Competence for annulment complaint: first-instance court jurisdiction where initial appeal was dismissed as late-filed

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 403 din 14 mai 2021 pronunţată în Dosarul nr. x/2002, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 429 raportat la art. 426 lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie în anulare - art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. privind pe condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Iaşi, în favoarea Judecătoriei Suceava.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Suceava şi Judecătoria Suceava şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În acest sens a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 05.03.2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Sentinţei penale nr. 176 din 12.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 705 din 01.08.2018 a Curţii de Apel Suceava. În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prezenţa la citirea actului de sesizare era obligatorie, astfel încât înţelege să invoce nulitatea absolută a sentinţei atacate şi anularea mandatului emis în baza acesteia. S-a reţinut că, în drept, a invocat dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., la dosarul cauzei fiind ataşată copie după Sentinţa penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava.

La termenul din data de 20.01.2021, contestatorul a arătat că îşi menţine contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., astfel că instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Suceava în soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A.

Prin Sentinţa penală nr. 42 din data de 26 ianuarie 2021, pronunţată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 429 din C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Suceava, invocată din oficiu. În temeiul art. 50 din C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie în anulare prevăzută de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., privind pe condamnatul A., în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Judecătoria Suceava, a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, s-a dispus:

"În baza art. 278 din C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1) din C. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "încălcarea solemnităţii şedinţei". În baza art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 213/2010 a Tribunalului Botoşani şi aplică pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 10 zile închisoare, formată din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 10 zile. În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 15.12.2009 la zi."

Sentinţa penală menţionată anterior a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A.

În drept, s-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 426 din C. proc. pen., "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului; c) când hotărârea în apel a fost pronunţată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea în fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecată în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când acesta era obligatorie potrivit legii; f) când judecată în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă."

În ceea ce priveşte procedura de judecată a contestaţiei în anulare, Judecătoria Suceava a reţinut că aceasta presupune două etape: admiterea în principiu şi judecata după admiterea în principiu.

În cadrul procedurii de admitere în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei contestaţiei în anulare, care să presupună administrarea de probe în faţa instanţei sesizate, ci o judecată asupra îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestaţie în anulare. În cadrul procedurii reglementate de art. 431 din C. proc. pen., instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a contestaţiei în anulare care rezultă din prevederile art. 426 din C. proc. pen., art. 427 din C. proc. pen. şi art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. Astfel, instanţa examinează dacă cererea de contestaţie în anulare este de competenţa sa, dacă priveşte hotărâri penale definitive, dacă este introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea de atac, dacă este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestaţia este unul din cele prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., precum şi împrejurarea dacă în sprijinul contestaţiei sunt depuse dovezi ori sunt invocate dovezi care sunt depuse la dosar.

În aceste sens, verificându-şi, în primul rând, propria competenţă raportat la competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare, Judecătoria Suceava a constatat că art. 429 din C. proc. pen. prevede că "1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. 2) Contestaţia în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre."

S-a reţinut că rezultă astfel că, competenţa judecării contestaţiei în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. aparţine primei instanţe (a cărei hotărâre a rămas definitivă prin neapelare sau prin retragerea apelului) ori instanţei de apel care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere.

Constatând că sentinţa penală cu privire la care a fost formulată contestaţia în anulare, în speţă Sentinţa penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, a rămas definitivă în apel, respectiv prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curţii de Apel Suceava, Judecătoria Suceava a constatat că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia în anulare care formează obiectul prezentei cauze este Curtea de Apel Suceava.

Declinată fiind astfel cauza la Curtea de Apel Suceava, la termenul de judecată fixat pentru data de 14 mai 2021, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava a soluţiona contestaţia în anulare formulată de condamnatul A.

Curtea de Apel Suceava a reţinut că potrivit art. 429 din C. proc. pen.:

"1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. 2) Contestaţia în anulare pentru cazul în care se invocă autoritatea de lucru judecat se introduce la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.", iar contestatorul şi-a întemeiat cererea pe art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului.

S-a observat că prin Sentinţa penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, s-a dispus astfel:

"În baza art. 278 C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1) C. pen. condamnă inculpatul A. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "încălcarea solemnităţii şedinţei". În baza art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 213/2010 a Tribunalului Botoşani şi aplică pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 10 zile închisoare, formată din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 10 zile. În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 15.12.2009 la zi."

Deşi instanţa iniţial învestită a reţinut că sentinţa penală menţionată anterior a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului A., instanţa a observat că Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava nu a soluţionat pe fond apelul formulat de inculpatul A. (astfel cum în mod greşit a reţinut Judecătoria Suceava), apelul acestuia fiind respins ca tardiv formulat. Aceasta înseamnă că Sentinţa penală nr. 176 din 12.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava a rămas definitivă la expirarea termenului de declarare a căii de atac.

Ori, contestaţia în anulare întemeiată pe art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. aparţine primei instanţe în situaţia în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare, soluţia fiind identică şi pentru situaţia în care s-a formulat un apel peste termenul legal de promovare a căii de atac, apelul fiind astfel respins ca tardiv.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Suceava.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

Condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. împotriva Sentinţei penale nr. 176 din 12.04.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "încălcarea solemnităţii şedinţei", pedeapsă care, în baza art. 44 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost contopită cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 213/2010 a Tribunalului Botoşani şi a aplicat pedeapsa rezultantă de 10 ani şi 10 zile închisoare, formată din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime, respectiv 10 zile, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 705 din data de 01.08.2018 a Curţii de Apel Suceava, prin care, printre altele, a fost respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A.

Instanţa supremă aminteşte că potrivit art. 429 alin. (1) din C. proc. pen. "Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere". Soluţionarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare îi este dată spre competenţă instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă.

Înalta Curte constată că prin exercitarea contestaţiei în anulare condamnatul A. urmăreşte desfiinţarea sentinţei de condamnare.

În aceste condiţii, instanţa competentă să judece contestaţia în anulare este instanţa care a soluţionat, în primă instanţă, fondul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă a soluţiona cauza privind pe contestatorul condamnat A. este Judecătoria Suceava, instanţă căreia îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Suceava, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2021.

GGC - ED