autorităţile judiciare germane, respectiv revocarea măsurii arestului preventiv şi punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate.

Pe de o parte, s-a apreciat că există un motiv de refuz facultativ prevăzut de Decizia-cadru 2002/584/JAI, constând în emiterea mandatelor europene de arestare în baza unor mandate de arestare interne emise de autorităţile judiciare din Germania în lipsa persoanei solicitate, iar pe de altă parte, la rubrica privind garanţiile procesuale oferite persoanei solicitate odată cu predarea acesteia, nu se face trimitere la nicio procedură internă care ar permite persoanei solicitate contestarea mandatelor de arestare interne emise de autorităţile judiciare germane.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 90 din data de 29 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală în dosarul nr. x/2021, în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată următoarele:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Mandatul european de arestare constituie o procedură judiciară simplificată de predare transfrontalieră în scopul urmăririi penale ori executării unei pedepse sau măsuri de siguranţă privative de libertate.

În cauză, arestarea şi predarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existenţa a două mandate europene de arestare emise la 17 septembrie 2020 şi 24 septembrie 2020 de Judecătoria Nűrnberg - Germania, în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârşirea în datele de 14 august 2020 şi, respectiv, 16 august 2020, a infracţiunilor de criminalitate organizată şi şantaj, fapte prevăzute de art. 255, art. 253 alin. (1) şi (2), art. 249 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) din C. pen. german, respectiv tentativă de omor/vătămare corporală gravă, faptă prevăzută de art. 212 alin. (1), art. 224 alin. (1), art. 22, art. 23 alin. (1), art. 25 alin. (2) şi art. 52 din C. pen. german.

S-a arătat, în esenţă, că, în data de 14 august 2020, împreună cu persoanele urmărite separat B. şi C., s-a întâlnit cu persoana vătămată D. în barul "E." din Nűrnberg şi cei trei au solicitat persoanei vătămate să le plătească suma de 10.000 euro în decurs de o săptămână, ameninţând-o că în caz contrar îi vor scoate ficatul cu un cuţit, că o vor obliga pe soţia persoanei vătămate să muncească pentru ei în cazul în care nu va plăti, că vor face rău familiei persoanei vătămate, comunicându-i acesteia că ei fac parte din organizaţia "F.". Fapta din 16 august 2020 a constat în aceea că, împreună cu persoana urmărită separat "C.", a atacat şi agresat fizic persoana vătămată aflată în localul "E." situat pe x din Nűrnberg, lovind-o cu pumnul în zona feţei şi cauzându-i leziuni la ochiul drept, palma dreaptă şi degetele mâinii stângi, în zona pelvisului şi în alte zone corporale, leziuni care i-ar fi cauzat decesul dacă nu ar fi primit tratament medical de urgenţă.

În ceea ce priveşte natura şi încadrarea juridică a faptelor, astfel cum reiese din conţinutul mandatelor europene de arestare aflate la dosar, Înalta Curte constată că infracţiunile de criminalitate organizată, şantaj şi vătămare corporală gravă sunt incluse în lista celor 32 de infracţiuni, prevăzute la art. 97 din Legea nr. 302/2004, nemaifiind necesară examinarea condiţiei dublei incriminări.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiaşi articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Aşadar, potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispoziţiile legale menţionate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz obligatoriu al predării persoanei solicitate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situaţiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, în ceea ce priveşte aspectele invocate de contestator ca fiind aplicabile în cauză, art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent: (i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; care în opinia sa împiedică predarea persoanei solicitate, Înalta Curte constată, similar primei instanţe, că, dispoziţiile legale invocate, nu sunt aplicabile mandatelor europene de arestare emise de autorităţile germane care nu sunt emise în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, ci aşa cum s-a arătat, persoana solicitată este căutată în vederea efectuării de cercetări în cursul urmăririi penale pentru presupuse fapte ce fac obiectul mandatelor în discuţie.

Or, în urma analizării datelor concrete ale cauzei, se constată că în mod judicios prima instanţă a constatat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se pune în executare mandatele europene de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

Aşa cum s-a arătat, potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, iar acesta se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin mandatul emis în cauză de o autoritate judiciară competentă, s-a solicitat arestarea persoanei solicitate şi predarea sa autorităţilor judiciare în vederea efectuării urmăririi penale pentru faptele presupus comise de aceasta şi descrise în cuprinsul mandatelor a căror executare se solicită. Mai mult, critica contestatorului că nu a fost citat nu are relevanţă întrucât predarea se solicită în vederea efectuării urmăririi penale, având posibilitatea să formuleze cereri şi apărări în legătură cu acuzaţiile ce îi sunt aduse.

Prin urmare, se apreciază că aceste aspecte reiterate în faţa instanţei de control judiciar sunt neîntemeiate, în mod judicios reţinând prima instanţă că motivele invocate nu se circumscriu niciunui caz de refuz al predării persoanei solicitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 90 din data de 29 aprilie 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021, de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinţei penale nr. 90 din data de 29 aprilie 2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021, de Curtea de Apel Cluj, secţia penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.

GGC - CL