Scope of partial cassation of penal aspect in concurrent fraud and organized crime convictions

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub numărul de dosar x/2021, condamnatul A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 443 şi urm. C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 449 alin. (4) C. proc. pen., lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 243/RC din 23 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2012, în ceea ce priveşte indicarea ultimului act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esenţă că, prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie Justiţie a admis recursurile în casaţie, a casat în parte decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura penală şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa numai cu privire la recurenţii inculpaţi persoane fizice. Casarea în parte a vizat numai latura penală a Deciziei nr. 285/P/26.03.2019 a Curţii de Apel Constanţa, cu consecinţa anulării mandatului de executare a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie Justiţie înţelegând, astfel, să anuleze pedeapsa aplicată în întregul său.

A susţinut că latura penală a procesului penal se confundă cu însăşi acţiunea penală, tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni realizându-se o singură dată în raport de toate faptele reţinute în sarcina acestora, astfel că se impune indicarea ultimului act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare.

II. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, condamnatul B. a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 243/RC din 23 iulie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2012, solicitând lămurirea dispozitivului acesteia, respectiv a sintagmei "numai în ceea ce priveşte latura penală", care se regăseşte în al doilea paragraf al dispozitivului.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a învederat, în esenţă, că prin decizia menţionată, Înalta Curte de Casaţie Justiţie a dispus casarea "numai în ceea ce priveşte latura penală şi [...] numai cu privire la inculpaţii C., B. şi A.", fără ca în dispozitiv să se menţioneze "numai cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.".

Mandatul de executare a pedepsei nr. 932/2018 din 26 martie 2019 emis de Tribunalul Constanţa, secţia penală, a fost anulat în totalitate, acesta fiind pus în libertate imediat, până la rejudecarea apelului, aşadar fără a se considera ca există o autoritate de lucru judecat cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

A susţinut că se impune lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul de a se preciza dacă sintagma "numai în ceea ce priveşte latura penală" se referă la ambele infracţiuni aflate în concurs pentru care a fost trimis în judecată, (infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 244, alin. (1) C. pen., şi infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.), ori se referă numai la infracţiunea de înşelăciune, astfel cum a apreciat Curtea de Apel Constanţa cu ocazia rejudecării cauzei.

În drept, cererea formulată de condamnatul B. a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte, având în vedere motivele invocate de condamnatul A., constată că şi cererea formulată de acesta are natura unei contestaţii la executare în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., întrucât se invocă necesitatea lămuririi înţelesului hotărârii instanţei de recurs în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (...)"

Analizând contestaţiile la executare formulate de condamnaţii A. şi B., prin prisma dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. şi în baza actelor dosarului, se constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile în casaţie declarate de inculpaţii C., B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 285/P din 26 martie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce priveşte latura penală şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa, numai cu privire la inculpaţii C., B. şi A.

S-au anulat mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor C., B. şi A. prin Sentinţa penală nr. 531 din 05 noiembrie 2018 a Tribunalului Constanţa, şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Din considerentele decizie rezultă în esenţă că, analizând recursurile în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenţii inculpaţi în temeiul cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin care au invocat faptul că au fost condamnaţi în mod nelegal pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen., fapta reţinută în sarcina acestora nefiind prevăzută de legea penală.

Totodată, s-a apreciat că sunt întemeiate criticile formulate de recurenţii inculpaţi în temeiul cazului de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin care au invocat faptul că pedepsele de 6 (şase) ani închisoare, aplicate acestora de instanţa de apel pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constatând că nelegalitatea referitoare la pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea de înşelăciune nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, cauza a fost trimisă spre rejudecare, doar sub acest aspect, la instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Criticile formulate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu au vizat condamnarea pentru infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., ci doar legalitatea condamnării, respectiv a pedepsei aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen., iar conform dispoziţiilor art. 442 alin. (2) C. proc. pen., "Instanţa de recurs în casaţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casaţie".

Raportat la cele menţionate, se constată că Decizia penală nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este clară, neechivocă şi nu necesită vreo lămurire suplimentară, astfel cum solicită contestatorii condamnaţi A. şi B.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, contestaţiile la executare formulate de contestatorii condamnaţi A. şi B.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii condamnaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile la executare formulate de contestatorii condamnaţi A. şi B. împotriva Deciziei nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Obligă contestatorii condamnaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2021.

GGC - NN