Inadmissibility of further appeal against final interlocutory dismissal of extraordinary revision

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 431 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea a reţinut următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 148 din 4 noiembrie 2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 456 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulate de revizuentul A. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

În temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva:

- Încheierii nr. 73 din 26 octombrie 2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 (la care au fost reunite dosarele nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2018 prin Încheierile de şedinţă din 19 octombrie 2018) al Curţii de Apel Suceava;

- Încheierii nr. 17 din 4 iunie 2019 dispuse în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava;

- Sentinţei penale nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunţate în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava;

- Sentinţei penale nr. 25 din 10 februarie 2020 pronunţate în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că, prin cererea adresată iniţial Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi înaintată la data de 22 septembrie 2020 spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava pe rolul căreia a fost înregistrată sub numărul x/2020 din data de 28 septembrie 2020, revizuentul A. a solicitat revizuirea Hotărârii nr. 133 din 7 septembrie 2020 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi a tuturor hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x/2017, y/2017, z/2018, w/2018 şi x/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei şi în dosarele nr. x/2019, y/2018, z/2018, w/2019 şi nr. x/2019 ale Curţii de Apel Suceava.

Astfel, revizuentul A., prin cererea formulată, a arătat că hotărârile pronunţate în dosarele sale de către instanţele judecătoreşti sunt nelegale şi netemeinice, invocând faptul că, prin soluţiile pronunţate se urmăreşte tergiversarea cauzelor în care acesta este parte. S-a reţinut că cererea depusă la dosarul cauzei nu cuprinde o motivare concretă pentru care se solicită revizuirea hotărârilor pronunţate.

În drept, revizuentul a invocat încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 456 C. proc. pen., Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 4 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 64 C. proc. pen., art. 266 - 288 C. pen., art. 297 C. pen., art. 301, art. 291 C. pen., art. 13 alin. (1)/2 din Legea nr. 78/2000, art. 94 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., art. 81 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 181 din Legea nr. 78/2000, art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; a dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000; art. 2531 C. pen. rap. la art. 5 C. pen.; art. 244 alin. (1) C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin cererea formulată în cauză, revizuentul A. nu a indicat cazul de revizuire pe care înţelege să îl invoce şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru susţinerea cererii.

Pentru soluţionarea cauzei, instanţa a dispus ataşarea dosarelor menţionate în cererea de revizuire.

La termenul din 4 noiembrie 2020, judecătorul de cameră preliminară a pus în discuţie declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire a hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2018 şi nr. x/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, având în vedere dispoziţiile procesual penale în materie.

Astfel, instanţa competentă să judece cererea de revizuire se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 456 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, cererea de revizuire se adresează instanţei care a judecat cauza în prima instanţă, în această materie, competenţa teritorială însă fiind una absolută, exclusivă şi nu alternativă.

Prin urmare, având în vedere că, prin cererea formulată, revizuentul a înţeles să solicite revizuirea hotărârilor pronunţate în dosarele nr. x/2018, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2018 şi nr. x/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că excepţia invocată din oficiu este întemeiată, pe care a admis-o, competenţa de soluţionare a cererii fiind declinată în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, instanţă care a pronunţat hotărârile a căror revizuire se cere.

Faţă de această situaţie, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 456 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulată de revizuentul A. în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulate, în raport de actele şi lucrările dosarelor nr. x/2019, y/2018, z/2018, w/2019 şi nr. x/2019, în baza dispoziţiilor art. 452 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, prin încheierile din 19 octombrie 2018, pronunţate în dosarele nr. x/2018 şi, respectiv nr. x/2018, s-a dispus reunirea acestor cauze la dosarul nr. x/2018, motivat de faptul că au acelaşi obiect şi privesc aceleaşi părţi cu dosarul nr. x/2018, dosar înregistrat anterior acestora.

A. Prin Încheierea penală nr. 73 din data de 26 octombrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 58/P/2018 din 5 iunie 2018 dispuse în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, astfel cum a fost menţinută prin Ordonanţa nr. 76/II/2/2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

B. Prin Încheierea nr. 17 din 4 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018 a Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei corespunzătoare dosarului nr. x/2019, având ca obiect contestaţie privind durata procesului penal, în favoarea judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Suceava, fiind trimis dosarul judecătorului de drepturi şi libertăţi de la această instanţă, în vederea soluţionării cauzei.

C. Prin Sentinţa penală nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, în baza art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., reţinându-se că, în raport de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava, prin Încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018 criticată de către revizuent, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece respingerea plângerii formulate în temeiul art. 341 C. proc. pen. împotriva soluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal (în acest sens, Decizia nr. 17/2007 prin care Î.C.C.J., admiţând recursul în interesul legii, a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă, îşi menţine actualitatea).

D. Prin Sentinţa penală nr. 25 din 10 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, formulată de revizuentul A..

În consecinţă, în raport de soluţiile pronunţate de Curtea de Apel Suceava prin Încheierea nr. 73 din data de 26 octombrie 2018, în dosarul nr. x/2018, Încheierii nr. 17 din 4 iunie 2019 dispusă în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava; Sentinţa penală nr. 150 din 16 decembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava şi Sentinţa penală nr. 25 din 10 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Suceava, criticate de către revizuent, nu s-a putut considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece acestea nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 396 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Faţă de cele expuse anterior, în baza art. 459 alin. (5) raportat la art. 452 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A. împotriva hotărârilor indicate.

II. Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie în anulare petentul A..

La termenul de judecată din data de 27 ianuarie 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate.

Examinând excepţia invocată, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, în cauza de faţă, calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare a fost declarată împotriva unei sentinţe prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva unor hotărâri (încheieri sau sentinţe) pronunţate de Curtea de Apel Suceava, prin care s-a dispus declinarea competenţei în ceea ce priveşte alte cauze (dosar x/2017, x/2018, x/2018, x/2018, x/2018, în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei).

Prin urmare, s-a apreciat contestaţia declarată de petentul A. ca fiind inadmisibilă în condiţiile în care motivele invocate nu sunt dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen., iar în sprijinul contestaţiei nu s-au depus ori invocat dovezi care sunt la dosar.

Aşa fiind, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 431 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020 pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava.

Constatând culpa procesuală a contestatorului, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară a obligat contestatorul să plătească statului suma de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

III. Împotriva Sentinţei nr. 7 din data de 27 februarie 2021, A. a formulat contestaţie.

În cererea scrisă, depusă la dosarul cauzei, A. a arătat că a formulat contestaţie împotriva tuturor soluţiilor pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26 martie 2021, sub nr. x/2020.

Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate de A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 129 din Constituţie care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva Sentinţei nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei penale nr. 148 din data de 4 noiembrie 2020, pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Suceava, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. x/2017, y/2018, z/2018, w/2018, t/2018 ale Judecătoriei Vatra Dornei, formulate de revizuentul A., în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Din examinarea sistematică şi coroborată a dispoziţiilor art. 431 şi art. 432 din C. proc. pen., rezultă că hotărârea prin care se respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

În acest context, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare. Într-o atare situaţie, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii intervenind atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Restrângerea dreptului de a declara căi de atac numai împotriva hotărârilor pentru care asemenea căi sunt prevăzute de legiuitor este justificată de art. 129 din Constituţie şi nu încalcă eventualele interese procesuale, acest drept putând fi valorificat doar în condiţiile permise de lege.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinţei nr. 7 din data de 27 februarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2021.

GGC - CL