Inadmissibility of criminal duration appeal due to lack of pending proceedings and failure to specify factual basis

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. privind Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secţia penală.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reţinut că la data de 15.12.2020 a fost înaintată pe mail Tribunalului Suceava, secţia penală cererea formulată de contestatorul A., denumită contestaţie durata - tergiversare proces privind Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secţia penală.

După primirea sesizării, Tribunalul Suceava, secţia penală, prin rezoluţia din 18.12.2020, a dispus înaintarea acesteia Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La data de 04.01.2021 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub nr. x/2021, contestaţia privind durata procesului penal formulată de contestatorul A., înaintată de Tribunalul Suceava, secţia penală.

Contestatorul A. a dezvoltat motivele contestaţiei pe larg în scris, acestea fiind depuse la dosarul cauzei.

Urmare a adresei înaintate de către instanţă, în vederea clarificării obiectului cauzei, prin cererea transmisă pe mail la data de 28.01.2021, contestatorul A. a arătat, în esenţă, că obiectul cererii este cel menţionat în cererea formulată iniţial şi a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

La prezenta cauză a fost ataşat Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secţia penală.

Examinând contestaţia formulată, Curtea a constatat că prin Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secţia penală, în temeiul art. 50, art. 47 alin. (2) şi (4), art. 35 alin. (1) raportat la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, în judecarea plângerii formulată de petentul A. împotriva Ordonanţei nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care a fost menţinută Ordonanţa nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă următoarele:

Prin Ordonanţa nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei s-a dispus, în temeiul disp. art. 315 alin. (1) lit. b), rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei având ca obiect denunţul formulat de numitul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prev. de 297 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1). C. pen. 1968 şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1968, întrucât faptele nu există.

Împotriva soluţiei a formulat plângere petentul A., la data de 2.03.2019 (plângere adresată iniţial IGPR - DGA şi redirecţionată Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, care a recalificat-o ca plângere împotriva soluţiei adoptată în dosarul sus-menţionat), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În esenţă, petentul şi-a exprimat nemulţumirea în ceea ce priveşte soluţia procedurală adoptată de procuror, cu privire la modul în care organul de cercetare al poliţiei judiciare a realizat activităţile de urmărire penală, dar şi aprecieri referitoare la activitatea de supraveghere a urmăririi penale realizate de procurorul de caz.

Prin Ordonanţa nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluţiei dată în Dosarul nr. x/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, prim procurorul a reţinut că, din analiza Dosarului nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei a rezultat faptul că petentul a formulat plângere împotriva Ordonanţei nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei la instanţa de judecată iar potrivit încheierii şedinţei camerei de consiliu din data de 25 mai 2018 a Judecătoriei Vatra Domei, această plângere a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât acesta nu a justificat calitatea de persoană căreia i s-a adus o vătămare a intereselor legitime şi ca atare nu justifică în conformitate cu disp. art. 336 alin. (1) procedură penală calitatea procesuală activă necesară.

În consecinţă s-a apreciat că soluţia procedurală adoptată în cauză a parcurs întregul procesual prevăzut de lege şi a fost menţinută de instanţa de control judiciar, plângerea rămânând fără obiect.

Împotriva Ordonanţei nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a formulat plângere, conform art. 340 C. proc. pen., petentul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 03.05.2019, sub nr. x/2019, iar, în respectarea art. 341 alin. (1) C. proc. pen., plângerea a fost înaintată judecătorului de cameră preliminară, fiind urmată procedura reglementată de art. 341 alin. (2) C. proc. pen.

La termenul din data de 02.10.2019, astfel cum s-a consemnat în încheierea de dezbateri, din oficiu, judecătorul de cameră preliminară a invocat şi pus în discuţie contradictorie excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava în soluţionarea plângerii, prin raportare la obiectul acesteia, care vizează infracţiunile de abuz în serviciu prev. de 297 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen. 1968, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1). C. pen. 1968 şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen. 1968, cu consecinţa declinării cauzei în favoarea instanţei competente.

Examinând excepţia necompetenţei materiale invocată, prin relaţionare la disp. art. 340 alin. (1) ultima teză C. proc. pen., corelativ la actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară de la nivelul Tribunalului a reţinut că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prioritar, prin relaţionare la motivele invocate în scris de către petentul în plângerea de faţă, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că acesta a adus, în concret, critici vizând soluţia dispusă de prim-procuror prin Ordonanţa nr. 60/II/2/2019 din 22.04.2019, emisă de Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, întrucât acesta nu a analizat aspectele invocate în plângerea formulată împotriva Ordonanţei nr. 1352/P/2017 din 21.03.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei şi înscrisurile depuse în susţinerea acesteia.

La data de 06.12.2017, prin Adresa nr. x/2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a înaintat către Serviciul Teritorial Suceava, spre competentă soluţionare, denunţul formulat de către petentul A., împreună cu documentele ataşate.

Prin Ordonanţa nr. 124/P/2017 din 11.12.2017 emisă de D.N.A. - S.T. Suceava s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2017.

Astfel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei este organul de urmărire penală care a efectuat cercetarea penală în Dosarul nr. x/2017, cu privire la infracţiunile ce fac obiectul cauzei.

