Interlocutory order referral to criminal section head not separately appealable; inadmissibility challenge upheld and appellant ordered to pay costs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appellant’s challenge to the Court of Appeal’s decision and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state; the lower court’s decision rejecting the appellant’s challenge as inadmissible thus remains in force. The dispute arose from the appellant’s successive appeals against an interlocutory order of the Tribunal that removed the case from its docket and referred it to the head of the criminal section; the Court of Appeal had held the challenge inadmissible because, under Article 408(2) of the Code of Criminal Procedure, interlocutory orders may only be appealed together with the final judgment unless the law expressly allows a separate appeal. The High Court confirmed this on the basis of the principle of legality of procedural remedies (Articles 126 and 129 of the Romanian Constitution, Article 21, and Article 13 ECHR), holding that inadmissibility is the proper sanction when a party exercises a remedy not provided by law or against a decision not subject to any appeal, especially given the appellant’s repeated use of unavailable remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 408 alin. (2) C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen, art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen; Interlocutory order referral to criminal section head not separately appealable; inadmissibility challenge upheld and appellant ordered to pay costs: The dispute arose from the appellant’s successive appeals against an interlocutory order of the Tribunal that removed the case from its docket and referred it to the head of the criminal section; the Court of Appeal had held the challenge inadmissible because, under Article 408(2) of the Code of Criminal Procedure, interlocutory orders may only be appealed together with the final judgment unless the law expressly allows a separate appeal. The High Court confirmed this on the basis of the principle of legality of procedural remedies (Articles 126 and 129 of the Romanian Constitution, Article 21, and Article 13 ECHR), holding that inadmissibility is the proper sanction when a party exercises a remedy not provided by law or against a decision not subject to any appeal, especially given the appellant’s repeated use of unavailable remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the contestation as inadmissible, as the contested decision was not subject to any appeal.
Used to oblige the contestant to pay 200 RON in judicial expenses to the state.
Full text
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 41 din data de 3 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii din data de 13 ianuarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava, fiind obligat petentul A. la plata sumei de 200 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut, în esenţă, că, în speţă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestaţiei împotriva unei încheieri interlocutorii pronunţate de Tribunalul Suceava, iar conform art. 408 alin. (2) C. proc. pen., "încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel".
Împotriva Deciziei penale nr. 41 din data de 3 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie contestatorul A..
Examinând admisibilitatea contestaţiei formulate de A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Aşadar, revine părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
În cauză, A. a declarat contestaţie împotriva Deciziei penale nr. 41 din data de 3 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori prin care a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii din data de 13 ianuarie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Suceava prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Tribunalului Suceava şi trimiterea acesteia preşedintelui secţiei penală pentru a dispune potrivit competenţelor legale ce îi revin.
Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac.
Înalta Curte notează că A. a exercitat succesiv căi de atac împotriva unor hotărâri nesusceptibile a fi verificate prin căi ordinare sau extraordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 41 din data de 3 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 41 din data de 3 martie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2021.
GGC - CL