Potrivit disp. art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

Competenţa după materie a tribunalului este reglementată de disp. art. 36 C. proc. pen., normă legală unde se folosesc mai multe criterii pentru determinarea infracţiunilor pe care le judecă în primă instanţă: enumerarea articolelor şi alineatelor din C. pen. care denumesc infracţiunile şi prevăd forme agravate; o denumire generală prin indicarea urmărilor produse prin săvârşirea infracţiunii cu intenţie depăşită - moartea unei persoane; trimiterea la dispoziţiile din legi speciale care prevăd o asemenea competenţă, iar un alt criteriu foloseşte, în primul rând, o denumire caracterizată a unor infracţiuni prevăzute în legi speciale.

În norma legală la care s-a făcut trimitere în cele ce preced, cu titlu marginal "competenţa tribunalului", nu se regăseşte şi infracţiunile în raport de care s-au efectuat cercetări în dosarul de urmărire penală.

Prin urmare, doar judecătoria judecă în primă instanţă toate infracţiunile, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe, aşa cum prevede art. 35 alin. (1) C. proc. pen.

La pronunţarea soluţiei, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere totodată şi că, potrivit art. 41 C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată de următoarele patru criterii: locul unde a fost săvârşită infracţiunea, locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul, locul unde locuieşte suspectul sau inculpatul persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a fost săvârşită fapta, locul unde locuieşte sau, după caz, în care îşi are sediul persoana vătămată.

În cazul de faţă, judecătorul de cameră preliminară a declinat soluţionarea plângerii cu care a fost învestit în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei, ţinând cont de infracţiunile ce fac obiectul cauzei şi locul unde se presupune că au fost comise faptele.

Curtea a constatat că în conformitate cu disp. art. 4881 C. proc. pen. - Introducerea contestaţiei -,

"(1) Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, se poate face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii.

(2) Contestaţia poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoana vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente. În cursul judecăţii, contestaţia poate fi introdusă şi de către procuror.

(3) Contestaţia poate fi formulată după cum urmează:

a) după cel puţin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale;

b) după cel puţin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecăţii în primă instanţă;

c) după cel puţin 6 luni de la sesizarea instanţei cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

(4) Contestaţia poate fi retrasă oricând până la soluţionarea acesteia. Contestaţia nu mai poate fi reiterată în cadrul aceleiaşi faze procesuale în care a fost retrasă."

Potrivit disp. art. 4885 C. proc. pen. - Soluţionarea contestaţiei - (1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa, soluţionând contestaţia, verifică durata procedurilor pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a punctelor de vedere prezentate şi se pronunţă prin încheiere. (2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi sau instanţa, în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, va lua în considerare următoarele elemente: a) natura şi obiectul cauzei; b) complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanţi şi a dificultăţilor de administrare a probelor; c) elementele de extraneitate ale cauzei; d) faza procesuală în care se află cauza şi durata fazelor procesuale anterioare; e) comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale şi procedurale şi din perspectiva îndeplinirii obligaţiilor sale în cadrul procesului; f) comportamentul celorlalţi participanţi în cauză, inclusiv al autorităţilor implicate; g) intervenţia unor modificări legislative aplicabile cauzei; h) alte elemente de natură să influenţeze durata procedurii.

Analizând dispoziţiile legale sus-menţionate şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că o condiţie de admisibilitate pentru analizarea unei contestaţiei privind durata procesului penal o reprezintă existenţa unui proces penal în curs (urmărire penală, judecată în primă instanţă, sau în căile ordinare ori extraordinare de atac), scopul instituirii acestei proceduri fiind tocmai consacrarea unui remediu pentru accelerarea procedurilor penale.

Contestatorul A. a formulat contestaţie durată proces penal privind Încheierea nr. 245/04.10.2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Suceava, secţia penală.

Prin urmare, contestatorul A. a formulat contestaţie privind durată proces penal după pronunţarea încheierii sus-menţionate, astfel încât nu este îndeplinită condiţia existenţei unui proces penal în curs.

Împotriva Încheierii penale nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie A.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cererea petentului este informă şi lipsită de claritate. Din evaluarea conţinutului cererii instanţa nu poate decela, în mod real, obiectul judecăţii, caracterul inform făcând dificilă o analiză ori o identificare a dispoziţiilor legale incidente.

Enumerarea unor texte de lege şi indicarea în numeroase dosare, a aceloraşi solicitări lipsite de precizie şi claritate, în condiţiile pronunţării unor soluţii de respingere anterioare, nu sunt apte a învesti în mod legal instanţa cu soluţionarea noilor cereri. Insistenţa petentului de a reitera solicitările într-un alt cadru procesual nu poate conduce la investirea instanţei în mod legal.

Cereri repetitive formulate într-o formă neclară şi imprecisă, cu caracter de generalitate, fără indicarea concretă a bazei factuale, lipsesc instanţa de posibilitatea de a-şi exercita prerogativa de aplicare şi interpretare a legii, respectiv de a judeca, deoarece lipseşte chiar obiectul cauzei. În aceste condiţii Înalta Curte consideră că nu a fost generat un cadru procesual real şi nu există o legală învestire a instanţei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 52 din data de 02 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2021.

GGC - NN